presimt...
tălpile ei abia ating miriştea
în urmă cresc pâini
cu amiros de duminică
iar eu am impresia că răsar
din ceruri
dinspre apus molcom
vântul despleteşte basmale
odată colorate viu apoi
umbre de vulturi
mi se prăvălesc peste
răni
rămasă în tranşee
simt strugurii
le storc vlaga ca un pământ
setos de oameni
cu ultima fărâmă din ceea ce
suntem
închid pleoapele
mă înfăşor în ştergarul alb
să fiu singurul anotimp
cu amintiri
Poezie:
Comentarii
Îmi pare prea poetizat acest
a.a.a. -
Îmi pare prea poetizat acest text...
:) E încărcat de metafore
Maria - Doina -
:) E încărcat de metafore precum via de struguri...Şi ce e prea mult strică. Mulţumiri.
Este. :). Şi metaforele sunt
a.a.a. -
Este. :). Şi metaforele sunt mai dulci decât strugureii. Şi ceva mai alese, după o cercetare minuţioasă.
Cu respec,
un paznic de vie :)
respect, carevasăzică.
a.a.a. -
respect, carevasăzică.
Mulţumesc de revenire, Adrian
Maria - Doina -
Mulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
Nu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
hai să fim serioși! „ceasul
Virgil -
hai să fim serioși! „ceasul iubirii de semeni”, „amiros de duminică”, „din mâini răsar ceruri”, „închid pleoapa vremii”, „vântul despleteşte basmale”, etc..
tu chiar îți poți imagina un astfel de text publicat într-o carte de poezie?
Vă mulţumesc pentru
Maria - Doina -
Vă mulţumesc pentru semnalarea neregulilor. Acum îmi va fi mai uşor să lucrez pe text.
excelentă revenire pe text.
yester -
excelentă revenire pe text. excelent final. nu pot să nu citez o parte din el:
dinspre apus molcom
vântul despleteşte basmale
odată colorate viu apoi
umbre de vulturi
mi se prăvălesc peste
răni
rămasă în tranşee
simt strugurii
le storc vlaga ca un pământ
setos de oameni
cu ultima fărâmă din ceea ce
suntem
închid pleoapele
mă înfăşor în ştergarul alb
să fiu singurul anotimp
cu amintiri
un poem atât de blând și amintitor de vremuri, încât tropii se dizolvă lăsând doar povestea încifrată să fie percepută, descoperită de fiecare cititor în parte, cu tot ce are el mai valoros. las semnul meu de apreciere, cu drag.
imi place cum scrii, poezia
caminante -
imi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
Paul, mulţumesc mult. Iată că
Maria - Doina -
Paul, mulţumesc mult. Iată că ai reuşit să descoperită povestea ascunsă bine după cuvinte dragi, simboluri ale unei legături de suflet. Aprecierile tale mă încurajează şi mă responsabilizează. Mulţumesc frumos şi te mai aştept cu tot dragul.
Cristina, da, ai dreptate. Poemul era ca un pom de Crăciun :) plin de metafore şi simboluri. Le-am păstrat pe acelea care am simţit că îmi eliberează eul liric. Toate sfaturile mă ajută la cum voi scrie de acum în colo. Multumesc mult pentru incurajarea ta plină de tact pedagogic: ,,ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi." Te mai astept cu drag.