de acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Un text de penita. Imi trezeste imaginea unui pom cu radacini puternic infipte in pamant, al carui varf se adanceste in cer, depasind "conul de lumina". In plus, prozodia simpla (dar, evident, nu simplista)face si mai pregnant mesajul unei interioritati care se exteriorizeaza, inflorind.
mulțumesc pentru că îmi spui ce fac eu și cum fac eu:) so, welcome to my world:)
poate așa aflu și eu mai multe:))
mulțumesc frumos de trecere și semn, acum, în registru serios, foarte serios (FS)!
andule romanul Parfum e scris de Patrick Suskind. filmul, desi l-am iubit, n-am priceput nici pana azi cine joaca sau cine regizeaza. iar poema de mai sus imi pare jalnica. stop joc.
aici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
desi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
mie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.
nu. mie imi place imaginea asa cum e. imi creaza senzatia de "color-pass effect". aproape cred ca ai folosit-o desi e foarte probabil ca e doar o coincidenta. dar, nu, nu cred ca daca ai imersa totul in alb/negru sau nuante de gri ai obtine efectul vizual de aici. eu ma refeream doar la culorarea literei din text. nu stiu de ce as fi preferat poate un verde-gri sau poate un bej. dar e posibil sa nu vad eu bine.
Felicitari protagonistilor pentru reusita de a mentine vie faclia unui vis, Almei, care nu lasa sa se piarda mostenirea de mare valoare si autorului acestui colaj pentru modul in care a reusit sa surprinda atmosfera momentului! Este remarcabila bresa creata in timp: obiectele spun povestea unor vremuri care din fericire nu s-au stins cu desavarsire si expresiile dezvaluite pe chipurile celor care citesc, canta sau asculta intaresc sentimentul profund ca poezia este chiar acolo, la ea acasa.
Aranca, mottul imi apartine.Ideea e ca dupa ultimile reguli cuvantul a fost adaptat limbii romane si se scrie moto.Totusi e posibil ca deocamdata sa circule ambele forme.Multumesc pt observatie si citire! Vladimir, donțt zou know I"m still trying??Ma mai gandesc, poate suna si mai bine..
Bun touche-ul, un crampei de imagine proiectat dincolo de efemer prin acel "si astepta" din final care, desi si eu l-am folosit ori de cate ori m-am simtit inspirat, acum incerc sa gasec "altceva"... nu stiu daca voi gasi insa. Obiectez la juxtapunerea oarecum rimata "haituita/nehotarata" care nu-mi suna bine, cred ca se poate gasi o exprimare mai eleganta... Insa pentru imaginea temperat-regizorala, pentru ritmul interior al unei priviri de o clipa peste "luciul nemiscat al vietii" (cine spune ca metafora a murit?) o penita din acelea pe care unii pe aici care habar n-au pe ce lume traiesc cu cashuletzu la gura zic ca o acord ca sa-l pup in cur pe Virgil Titarenco. Scrie si tu omule care zici ce zici macar ceva pe aproape de asa ceva si o sa te pup si pe tine in cur, ok? (Asta in cazul in care crezi ca eu chiar fac asta, problema ta tinere scriitor debil) Andu
Microbusele vin din ce în ce mai rar. E fericit cel care l-a prins. Cred. Pe unele dintre ele, poate, nici nu e bine să la aștepți în stație, pentru că nu vor veni niciodată așa de simplu. Poate trebuie să le ieși în întâmpinare... dar atunci te întrebi: e microbusul bun? Mie îmi place pentru că vorbește mai mult decât despre microbuse. "Îmi desenezi o oiță, te rog?"
interesantă rebeliune, oricum un pic de 'altfel' cu ceva farmec... din păcate insuficient pe lângă stângăciile unui astfel de experiment literar. de exemplu strofa a doua este adolescentină în sensul deloc peiorativ cu toate acele condiționale duse până la absurdul ultimului vers de tip 'bilețel' aruncat în clasă la orele de după-amiaza, atunci când apusul ne făcea, adolescenți fiind să rostim celebrul 'te iubesc' cu mai multă ușurință.
per total însă mie mi-a plăcut poesisul.
și mai scrie pe aici meștere, eu nu știu dacă fac doi lei dar te citesc cu interes.
Andu
Super pastilă maestre, mai ceva ca Viagra! Unde să mai pun că sunt și ardelenii mei pe acilea, asta e subiectivă, știu... una peste alta o pastilă pe care am înghițit-o de vreo trei ori la rând și ce să vezi? În loc să ma ia somnul, m-a luat dorul de Ardealul meu unde, într-adevăr, scepticismul acesta este la el acasă. Nu e stoicism, nu e negativism, e scepticism, nu e septic, nu se ia, e sceptic.
Venea Vasile cu căruța înapoi de la lucru seara și ca să ajungă acasă trebuia să treacă prin părău... da când ajunge acolo, vede un pod peste părău. Trage tare de hățuri, oprește calul. Se gândește o clipă, apoi dă din bici și mână calul prin apă... greu de trecut, dar ajunge pe partea cealaltă, unde obosit se dă jos și își aprinde o mahoarcă. Vine și Gheo la scurt timp și povestea se repetă... ajunge și el pe partea cealaltă lângă Vasile tot traversând prin apă... amândoi fumând o mahoarcă.
Vine și Ion într-un târziu, ajunge în fața podului nici nu se sinchisește, mână căruța peste pod, podul se rupe, cade Ion în apă cu cal cu căruță cu tot, îl mână râul la vale... ăstialalți doi stăteau pe malul celălalt și fumau liniștiți privind cum pe Ion îl înghit apele.
Într-un târziu, după ce nici urmă de Ion sau de căruță sau cal se mai vedea, Gheo rupe primul tăcerea, trage un fum adânc din mahoarcă și zice 'mă Vasile, da' Iuăn ăsta al nost' băiat tânăr și necugetat... el oare n-o fi văzut că ăștia o făcut pod??'
Remarcabilă pastilă, vă mai aștept cu așa ceva, dom' profesor.
Am avut o iubita din Slatina care nu scria poezie dar, contrar asteptarilor, facea niste papanasi super. Sa nu ma intrebati de poezie ca eu unul nu o vad pe aici. Am zis doar sa fiu un tip dragut si sa fac conversatie.
acelui "mi-e dor" curat. cred că este exprimarea care nu poate deveni vreodată clişeu.
mi-a plăcut întregul. spun şi eu că ai fi putut evita anumite versuri, dar poate că fără acelea nu ai fi simţit că transmiţi tot ceea ce era de transmis.
Domana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
exista metafore faine dar in mare e un text care nu se coaguleaza de nici un fel. ai capacitatea de a analiza dar nu vad prea multa abilitate la sinteza. parerea mea remarc "o nouă cosette purtându-și tăcerea ca o rochie cu lalele grele"
ba cred ca are importanta. pentru ca incercam aici sa nu ne batem joc de cei ce citesc ce postam. si iata cum m-ai convins ca va trebui sa implementez pe site interdictia de a-ti putea schimba numele odata inregistrat.
djamal nu se dezice. desi prin unele locuri exprimarea mai sufera oarecum totusi textul are acel fior care te transpune. nu stiu daca textul acesta este o poezie reusita dar djamal este poet.
Cu voia dvs., aş vrea să-mi permiteţi să arbitrez puţin disputa iscată de acest text. Mai întâi, aşa cum preciza şi Paul (Yester), Mircea Florin Şandru este un poet remarcabil. Dar noi discutăm aici un singur text. Un text scris într-un stil care-i e mai puţin caracteristic lui M.F.Ş. Dar care e scris, totuşi, cu destul rafinament şi degajă o melancolie dulce-amară şi abia perceptibil ironică. Însă (şi de aici poate veni impresia lui Virgil) ultimul vers mi se pare prea explicit. El reverberează nefericit asupra întregii poezii. Atât şi nimic mai mult. Poate doar precizarea suplimentară că tot ceea ce e prea explicit dăunează parabolei. Or, autorul afirmă că a încercat o parabolă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Spor!:p
pentru textul : pe tocuri prea înalte deUn text de penita. Imi trezeste imaginea unui pom cu radacini puternic infipte in pamant, al carui varf se adanceste in cer, depasind "conul de lumina". In plus, prozodia simpla (dar, evident, nu simplista)face si mai pregnant mesajul unei interioritati care se exteriorizeaza, inflorind.
pentru textul : copacul dinăuntru demulțumesc pentru că îmi spui ce fac eu și cum fac eu:) so, welcome to my world:)
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă depoate așa aflu și eu mai multe:))
mulțumesc frumos de trecere și semn, acum, în registru serios, foarte serios (FS)!
andule romanul Parfum e scris de Patrick Suskind. filmul, desi l-am iubit, n-am priceput nici pana azi cine joaca sau cine regizeaza. iar poema de mai sus imi pare jalnica. stop joc.
pentru textul : Esență de Marie deva atrag atentia si asupra acestui poem. zambesc laaarg si va rog frumos sa nu va suparati. sper ca sunt amuzant.
pentru textul : crucile deun poem concentrat cu mesaj direct si cu intelesuri variate, insa cu un titlu care poate fi si mai sugestiv. cu stima.
pentru textul : Frenezie deaici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
pentru textul : amalia de... gândești de parcă te scarpini în cap, sau în 3 litere, la alegere...
pentru textul : fotografia de lângă icoană dedesi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
pentru textul : cerul de dincolo demie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.
nu. mie imi place imaginea asa cum e. imi creaza senzatia de "color-pass effect". aproape cred ca ai folosit-o desi e foarte probabil ca e doar o coincidenta. dar, nu, nu cred ca daca ai imersa totul in alb/negru sau nuante de gri ai obtine efectul vizual de aici. eu ma refeream doar la culorarea literei din text. nu stiu de ce as fi preferat poate un verde-gri sau poate un bej. dar e posibil sa nu vad eu bine.
pentru textul : jasmine dePentru prima strofa si ultima strofa, excelente, o penita, sa mai scrii asa.
pentru textul : bîze deDihanieo, tu chiar ai o problema de identitate, te oftici prea des si oftica strica tenul. O sa ma ajungi din urma :)).
pentru textul : vintage collection -audio deda...am confundat
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deFelicitari protagonistilor pentru reusita de a mentine vie faclia unui vis, Almei, care nu lasa sa se piarda mostenirea de mare valoare si autorului acestui colaj pentru modul in care a reusit sa surprinda atmosfera momentului! Este remarcabila bresa creata in timp: obiectele spun povestea unor vremuri care din fericire nu s-au stins cu desavarsire si expresiile dezvaluite pe chipurile celor care citesc, canta sau asculta intaresc sentimentul profund ca poezia este chiar acolo, la ea acasa.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deAranca, mottul imi apartine.Ideea e ca dupa ultimile reguli cuvantul a fost adaptat limbii romane si se scrie moto.Totusi e posibil ca deocamdata sa circule ambele forme.Multumesc pt observatie si citire! Vladimir, donțt zou know I"m still trying??Ma mai gandesc, poate suna si mai bine..
pentru textul : a opta zi din minune deBun touche-ul, un crampei de imagine proiectat dincolo de efemer prin acel "si astepta" din final care, desi si eu l-am folosit ori de cate ori m-am simtit inspirat, acum incerc sa gasec "altceva"... nu stiu daca voi gasi insa. Obiectez la juxtapunerea oarecum rimata "haituita/nehotarata" care nu-mi suna bine, cred ca se poate gasi o exprimare mai eleganta... Insa pentru imaginea temperat-regizorala, pentru ritmul interior al unei priviri de o clipa peste "luciul nemiscat al vietii" (cine spune ca metafora a murit?) o penita din acelea pe care unii pe aici care habar n-au pe ce lume traiesc cu cashuletzu la gura zic ca o acord ca sa-l pup in cur pe Virgil Titarenco. Scrie si tu omule care zici ce zici macar ceva pe aproape de asa ceva si o sa te pup si pe tine in cur, ok? (Asta in cazul in care crezi ca eu chiar fac asta, problema ta tinere scriitor debil) Andu
pentru textul : preludiu în roșu deMicrobusele vin din ce în ce mai rar. E fericit cel care l-a prins. Cred. Pe unele dintre ele, poate, nici nu e bine să la aștepți în stație, pentru că nu vor veni niciodată așa de simplu. Poate trebuie să le ieși în întâmpinare... dar atunci te întrebi: e microbusul bun? Mie îmi place pentru că vorbește mai mult decât despre microbuse. "Îmi desenezi o oiță, te rog?"
pentru textul : Microbus deinteresantă rebeliune, oricum un pic de 'altfel' cu ceva farmec... din păcate insuficient pe lângă stângăciile unui astfel de experiment literar. de exemplu strofa a doua este adolescentină în sensul deloc peiorativ cu toate acele condiționale duse până la absurdul ultimului vers de tip 'bilețel' aruncat în clasă la orele de după-amiaza, atunci când apusul ne făcea, adolescenți fiind să rostim celebrul 'te iubesc' cu mai multă ușurință.
pentru textul : Altfel deper total însă mie mi-a plăcut poesisul.
și mai scrie pe aici meștere, eu nu știu dacă fac doi lei dar te citesc cu interes.
Andu
cred ca ar fi de preferat sa micsorezi imaginea
pentru textul : lansare oficială deSuper pastilă maestre, mai ceva ca Viagra! Unde să mai pun că sunt și ardelenii mei pe acilea, asta e subiectivă, știu... una peste alta o pastilă pe care am înghițit-o de vreo trei ori la rând și ce să vezi? În loc să ma ia somnul, m-a luat dorul de Ardealul meu unde, într-adevăr, scepticismul acesta este la el acasă. Nu e stoicism, nu e negativism, e scepticism, nu e septic, nu se ia, e sceptic.
pentru textul : Scepticismul deVenea Vasile cu căruța înapoi de la lucru seara și ca să ajungă acasă trebuia să treacă prin părău... da când ajunge acolo, vede un pod peste părău. Trage tare de hățuri, oprește calul. Se gândește o clipă, apoi dă din bici și mână calul prin apă... greu de trecut, dar ajunge pe partea cealaltă, unde obosit se dă jos și își aprinde o mahoarcă. Vine și Gheo la scurt timp și povestea se repetă... ajunge și el pe partea cealaltă lângă Vasile tot traversând prin apă... amândoi fumând o mahoarcă.
Vine și Ion într-un târziu, ajunge în fața podului nici nu se sinchisește, mână căruța peste pod, podul se rupe, cade Ion în apă cu cal cu căruță cu tot, îl mână râul la vale... ăstialalți doi stăteau pe malul celălalt și fumau liniștiți privind cum pe Ion îl înghit apele.
Într-un târziu, după ce nici urmă de Ion sau de căruță sau cal se mai vedea, Gheo rupe primul tăcerea, trage un fum adânc din mahoarcă și zice 'mă Vasile, da' Iuăn ăsta al nost' băiat tânăr și necugetat... el oare n-o fi văzut că ăștia o făcut pod??'
Remarcabilă pastilă, vă mai aștept cu așa ceva, dom' profesor.
ela, imi pare rau. s-ar putea ca insula sa fie nelocuita ps: acum pot sa dau pagina? :D
pentru textul : lumen slide 1 dedintre textele prezente aici la al dvs am zambit cel mai mult. dincolo de retusurile sugerate, mi se pare cel mai bun
pentru textul : Sonet 161 deAm avut o iubita din Slatina care nu scria poezie dar, contrar asteptarilor, facea niste papanasi super. Sa nu ma intrebati de poezie ca eu unul nu o vad pe aici. Am zis doar sa fiu un tip dragut si sa fac conversatie.
pentru textul : Naufragiu?! deacelui "mi-e dor" curat. cred că este exprimarea care nu poate deveni vreodată clişeu.
mi-a plăcut întregul. spun şi eu că ai fi putut evita anumite versuri, dar poate că fără acelea nu ai fi simţit că transmiţi tot ceea ce era de transmis.
pentru textul : de el deDomana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
pentru textul : poate deexista metafore faine dar in mare e un text care nu se coaguleaza de nici un fel. ai capacitatea de a analiza dar nu vad prea multa abilitate la sinteza. parerea mea remarc "o nouă cosette purtându-și tăcerea ca o rochie cu lalele grele"
pentru textul : alice deba cred ca are importanta. pentru ca incercam aici sa nu ne batem joc de cei ce citesc ce postam. si iata cum m-ai convins ca va trebui sa implementez pe site interdictia de a-ti putea schimba numele odata inregistrat.
pentru textul : Femeia patruped dedjamal nu se dezice. desi prin unele locuri exprimarea mai sufera oarecum totusi textul are acel fior care te transpune. nu stiu daca textul acesta este o poezie reusita dar djamal este poet.
pentru textul : Căruciorul deCu voia dvs., aş vrea să-mi permiteţi să arbitrez puţin disputa iscată de acest text. Mai întâi, aşa cum preciza şi Paul (Yester), Mircea Florin Şandru este un poet remarcabil. Dar noi discutăm aici un singur text. Un text scris într-un stil care-i e mai puţin caracteristic lui M.F.Ş. Dar care e scris, totuşi, cu destul rafinament şi degajă o melancolie dulce-amară şi abia perceptibil ironică. Însă (şi de aici poate veni impresia lui Virgil) ultimul vers mi se pare prea explicit. El reverberează nefericit asupra întregii poezii. Atât şi nimic mai mult. Poate doar precizarea suplimentară că tot ceea ce e prea explicit dăunează parabolei. Or, autorul afirmă că a încercat o parabolă.
pentru textul : Podul Grant deAndule, da-mi voie sa am si eu finaluri slabe...din cand in cand. multumesc de comm si apreciere.
pentru textul : Clivaj dePagini