Katya, eu mai mereu am simtit in tine o nevoie de exprimare, ceva asa, ca o urgenta, ca o necesitate de prim rang. Uneori iti ies poeme remarcabile din aceasta, alteori nu. Iar aceasta soarta poetica duplicitara nu este nicidecum dreapta sau corecta cu tine si cu atat mai putin cu cei care, intamplator sau nu, te citesc. Ceea ce cred eu ca lipseste uneori poemelor tale este acel "moment de reculegere" dinaintea asternerii tale la acest lung drum al transformarii inspiratiei in cuvant. Imi pare ca tu deseori pornesti pe acest drum cu multa graba, ca si cum cineva, de acolo, de la nestiuta destinatie a poeziei, te cheama strident, te striga pe toate numele tale iar tu nu stii cum sa-l faci sa taca, macar o clipa si nestiind cum, atunci pleci la drum chiar daca esti nepregatita. As vrea sa iti pot scrie ceva si pe text, dar prefer sa nu o fac, deocamdata. Oricum, discutia asta s-a mai purtat si aici si aiurea de prea multe ori iar eu am fost mereu dintre cei care au sustinut ca despre un text scrii DUPA ce il simti. Daca nu il simti si tii la autor (autoare) in orice forma posibila, atunci scrii despre sentimente si alte lucruri cum ar fi cele de mai sus. Sper sa ma intelegi asa cum trebuie si sa nu te superi pe nimeni, ok? Iar vorbele nu pot fi "aruncate CU toporul", cum vine asta? :-) Bobadil.
Luminita, multumesc pentru distinctie. ma bucur sa vad ca inca ma citesti. Virgil,eu inca nu am decis caruia din adjectivele folosite de tine sa-i confer premiul pentru ironie... dar cred ca o sa aleg ;metafizic;...:) Andule, ti-ai imaginat bine.
Îmi cer scuze, doar azi am observat comentariul tău, Virgil
Ce pot să spun? M-ai desfiinţat total. Ca om şi ca scribălău
Ca om am multe păcate. Pot fi acuzat de orice, numai de crimă, invidie, fanatism şi xenofobie, NU.
Cu tot respectul, dar îmi pui în spinare lucruri şi afirmaţii pe care, dacă le-aş gândi - te asigur - mi-aş tăia jugulara cu unghiera. “Singur” m-aş sinucide, Virgile. Sunt foarte multe de spus despre comentariul tău. Nu cred că e bine să fie spuse în public Sunt mâhnit să văd cum un text, care se vroia de fapt o ironie, un pamflet a putut declanşa asemenea judecăţi. Să explic faptul că acele expresii “caraghioase”au fost “plantate” intenţionat în text? Ar avea vreun rost? Că nu am urmărit adevărul istoric despre Împăratul Octavian, că totul a fost un pretext? Probabil, trebuia încadrat (textul) la altă rubrică. Asta se putea spune şi într-un mod mai elegant…puţin!
Te asigur că am trăit şi eu în afara României. Ştiu cum merg lucrurile pe lumea asta. Desigur, nu atât de bine ca cei de peste Ocean!
Părinţii mei şi eu am suferit sub dictatura ceauşistă şi nu aş mai vrea, pentru nimic în lume, să trăiesc acei ani, dar faptul că România, societatea românească merge pe un drum greşit nu mă lasă indiferent. Să-mi bag mâinile în buzunar şi să zic, ca atâţia alţii, “asta e”?? să nu-mi pese de copiii, care din lipsuri materiale, nu pot să urmeze un gimnaziu, de copiii sodomizaţi, vânduţi străinilor, pentru că părinţii lor nu-i pot creşte, de bătrânii batjocoriţi în ultimul hal, de crimele şi hoţiile de neimaginat, într-un dispreţ total faţă de majoritatea populaţiei, de disoluţia statului şi eludarea legilor?? De atâtea şi atâtea altele care se întâmplă în România, unde am decis să-mi trăiesc zilele din urmă? Ai trecut cam repede peste faptul că am spus , în text, că nu vorbesc serios, că dacă istoria se repetă ar fi bine să se repete şi spre binele oamenilor.
Nu înţeleg cum textul meu, îngrijorările mele ţi-au indus ideea că aş fi un pericol social, un aţâţător de spirite contra libertăţilor umanităţii!! Mă acuzi nefundat şi pe nedrept. N-ai cum să mă cunoşti din câteva texte. Dar este site-ul tău, poţi să agreezi pe cine vrei, să-l desfiinţezi pe cel ce nu-ţi face plăcere. Dacă textele mele au adus sau aduc prejudicii, de orice natură, site-ului, te rog să-mi anulezi contul. Este păcat ca munca atâtor oameni cumsecade, pentru care am un respect deosebit, să fie umbrită de un nimeni în drum, un coate goale, un incult care “se mai şi erijează în ofertant şi promotor de soluţii…tiranice, dictatoriale”. Evident este vorba despre mine, Ion Pascal Vlad.
Sunt mâhnit şi trist că a trebuit să scriu aceste rânduri. Viaţa m-a învăţat însă să mă consolez cu gândul că, în ultima instanţă, pe nimeni, absolut pe nimeni, nu-l doare în cot de tristeţile şi mâhnirile mele.
Timpul intelepciunii este o contradictie in integro cu notiuni. Vremea intelepciunii... poate... dar nu in ceea ce ne priveste. In rest, dupa cum vezi, toate bune grase si frumoase. Andu
Virgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
eu, de cand sunt membru aici pe Hermeneia am perceput un mediu cald, cu precadere barbatesc. sper sa nu-mi atrag pe viitor altceva, deoarece in mine e uneori o fetita ce imi blocheaza creierul si face inadins presiuni enervante asupra altora folosindu-se de cuvinte..de fapt e provocata uneori.
Bună-dispoziţie ca la nuntă :), dar să revenim la fotografie. Vina o poartă amănuntul meu (o altă marcă a feminităţii, ca şi pofta de a vorbi ).Iertare!
Vlad, îţi mulţumesc pentru intenţia ta şi mărturisesc că şi eu îmi doresc să revii la acest ,,joc” :), dar, evident, în măsura dispoziţiei şi a timpului. Aprecierile despre cromatică şi aspectul compoziţional mă bucură. Mă tot întreb dacă e potrivit titlul, dacă se justifică întrebările…
Da, Adriana, o observaţie excelentă, nu e nimic trucat, e totul real si frumos. E un instantaneu, şi culmea, e de undeva de pe la jumătatea evenimentului când şi coafura nu mai era cum trebui, dar asta nu a dăunat grav feminităţii :) O fi feminitatea în mimică, în felul cum se privesc sau cum îşi ţine mireasa privirea într-o parte sau cum îşi ţine mâinile ( un limbaj nonverbal mai altfel )?
Mă bucur aşa de mult că fotografia asta ţi-a adus seninul. Într-un fel şi mie :) şi sunt fericită că sunt femeie şi respect cum se cuvine pe cei din a căror coastă am fost dăltuite, de acolo, de lângă inimă ca să le fim aproape, să fim acel ,,ajutor potrivit”.
E o poezie scrisă cu inspirație lirică. De aceea m-am referit exact la acea muză, a cărei legendă, după cum se vede, o știi. Cred că uneori și zeii se hrănesc de la oameni. De fapt, mai ales ei! Și bine, se poate lectura și altfel poezia ta, ca o scrisoare ce i-ai trimis-o unei femei pe care o iubești. Se poate și așa. Mie îmi plac ambele interpretări. Și, îmi place la nebunie, minciuna din text "ce nu mă intresează este dragostea"!
Mie mi-a placut, Madim. Are atmosfera (poate intensificata de poza), are curgere si transmite. Mai sunt "impiedicari" pe ici, pe colo ("curge mult sange", prima parte a strofei a treia ar merita "reinventata", revii la mai vechi obsesii, si sincera sa fiu mi se pare ca acolo se rupe de tot ritmul), dar in ansamblu imi pare o poezie buna.
Adelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
Ce înseamnă "el se va numenii"? cumva e "se va numeni"? Cred că e un text care se citește greu, încet, se revine asupra versurilor. Am considerat că sunt versuri. În imagine este un început de eclipsă?
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
și, ca să nu-mi spui că bat cu grație câmpii, te-aș ruga să te gândești puțin la ce scrie în Exod (nu-mi cere să precizez de care verset e vorba, că nu le știu pe de rost), unde Moise îl întreabă pe Domnul care-i numele său și primește acest răspuns: „Eu sunt cel care sunt. Eu sunt.”
nu-mi amintesc să fi citit pe undeva că răspunsul ar fi fost „eu sunt în număr așa de mare, încât sunt fără număr.”
zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
Calin, se spune ca atunci cand simti o suflare ca de gheata trece un inger pe langa tine. Si se mai spune ca florile de gheata apar pe geamuri dupa sufletul omului. Iar crengile copacilor inca inainte de cruce sunt nebanuit liant de suflete, dar asta atat de rar si nebanuit, incat totul trebuie sa se ascunda in causul unor aripi. Multumesc de citirea ta cu sufletul... si cu ingaduinta :-) Adina! there must be an angel... :-) Fotografia aceasta eu spun ca si-a adus singura versurile. Inca nu stiu ce sunt ingerii, desi cred ca i-am vazut cumva. Sau ei pe mine. Dar sigur, se intorceau acasa. Acum am vazut si dincolo... bun venit. (tarziu, stiu)
Aranca, pe site-ul Hermeneia nu interesează problemele personale, am făcut precizarea întrucât ai iterat trimiterea în dublu a comentariilor, nu numai pe acest text. Încă mai aștept comentarii critice și pertinente din partea ta.
multumesc Aranca, eram undeva in acele zile si am intrebat de ce prefera noua mii noua zeci si unu. mi-a zis ca e numarul lui norocos. si atunci m-am gindit de noua mii noua zeci si unu de mii
Probabil că am şters un fragment de după virgulă, uitând de aceasta.
"mai bine zis (virgulă) cu măsura cu care oferiţi"/
"pe post de ...critică literară" - nu există spaţiu înaintea punctelor de supensie, există după.
" Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor" - virgula de după "că" e pusă fotografic. Ea nu trebuia.
" Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă" - virgulă între subiect şi predicat.
"nu mă consider cine-ştie-ce-poet" ?! "mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică " - virgulă între s. şi p.
"lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări" - "cauzat", nu "datorat" - contextul este negativ.
Şi am trecut doar peste un comentariu. Toţi facem erori gramaticale. Unii, mai des, alţii, mai rar; unii, din grabă, alţii, din neştiinţă. Să ne oprim aici!
E o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
de fapt ce nu face omul pentru tine alina manole your wish is my command mai ales că ești atît de sensibilă pe zona aminalelor comunitare, cîini, pisici și ce mai hrănește Domnul cu mila lui atotțiitoare...:) spui că e mai bine așa? și eu deci gînd la gînd cu bucurie...:)
o modestă variantă personală: iarnă pe străzile Iașului, îl căutăm pe Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu ar fi o particulă încep să râd tu crezi că Dumnezeu arată ca Domnul Pa eu cred că Dumnezeu e în tot și în toate iarna începe să ningă pe Moldova noi înghețăm pe străzi anii ne ajung din urmă Dumnezeu continuă să fie doar o particulă și undeva se aude Bach plecăm așa cum pleacă toți din țara asta să îl caute pe Dumnezeu în altă parte, de parcă nu ar fi peste tot cheițe de învârtit lumea în Dumnezeul-păpușă de parcă nu ar fi peste tot norii de zahăr căsuțele de acadea și pantofii Cenușăresei tu ce ai vrea, eu eu vreau ca într-o zi Domnul Pa să vină
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multam de trecere si sugestii. in mod surprinzator, chiar sunt de acord 100%. asa ca modific.
pentru textul : În loc să dorm, scriu deKatya, eu mai mereu am simtit in tine o nevoie de exprimare, ceva asa, ca o urgenta, ca o necesitate de prim rang. Uneori iti ies poeme remarcabile din aceasta, alteori nu. Iar aceasta soarta poetica duplicitara nu este nicidecum dreapta sau corecta cu tine si cu atat mai putin cu cei care, intamplator sau nu, te citesc. Ceea ce cred eu ca lipseste uneori poemelor tale este acel "moment de reculegere" dinaintea asternerii tale la acest lung drum al transformarii inspiratiei in cuvant. Imi pare ca tu deseori pornesti pe acest drum cu multa graba, ca si cum cineva, de acolo, de la nestiuta destinatie a poeziei, te cheama strident, te striga pe toate numele tale iar tu nu stii cum sa-l faci sa taca, macar o clipa si nestiind cum, atunci pleci la drum chiar daca esti nepregatita. As vrea sa iti pot scrie ceva si pe text, dar prefer sa nu o fac, deocamdata. Oricum, discutia asta s-a mai purtat si aici si aiurea de prea multe ori iar eu am fost mereu dintre cei care au sustinut ca despre un text scrii DUPA ce il simti. Daca nu il simti si tii la autor (autoare) in orice forma posibila, atunci scrii despre sentimente si alte lucruri cum ar fi cele de mai sus. Sper sa ma intelegi asa cum trebuie si sa nu te superi pe nimeni, ok? Iar vorbele nu pot fi "aruncate CU toporul", cum vine asta? :-) Bobadil.
pentru textul : laleaua neagră deLuminita, multumesc pentru distinctie. ma bucur sa vad ca inca ma citesti. Virgil,eu inca nu am decis caruia din adjectivele folosite de tine sa-i confer premiul pentru ironie... dar cred ca o sa aleg ;metafizic;...:) Andule, ti-ai imaginat bine.
pentru textul : abac de septembrie deSigur! Ne mai citim!
pentru textul : Meditație deÎmi cer scuze, doar azi am observat comentariul tău, Virgil
pentru textul : Despre repetarea istoriei deCe pot să spun? M-ai desfiinţat total. Ca om şi ca scribălău
Ca om am multe păcate. Pot fi acuzat de orice, numai de crimă, invidie, fanatism şi xenofobie, NU.
Cu tot respectul, dar îmi pui în spinare lucruri şi afirmaţii pe care, dacă le-aş gândi - te asigur - mi-aş tăia jugulara cu unghiera. “Singur” m-aş sinucide, Virgile. Sunt foarte multe de spus despre comentariul tău. Nu cred că e bine să fie spuse în public Sunt mâhnit să văd cum un text, care se vroia de fapt o ironie, un pamflet a putut declanşa asemenea judecăţi. Să explic faptul că acele expresii “caraghioase”au fost “plantate” intenţionat în text? Ar avea vreun rost? Că nu am urmărit adevărul istoric despre Împăratul Octavian, că totul a fost un pretext? Probabil, trebuia încadrat (textul) la altă rubrică. Asta se putea spune şi într-un mod mai elegant…puţin!
Te asigur că am trăit şi eu în afara României. Ştiu cum merg lucrurile pe lumea asta. Desigur, nu atât de bine ca cei de peste Ocean!
Părinţii mei şi eu am suferit sub dictatura ceauşistă şi nu aş mai vrea, pentru nimic în lume, să trăiesc acei ani, dar faptul că România, societatea românească merge pe un drum greşit nu mă lasă indiferent. Să-mi bag mâinile în buzunar şi să zic, ca atâţia alţii, “asta e”?? să nu-mi pese de copiii, care din lipsuri materiale, nu pot să urmeze un gimnaziu, de copiii sodomizaţi, vânduţi străinilor, pentru că părinţii lor nu-i pot creşte, de bătrânii batjocoriţi în ultimul hal, de crimele şi hoţiile de neimaginat, într-un dispreţ total faţă de majoritatea populaţiei, de disoluţia statului şi eludarea legilor?? De atâtea şi atâtea altele care se întâmplă în România, unde am decis să-mi trăiesc zilele din urmă? Ai trecut cam repede peste faptul că am spus , în text, că nu vorbesc serios, că dacă istoria se repetă ar fi bine să se repete şi spre binele oamenilor.
Nu înţeleg cum textul meu, îngrijorările mele ţi-au indus ideea că aş fi un pericol social, un aţâţător de spirite contra libertăţilor umanităţii!! Mă acuzi nefundat şi pe nedrept. N-ai cum să mă cunoşti din câteva texte. Dar este site-ul tău, poţi să agreezi pe cine vrei, să-l desfiinţezi pe cel ce nu-ţi face plăcere. Dacă textele mele au adus sau aduc prejudicii, de orice natură, site-ului, te rog să-mi anulezi contul. Este păcat ca munca atâtor oameni cumsecade, pentru care am un respect deosebit, să fie umbrită de un nimeni în drum, un coate goale, un incult care “se mai şi erijează în ofertant şi promotor de soluţii…tiranice, dictatoriale”. Evident este vorba despre mine, Ion Pascal Vlad.
Sunt mâhnit şi trist că a trebuit să scriu aceste rânduri. Viaţa m-a învăţat însă să mă consolez cu gândul că, în ultima instanţă, pe nimeni, absolut pe nimeni, nu-l doare în cot de tristeţile şi mâhnirile mele.
Timpul intelepciunii este o contradictie in integro cu notiuni. Vremea intelepciunii... poate... dar nu in ceea ce ne priveste. In rest, dupa cum vezi, toate bune grase si frumoase. Andu
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deVirgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
pentru textul : mount palomar deeu, de cand sunt membru aici pe Hermeneia am perceput un mediu cald, cu precadere barbatesc. sper sa nu-mi atrag pe viitor altceva, deoarece in mine e uneori o fetita ce imi blocheaza creierul si face inadins presiuni enervante asupra altora folosindu-se de cuvinte..de fapt e provocata uneori.
pentru textul : starea hermeneia deMulţumesc pentru aprecieri şi sugestii.
Am scăpat de virgulă.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deBună-dispoziţie ca la nuntă :), dar să revenim la fotografie. Vina o poartă amănuntul meu (o altă marcă a feminităţii, ca şi pofta de a vorbi ).Iertare!
Vlad, îţi mulţumesc pentru intenţia ta şi mărturisesc că şi eu îmi doresc să revii la acest ,,joc” :), dar, evident, în măsura dispoziţiei şi a timpului. Aprecierile despre cromatică şi aspectul compoziţional mă bucură. Mă tot întreb dacă e potrivit titlul, dacă se justifică întrebările…
Da, Adriana, o observaţie excelentă, nu e nimic trucat, e totul real si frumos. E un instantaneu, şi culmea, e de undeva de pe la jumătatea evenimentului când şi coafura nu mai era cum trebui, dar asta nu a dăunat grav feminităţii :) O fi feminitatea în mimică, în felul cum se privesc sau cum îşi ţine mireasa privirea într-o parte sau cum îşi ţine mâinile ( un limbaj nonverbal mai altfel )?
Mă bucur aşa de mult că fotografia asta ţi-a adus seninul. Într-un fel şi mie :) şi sunt fericită că sunt femeie şi respect cum se cuvine pe cei din a căror coastă am fost dăltuite, de acolo, de lângă inimă ca să le fim aproape, să fim acel ,,ajutor potrivit”.
Vă aştept cu drag de fiecare dată.
Cu mulţumiri, Mariana
pentru textul : Feminitate sine qua non deE o poezie scrisă cu inspirație lirică. De aceea m-am referit exact la acea muză, a cărei legendă, după cum se vede, o știi. Cred că uneori și zeii se hrănesc de la oameni. De fapt, mai ales ei! Și bine, se poate lectura și altfel poezia ta, ca o scrisoare ce i-ai trimis-o unei femei pe care o iubești. Se poate și așa. Mie îmi plac ambele interpretări. Și, îmi place la nebunie, minciuna din text "ce nu mă intresează este dragostea"!
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deMie mi-a placut, Madim. Are atmosfera (poate intensificata de poza), are curgere si transmite. Mai sunt "impiedicari" pe ici, pe colo ("curge mult sange", prima parte a strofei a treia ar merita "reinventata", revii la mai vechi obsesii, si sincera sa fiu mi se pare ca acolo se rupe de tot ritmul), dar in ansamblu imi pare o poezie buna.
pentru textul : Scrie în locul meu deAdelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
pentru textul : Ipoteză deCe înseamnă "el se va numenii"? cumva e "se va numeni"? Cred că e un text care se citește greu, încet, se revine asupra versurilor. Am considerat că sunt versuri. În imagine este un început de eclipsă?
pentru textul : Conține text vulgar deam mai modificat cîte ceva
pentru textul : tern de 6 desa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deși, ca să nu-mi spui că bat cu grație câmpii, te-aș ruga să te gândești puțin la ce scrie în Exod (nu-mi cere să precizez de care verset e vorba, că nu le știu pe de rost), unde Moise îl întreabă pe Domnul care-i numele său și primește acest răspuns: „Eu sunt cel care sunt. Eu sunt.”
nu-mi amintesc să fi citit pe undeva că răspunsul ar fi fost „eu sunt în număr așa de mare, încât sunt fără număr.”
pentru textul : videoconferință cu îngeri dezâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deCalin, se spune ca atunci cand simti o suflare ca de gheata trece un inger pe langa tine. Si se mai spune ca florile de gheata apar pe geamuri dupa sufletul omului. Iar crengile copacilor inca inainte de cruce sunt nebanuit liant de suflete, dar asta atat de rar si nebanuit, incat totul trebuie sa se ascunda in causul unor aripi. Multumesc de citirea ta cu sufletul... si cu ingaduinta :-) Adina! there must be an angel... :-) Fotografia aceasta eu spun ca si-a adus singura versurile. Inca nu stiu ce sunt ingerii, desi cred ca i-am vazut cumva. Sau ei pe mine. Dar sigur, se intorceau acasa. Acum am vazut si dincolo... bun venit. (tarziu, stiu)
pentru textul : lumini. așteptând. deDa, la altă țară. Concretă.
pentru textul : Viscol cu geminide deda, e o capcana ca si cosurile acelea de nuiele cu care se prinde peste in Delta
pentru textul : cu sens interzis deAranca, pe site-ul Hermeneia nu interesează problemele personale, am făcut precizarea întrucât ai iterat trimiterea în dublu a comentariilor, nu numai pe acest text. Încă mai aștept comentarii critice și pertinente din partea ta.
pentru textul : o lățime de masă de"declaraţie" sau proclamaţie de feminitate, ceea ce cred că se vede şi din restul poemului
pentru textul : elegie 01 demultumesc Aranca, eram undeva in acele zile si am intrebat de ce prefera noua mii noua zeci si unu. mi-a zis ca e numarul lui norocos. si atunci m-am gindit de noua mii noua zeci si unu de mii
pentru textul : denver blues II deProbabil că am şters un fragment de după virgulă, uitând de aceasta.
"mai bine zis (virgulă) cu măsura cu care oferiţi"/
"pe post de ...critică literară" - nu există spaţiu înaintea punctelor de supensie, există după.
" Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor" - virgula de după "că" e pusă fotografic. Ea nu trebuia.
" Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă" - virgulă între subiect şi predicat.
"nu mă consider cine-ştie-ce-poet" ?! "mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică " - virgulă între s. şi p.
"lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări" - "cauzat", nu "datorat" - contextul este negativ.
Şi am trecut doar peste un comentariu. Toţi facem erori gramaticale. Unii, mai des, alţii, mai rar; unii, din grabă, alţii, din neştiinţă. Să ne oprim aici!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deE o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
pentru textul : Ruines de Rome dede fapt ce nu face omul pentru tine alina manole your wish is my command mai ales că ești atît de sensibilă pe zona aminalelor comunitare, cîini, pisici și ce mai hrănește Domnul cu mila lui atotțiitoare...:) spui că e mai bine așa? și eu deci gînd la gînd cu bucurie...:)
pentru textul : Poem intravilan deo modestă variantă personală: iarnă pe străzile Iașului, îl căutăm pe Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu ar fi o particulă încep să râd tu crezi că Dumnezeu arată ca Domnul Pa eu cred că Dumnezeu e în tot și în toate iarna începe să ningă pe Moldova noi înghețăm pe străzi anii ne ajung din urmă Dumnezeu continuă să fie doar o particulă și undeva se aude Bach plecăm așa cum pleacă toți din țara asta să îl caute pe Dumnezeu în altă parte, de parcă nu ar fi peste tot cheițe de învârtit lumea în Dumnezeul-păpușă de parcă nu ar fi peste tot norii de zahăr căsuțele de acadea și pantofii Cenușăresei tu ce ai vrea, eu eu vreau ca într-o zi Domnul Pa să vină
pentru textul : cu dumnezeu, pe aici deDoresc o explicație. De ce textul a fost trimis în șantier?
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deMultumesc - poate cu penita de la tine o sa-mi iasa mai limpede finalul. :)
pentru textul : Atât de mici dePagini