și acesta este un text semnificativ. as da penita, dar am observat ca nu spuneti nimic dupa. in text, as inlocui impotenta cu altceva; eventual, neputinta

wow, ești în mood de onestitate astăzi. și locvace.

problema nu stă în lopată
nici în roboții de pe Marte
ci-n aceeași veche pată
pe creier... plus lipsă de carte!

cum mai spuneam, nu am organ pentru clasice dar imi place pana ta peisagistica in poemul asta. nu intru acum in prozodie dar, cel putin, versurile 3 si 4 din ultima strofa nu sunt prea in regula. de ce nu "in ochii tai"? "in ochii mei" schimba periculos unghiul. nu ti se pare? e ca si cum autorul se exprima pe sine din exteriorul "vizual". poate, daca era si o oglinda pe undeva... ...

în schimb, eu te cunosc
eu știu cum funcționezi Virgil
în cazul acesta funcționezi în versiunea cu orgoliul dat la maxim
iar rezultatele nu întârzie să se arate tot așa, la maxim
iar ce îți spun aici nu e nici dintr-o beletristică și nici din vreo hermeneutică e din life experience
dacă vrei să faci ceva, atunci trebuie să faci project management
și pentru asta trebuie să fii un project manager sau să ai unul pe lângă tine
as simple as that

Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.

"elena eu nu mă mai găsesc"
destainuirea care fuge de ea insasi...
insiruirea de idei ce forteaza surprinderea motivului...
elena e de negasit in existenta concreta...
ea are radacini "demiurgice" dar nu respira prin nimeni decat partial...

asa vad acum...mai citesc...

buna alexandru!

Elena, nu neapărat deprimantă. Unitatea trei poate fi interpretată ca o recâştigare a libertăţii.

Cristina, se prea poate sa ai dreptate. Oricum, acum, recitind textul la rece, nu prea îl mai recunosc. Cred că nu e tocmai unul dintre textele mele reuşite.

Mulţamu-vă!

penita pentru idee, sinceritate si compozitie. finalul este deosebit realizat: "să nu spui că nu ți-ai dorit măcat o dată să ajungem împreună într-o cămașa de forță ne-au pus împreună pentru că știu că tot vom muri și au făcut economie "

sa traiti! Am corectat.

o idee interesantă dar nu-mi pare fructificată/rezolvată artistic

Mă bucură trecerea dumneavoastră! Vă mulțumesc!

Pentru mine, acest tarim al lui Hermes reprezinta un alt fel de acasa, un loc unde te poti retrage, te poti aduna, iti poti reintregi rezervele de rabdare, intelegere, iubire si compasiune atunci cind imperfectiunile realitatii cotidiene devin prea mult. Va multumesc dvs. si echipei dvs., pentru toate aceste realizari, cu adevarat speciale. Fie ca lumina blinda a Stelei de Craciun sa va lumineze viata, Spiritul Craciunului sa va umple sufletele de bucurie, Sfintele Sarbatori sa vaaduca seninatate, iubire si pace, dvs., familiei si tuturor membrilor acestei frumoase comunitati. Iertati-mi rugamintea si indrazneala, este Craciun, moment in care oricine poate sa-si puna o dorinta, eu doresc pentru dna. Mihaela Visalon alaturi de toate celelalte urari de bine, o apreciere mai apropiata de adevarata sa valoare.

mi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm