şi vibraţie. remarc finalul din cele şase versuri.
da, ce înseamnă "să traversezi spiritele"!

aproape că trece neobservată poezia aceasta şi e păcat.

n-am timp mai bobadile. spre deosebire de tine, probabil, eu trebuie sa muncesc greu. iar cind citesc, citesc istorie, filosofie. nu am timp de chestii din astea. te las pe tine. cind mai scriu ceva o fac din hobby. ceea ce nu pricep eu este daca tot te preocupa subtilitatile literare de ce te-ai coborit atit de des pe hermeneia in subsolul limbajului promiscuu si al scandalurilor de mahala. sau probabil asta e ceea ce vrei sa ne sugerezi aici in mod "istet", ca de vreme ce nu ar fi nevoie de "reguli" in literatura ceea ce fac eu aici pretinzind respectarea unui regulament (care atinge si ceea ce eventual se scrie) nu fac decit un fel de timpenie si ca probabil e ok sa ne scalimbaim in tot felul de brambureli pornografice care (dupa parerea mea) nu au de a face decit cu frustrarile unor anumite virste sau cu un fel de patologic "suav". vrei parerea mea? literatura si arta in general au nevoie de reguli. daca nu impuse atunci cel putin autoimpuse. in creatie pentru mine ordinea este haos-ordine-diversitate. si de fapt asta poti vedea si in univers. oricit de multa diversitate si paradox fascinant ai intilni in univers, in esenta in adincurile lui exista o ordine mai regida decit orice lege omeneasca. pina si cea mai dezordonata nebuloasa ascunde legi si reguli.but that's not the point. ideea este ca arta, asa cum spunea cineva, arta adevarata nu se naste in libertate ci in constringere, este de fapt rezultatul tensiunii dintre nevoia de exprimare si limitele constringerii mijloacelor de exprimare. cu cit exista mai multa "libertate" si resurse cu atit exista mai putina arta de fapt. de aceea, proportional vorbind exista mult mai ulta arta adevarata in literatura sau muzica sau arte plastice, si mult mai putina in cinematografie. de aceea un tarkovski sau chiar un dostoievski nu s-ar fi putut in veci naste in america sau in anglia. de aceea paganini a compus ce a compus dupa ce taica-su il batea peste degete ca sa atinga note pe care astazi nimeni nu le mai poate atinge cu o singura mina. de aceea de fapt arta si literatura adevarata s-au nascut din dinamica nevoii de a sparge regulile si nu din fericirea de a nu le avea.

mulțumesc Oriana. dacă ajungi acasă să privești și pentru mine Dunărea toamna... dacă adaugi "palimpsest de toamnă" în volum, poți să modifici, te rog, "retușat cu doliu de lună"? pentru unii dintre noi poate este ultimul palimpsest. "au înnebunit salcâmii și tu vrei să fiu cuminte"

mi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna

pentru: înverşunare, spontaneitate, exigenţă profesională, dar şi tonul zeflemitor cu care v-aţi năpustit asupra bietului pohem şi autoarea cu pricina. Vă consider maeştrii ai cuvântului şi-l manipulaţi pe placul vostru, uitând însă că "tonul face muzica". Îmi cer scuze, mă abat de la regulă şi răspund amândurora(şi ataşatului Bobadil, pe alocuri). În primul rând, nu uit ce scriu şi nici fandoseli cu pretenţii nu am demonstrat. Am scris cu decenţă, poate neinspirată, poate lipsită de experienţă, poate chiar prost. Am vrut să încerc un experiment, dar nu ţin să mă justific. Ar fi fost mai simplu să-l pui în şantier, dar ai fii pierdut prilejul de a-l cita pe Laurenţiu Belizan, a-l atinge la orgoliu( s-a observat că are o personalitate puternică şi nu vă trece cu vederea maliţia). E lesne de-nţeles că aţi fost atraşi de comentariul favorabil al citatului si laudatului Belizan( în încercare de repacificare a lui Bobadil,care-l desfiinţează şi-l elogiază de la un poem la altul). Un simplu "schelăcăind " şi " îndeletnicirea" lui( care nu e neapărat lucru manual) a declanşat în voi obsesia, antipatia voastră pentru acest autor. E ruşinos pentru un site literar şi directorul lui "cu pretenţii", care se vaită de oboseala mecenatului şi instigă bârfe să nu se plictisească. Deci, o ocazie de a-l provoca , de a se isca o alta contradicţie, doar aşa pare că vi se ridică testosteronul. Dacă te-apucă şi râsul şi plânsul, sau treci prin perioadă "nefastă" , sau eşti în toiul unei depresii, ori versurile mele te-au emoţionat. îţi sugerez duşuri scrotale. Critica lui Bobadil o accept şi mi-o însuşesc în parte, în special ca temă de studiu pe poetul Belizan, de aceea il voi folosi şi eu ca termen comparativ. Aveţi de învăţat din poezia lui, emoţionează. Virgil, scrii bine, calculat, rece, în căutarea inefabilului. Te citesc totuşi cu plăcere dar te uit imediat, îţi lipseşte ceva, ştii tu ce. Mă bucur că nu a intervenit Belizan( impulsiv cum arată că e), citindu-se chemat în cauză. Îl puteţi comenta la poezia lui, deunăzi a postat una, pâine pentru dinţii voştri, dar nu aveţi curaj să-i înfruntaţi nici talentul, nici caracterul. Puteţi doar să jigniţi dacă alege o temă, vouă imposibil de digerit, sau, pe cine utilizează umbre, icoane, spirale, etc vă e greaţă. Nu-ţi înghit modul cum mi te-ai adresat, cum m-ai descalificat cu un aer batjocoritor , inpermisibil. Răspunsul meu nu va fi niciodată pe măsură, mă caracterizează bunul simţ în orice postură, mai ales cea de conducere. Îţi mai amintesc că unul din poeme mi- a fost premiat cu o peniţă , de un autor de tot respectul. De asemenea, am fost comentată pertinent şi obiectiv de Cristina Stefan şi Adriana Lisandru , fără supărare, dimpotrivă. Din critica ta( destinată mie) nu am ce învăţa. Pe viitor dozează-ţi ironia, răutatea şi fii mai omenos cu cei care se cred phoeţi, vei curăţa mai bine hermeneia de bălării. Se vede cu ochiul liber( şi nefardat) că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi". M-am cam întins la vorbă( meteahna femeilor) şi am alte treburi. Ne-am lămurit cu toţii "NICI CAL, NICI MĂGAR - CUM E MAI RĂU"

andule, ma bucur ca-ti place. nechez=nechezat o jelire-ntristatoare un suspin de om ce moare sau nechezul dureros unui cal rasturnat jos care cheama ne-ncetat pe stapanu-i jos culcat Vasile Alecsandri multa stima Djamal

Un poem frumos. Un strgăt parcă de iubire şi un final amnezic. Cezar

si mie mi'a placut textul, chiar daca pare incarcat, e ok, tinand cont de limbajul utilizat si atmosfera redata. am sesizat si eu niste greseli de tastare, parca 2.

Apreciez ideea introducerii tagului pentru "strikethrough", cred că este bine a lăsa și forma inițială a textului, pentru comparație. Cred că poți lăsa întreg poemul așa, cu ultimul vers ca și cum ar fi "tăiat", ca formă finală a textului. Cum ți se pare ideea?

această pagină exact așa cum arată acum, cu poezia și comentariile ei, ar trebui transmisă tuturor celorlalte site-uri literare românești pentru a dovedi că se poate...și pentru că nu știam la data comentariului meu cum e să te semnezi cu stiloul, iată

Dihania, am refuzat textul pe baza regulamentului. Te sfătuiesc să-l reciteşti, iar pe viitor, să nu mai postezi sub alte texte scrieri refuzate... Ţine de un anume bun simţ logic.

Adrian,am modificat textul.mulţumesc pentru trecere.

explicativa si cacofonia- rezolvate
ideea finalului- nitel schimbata si ea
ambiguitatea- nu prea stiu

stimate poete cozan, interesante inovatiile dumitale si regret ca nu se incumeta nimeni sa le comenteze, sau mai degraba sa il comenteze pe acesta. dar de la asta si pina la a ajunge sa te comentezi singur e si cale lunga si de-a dreptul amuzanta. dar ma gindesc ca poate totul vine de la vara asta torida care vad ca nu se mai ostoieste si ne infierbinta pe unii in timp ce ne tulbura gindurile la altii. ce nu inteleg eu e cum se citeste partea de jos a cercului. ca daca era pe hirtie o invirteam (ca ochii nu prea pot sa mi-i dau de-a rostogolul) dar cind e pe ecran ce face cititorul. fiindca ma gindesc ca multi inca au CRT. si chiar flat panel-ul meu tot nu il pot roti mai mult de 90 de grade. si cu restul ce fac. aaaa, acum m-am prins. deh, am facut un efort sporit (sper sa nu mi se scrinteasca ceva) si am citit si ce scrie jos. dragii mei, nu va mai osteniti, scrie tot asa. asa ca nu prea cred ca e mare pierdere daca nu puteti citi partea rasturnata a textului. sint dezamagit, atita efort si tot aia?!... macar daca era ceva, o cheie, doua chei, cu am vazut ca e argoul mai nou.