dragă alma, bună varianta ta, dar știi tu...non idem est si duo dicunt idem!:-)...o să încerc data viitoare să fiu mai atentă la "balast"..recunosc că mă las purtată de impulsul clipei și foarte rar revin asupra textului pt a modifica ceva... mulțumesc pentru însemn.
Virgil,
în urmă cu două săptămîni am testat (şi acum îl folosesc ca browser implicit) Firefox 4 în versiunea beta şi nu am avut nicio problemă în vizualizarea paginilor Hermeneia.
Doru, această scurtă povestire ar fi încăput foarte bine la rubrica poezie, știi că barierele au fost de mult înlăturate, rămâne doar chestie de dispoziție, sa-i spui proză sau poezie. Remarc patetismul discret în această arhitectură a sinelui, precum și totalul abandon în noua realitate: "Lumea e, într-adevăr, minunată, dacă a putut construi un oraș numai pentru mine. Nu mă mai spăl, nu mă mai îmbrac după ultima modă, nu mă mai pretind cel mai bun în toate pentru că nu e nimeni care să mă vadă" P.s : îmi place acest tip de proză foarte scurtă, dar cu un conținut esențializat, cu o filozofie și sinceritate de jurnal distinse...
Multumesc de semnalarea greșelii. Se tot strecoară...
Hm, știi de ce aș prefera să rămână în engleză? Pentru că expresia mi se pare tare interesantă. Americanii (e chiar din constituția lor) nu-și crează fericirea, n-o asteaptă. "Pursuit" sună a urmărire, a vânat, parcă stau cu pușca în mână la capăt de coridor țipând din rărunchi "unde ești?", spărgând toate ușile de-a lungul lui. (există acest echivalent în limba română?)
Cam asta-mi inspiră, de aceea aș vrea să rămân la el, și se leagă ulterior oarecum de acțiunea povestirii. Dacă la sfâșitul textului încă mai consideri că ar trebui schimbat, schimb. :)
Nu contest că există expresii colocviale...dar nu au tangență aici cu acest text. Si nu am intenționat să "bag o șopârlă"...Departe gândul. In mod sigur, în acest text trebuie să fie expresia "un gușter verde".
uite clona nu e clona!
am deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
există cîteva probleme cu acest text.
În primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
paparuz e numele meu real,iar jignirile,pe care probabil le considerati spumoase, nu fac altceva decat sa va desconsidere,sa demonstreze caracterul "cult" sau "cool" al domniei voastre!
multumesc si pentru amenintari!
o zi buna!
Vladimir cam are dreptate. Prea logic-normale. Poezia are alta logica. La fel de "normala", dar pentru ea. Ti-o spune unul care o viata intreaga s-a tinut de prima. Acu, daca o incerc pe a doua nu inseamna ca-mi si reusesre.
Lea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
văd un poem curat aici și mai puțin "jucat" de dorin. cred că e benefic faptul că poemul e lăsat să respire. e și firesc să simplifici cu un astfel de actor, un baletist cu trup vechi și cu un înger pe umărul din oglindă. poate e o părere prea subiectivă, dar pun acest poem între cele mai bune pe care le-a scris. aștept cu interes ce va urma în poezia lui dorin cozan. parcă se vede o schimbare. aș zice. dar e prea curând.
Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
poate de aici incepi sa fii spre a te redescoperi. titlul acestui text arata câta lupta interioara ai dus spre a marturisi acest text ce de mult il purtai in sufletul tau. iarasi mircea.
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
Nu ma pui acum sa ofer citate din comurile lui Adrian, nu? Tocmai tu nu vezi pentru ce sa fie sanctionat? Iar comul meu initial a fost doar o momeala...pentru cineva cu experienta era limpede. Nu e un ultimatum ca plec, nici nu tin sa fiu martir, crede-ma. Apoi, ca sa ma compar cu Adrian, ar trebui sa fim la acelasi nivel. Dar el e mult mai bun decat mine...Serios. Apoi, decizia mea e luat azi, cu calm, nu asa cum a procedat Adrian cand a revenit sa ma dea afara. Apropo, asta nu se interpreteaza ambiguu? Afara de unde? Sa mai stau eu pe H, daca un editor nu ma mai accepta?:P
Si nu l-am hartuit. E singura reactie acida asupra textelor lui din partea mea, din ultima perioada de timp...
De fapt, adevarul e ca nu vreau sa plec. Ar fi pacat pentru cititorii mei si pentru H, nu? Aici e, cel putin in ultima vreme, activitate. E nevoie de oameni buni, cu experienta si curaj, cu simt estetic si talent. De aceea, iata oferta mea: vreau sa fiu editor din nou pe Hermeneia. Nu neaparat in locul lui Adrian...Tu stii cum am fost ca editor. NU insist asupra a ceea ce sunt.
Astept asadar, decizia consiliului Hermeneia.
Marian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
am zis hai sa citesc si sa comentez si eu sub textele lui Bobadil. si am ales un text care se pare ca a placut unora. nu neaparat si mie. pentru ca eu il consider un text subtirel. ceva teribilism masculin cu note escapiste. dar fara adincime. si mai ales fara scop. adica scop mai mult decit epidermic. bineinteles ca se pleaca la vinatoare - ca doar esentialmente vorbind tot vinatori si adunatori de nimicuri cazatoare din copaci ne simtim. Bobadil nu vrea sa ne convinga de o alta origine. schimba doar animalul cu femininul (oare de ce m-ar mira misoginismul) "caracatite". un fel de mixtura intre inutil si caraghios.
inutil sa ne mai spuna ce e pe fundul apei (ca doar n-o fi prin copaci). putina picanterie macabra cu oase innegrite (desi pe sub apa oasele tind sa devina tot mai albe, but anyway who cares).
interesant e faptul ca de fapt nu caracatitele sint scopul imersiunii ci cautarea vietii. Bobadil devine brusc filosofic. este posibil ca tot vazind oase si morminte sa te bucuri si macar de faptul ca esti viu. chiar daca nu prinzi nici o... caracatita. chestia asta cu caracatita chiar ca ma duce cu gindul la nicodem. but anyway, nobody's perfect.
brusc aflam despre o "minza" care ii incendiaza... oasele. obsesiva chestia asta cu oasele la bobadil. banuiesc ca e din cauza apropierii Hallowinului. evident se burzuluieste testosteronic si ne proclama ca "este inca viu". nice touch!
mai bizara este alunecarea zoologica din final cind aflam ca e de fapt... tigru. (si eu care nu prea auzisem de tigrii subacvatici). si ca este plecat nu la vinatoare de viata ci de... moarte.
well, bobadil cred ca trebuie sa se hotarasca. ce este de fapt si ce vineaza. pentru ca are nehotariri adolescentine. dar pariez ca a naucit doamnele si domnitele de pe aici cu aventurile lui subacvatice sudo-filofofice in care uneori din lipsa de vinat mai face si copii. prin noroiosul noiembrie. cortina, va rog!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text matur. Ai ştiut unde să pui punct.
pentru textul : corespondență de septembrie deAş scoate "acele" - "să-mi privesc toate acele caiete" --> "să-mi privesc toate caietele".
dragă alma, bună varianta ta, dar știi tu...non idem est si duo dicunt idem!:-)...o să încerc data viitoare să fiu mai atentă la "balast"..recunosc că mă las purtată de impulsul clipei și foarte rar revin asupra textului pt a modifica ceva... mulțumesc pentru însemn.
pentru textul : Scrisori către Diogene (V) dePoezia pare a fi marturisirea delicata a unui barbat timid dar sincer.
Stilistic, doar al doilea vers se apropie de cliseu.
Versurile:
"în limba asta în care
până şi poeziile de dragoste sună
ca o acută durere de gât"
nu pot fi decat consecinta unui cititor de poezie :)
Am exprimat numai pareri subiective, fara sub-note didactice.
pentru textul : Poate mâine... deNu stiu cat e de poezie... mi se pare ca pasajele sunt prozaice. L-ai incadrat cumva gresit ? Ialin
pentru textul : mama iubire deVirgil,
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deîn urmă cu două săptămîni am testat (şi acum îl folosesc ca browser implicit) Firefox 4 în versiunea beta şi nu am avut nicio problemă în vizualizarea paginilor Hermeneia.
Doru, această scurtă povestire ar fi încăput foarte bine la rubrica poezie, știi că barierele au fost de mult înlăturate, rămâne doar chestie de dispoziție, sa-i spui proză sau poezie. Remarc patetismul discret în această arhitectură a sinelui, precum și totalul abandon în noua realitate: "Lumea e, într-adevăr, minunată, dacă a putut construi un oraș numai pentru mine. Nu mă mai spăl, nu mă mai îmbrac după ultima modă, nu mă mai pretind cel mai bun în toate pentru că nu e nimeni care să mă vadă" P.s : îmi place acest tip de proză foarte scurtă, dar cu un conținut esențializat, cu o filozofie și sinceritate de jurnal distinse...
pentru textul : Orasul deMultumesc de semnalarea greșelii. Se tot strecoară...
Hm, știi de ce aș prefera să rămână în engleză? Pentru că expresia mi se pare tare interesantă. Americanii (e chiar din constituția lor) nu-și crează fericirea, n-o asteaptă. "Pursuit" sună a urmărire, a vânat, parcă stau cu pușca în mână la capăt de coridor țipând din rărunchi "unde ești?", spărgând toate ușile de-a lungul lui. (există acest echivalent în limba română?)
Cam asta-mi inspiră, de aceea aș vrea să rămân la el, și se leagă ulterior oarecum de acțiunea povestirii. Dacă la sfâșitul textului încă mai consideri că ar trebui schimbat, schimb. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deNu contest că există expresii colocviale...dar nu au tangență aici cu acest text. Si nu am intenționat să "bag o șopârlă"...Departe gândul. In mod sigur, în acest text trebuie să fie expresia "un gușter verde".
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deasupra morţii, prin "subţiere" în oricare sens. mi se pare filozofică şi deci meditativă starea poetică din aceste versuri.
pentru textul : Elegie de dincolo de...iar cadelnita nu poate aduce decat liniste, asadar e "cadelnita linistii". "Ana are mere"...:)
pentru textul : pridvorbe demultam actaeon negrule, sa ne auzim sanatosi!
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial deuite clona nu e clona!
pentru textul : elephant&castel deam deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
există cîteva probleme cu acest text.
pentru textul : Iertarea deÎn primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
in textul asta se simte o mana sigura. sa stii ca eu de obicei te citesc, chiar daca nu las semne.
astept si eu continuarea - ai grija, subiectul este destul de uzat. sper sa poti scoate ceva bun din el.
pentru textul : am evadat un timp deun poem experiment. un poem ce incearca innoirea exprimarii poetice.
pentru textul : portretul meu din privirea ta depaparuz e numele meu real,iar jignirile,pe care probabil le considerati spumoase, nu fac altceva decat sa va desconsidere,sa demonstreze caracterul "cult" sau "cool" al domniei voastre!
pentru textul : monociclu demultumesc si pentru amenintari!
o zi buna!
Vladimir cam are dreptate. Prea logic-normale. Poezia are alta logica. La fel de "normala", dar pentru ea. Ti-o spune unul care o viata intreaga s-a tinut de prima. Acu, daca o incerc pe a doua nu inseamna ca-mi si reusesre.
pentru textul : Scene (colaj) decu linkul , nu?
pentru textul : kreițerova sonata deLea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
pentru textul : keep my secret well devăd un poem curat aici și mai puțin "jucat" de dorin. cred că e benefic faptul că poemul e lăsat să respire. e și firesc să simplifici cu un astfel de actor, un baletist cu trup vechi și cu un înger pe umărul din oglindă. poate e o părere prea subiectivă, dar pun acest poem între cele mai bune pe care le-a scris. aștept cu interes ce va urma în poezia lui dorin cozan. parcă se vede o schimbare. aș zice. dar e prea curând.
pentru textul : cheile deCitit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură, 2 dee bine daca e promitator, e loc de progres. multumesc inca o data pentru lectura si comentariu...voi reflecta asupra textului
pentru textul : arhitect davidov depoate de aici incepi sa fii spre a te redescoperi. titlul acestui text arata câta lupta interioara ai dus spre a marturisi acest text ce de mult il purtai in sufletul tau. iarasi mircea.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș dema bucur ca ti-a placut poemul meu. mie imi place linistea, e cea mai frumoasa pisica pe care am mangaiat-o vreodata.
pentru textul : pisicile deun pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire. tacere placuta. iti doresc toate cele bune.
pentru textul : Transplant de inimă deTextul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I deNu ma pui acum sa ofer citate din comurile lui Adrian, nu? Tocmai tu nu vezi pentru ce sa fie sanctionat? Iar comul meu initial a fost doar o momeala...pentru cineva cu experienta era limpede. Nu e un ultimatum ca plec, nici nu tin sa fiu martir, crede-ma. Apoi, ca sa ma compar cu Adrian, ar trebui sa fim la acelasi nivel. Dar el e mult mai bun decat mine...Serios. Apoi, decizia mea e luat azi, cu calm, nu asa cum a procedat Adrian cand a revenit sa ma dea afara. Apropo, asta nu se interpreteaza ambiguu? Afara de unde? Sa mai stau eu pe H, daca un editor nu ma mai accepta?:P
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deSi nu l-am hartuit. E singura reactie acida asupra textelor lui din partea mea, din ultima perioada de timp...
De fapt, adevarul e ca nu vreau sa plec. Ar fi pacat pentru cititorii mei si pentru H, nu? Aici e, cel putin in ultima vreme, activitate. E nevoie de oameni buni, cu experienta si curaj, cu simt estetic si talent. De aceea, iata oferta mea: vreau sa fiu editor din nou pe Hermeneia. Nu neaparat in locul lui Adrian...Tu stii cum am fost ca editor. NU insist asupra a ceea ce sunt.
Astept asadar, decizia consiliului Hermeneia.
mereu fugim de ceea ce nu știm și ne dorim de asemenea. poemul este o mărturie în acest sens.
pentru textul : december spleen deMarian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
pentru textul : un fragment întreg deam zis hai sa citesc si sa comentez si eu sub textele lui Bobadil. si am ales un text care se pare ca a placut unora. nu neaparat si mie. pentru ca eu il consider un text subtirel. ceva teribilism masculin cu note escapiste. dar fara adincime. si mai ales fara scop. adica scop mai mult decit epidermic. bineinteles ca se pleaca la vinatoare - ca doar esentialmente vorbind tot vinatori si adunatori de nimicuri cazatoare din copaci ne simtim. Bobadil nu vrea sa ne convinga de o alta origine. schimba doar animalul cu femininul (oare de ce m-ar mira misoginismul) "caracatite". un fel de mixtura intre inutil si caraghios.
pentru textul : octopus deinutil sa ne mai spuna ce e pe fundul apei (ca doar n-o fi prin copaci). putina picanterie macabra cu oase innegrite (desi pe sub apa oasele tind sa devina tot mai albe, but anyway who cares).
interesant e faptul ca de fapt nu caracatitele sint scopul imersiunii ci cautarea vietii. Bobadil devine brusc filosofic. este posibil ca tot vazind oase si morminte sa te bucuri si macar de faptul ca esti viu. chiar daca nu prinzi nici o... caracatita. chestia asta cu caracatita chiar ca ma duce cu gindul la nicodem. but anyway, nobody's perfect.
brusc aflam despre o "minza" care ii incendiaza... oasele. obsesiva chestia asta cu oasele la bobadil. banuiesc ca e din cauza apropierii Hallowinului. evident se burzuluieste testosteronic si ne proclama ca "este inca viu". nice touch!
mai bizara este alunecarea zoologica din final cind aflam ca e de fapt... tigru. (si eu care nu prea auzisem de tigrii subacvatici). si ca este plecat nu la vinatoare de viata ci de... moarte.
well, bobadil cred ca trebuie sa se hotarasca. ce este de fapt si ce vineaza. pentru ca are nehotariri adolescentine. dar pariez ca a naucit doamnele si domnitele de pe aici cu aventurile lui subacvatice sudo-filofofice in care uneori din lipsa de vinat mai face si copii. prin noroiosul noiembrie. cortina, va rog!
Pagini