O "revitalizare a scrisului", da, e necesară, iar depărtarea de care vorbește Adrian e tot mai pregnantă. E interesant cum o numește el (și îmi place): "literatură digitală", care într-adevăr se distanțează tot mai mult de "textul scris". Nu am citit manifestu Nunu, dar probabil am să-l caut. Mi se pare că tot pe aici bine zicea cineva, dacă nu tot Adrian Grauenfels, de caracteristicile "literaturii digitale" (nu era numită așa, dar, iată, am preluat deja termenul), în care releva perfect adevărat scăderile acesteia față de "cealaltă". Nu detaliez. Apoi, nu prea reușesc să-mi formez ideea despre "starea mentală care să detașeze realul de expresie", iar aceasta, probabil datorită faptului că pentru unii dintre noi însuși acest "real" e foarte greu de definit, de sesizat, de prins în concept. Realul, pentru unii, se sustrage oricărei definiții, iar până la urmă tot metafora (în sensul de "o realitate despre o altă realitate") îl exprimă cel mai bine. Atâta doar, că aici, pe tărâmul metaforei, funcționează și regula complementară: orice dezvăluire e acompaniată de o altă reînvăluire în mister, și atunci unde ajungem?, și cum mai definim o "direcție"? Bon!, mă reîntorc la textul de mai sus, lăsând, eventual, dezbaterea pe umerii unei alte secțiuni ("interactiv"?). Am să-ncerc să privesc textul prin prisma a ceea ce spunea Adrian mai sus (asta nu înseamnă că am să și reușesc). Așadar: autorul reușește prin text să inducă în cititor "starea mentală" de receptare a textului. Expresia e clară, ironică, ușor revendicatoare, superioară subiectului avut în vedere, dar dilema mea, enunțată mai sus, persistă: nu știu în ce măsură acest text se distanțează sau nu de "real". Eu cred că nu se distanțează (cum făcea dada-ul) și probabil de aceea Adrian îi spune Nunu. Nu știu. Dar e clar o trăire virtuală, eu spun chiar imposibilă. Dar atunci cum mai e real? Apoi, pasajul cu "ceara din urechi", dizgrațios, ce-i drept, și contestat de antecomentatori, este însă atât de evident distonant cu restul textului, încât e imposibil ca autorul să nu fi urmărit ceva anume prin aceasta. Iar nu știu. Probabil face parte din linia estetică pe care autorul dorește să o aducă. În plus, acest pasaj este singurul care leagă textul de imagine. Respectiva femeie (?) nici nu face duș, nici nu-și spală părul, nici nu se plimbă prin aeroport. E într-un singur picior iar în cizmă e băgată o mână. Și ajung în sfârșit la oglinzi, care dau și titlul textlui. Rostul oglinzii e ca cineva să fie acolo, în ea, să se reflecte. Ori în oglinzile lui Adrian nu e nimeni. Golire de sens? Absența expresiei? Părăsire a realului? Ieșire din real și intrare într-un posibil? Prea multe întrebări deja, probabil doar autorul ne poate scoate la liman. Încă o semnalare: apreciez textul întrucât aduce cu totul altceva decât poezia goală de sens, ultracomestibilă, plicticos cotidiană douămiistă. Sper că nu v-am încurcat prea tare, dar am încercat să-mi lămuresc niște lucruri, pentru că aici se întâmplă ceva.
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
n-am sa te intreb ce iti spune tie intuitia pentru ca chiar mi s-ar parea hilar. iti spun doar ca boala conspirationista e semn de diluare a inteligentei. si asta pe orice meridian si in orice cultura.
anyway, revenind la problema comentariului de mai sus, vina imi apartine. din anumite motive tehnice un numar mic de comentarii riscau sa se piarda si au trebuit reintroduse. doua dintre ele, intre care si cel de mai sus au fost introduse gresit. imi cer scuze. am reparat greseala. asta este toata explicatia. angela nu si-a modificat comentariul si nu a introdus niciun altul. parerea ei ramine. daca este nevoie pot sterge comentariul tau de mai sus pentru evitarea de confuzii. dar asta numai daca este nevoie.
aziza, raspunsul la intrebarea ta se afla aici: http://hermeneia.com/content/anunt_despre_stergerea_contului_pe_hermenei... si aici: http://www.hermeneia.com/faq
cred ca am explicat undeva ca posibilitatea este ca profilul sa fie blocat sau sa fie "sters" in sensul ca toate comentariile si textele vor fi atribuite unui cont "Anonim". la vremea respectiva cred ca am explicat motivele. tu alegi si ma informezi pe calea precizata in documentele de mai sus.
Am citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
nu-i nevoie sa ne explicam textele. ma incapatanez sa cred asta! :)
oricum se intelesese despre ce-i vorba. si ce nu s-a inteles clar lasa-i cititorului, sa-si construiasca propria lume.
Consider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
Despre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
îmi place tematica dvs. iar tehnica nu este deloc naivă ci din contră. observ un suflet care îl iubește pe Dumnezeu și îl mărturisește plăcut. abordez doar ultima strofă pentru a-mi expune punctul de vedere. Trăiesc pierzând din inimi cutezanța Și par mustrați de traiul mult prea greu, Dacă își pierd din suflete speranța, Ei se întorc cu gând la Dumnezeu. oare ultimul vers nu merge un pic modificat la această strofă? ceva în genul... Ei se întorc mergând spre Dumnezeu, sau cum doriți dvs, eu doar propun cu modestie pentru a exemplifica nu pentru a da un model. o fac, pentru că subiectele mari merită ceea ce și dvs. vreți a le da, o cât mai bună tehnică de construcție a versului. iertată-mi fie revenirea binevoitoare. notabene este că și rimele nu numai din strofa citată cutezanță- speranță ar trebui să nu fie substantive ambele, dar poate e intenționat așa. & mă repet, e doar modesta mea părere. Dumnezeu merită ce avem mai bun în noi.
iată că am auzit şi expresia zilei: "daca te mai vad la Virtualia, arunc dupa tine cu toate piscoturile din sala". Nu m-aş mira ca vorba asta să rămînă celebră în istoria literaturii române.
Pariez că Cristina Ştefan se va ofusca din cauza vorbei mele. Ok, de dragul ei rectific, istoria literaturii virtuale române
încep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
Un poem plin de "draci și viermi". Cu punctul am clarificat-o! Mai rămâne cu "schizo-frenezia". ;) Atașezi lexicul de cartier unor sentimente și senzații violente. Tema existențialistă . "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?"(Cioran) Curând, Cris
cred că acest roșu "amniotic" e justificat violent. cheia oferită de tine schimbă perspectiva. îmi place poemul tău dincolo de re-facerea perspectivelor la care ar putea îndemna. pune relația dintre tată și fiul nenăscut într-o altă lumină. poate a sângelui spiritului.
Pe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
Adriana, nu e vorba despre revoltă. Am fost acceptat în această comunitate literară prestigioasă și încerc să contribui cu alcătuirile care mă reprezintă. Așa cum bine știi, registrul în care scriu este cel mai adesea greu acceptat din cauza formelor majoritar clasice pe care le abordez. Dar, încerc să mă definesc, rezultând o grupare a tematicii în ceea ce numesc eu ”cicluri” diverse (21 la număr): pasteluri, poezie istorică, poeme în proză, meditații versificate, poezie a împlinirii și neîmplinirii în/din dragoste, despre moarte, sonete meditative și de dragoste precum și genuri mai puțin uzuale ca blesteme, poezie despre viața satului cu iz arhaic, poezie religioasă, poezie pentru copii. Am urmărit câteva luni ceea ce se publică pe acest site, anterior cererii de admitere, și am decis să postez pe rând alcătuiri care vor fi judecate de voi toți și care vor duce la o concluzie pe care nimeni n-o poate anticipa. Până atunci, să ne citim cu bucurie!
Da, versul final redă spusele fetiţei, care, în ciuda exprimării ,,agramate" are atâta candoare, atâta perfecţiune în gramatica inimii de copil! Ar fi trebuit să îmi dau seama. Iertare!
Cred că e prea mult spus “frenezie imagistică” avînd în față doar două imagini separate nefericit printr-un plan care nu lasă nicio speranță pentru adîncimea scenei; poate se vrea totuși o încercare de a pune sub semnul îndoielii realismul iluzoriu! Dar nu cred că e cazul aici. Să mai spun că nu se vede nicio preocupare pentru eliminarea blurului sau pentru ajustarea tonalității imaginii etc. Frenezie imagistică ? Și merge cu poemul? Replica mea grafică:
se vrea un poem dificil. de exemplu imi este greu sa inteleg/imaginez "nimic mai ne[...]început ca dimineața înghițită". "uterul diform" mi se pare un pleonasm relativ. ce forma are un uter? are o forma standard, regulata? prin definitie un uter "insarcinat" (precum cel din text) este diform. nu? partea a doua a textului ( cam de pe la "ca si cum ai putea stabili") mi se pare mai reusita si oarecum de sine statatoare. am mai citit eu la tine despre ciinele negru?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O "revitalizare a scrisului", da, e necesară, iar depărtarea de care vorbește Adrian e tot mai pregnantă. E interesant cum o numește el (și îmi place): "literatură digitală", care într-adevăr se distanțează tot mai mult de "textul scris". Nu am citit manifestu Nunu, dar probabil am să-l caut. Mi se pare că tot pe aici bine zicea cineva, dacă nu tot Adrian Grauenfels, de caracteristicile "literaturii digitale" (nu era numită așa, dar, iată, am preluat deja termenul), în care releva perfect adevărat scăderile acesteia față de "cealaltă". Nu detaliez. Apoi, nu prea reușesc să-mi formez ideea despre "starea mentală care să detașeze realul de expresie", iar aceasta, probabil datorită faptului că pentru unii dintre noi însuși acest "real" e foarte greu de definit, de sesizat, de prins în concept. Realul, pentru unii, se sustrage oricărei definiții, iar până la urmă tot metafora (în sensul de "o realitate despre o altă realitate") îl exprimă cel mai bine. Atâta doar, că aici, pe tărâmul metaforei, funcționează și regula complementară: orice dezvăluire e acompaniată de o altă reînvăluire în mister, și atunci unde ajungem?, și cum mai definim o "direcție"? Bon!, mă reîntorc la textul de mai sus, lăsând, eventual, dezbaterea pe umerii unei alte secțiuni ("interactiv"?). Am să-ncerc să privesc textul prin prisma a ceea ce spunea Adrian mai sus (asta nu înseamnă că am să și reușesc). Așadar: autorul reușește prin text să inducă în cititor "starea mentală" de receptare a textului. Expresia e clară, ironică, ușor revendicatoare, superioară subiectului avut în vedere, dar dilema mea, enunțată mai sus, persistă: nu știu în ce măsură acest text se distanțează sau nu de "real". Eu cred că nu se distanțează (cum făcea dada-ul) și probabil de aceea Adrian îi spune Nunu. Nu știu. Dar e clar o trăire virtuală, eu spun chiar imposibilă. Dar atunci cum mai e real? Apoi, pasajul cu "ceara din urechi", dizgrațios, ce-i drept, și contestat de antecomentatori, este însă atât de evident distonant cu restul textului, încât e imposibil ca autorul să nu fi urmărit ceva anume prin aceasta. Iar nu știu. Probabil face parte din linia estetică pe care autorul dorește să o aducă. În plus, acest pasaj este singurul care leagă textul de imagine. Respectiva femeie (?) nici nu face duș, nici nu-și spală părul, nici nu se plimbă prin aeroport. E într-un singur picior iar în cizmă e băgată o mână. Și ajung în sfârșit la oglinzi, care dau și titlul textlui. Rostul oglinzii e ca cineva să fie acolo, în ea, să se reflecte. Ori în oglinzile lui Adrian nu e nimeni. Golire de sens? Absența expresiei? Părăsire a realului? Ieșire din real și intrare într-un posibil? Prea multe întrebări deja, probabil doar autorul ne poate scoate la liman. Încă o semnalare: apreciez textul întrucât aduce cu totul altceva decât poezia goală de sens, ultracomestibilă, plicticos cotidiană douămiistă. Sper că nu v-am încurcat prea tare, dar am încercat să-mi lămuresc niște lucruri, pentru că aici se întâmplă ceva.
pentru textul : Oglinzi dealma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
pentru textul : candelabrele den-am sa te intreb ce iti spune tie intuitia pentru ca chiar mi s-ar parea hilar. iti spun doar ca boala conspirationista e semn de diluare a inteligentei. si asta pe orice meridian si in orice cultura.
pentru textul : Cvas deanyway, revenind la problema comentariului de mai sus, vina imi apartine. din anumite motive tehnice un numar mic de comentarii riscau sa se piarda si au trebuit reintroduse. doua dintre ele, intre care si cel de mai sus au fost introduse gresit. imi cer scuze. am reparat greseala. asta este toata explicatia. angela nu si-a modificat comentariul si nu a introdus niciun altul. parerea ei ramine. daca este nevoie pot sterge comentariul tau de mai sus pentru evitarea de confuzii. dar asta numai daca este nevoie.
aziza, raspunsul la intrebarea ta se afla aici: http://hermeneia.com/content/anunt_despre_stergerea_contului_pe_hermenei... si aici: http://www.hermeneia.com/faq
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 decred ca am explicat undeva ca posibilitatea este ca profilul sa fie blocat sau sa fie "sters" in sensul ca toate comentariile si textele vor fi atribuite unui cont "Anonim". la vremea respectiva cred ca am explicat motivele. tu alegi si ma informezi pe calea precizata in documentele de mai sus.
Am citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers deuite cu textul acesta mă provoci să postez un text mai vechi de-al meu
pentru textul : Balada florii de mătasă denu-i nevoie sa ne explicam textele. ma incapatanez sa cred asta! :)
pentru textul : Devorah deoricum se intelesese despre ce-i vorba. si ce nu s-a inteles clar lasa-i cititorului, sa-si construiasca propria lume.
Consider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
pentru textul : liquido deDespre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
pentru textul : memoria imediatã deîmi place tematica dvs. iar tehnica nu este deloc naivă ci din contră. observ un suflet care îl iubește pe Dumnezeu și îl mărturisește plăcut. abordez doar ultima strofă pentru a-mi expune punctul de vedere. Trăiesc pierzând din inimi cutezanța Și par mustrați de traiul mult prea greu, Dacă își pierd din suflete speranța, Ei se întorc cu gând la Dumnezeu. oare ultimul vers nu merge un pic modificat la această strofă? ceva în genul... Ei se întorc mergând spre Dumnezeu, sau cum doriți dvs, eu doar propun cu modestie pentru a exemplifica nu pentru a da un model. o fac, pentru că subiectele mari merită ceea ce și dvs. vreți a le da, o cât mai bună tehnică de construcție a versului. iertată-mi fie revenirea binevoitoare. notabene este că și rimele nu numai din strofa citată cutezanță- speranță ar trebui să nu fie substantive ambele, dar poate e intenționat așa. & mă repet, e doar modesta mea părere. Dumnezeu merită ce avem mai bun în noi.
pentru textul : Cătune deiată că am auzit şi expresia zilei: "daca te mai vad la Virtualia, arunc dupa tine cu toate piscoturile din sala". Nu m-aş mira ca vorba asta să rămînă celebră în istoria literaturii române.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” dePariez că Cristina Ştefan se va ofusca din cauza vorbei mele. Ok, de dragul ei rectific, istoria literaturii virtuale române
mamăăă, câtaaaa ghicitoare de poiem !!!! așa ca să o supărăm nasol pe d-na prof. cu prietenie!
pentru textul : cazane deîncep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
pentru textul : Rugăciune de zi deUn poem plin de "draci și viermi". Cu punctul am clarificat-o! Mai rămâne cu "schizo-frenezia". ;) Atașezi lexicul de cartier unor sentimente și senzații violente. Tema existențialistă . "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?"(Cioran) Curând, Cris
pentru textul : o viziune a insentimentelor deAm corectat citatul.
pentru textul : despre dragoste numai de bine devreau sa va multumesc tuturor in mod special
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 decred că acest roșu "amniotic" e justificat violent. cheia oferită de tine schimbă perspectiva. îmi place poemul tău dincolo de re-facerea perspectivelor la care ar putea îndemna. pune relația dintre tată și fiul nenăscut într-o altă lumină. poate a sângelui spiritului.
pentru textul : crucile dePe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
pentru textul : Cu Maestrul la Borta Rece deerata: ouale de soim.
pentru textul : candiru deMultumesc, Raluca !
pentru textul : viaţa a învins deAdriana, nu e vorba despre revoltă. Am fost acceptat în această comunitate literară prestigioasă și încerc să contribui cu alcătuirile care mă reprezintă. Așa cum bine știi, registrul în care scriu este cel mai adesea greu acceptat din cauza formelor majoritar clasice pe care le abordez. Dar, încerc să mă definesc, rezultând o grupare a tematicii în ceea ce numesc eu ”cicluri” diverse (21 la număr): pasteluri, poezie istorică, poeme în proză, meditații versificate, poezie a împlinirii și neîmplinirii în/din dragoste, despre moarte, sonete meditative și de dragoste precum și genuri mai puțin uzuale ca blesteme, poezie despre viața satului cu iz arhaic, poezie religioasă, poezie pentru copii. Am urmărit câteva luni ceea ce se publică pe acest site, anterior cererii de admitere, și am decis să postez pe rând alcătuiri care vor fi judecate de voi toți și care vor duce la o concluzie pe care nimeni n-o poate anticipa. Până atunci, să ne citim cu bucurie!
pentru textul : nebunul deadrian demea. Explică-mi ce înţelegi prin rural. Banal, sau...
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer decaline, tristetea bratelor ei intotdeauna va lasa urme. nostalgica despartirea ta.
pentru textul : Despărțire deda dom'le, ai dreptate. nu stiu cum mi-a scapat gafa aia de la inceput. nu imi vine sa cred.
pentru textul : studiu în alb și negru deDa, versul final redă spusele fetiţei, care, în ciuda exprimării ,,agramate" are atâta candoare, atâta perfecţiune în gramatica inimii de copil! Ar fi trebuit să îmi dau seama. Iertare!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deCred că e prea mult spus “frenezie imagistică” avînd în față doar două imagini separate nefericit printr-un plan care nu lasă nicio speranță pentru adîncimea scenei; poate se vrea totuși o încercare de a pune sub semnul îndoielii realismul iluzoriu! Dar nu cred că e cazul aici. Să mai spun că nu se vede nicio preocupare pentru eliminarea blurului sau pentru ajustarea tonalității imaginii etc. Frenezie imagistică ? Și merge cu poemul? Replica mea grafică:
pentru textul : Stilamancie deîmi place, fără ultima strofă/ultimele două versuri
pentru textul : Urme debine v-am regasit!
pentru textul : Există viață după… dese vrea un poem dificil. de exemplu imi este greu sa inteleg/imaginez "nimic mai ne[...]început ca dimineața înghițită". "uterul diform" mi se pare un pleonasm relativ. ce forma are un uter? are o forma standard, regulata? prin definitie un uter "insarcinat" (precum cel din text) este diform. nu? partea a doua a textului ( cam de pe la "ca si cum ai putea stabili") mi se pare mai reusita si oarecum de sine statatoare. am mai citit eu la tine despre ciinele negru?
pentru textul : Facă-se deVirgil, multumesc, de fapt pasajul e tot fluturele, restul e coconul din care se hraneste larva.
pentru textul : story of a city dePagini