imi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
Aranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
Raluca, nu e un fragment de proza, e asa cum scriu eu texte poetice.
Se poate ca stilul sa nu fie pe gustul tau, sincer ceea ce tu vezi povestire, diminuare, eu vad constructie, sentiment , senzatie care se desprinde - sau ma rog, demers in acest sens. daca e prea putin pentru tine, stii cum e, asta e :)
Şi mie mi se pare din alt film "îţi curge urină şi ulei în ochi". Nu mai intru în amănunte de ce şi cum. Plus de asta, ar fi trebuit "îţi curg urină şi ulei" --> subiect multiplu.
Şi da, remarc şi eu finalul, care, fără agramatismul asumat, nu ar fi avut atâta forţă.
Marina, Nu am cum sa vorbesc despre textul tau deoarece nu ii inteleg limbajul. Insa nu cred ca este contrar politicii de functionare a site-ului Hermeneia (a regulamentului) sa iti spui deschis parerea intr-un comentariu fara atac la persoana. Poate un moderator isi va spune parerea referitor la aceasta disputa care pe mine cel putin, incepe sa ma usor dezguste. Andu
foarte slab poem mult sub nivelul cu care m-a obișnuit acest autor deși nu se numără printre favoriții mei, dar măcar el mai postează pe aici că restul sunt într-o extrem de prelungită vacanță, mă rog, nu e treaba mea
bâlbe lingvistice, prea multe verbe aruncate cu toptanul care nu spun nimic și ce-i mai rău acest ton explicit care nici măcar nu are umor, că poezie nici vorbă
o mâzgălitură pe o pagină virtuală care, slavă Domnului, măcar e ecologică, asta mulțumită Hermeneiei care protejează natura
Draga Profetule, Era sa zic ca daca taceai, profet ramaneai. Dar nu zic ca sa nu te supar. Cu toate ca stiu (sunt sigur) ca ai simtul umorului destul de dezvoltat. Referitor la Domnisoara/Doamna Alma (Mater - lat.: "mama hranitoare"; apoi "Patria la romani" si, mult mai tarziu, "Universitatea") de dansa ma leaga un puternic sentiment filial. Si oricand ii voi asculta comentariile materne si-i voi urma sfaturile. Lasand gluma la o parte. Evident ca astept comentarii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu mohorat tot timpul. Mai am si eu - ca tot omul - perioadele mele vesele. Si atata timp cat "veselia" (atat a mea cat si a comentatorilor) nu depaseseste anumite limite (si cred ca, pana acuma nu) nu vad de ce ar trebui sa ne suparam (nici unul si nici altii). Cand voi deveni de nesuferit, atrage-mi atentia! Promit sa re-devin copil cuminte. Cu simpatie (atat pentru tine cat si pentru toate "Almele" din lume, Sixtus (Empiricus)
e un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
un poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
chiar ma intreb de ce nu mai scrii poezie. probabil nu mai ai timp de dantela. te multumesti cu materialul brut. asta e lene. oarecum cronica. vezi ca ai un typos sau doua m-a impovarat textul tau
Eu cand aud caniche am in minte cainele ala cret (discutabil daca el sau blana lui) care arata destul de amuzant. Acuma sa asociez imaginea aia cu puricii fricii... cum crezi ca suna pentru mine ? Apoi, intre doua elemnte ale bestialitatii ... lupii cu limbi rosii respectiv stomacul balaurului... cauti "o amintire de barbat". Versul asta iese de-acolo, iese din linia bestialului, e in plus. Treci de la caniche la lup, la amintire de barbat, la stomac de balaur... asa pur si simplu. Nu sustii trcerea cu nimic. Ti se pare poetic un stomac(fie el si de balaur) ? Ialin
Când vei renunța la prețiozități vei scrie mult mai bine, părerea mea.
Poemul are o idee foarte bună, însă ar trebui rescris... punctuație excesivă, versuri prea scurte care mimează încărcătura emoțională sau semantică, 'încă' 'ca niște' dar mă rog, cam asta ești tu la ora actuală.
Față de alte elucubrații citite lately poemul ăsta nu e chiar rău.
Andu
P.S.
Titlul e de fițe de intelectual ratat.
E de un realism covârșitor și fără, dar nu facem polemică pe tema asta :). Era doar o părere. Pe de altă parte, mi-a plăcut teribil versul " toate lucrurile neclare sunt superbe". Apropo de typo, era vorba de "nu mă temn de nimic".
O poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
Boba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
Un poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
După întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
Mi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
adriana, imi cer scuze. eu inca nu stiu cine se afla in spatele tuturor pseudonimelor. este normal sa reactionezi astfel fiindca esti moderator, am vazut acum, dar ai raspuns intr-o maniera de parca textul ti-ar apartine, acum sincer. iti admir dibacia si curajul in apara un text. imi cer scuze si ptr cuvintele tupeiste care ar fi in plus intr-un comentariu insotit de penita. imi pare rau, voi sti acum ca sancho panza esti tu, adriana. sorrz again.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
pentru textul : femeia poet deAranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
pentru textul : Impresii deRaluca, nu e un fragment de proza, e asa cum scriu eu texte poetice.
pentru textul : bioetanol deSe poate ca stilul sa nu fie pe gustul tau, sincer ceea ce tu vezi povestire, diminuare, eu vad constructie, sentiment , senzatie care se desprinde - sau ma rog, demers in acest sens. daca e prea putin pentru tine, stii cum e, asta e :)
Silvia, ok. Facem o combinaţie:
""O strâng pe sor-mea de mână.
Ea, pe aia mică.
Nu se mai aude nimic.
Doar ledul încă."
Ce spui?
pentru textul : Noapte bună, copii demultumesc pt semnul trecerii tale. inima mea pantecoasa e infierata in poem.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deSuper! Ai reușit!
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deŞi mie mi se pare din alt film "îţi curge urină şi ulei în ochi". Nu mai intru în amănunte de ce şi cum. Plus de asta, ar fi trebuit "îţi curg urină şi ulei" --> subiect multiplu.
Şi da, remarc şi eu finalul, care, fără agramatismul asumat, nu ar fi avut atâta forţă.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deMarina, Nu am cum sa vorbesc despre textul tau deoarece nu ii inteleg limbajul. Insa nu cred ca este contrar politicii de functionare a site-ului Hermeneia (a regulamentului) sa iti spui deschis parerea intr-un comentariu fara atac la persoana. Poate un moderator isi va spune parerea referitor la aceasta disputa care pe mine cel putin, incepe sa ma usor dezguste. Andu
pentru textul : adieu defoarte slab poem mult sub nivelul cu care m-a obișnuit acest autor deși nu se numără printre favoriții mei, dar măcar el mai postează pe aici că restul sunt într-o extrem de prelungită vacanță, mă rog, nu e treaba mea
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea debâlbe lingvistice, prea multe verbe aruncate cu toptanul care nu spun nimic și ce-i mai rău acest ton explicit care nici măcar nu are umor, că poezie nici vorbă
o mâzgălitură pe o pagină virtuală care, slavă Domnului, măcar e ecologică, asta mulțumită Hermeneiei care protejează natura
Draga Profetule, Era sa zic ca daca taceai, profet ramaneai. Dar nu zic ca sa nu te supar. Cu toate ca stiu (sunt sigur) ca ai simtul umorului destul de dezvoltat. Referitor la Domnisoara/Doamna Alma (Mater - lat.: "mama hranitoare"; apoi "Patria la romani" si, mult mai tarziu, "Universitatea") de dansa ma leaga un puternic sentiment filial. Si oricand ii voi asculta comentariile materne si-i voi urma sfaturile. Lasand gluma la o parte. Evident ca astept comentarii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu mohorat tot timpul. Mai am si eu - ca tot omul - perioadele mele vesele. Si atata timp cat "veselia" (atat a mea cat si a comentatorilor) nu depaseseste anumite limite (si cred ca, pana acuma nu) nu vad de ce ar trebui sa ne suparam (nici unul si nici altii). Cand voi deveni de nesuferit, atrage-mi atentia! Promit sa re-devin copil cuminte. Cu simpatie (atat pentru tine cat si pentru toate "Almele" din lume, Sixtus (Empiricus)
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase decu siguranta ce ai scris tu aici este mai valoros decit rindurile mele de mai sus. felicitari
pentru textul : there is a war ▒ dee un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate descuză-mă! Cu gândul că nu trebuie să-l uit pe Andrei Velea, am produs un lapsus.
Îți mulțumesc Adrian. Îți mărturisesc că urmăresc în mod constant scrisul tău, care îmi place din ce în ce mai mult.
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 deun poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
pentru textul : Lume de mantuiala. Amandoi dechiar ma intreb de ce nu mai scrii poezie. probabil nu mai ai timp de dantela. te multumesti cu materialul brut. asta e lene. oarecum cronica. vezi ca ai un typos sau doua m-a impovarat textul tau
pentru textul : “când te doare afli unde ți-e locul” deEu cand aud caniche am in minte cainele ala cret (discutabil daca el sau blana lui) care arata destul de amuzant. Acuma sa asociez imaginea aia cu puricii fricii... cum crezi ca suna pentru mine ? Apoi, intre doua elemnte ale bestialitatii ... lupii cu limbi rosii respectiv stomacul balaurului... cauti "o amintire de barbat". Versul asta iese de-acolo, iese din linia bestialului, e in plus. Treci de la caniche la lup, la amintire de barbat, la stomac de balaur... asa pur si simplu. Nu sustii trcerea cu nimic. Ti se pare poetic un stomac(fie el si de balaur) ? Ialin
pentru textul : Un stomac de balaur demultumesc de raspuns, ma gandeam eu ca ar complica lucrurile; deci un regulament bine citit, va scuti de multe complicatii:)
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a deEu îți mulțumesc.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deCând vei renunța la prețiozități vei scrie mult mai bine, părerea mea.
pentru textul : Acedie dePoemul are o idee foarte bună, însă ar trebui rescris... punctuație excesivă, versuri prea scurte care mimează încărcătura emoțională sau semantică, 'încă' 'ca niște' dar mă rog, cam asta ești tu la ora actuală.
Față de alte elucubrații citite lately poemul ăsta nu e chiar rău.
Andu
P.S.
Titlul e de fițe de intelectual ratat.
atunci este greu să poți să îl numești articol. atît cît mă pricep eu la gazetărie
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru deE de un realism covârșitor și fără, dar nu facem polemică pe tema asta :). Era doar o părere. Pe de altă parte, mi-a plăcut teribil versul " toate lucrurile neclare sunt superbe". Apropo de typo, era vorba de "nu mă temn de nimic".
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei defain, îmi place cum ai revenit pe text, Mădă! Versurile acestea sunt de o blândețe care mă emoționează. Îmi plac mult.
în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
și am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
drept pentru care ai și de la mine semnul auriu:)
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deO poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deBoba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deCând citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
pentru textul : Ceruri deUn poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
pentru textul : întoarcerea la praga deDupă întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
tonică trecerea ta, ca mai toate de altfel... cu umorul de calitate și ironia subțire subțire :)
pentru textul : din ce în ce mai galben demulțumesc, Corina! și pentru oftat...
Mi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
pentru textul : escape dematei hutopila vă felicită
pentru textul : starea hermeneia deadriana, imi cer scuze. eu inca nu stiu cine se afla in spatele tuturor pseudonimelor. este normal sa reactionezi astfel fiindca esti moderator, am vazut acum, dar ai raspuns intr-o maniera de parca textul ti-ar apartine, acum sincer. iti admir dibacia si curajul in apara un text. imi cer scuze si ptr cuvintele tupeiste care ar fi in plus intr-un comentariu insotit de penita. imi pare rau, voi sti acum ca sancho panza esti tu, adriana. sorrz again.
pentru textul : cîntec pentru ploaie dePagini