N-am dat niciun verdict, am facut o constatare, tu ai ales. O sa-ti urmez sfatul. Am vazut. De regula eu critic acolo unde vad ceva bun, cum am subliniat si in comul anterior pasajele care mi-au placut. Explicatiile tale nu m-au convins. Imi poti vorbi de o turma de zece mii de cerbi deasupra catedralei si eu tot la un gest fortat o sa ramin. Aici suntem pe pe Hermeneia, si nu pe poezie.ro, deci nu stiu ce inseamna personale. Exista o incadrare dupa care m-am ghidat si anume cea de proza jurnal. Prin prisma asta am comentat textul tau. Imaginatie? Ti-am spus ca pentru mine cititor subtitlul exact asa a sunat, ca un ghetar in flacari, daca mai vrei. Exista totusi o limita in ceea ce priveste imaginatia. Ca unii din noi confunda limita aia(care e totusi o limita pe care autorul trebuie sa si-o autoimpuna), nu e vina mea. Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. Acestea fiind spuse, ai cuvintul meu ca nu voi mai calca prin pagina ta, cu exceptia deciziilor care tin de respectarea regulamentului.
Mulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
strofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
Cu capra pe Hermeneia.com. Capră sau șopârlă? Cam forțat. Subtitlul sună a lyrics: "vând fân, vând fân". Interesant text, îmi amintește de Agârbiceanu. Cred că e greu să scrii despre lucrurile astea, nu?
Aşa cum apare nu prea este un haiku. Există şi haiku scrise într-un singur rând, dar şi acelea respectă anumite reguli. Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku. Ca haiku, eu l-aş scrie altfel, de exemplu:
un stol de cocori
dispare fără sunet
cerul plumburiu
Această versiune a mea este 5-7-5, dar regula aceasta este desuetă, e necesar să fie un haiku adevărat în primul rând. Îmi place imaginea ta şi ceea ce sugerează. Iar cerul de plumb este la limita unei metafore.
esti jalnica alma. si ma intreb cum de ai ajuns asa fiindca eu aveam alta impresie. dar ce conteaza ca m-am mai inselat cu privire la un caracter. datul in petec e la moda si de ce oare ar trebui tu sa faci exceptie, nu? draga mea, nici nu am sa comentez aberatiile tale. sint prea mizerabile. in orice caz pe site-ul hermeneia.com nu exista niveluri. iar daca nu nu stii asta inca este problema ta. exista categorii de membri in functie de activitatea pe care o au. in ce priveste laurentiu, la fel ca si cu oricine altcineva, regulamentul si consiliul hermeneia au functionat perfect. il poti intreba pe laurentiu daca nu ma crezi pe mine. de fapt sint convins ca nu ma crezi. esti dezgustator de orgolioasa in atitudinea ta. de aceea fa bine si intreaba-l pe el si nu iti mai vintura ignoranta pe aici ca nu avem nevoie de penibilitati in plus. tie nu iti mai doresc nimic. sint convins ca le ai pe toate. bineinteles cu exceptia jenei si a... chestiei aleia de care te folosesti inainte de a vorbi sau a scrie. dar ce sa ii faci, nobody's perfect...
dragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. in ce priveste â din a nu am înțeles la ce să fiu atent, pentru că nu cred că există nici o „regulă nouă” a limbii române. Probabil te referi la aberația pe care a emis-o academia română dar aia banuiesc că îți dai seama că nu se califică drept regulă. Există edituri, publicații și lingviști din România care nu dau doi bani pe tîmpenia asta. Și te asigur că sub nici o formă nu am folosit-o nici în volumul Mirabile dictu așa că îți recomand să îți păstrezi „atenționările” pentru cine e dispus să se supună la astfel de violențe aplicate limbii noastre românești de politruci cu pretenții academice
for goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
verifica putin proza, ai cateva greseli de tipar: in paragraful 2:A început să-npingă, păntec in 3:cu chiar atât de diferit si am mai zarit cateva...dar sper ca le gasesti si singura. deocamdata atat, o sa ma intorc si cu un comentariu despre ce ai scris, nu despre cum. dar asta, dupa ce reusesc sa mi-l scot pe Deleuze din minte :)
mă fascinează amănuntul pentru intimitate ce urmarește întreaga alcătuire a poemului. poezia ta, așadar, imi pare o obsesie, însă una frumoasă. lucian.
Copiii nostri nu sint copia noastra; au o personalitate a lor fiecare cind sint mici atit de accentuata incit important este sa te ingaduie, sa fii acceptat de ei in lumea lor. prieten poti fi cu ei mult mai tirziu, cind te vor intelege. Ai o fata sensibila Bianca si frumoasa. un experiment reusit din toate punctele de vedere.
da. aștept și reacția lui Tudor, și ochiul lui Andu vigilent la construcția stilistică, pe domnul Gorun etc. am citit doar de două ori. mai revin. însemnez acum din suflet tot foiletonul.anticipat.
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
ai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
dom'le am pus "O Amor A Portugal" a lui Morricone si ti-am citit textul. A fost un adevarat "trail-mix". Habar n-am daca aveti asa ceva in Romania dar e un amestec de alune sarate cu tot felul de dulciuri si picanterii de nu mai stii ce maninci pina la urma. M-am distrat de minune. Tu ori ai prea mult talent ori ai prea mult timp la dispozitie. Ori poate de amindoua. Am avut o zi plina azi si nici nu s-a terminat pentru mine din pacate. Dar textul asta si Portugalia lui Morricone au reusit sa ma faca sa rid si sa devin melancolic in acelasi timp. Uite, astea sint momente cind chiar imi pare bine ca exista Hermeneia, si pentru mine.
Ce iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
Aranca multumesc de apreciere. Tablourile lui Brauner apar pe net intr-o multitudine de siteuri. Desigur se pot reproduce in scopuri necomerciale. Un site excelent pe care il recomand este acesta: http://www.artcyclopedia.com/artists/brauner_victor.html Cat despre atractia mea spre surealism, ea dateaza din 1975 cand mi-am procurat cartea lui Breton despre pictura metafizica. Pe vremea aceea incercam sa pictez si copiam pe cei mari. O copie a tabloului Double Lion se gaseste si acum in salonul nostru. Anexez o fotografie facuta acum cateva minute. Celor ce iubesc arta si surealismul in general recomand prestigiosul " Dictionnaire general du Surrealisme " -Presses Universitaires de France - 1982. Adrian
în al doilea vers e ceva fuzzy. Dumnezeu zice de tine că nu exişti sau de El însuşi? din felul cum ţi-ai formulat exprimarea ar reieşi că El zice că nu există şi atunci întreaga ta discuţie e zero.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vladimir, încep să cred că am înțeles amândoi greșit, propun ca neînțelegerea să se oprească aici, sub acest text, al meu
pentru textul : Prunci de lumină deN-am dat niciun verdict, am facut o constatare, tu ai ales. O sa-ti urmez sfatul. Am vazut. De regula eu critic acolo unde vad ceva bun, cum am subliniat si in comul anterior pasajele care mi-au placut. Explicatiile tale nu m-au convins. Imi poti vorbi de o turma de zece mii de cerbi deasupra catedralei si eu tot la un gest fortat o sa ramin. Aici suntem pe pe Hermeneia, si nu pe poezie.ro, deci nu stiu ce inseamna personale. Exista o incadrare dupa care m-am ghidat si anume cea de proza jurnal. Prin prisma asta am comentat textul tau. Imaginatie? Ti-am spus ca pentru mine cititor subtitlul exact asa a sunat, ca un ghetar in flacari, daca mai vrei. Exista totusi o limita in ceea ce priveste imaginatia. Ca unii din noi confunda limita aia(care e totusi o limita pe care autorul trebuie sa si-o autoimpuna), nu e vina mea. Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. Acestea fiind spuse, ai cuvintul meu ca nu voi mai calca prin pagina ta, cu exceptia deciziilor care tin de respectarea regulamentului.
pentru textul : hurricane plane deun poem în care autorul se joacă cu creionul, cumva matematic și dezinvolt, pe hârtie. cu prețuire, mircea.
pentru textul : Un întreg fragmentat deMulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
pentru textul : Ghetele lui umblătoare deface, nebun, pricep
pentru textul : morile de vânt nu au ecou destrofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
Good luck!
pentru textul : Salome denu cred că expresia „mă las pe vine” are prea mari șanse să existe în poezie.
pentru textul : pentru furtuna de azi, ieri am semănat vânt debobadil, nu ştiam că eşti şi papagal. mă impresionezi!
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deCu capra pe Hermeneia.com. Capră sau șopârlă? Cam forțat. Subtitlul sună a lyrics: "vând fân, vând fân". Interesant text, îmi amintește de Agârbiceanu. Cred că e greu să scrii despre lucrurile astea, nu?
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deAşa cum apare nu prea este un haiku. Există şi haiku scrise într-un singur rând, dar şi acelea respectă anumite reguli. Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku. Ca haiku, eu l-aş scrie altfel, de exemplu:
un stol de cocori
dispare fără sunet
cerul plumburiu
Această versiune a mea este 5-7-5, dar regula aceasta este desuetă, e necesar să fie un haiku adevărat în primul rând. Îmi place imaginea ta şi ceea ce sugerează. Iar cerul de plumb este la limita unei metafore.
pentru textul : haiku deesti jalnica alma. si ma intreb cum de ai ajuns asa fiindca eu aveam alta impresie. dar ce conteaza ca m-am mai inselat cu privire la un caracter. datul in petec e la moda si de ce oare ar trebui tu sa faci exceptie, nu? draga mea, nici nu am sa comentez aberatiile tale. sint prea mizerabile. in orice caz pe site-ul hermeneia.com nu exista niveluri. iar daca nu nu stii asta inca este problema ta. exista categorii de membri in functie de activitatea pe care o au. in ce priveste laurentiu, la fel ca si cu oricine altcineva, regulamentul si consiliul hermeneia au functionat perfect. il poti intreba pe laurentiu daca nu ma crezi pe mine. de fapt sint convins ca nu ma crezi. esti dezgustator de orgolioasa in atitudinea ta. de aceea fa bine si intreaba-l pe el si nu iti mai vintura ignoranta pe aici ca nu avem nevoie de penibilitati in plus. tie nu iti mai doresc nimic. sint convins ca le ai pe toate. bineinteles cu exceptia jenei si a... chestiei aleia de care te folosesti inainte de a vorbi sau a scrie. dar ce sa ii faci, nobody's perfect...
pentru textul : Viraj mult prea strâns dedragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. in ce priveste â din a nu am înțeles la ce să fiu atent, pentru că nu cred că există nici o „regulă nouă” a limbii române. Probabil te referi la aberația pe care a emis-o academia română dar aia banuiesc că îți dai seama că nu se califică drept regulă. Există edituri, publicații și lingviști din România care nu dau doi bani pe tîmpenia asta. Și te asigur că sub nici o formă nu am folosit-o nici în volumul Mirabile dictu așa că îți recomand să îți păstrezi „atenționările” pentru cine e dispus să se supună la astfel de violențe aplicate limbii noastre românești de politruci cu pretenții academice
pentru textul : ploua în eden III defor goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deverifica putin proza, ai cateva greseli de tipar: in paragraful 2:A început să-npingă, păntec in 3:cu chiar atât de diferit si am mai zarit cateva...dar sper ca le gasesti si singura. deocamdata atat, o sa ma intorc si cu un comentariu despre ce ai scris, nu despre cum. dar asta, dupa ce reusesc sa mi-l scot pe Deleuze din minte :)
pentru textul : Ziua în care totul s-a sfârșit deEugen, n-ai înţeles că am zis de bine de poem.
pentru textul : Mica țigariadă demă fascinează amănuntul pentru intimitate ce urmarește întreaga alcătuire a poemului. poezia ta, așadar, imi pare o obsesie, însă una frumoasă. lucian.
pentru textul : Doi deda, am bîjbîit și eu și tot nu îmi ieșea. cred că eram prea obosit și era prea tîrziu. am revenit la ce alesesem inițial
pentru textul : în atelierul pictorului orb II deCopiii nostri nu sint copia noastra; au o personalitate a lor fiecare cind sint mici atit de accentuata incit important este sa te ingaduie, sa fii acceptat de ei in lumea lor. prieten poti fi cu ei mult mai tirziu, cind te vor intelege. Ai o fata sensibila Bianca si frumoasa. un experiment reusit din toate punctele de vedere.
pentru textul : Blue Iulia deVăd că aici nu mai avem titlu la comentarii. Titlul meu era: <<"Sahelu" sau când trădarea devine o virtute>>
pentru textul : AVATAR deda. aștept și reacția lui Tudor, și ochiul lui Andu vigilent la construcția stilistică, pe domnul Gorun etc. am citit doar de două ori. mai revin. însemnez acum din suflet tot foiletonul.anticipat.
pentru textul : după douăzeci de ani (III) deAranca multumesc, de la final am plecat si am incercat sa construiesc invers, dar s-ar putea sa ai dreptate ...
pentru textul : portret cu duminică deun text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
pentru textul : Orașul deMaricica, dacă ai fi puţin mai activă (comentarii/ postări), am avea cu toţii numai de câştigat. Bineînţeles, este doar o sugestie.
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deIdeea bună și nostimă. În felul ei, inedită. Exprimarea "ca să iasă cât" e de lucrat. Finalul - interesant. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm deCitit, plăcut, lăsat sermn să știi.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere deai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
pentru textul : '80-'08 dedom'le am pus "O Amor A Portugal" a lui Morricone si ti-am citit textul. A fost un adevarat "trail-mix". Habar n-am daca aveti asa ceva in Romania dar e un amestec de alune sarate cu tot felul de dulciuri si picanterii de nu mai stii ce maninci pina la urma. M-am distrat de minune. Tu ori ai prea mult talent ori ai prea mult timp la dispozitie. Ori poate de amindoua. Am avut o zi plina azi si nici nu s-a terminat pentru mine din pacate. Dar textul asta si Portugalia lui Morricone au reusit sa ma faca sa rid si sa devin melancolic in acelasi timp. Uite, astea sint momente cind chiar imi pare bine ca exista Hermeneia, si pentru mine.
pentru textul : aventurile ielevului miluță deCe iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
pentru textul : Mitul lui Sisif deAranca multumesc de apreciere. Tablourile lui Brauner apar pe net intr-o multitudine de siteuri. Desigur se pot reproduce in scopuri necomerciale. Un site excelent pe care il recomand este acesta: http://www.artcyclopedia.com/artists/brauner_victor.html Cat despre atractia mea spre surealism, ea dateaza din 1975 cand mi-am procurat cartea lui Breton despre pictura metafizica. Pe vremea aceea incercam sa pictez si copiam pe cei mari. O copie a tabloului Double Lion se gaseste si acum in salonul nostru. Anexez o fotografie facuta acum cateva minute. Celor ce iubesc arta si surealismul in general recomand prestigiosul " Dictionnaire general du Surrealisme " -Presses Universitaires de France - 1982. Adrian
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? denu prea are umor, dar in fine...
în al doilea vers e ceva fuzzy. Dumnezeu zice de tine că nu exişti sau de El însuşi? din felul cum ţi-ai formulat exprimarea ar reieşi că El zice că nu există şi atunci întreaga ta discuţie e zero.
pentru textul : dezvățatul de a fi I dePagini