Îmi cer scuze domnului Virgil şi celor ce mă cunosc, celor ce nu mă cunosc, tuturor!
Sunt de acord cu critici tăioase, cu exigenţa...
Nimeni nu s-a născut învăţat. Cu toţii greşim, mai mult sau mai puţit, dar ceea ce nu tolerez este bătaia de joc mai ales când vine de la o persoană la care nu mă aşteptam (cunoscând valoarea sa).
Adriana, dacă tu reuşeşti să-l postezi acolo ai acordul meu.
"si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este)" te citez cu o ingenuitate alambicată în hohotele mastăr eu sunt ,tu ești, el,ea este, noi suntem, voi sunteți, ei, ele sunt.... Dorine,mai master of cuuuuuuuuuuuung fu...mulțumesc despre sfat, it uăz fan. minicooper: mai citește o dată, de două ori, de trei... și apoi ia un bait din antifraze, serios acum, slab textul keosonom sepen for fun sixtus
Mă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
Sapphire, cred că orice om care stie să conducă un mouse, știe să caute și răspunsuri pe internet. Ori el nu avea nevoie de așa ceva, intervenția lui a fost mucalită. Nu trebuie să răspunzi și în numele lui, poate și singur.
Există aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
Mi-a plăcut strofa doua din prima secţiune. Pe acolo am simţit răsuflarea poeziei. Prima parte, aceea cu dama de cupă mi s-a părut slabuţă. Cred că nu ai articulat corect copiii din penultima strofă. Aşa şi remarc ceva mişcare filosofică în: suntem ca fiarele în cușcă
nu suportăm disprețul nimănui
Recitesc cu mult drag si nu am decât aceste cuvinte :)
Un citat celebru afirma că una din condiţiile fericirii e să nu privim în urmă, să nu ne lăsăm amentaţi de amintiri...si as mai adăuga, să spargem oglinzile :) Urmărind firul discursului liric, observ, ca într-un jurnal, desfăsurarea vieţii având ca parametru esenţial bucuria cu toate ,,consecinţele" ei. Metafora vieţii e ziua cu momentele ei esenţiale, cu dimineaţă, amiază si înserare, iar ,,apa" e partea afectivă a acesteia. Finalul e trist...si adevărat pentru multi...Dar, totusi, romanticii au puterea de a mai privi stelele, nu?...si să aibă ,,asteptări coralii" :)
Tu spui că e un exerciţiu, un joc, dar iată că e un poem excelent. Finalul mi se pare mai profund, în timp ce incipitul ,,mai" ludic, poate pentru că rădăcina suferinţei e mult mai profundă decât cea a bucuriei. Mi-a plăcut foarte mult. Te felicit, Adriana!
Nu pot să nu redau versurile din final:
,,o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
pai, daca-i musai...cu placere! ce sa fac? opinie despre text: o usoara ambiguitate indusa de pronumele "ei". ei - care? oamenii? ingerii? "afară oamenii-și inventează moartea- sub privirea îngerilor care se joacă "de-a v-ați ascunselea" *** ei poartă-n piepturi bombe cu ceas ..." apoi, pentru o mai bun cursivitate a lecturii, cred ca poti renunta la cratima din al doilea vers. mi-au placut "amimalele iubivore".
şi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
Ela, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
Este un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
erată 2
în loc de "nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
se va citi" personal,nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "consens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
"am lăsat pietrele să cadă" - evităm o alăturare de "s"-uri care deranjează puțin urechea; "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure" - m-aș opri la "tulbure" , ducând apele dincolo, adică în versul următor Cred că o piatră poate tulbura la fel de mult ca și o apă - forme de relief, da? Apoi nu mai este nevoie să schimbăm acel "măcar" cu "doar". Ar veni ceva de genul: "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure măcar apele distorsionau umbrele" Cred că verbul "a tulbura" este unul destul de puternic ca imagine și conduită artistică încât să accepte în jurul său un acolit, un "baston", doar pentru a forma cititorului o bună imaginație și de ce nu o explicație. - "ape tulburi"; "să tulburi apele" cu pietre? - truism Părerea mea se vrea una bună despre acest text. Are un mesaj transmisibil (să nu ne gandim la gripa porcină) și acesta este primul merit al textului. Generează o stare și este suficient. Bun.
Alina, Virgil... nu s-a vrut un text la inaltime ci o poveste... dar voi cred ca de la o vreme va simtiti mai batrani decat trebuie si foarte seriosi... finalul se vrea intr-o nota meditativa si de aceea am pus accent pe descriptiv... e o intamplare si atat, fara pretentii deosebite.
November rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
oamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
dinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
Paul, mulţumesc mult. Iată că ai reuşit să descoperită povestea ascunsă bine după cuvinte dragi, simboluri ale unei legături de suflet. Aprecierile tale mă încurajează şi mă responsabilizează. Mulţumesc frumos şi te mai aştept cu tot dragul.
Cristina, da, ai dreptate. Poemul era ca un pom de Crăciun :) plin de metafore şi simboluri. Le-am păstrat pe acelea care am simţit că îmi eliberează eul liric. Toate sfaturile mă ajută la cum voi scrie de acum în colo. Multumesc mult pentru incurajarea ta plină de tact pedagogic: ,,ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi." Te mai astept cu drag.
cred ca varianta sugerata de zapata este mai concisa, mai poetica. ea inlatura cateva exprimari greoaie, maracinoase. prea multe incursiuni in excentric in text.
iata de exemplu o exprimare greoaie si gresita in acelasi timp:
"Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul său
pururea amânat."
zborul e al lor, nu al sau. poemul cade ca un kamikaze asupra lui insusi, aproape taindu-i orice respiratie. parerea mea.
Cristina, ti-am ramas datoare cu raspunsul, intru rar pe site-urile de poezie, sper sa am mai mult timp in viitorul apropiat, am nevoie sa ma regasesc scriind si comunicand in acest fel :) Multumesc mult pentru receptare si pentru penita.
Petru, sper ca te referi la mesajul poemului, ca, stii, eu is paranoica de fel. Multumesc pentru semn.
... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi cer scuze domnului Virgil şi celor ce mă cunosc, celor ce nu mă cunosc, tuturor!
Sunt de acord cu critici tăioase, cu exigenţa...
Nimeni nu s-a născut învăţat. Cu toţii greşim, mai mult sau mai puţit, dar ceea ce nu tolerez este bătaia de joc mai ales când vine de la o persoană la care nu mă aşteptam (cunoscând valoarea sa).
Adriana, dacă tu reuşeşti să-l postezi acolo ai acordul meu.
Mulţumiri tuturor şi un an nou fericit!
pentru textul : Il rispetto de"peste lume s-a lăsat tristeţea.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea degrea ca mirosul unei cârciumi de gară" + finalul, şi mi-a fost de-ajuns. Restul îmi par accente inutile.
"si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este)" te citez cu o ingenuitate alambicată în hohotele mastăr eu sunt ,tu ești, el,ea este, noi suntem, voi sunteți, ei, ele sunt.... Dorine,mai master of cuuuuuuuuuuuung fu...mulțumesc despre sfat, it uăz fan. minicooper: mai citește o dată, de două ori, de trei... și apoi ia un bait din antifraze, serios acum, slab textul keosonom sepen for fun sixtus
pentru textul : apa trece, pietrele trec deMă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
pentru textul : Și dacă deSapphire, cred că orice om care stie să conducă un mouse, știe să caute și răspunsuri pe internet. Ori el nu avea nevoie de așa ceva, intervenția lui a fost mucalită. Nu trebuie să răspunzi și în numele lui, poate și singur.
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deExistă aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
pentru textul : mi-e dor deMi-a plăcut strofa doua din prima secţiune. Pe acolo am simţit răsuflarea poeziei. Prima parte, aceea cu dama de cupă mi s-a părut slabuţă. Cred că nu ai articulat corect copiii din penultima strofă. Aşa şi remarc ceva mişcare filosofică în:
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w desuntem ca fiarele în cușcă
nu suportăm disprețul nimănui
Adrian, poate ar trebui să reformulez, mă gândesc şi modific cumva, merci pentru lectură.
pentru textul : îmbătrânesc pe malul unui poem dePaul, mulţumesc frumos, bucură aprecierea ta.
Recitesc cu mult drag si nu am decât aceste cuvinte :)
Un citat celebru afirma că una din condiţiile fericirii e să nu privim în urmă, să nu ne lăsăm amentaţi de amintiri...si as mai adăuga, să spargem oglinzile :) Urmărind firul discursului liric, observ, ca într-un jurnal, desfăsurarea vieţii având ca parametru esenţial bucuria cu toate ,,consecinţele" ei. Metafora vieţii e ziua cu momentele ei esenţiale, cu dimineaţă, amiază si înserare, iar ,,apa" e partea afectivă a acesteia. Finalul e trist...si adevărat pentru multi...Dar, totusi, romanticii au puterea de a mai privi stelele, nu?...si să aibă ,,asteptări coralii" :)
Tu spui că e un exerciţiu, un joc, dar iată că e un poem excelent. Finalul mi se pare mai profund, în timp ce incipitul ,,mai" ludic, poate pentru că rădăcina suferinţei e mult mai profundă decât cea a bucuriei. Mi-a plăcut foarte mult. Te felicit, Adriana!
Nu pot să nu redau versurile din final:
,,o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
m-a-nvelit înserarea cu o scoarță
de cânepă.
hei, dulci șovăieli, așteptări coralii…"
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice depai, daca-i musai...cu placere! ce sa fac? opinie despre text: o usoara ambiguitate indusa de pronumele "ei". ei - care? oamenii? ingerii? "afară oamenii-și inventează moartea- sub privirea îngerilor care se joacă "de-a v-ați ascunselea" *** ei poartă-n piepturi bombe cu ceas ..." apoi, pentru o mai bun cursivitate a lecturii, cred ca poti renunta la cratima din al doilea vers. mi-au placut "amimalele iubivore".
pentru textul : habituel defelicitari Laurentiu, frumoasa reusita!
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deAm vazut mult mai tarziu din motive obiective, demersul facut catre Virgil Titarenco. Scuzele de rigoare. Iti doresc Succes!
pentru textul : Concurs literar deda! stiu ca ii lipsesc diacriticele, nu stiu sa le folosesc, am o tastatura noua; voi invata totusi; multumesc de citire si incurajare; te mai astept.
pentru textul : insemnare deşi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deEla, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : soliloquy deerr. la err- asta dacă vă referiți la Friedrich Nietzche. Dimineața nu văd prea bine, dioptriile mă omoară în ultima vreme:)
pentru textul : legendă cu oameni de rând deEste un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
pentru textul : Perpetuum robia dethe truth is out there.
pentru textul : Big Bang deerată 2
pentru textul : Alb şi roşu deîn loc de "nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
se va citi" personal,nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "consens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
"am lăsat pietrele să cadă" - evităm o alăturare de "s"-uri care deranjează puțin urechea; "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure" - m-aș opri la "tulbure" , ducând apele dincolo, adică în versul următor Cred că o piatră poate tulbura la fel de mult ca și o apă - forme de relief, da? Apoi nu mai este nevoie să schimbăm acel "măcar" cu "doar". Ar veni ceva de genul: "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure măcar apele distorsionau umbrele" Cred că verbul "a tulbura" este unul destul de puternic ca imagine și conduită artistică încât să accepte în jurul său un acolit, un "baston", doar pentru a forma cititorului o bună imaginație și de ce nu o explicație. - "ape tulburi"; "să tulburi apele" cu pietre? - truism Părerea mea se vrea una bună despre acest text. Are un mesaj transmisibil (să nu ne gandim la gripa porcină) și acesta este primul merit al textului. Generează o stare și este suficient. Bun.
pentru textul : oameni și pietre deAlina, Virgil... nu s-a vrut un text la inaltime ci o poveste... dar voi cred ca de la o vreme va simtiti mai batrani decat trebuie si foarte seriosi... finalul se vrea intr-o nota meditativa si de aceea am pus accent pe descriptiv... e o intamplare si atat, fara pretentii deosebite.
pentru textul : Poveste de Dragobete deNovember rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
pentru textul : octopus de.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
oamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote de:) caut
pentru textul : pe tocuri prea înalte dedinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
pentru textul : poezie pe (contra)sens deVa multumesc celor care ati trecut pe aici. Ati dovedit ca nu sunteti... cesnici.
pentru textul : deschideri dePaul, mulţumesc mult. Iată că ai reuşit să descoperită povestea ascunsă bine după cuvinte dragi, simboluri ale unei legături de suflet. Aprecierile tale mă încurajează şi mă responsabilizează. Mulţumesc frumos şi te mai aştept cu tot dragul.
Cristina, da, ai dreptate. Poemul era ca un pom de Crăciun :) plin de metafore şi simboluri. Le-am păstrat pe acelea care am simţit că îmi eliberează eul liric. Toate sfaturile mă ajută la cum voi scrie de acum în colo. Multumesc mult pentru incurajarea ta plină de tact pedagogic: ,,ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi." Te mai astept cu drag.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri decred ca varianta sugerata de zapata este mai concisa, mai poetica. ea inlatura cateva exprimari greoaie, maracinoase. prea multe incursiuni in excentric in text.
iata de exemplu o exprimare greoaie si gresita in acelasi timp:
"Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul său
pururea amânat."
zborul e al lor, nu al sau. poemul cade ca un kamikaze asupra lui insusi, aproape taindu-i orice respiratie. parerea mea.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deCristina, ti-am ramas datoare cu raspunsul, intru rar pe site-urile de poezie, sper sa am mai mult timp in viitorul apropiat, am nevoie sa ma regasesc scriind si comunicand in acest fel :) Multumesc mult pentru receptare si pentru penita.
Petru, sper ca te referi la mesajul poemului, ca, stii, eu is paranoica de fel. Multumesc pentru semn.
pentru textul : Likes de... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
pentru textul : Conjurația tăcerii dePagini