sancho, merci mult. bucuroasa tare sa te am aici cu lumina care sa imi repare aripioarele frinte. atunci cind scriam asta chiar plingeam. emil, mie nu mi se pare asa. hialin, in mare masura iti dau dreptate. sancho, da da da, tu stii cel mai bine ce zici. is de partea ta mereu, asta ca sa nu zic always. hialin, reformulam descult, nu stiu de ce text zici. in fine, multam de revenire si statornicia parerii. sanatos salut. alma, da, asa e. nu sper, asa este. ecaterina
avusesem vag impresia, nu ştiu cum, nu ştiu de unde, că Vica era cea cu mau-mau'u
a ieşit spumoasă povestea asta cu adevăruri pe margine, am citit-o între două răsuflări. bravo!
Îmi place! Îmi place! Îmi place! Cine nu încearcă umilința, nu cunoaște mândria.
Am o mică observație: primul vers din penultima strofă e un pic zăpăcitor deoarece ai frânt versul cam scurt acolo și nu pare să aibă sens acel "fiece decedat de măcar" dacă nu e citit și răscitit împreună cu "un sărut ar vrea să
se spele" Cred că o inversiune ar salva impresia de incoerență i.e. "fiece decedat ar vrea să se spele de măcar un sărut" Dar pe urmă devine dificilă conectarea la "ca de sângele lipicios/ al criminalului" Hmmmm....
...N-are absolut niciun rost să-mi argumentez titlul, căci, în fond, despre asta e vorba (un titlu), pentru că, înspre rezolvarea acestei probleme, ar trebui s-o luăm din universul bacovian, discuţie mult prea mare pentru timpurile noastre. Am să mă rezum repetându-mă: am preluat mecanismul monotoniei, latenţa versului din vers, mişcarea din nemişcare, + puţină atmosferă. Aproape nimic simbolic, nimic estetic.
...Licenţa aia nu vine din lipsa rimei, doamnă! Asta mai lipseşte, să ne apucăm la trântit licenţe din neajunsuri de rimă (plus de asta, licenţa vine înainte de-a forma rima, aşadar nu are cum să fie acesta motivul. În treacăt fie spus, niciun exemplu al d-voastră nu este rimă pentru "înţeleptic"). Miza încercării de licenţă este alta: obţinerea unui adverb (cu sensul, evident, de "în mod înţelept").
..."Cel septic" - nici mie nu-mi place. Însă, pân-oi găsi ceva mai bun, asta e.
De ce nu "aseptc"? Pentru că este exact contrariul ideii mele (viata ca un reflex microbian, nu ca unul lipsit de microbi) E un motiv destul de bun?
pe lângă. mai încearcă, nu te descuraja. odată o să-ți și iasă. e ca un sport extrem versu' 3 văd la tine. dar de el se leagă toate, chiar și firescul. de aceea e justă prima întrebare.
Ca să vedem și alte păreri. Nu e rău. Ca și în celelalte poezii ale autoarei și aici rămânem doar la suprafața lucrurilor. Lucruri gingașe, e drept, bine descrise, parcă într-un ralanti al memoriei, dar care nu trimit prea departe.Dacă doriți, e o poezie de atmosferă și mai puțin a sensurilor ori a ființei. A gesturilor mâinii, și mai puțin a gesturilor inimii. Asta nu e neapărat rău, orice scriitură are veleitățile ei. Ce îmi distonează iar: cuvântul "valiză". Nu e un cuvânt prea plăcut, e sonor, dar urâțel, și folosit prea mult se desemnifică pentru a deveni inestetic în final. Iar în poezie îl găsim de patru ori plus o dată în titlu. Repetați-vă în gând "valiză" de 5 ori și veți înțelege ce vreau să spun. Ar merge o dată în titlu, iar apoi, doar sugerat, cred că ar avea un mult mai seducător efect (înlocuiți-l doar cu pronumele personal și veți vedea cum toată poezia sună altfel). Expresii greoaie: "le așezam la fel în valiză", "la fel de liniștită îmi scoteam țigările", "priveam îndelung valiza" (de exemplu, sugerez: simplu "o priveam"), "o perdea densă ce o tăiai cu degetele foarfece", "cu excepția chiștocurilor care se adună lângă tine un morman" și continuă: "un mormânt de...", iar "mutam valiza într-un colț întunecat". Prea multe deja pentru a mai lăsa să răzbată altele foarte reușite: "raza de soare ce părăsește lumea", "țigări decapitate" și mai ales excepționala "firimituri de mâine". Fără supărare, eu înțeleg efuziunea de mai sus, și chiar mă gândeam că ar trebui să o las așa, dar totuși spun astea ca să știți că există și alt fel de ochi. Fără nicio peniță.
"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
Interesanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
Ela, am încercat să elimin și s-a dus tot ce era de dus. Tu știi cred că eu tai în general în carne vie, dacă aici nimic nu mai merge, în egală măsură nimic nu mai pleacă. e o lume închisă, așa cum bine ai sesizat. Poate șocant va fi să îți spun că a fost scris într-o tăcere deplină, fără nici un fond muzical. Și poate așa vei găsi și justificarea țipătului aceluia. Dacă nu mă înșel, cred că este prima - și cred că și ultima - dată când folosesc majuscule într-o poezie. Once in a life time, cred că se justifică :-). Păstrează-l, Ela, dar dă sonorul mai încet când ajungi la versul cu pricina... Mulțumesc de semne.
Interesant, nu-mi pot imagina doamne aristocrate dansând tango. Orologiul aduce și el o imagine aristocrată. Restul imaginilor merg cu tangoul, dar nu aristocrația. Așa văd eu.
cea mai spectaculoasa secventa poetica o regasesc in final (si aproape as lua-o de sine statatoare, restul fiind pentru mine, cel putin, umplutura) "pe pământurile mele noaptea e o flacără lichidă și nu știu care din noi a întrat primul în celălalt femeile nu pleacă odiseea lor e o cetate zidită înăuntru" sper sa nu te superi, e doar o parere...
ok, știi că (în general) încerc să fiu onest în opiniile mele. textul îmi place. mi se pare excelentă fraza
„este o zi banală fără jar
stau în parc
cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de lumină
dintre nori”
ba chiar eu aș fi spus
„cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de duminică
dintre nori”
nu îmi plac însă expresiile „ea curge în mine” și „m-am întins murdar în pat”. dacă e nevoie pot să și explic.
ce vreau să spun este că prima parte este foarte faina
Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
În principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
Ultima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
Mircea, nu s-a vrut a fi un poem despre iubire, sau nu numai despre iubire. in nici un caz, nu despre "iubirea absoluta". dar, daca spui tu ca ti s-a relevat si ea, printre randuri, sa o lasam sa fie...:)
Un text cu un discurs liric curat si rafinat, aflat la graniţa dintre manierismul pozitiv (dacă pot să mă exprim antagonic) şi naturaleţea care explodează din meditaţia lucidă.
Dacă ar fi ceva care să (mă) deranjeze, ar fi porţiunile care duc textul dintr-o zonă de intuiţie pur artistică, într-una a realităţii imediate:
"îmi cufundam capul în aerul acelei după-amiezi"
"toate îmi deveneau însă familiare în timp ce se petreceau"
"ci doar o furnică mare roșie".
Imaginea e bună, echilibrată dpdv al ambiguităţii. Ea urmăreşte sensul, nu e scop în sine, e originală şi percutantă.
E tipul de scriere care doar apasă pe clanţă. Intratul/ ieşitul e despre/ pentru cititor.
m-a binedispus acest text. Mai cu seamă chestia cu importanţa, lipsă a portanţei, sau opusă acesteia. O bună aruncare de ochi asupra caracteristicilor neamului :) Şi, cred că se mai pot spune multe, chiar în jocul acesta de cuvinte româneşti.
două observații: repetarea lui „asta” în prima strofă e puțin cam deranjantă și finalul e nițeluș cam previzibil. Am observat că e aproape o rețetă să termini așa. În rest e destul de bine.
e că epitetele nu încarcă, descrierea nu oboseşte, condeiul nu transpiră. frumos scris, domnule! ca şi recomandare, poţi să încerci şi tu să postezi cu paragrafe unitare, prin comanda "justify", codul HTML al Hermeneii permite acest lucru. mie mi-a reuşit şi chiar sunt mulţumită :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sancho, merci mult. bucuroasa tare sa te am aici cu lumina care sa imi repare aripioarele frinte. atunci cind scriam asta chiar plingeam. emil, mie nu mi se pare asa. hialin, in mare masura iti dau dreptate. sancho, da da da, tu stii cel mai bine ce zici. is de partea ta mereu, asta ca sa nu zic always. hialin, reformulam descult, nu stiu de ce text zici. in fine, multam de revenire si statornicia parerii. sanatos salut. alma, da, asa e. nu sper, asa este. ecaterina
pentru textul : rem deavusesem vag impresia, nu ştiu cum, nu ştiu de unde, că Vica era cea cu mau-mau'u
pentru textul : Simple suspiciuni dea ieşit spumoasă povestea asta cu adevăruri pe margine, am citit-o între două răsuflări. bravo!
Îmi place! Îmi place! Îmi place! Cine nu încearcă umilința, nu cunoaște mândria.
pentru textul : mai tare ca mine deAm o mică observație: primul vers din penultima strofă e un pic zăpăcitor deoarece ai frânt versul cam scurt acolo și nu pare să aibă sens acel "fiece decedat de măcar" dacă nu e citit și răscitit împreună cu "un sărut ar vrea să
se spele" Cred că o inversiune ar salva impresia de incoerență i.e. "fiece decedat ar vrea să se spele de măcar un sărut" Dar pe urmă devine dificilă conectarea la "ca de sângele lipicios/ al criminalului" Hmmmm....
Raspuns
...N-are absolut niciun rost să-mi argumentez titlul, căci, în fond, despre asta e vorba (un titlu), pentru că, înspre rezolvarea acestei probleme, ar trebui s-o luăm din universul bacovian, discuţie mult prea mare pentru timpurile noastre. Am să mă rezum repetându-mă: am preluat mecanismul monotoniei, latenţa versului din vers, mişcarea din nemişcare, + puţină atmosferă. Aproape nimic simbolic, nimic estetic.
...Licenţa aia nu vine din lipsa rimei, doamnă! Asta mai lipseşte, să ne apucăm la trântit licenţe din neajunsuri de rimă (plus de asta, licenţa vine înainte de-a forma rima, aşadar nu are cum să fie acesta motivul. În treacăt fie spus, niciun exemplu al d-voastră nu este rimă pentru "înţeleptic"). Miza încercării de licenţă este alta: obţinerea unui adverb (cu sensul, evident, de "în mod înţelept").
..."Cel septic" - nici mie nu-mi place. Însă, pân-oi găsi ceva mai bun, asta e.
De ce nu "aseptc"? Pentru că este exact contrariul ideii mele (viata ca un reflex microbian, nu ca unul lipsit de microbi) E un motiv destul de bun?
Mulţumesc de trecere şi comentariu!
pentru textul : Bacoviană depe lângă. mai încearcă, nu te descuraja. odată o să-ți și iasă. e ca un sport extrem versu' 3 văd la tine. dar de el se leagă toate, chiar și firescul. de aceea e justă prima întrebare.
pentru textul : Și mă întreb deCa să vedem și alte păreri. Nu e rău. Ca și în celelalte poezii ale autoarei și aici rămânem doar la suprafața lucrurilor. Lucruri gingașe, e drept, bine descrise, parcă într-un ralanti al memoriei, dar care nu trimit prea departe.Dacă doriți, e o poezie de atmosferă și mai puțin a sensurilor ori a ființei. A gesturilor mâinii, și mai puțin a gesturilor inimii. Asta nu e neapărat rău, orice scriitură are veleitățile ei. Ce îmi distonează iar: cuvântul "valiză". Nu e un cuvânt prea plăcut, e sonor, dar urâțel, și folosit prea mult se desemnifică pentru a deveni inestetic în final. Iar în poezie îl găsim de patru ori plus o dată în titlu. Repetați-vă în gând "valiză" de 5 ori și veți înțelege ce vreau să spun. Ar merge o dată în titlu, iar apoi, doar sugerat, cred că ar avea un mult mai seducător efect (înlocuiți-l doar cu pronumele personal și veți vedea cum toată poezia sună altfel). Expresii greoaie: "le așezam la fel în valiză", "la fel de liniștită îmi scoteam țigările", "priveam îndelung valiza" (de exemplu, sugerez: simplu "o priveam"), "o perdea densă ce o tăiai cu degetele foarfece", "cu excepția chiștocurilor care se adună lângă tine un morman" și continuă: "un mormânt de...", iar "mutam valiza într-un colț întunecat". Prea multe deja pentru a mai lăsa să răzbată altele foarte reușite: "raza de soare ce părăsește lumea", "țigări decapitate" și mai ales excepționala "firimituri de mâine". Fără supărare, eu înțeleg efuziunea de mai sus, și chiar mă gândeam că ar trebui să o las așa, dar totuși spun astea ca să știți că există și alt fel de ochi. Fără nicio peniță.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deinteresant Aranca, si eu ma gindeam sa folosesc undeva in acest text cuvintul buzunar. For some reason it was coming to me again and again
pentru textul : Paseo de los Tristes de"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
pentru textul : aproape departe deatenție, imaginea lipsește
pentru textul : într-un tablou de Rafael deInteresanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deverdele pentru mine înseamna multe, cuprinde totul și nimic, în adâncul meu așa mă văd : cu suflet mic și verde
pentru textul : suflare de viață deEla, am încercat să elimin și s-a dus tot ce era de dus. Tu știi cred că eu tai în general în carne vie, dacă aici nimic nu mai merge, în egală măsură nimic nu mai pleacă. e o lume închisă, așa cum bine ai sesizat. Poate șocant va fi să îți spun că a fost scris într-o tăcere deplină, fără nici un fond muzical. Și poate așa vei găsi și justificarea țipătului aceluia. Dacă nu mă înșel, cred că este prima - și cred că și ultima - dată când folosesc majuscule într-o poezie. Once in a life time, cred că se justifică :-). Păstrează-l, Ela, dar dă sonorul mai încet când ajungi la versul cu pricina... Mulțumesc de semne.
pentru textul : Fără întoarcere defaină poza
pentru textul : Feminitate sine qua non deMă gândesc foarte serios că două penițe-s cam mult pentru textul meu. Oricum, acum nu mai pot spune altceva decât mulțumesc, dragă Matei.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deInteresant, nu-mi pot imagina doamne aristocrate dansând tango. Orologiul aduce și el o imagine aristocrată. Restul imaginilor merg cu tangoul, dar nu aristocrația. Așa văd eu.
pentru textul : Tango deun text chiar reușit
pentru textul : vis decea mai spectaculoasa secventa poetica o regasesc in final (si aproape as lua-o de sine statatoare, restul fiind pentru mine, cel putin, umplutura) "pe pământurile mele noaptea e o flacără lichidă și nu știu care din noi a întrat primul în celălalt femeile nu pleacă odiseea lor e o cetate zidită înăuntru" sper sa nu te superi, e doar o parere...
pentru textul : odiseea penelopelor deok, știi că (în general) încerc să fiu onest în opiniile mele. textul îmi place. mi se pare excelentă fraza
„este o zi banală fără jar
stau în parc
cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de lumină
dintre nori”
ba chiar eu aș fi spus
„cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de duminică
dintre nori”
nu îmi plac însă expresiile „ea curge în mine” și „m-am întins murdar în pat”. dacă e nevoie pot să și explic.
ce vreau să spun este că prima parte este foarte faina
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deAm publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
pentru textul : portarul de la spital decuraj, sir, curaj! in santier se intaresc muschii:)
pentru textul : fara titlu deÎn principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLV-a, Târgovişte, 8-9 noiembrie 2013 deUltima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deMircea, nu s-a vrut a fi un poem despre iubire, sau nu numai despre iubire. in nici un caz, nu despre "iubirea absoluta". dar, daca spui tu ca ti s-a relevat si ea, printre randuri, sa o lasam sa fie...:)
pentru textul : crochiu în oglindă deUn text cu un discurs liric curat si rafinat, aflat la graniţa dintre manierismul pozitiv (dacă pot să mă exprim antagonic) şi naturaleţea care explodează din meditaţia lucidă.
Dacă ar fi ceva care să (mă) deranjeze, ar fi porţiunile care duc textul dintr-o zonă de intuiţie pur artistică, într-una a realităţii imediate:
"îmi cufundam capul în aerul acelei după-amiezi"
"toate îmi deveneau însă familiare în timp ce se petreceau"
"ci doar o furnică mare roșie".
Imaginea e bună, echilibrată dpdv al ambiguităţii. Ea urmăreşte sensul, nu e scop în sine, e originală şi percutantă.
E tipul de scriere care doar apasă pe clanţă. Intratul/ ieşitul e despre/ pentru cititor.
Poatei voi reveni.
pentru textul : dezmierdare dem-a binedispus acest text. Mai cu seamă chestia cu importanţa, lipsă a portanţei, sau opusă acesteia. O bună aruncare de ochi asupra caracteristicilor neamului :) Şi, cred că se mai pot spune multe, chiar în jocul acesta de cuvinte româneşti.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța den-am nimic impotriva sa pui titlul "vizual" la subtitlu. dar in titlul propriu-zis este nevoie de ceva ce se poate indexa
pentru textul : amidon dedouă observații: repetarea lui „asta” în prima strofă e puțin cam deranjantă și finalul e nițeluș cam previzibil. Am observat că e aproape o rețetă să termini așa. În rest e destul de bine.
pentru textul : celor cîțiva deacest text se incadreaza in regulament, fiind publicat o singura data in 28.02.2006.
pentru textul : El Conqueridor dee că epitetele nu încarcă, descrierea nu oboseşte, condeiul nu transpiră. frumos scris, domnule! ca şi recomandare, poţi să încerci şi tu să postezi cu paragrafe unitare, prin comanda "justify", codul HTML al Hermeneii permite acest lucru. mie mi-a reuşit şi chiar sunt mulţumită :)
pentru textul : Între garduri demulţumesc, de lectură, Adrian !
pentru textul : de când m-am lăsat de visat dePagini