Paul, mulțumesc pentru explicație. Cred, totuși, că se puteau găsi modalități mult mai plastice de a exprima îmbătrânirea și mult mai apropiate de cititor. Doar o părere, Eugen.
Chiar mă întrebam zilele acestea dacă se mai întâmplă au ba Virtualia. :) Vin și eu. Felicitări, Alma! Vă spun ca și participant la ediția trecută, merită, e o atmosferă caldă, așa cum îi stă bine unui poem să fie auzit.
Știu, poezia nu este decât o eliberare de demoni, dacă nu ajunge la celălalt pentru a se transforma în poartă între-deschisă, invitație. Pfuuu, na că m-am molipsit. Din cauza lunii aceleia rotunde. Finalul este, cum iar m-am obișnuit, aparent expediat. Acum eu am o întrebare, dacă tu însuți îți rămâi credincios în a nu scrie niciodată un final așteptat sau previzibil, într-o lume plictisitor de previzibilă, nu te contrazici singur? Just teasing. PS Erată la com meu anterior. "tușe", desigur... grrrr. Ce face graba din om.
Amestec ermetic (unitar/consistent sau, pur si simplu, sincretic?) de simboluri plecand de la hieroglifele (egiptene) - devenite "hemoglife" (jertfa de sange adusa) la "masa tacerii" a "tatalui", "sinodul" (greierilor? - fortare poate acceptabila ), "sarutul" (lui Iuda), "durerea fiului" (batuta in cuie), iar, in fine, abia la sfarsit (si pacat ca doar acolo!) ceva care trezeste fiorul poetic: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii"
Aoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
câteva ore în urmă am avut probleme de logare. Mi-am introdus datele personale şi parola de două ori şi tot nu reuşisem să intru pe pagina mea, deşi la secţiunea "Utilizatori prezenţi" figura numele meu de două ori. E ca şi cum se logase 2 per. pe o singură adresă. Abia după a treia încercare lucrurile au revenit la normal.
Şi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
Vladimir, asa e , din punct de vedere spiritual, nu se poate pune problema ilegitimitatii, spiritul nu are legi, este inselata doar asteptarea a unei sotii fara cutite pe masa. Recunosc, titlul poate fi acceptat doar daca denaturam sensul cuvantului „spirituala”, in el este inclusa patima interioara, dar delimiteaza lipsa a organicului. Sigur, fara aceasta precizare, daca analizam profund, titlul nu are sens, dar se intelege unde bate, si e atractiv. Legat de "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... da, dorinta nu se refera la posesiune, voi incerca sa gasesc o formulare mai clara. Acum mi-e greu, trebuie sa ma distantez de text, sa iau aer. „Labilitate psihica”... m-am scuturat cititnd, suna aproape patologic. Eu nu as schimba, n-as vrea sa ofer respiratie, tocmai pentru ca e un contrast intre ratiunea initiala care ofera un anumit control si fuga, ea nu mai rezista. Iar finalul, sincera sa fiu, nu cred ca esti carcotas deloc, cred ca ai pus punctul pe „i” : „ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor...”, de fapt, de asta se tem, odata ajunsi in varf, sa nu mai simta. Cat despre o continuare, mai vad... Vladimir, sunt onorata de comentariul tau. Iti multumesc de critica... sa vedem ce iese.
in mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
Virgil, Nu scriu poezie pentru tine, adică să-ți placă ție...eu zic că ăsta e "stilul meu", mai mult sau mai puțin horror :)). De gustibus non est disputandum. :) p.s. Când "sugerez", nu forez, altfel poate mi-ar ieși...adânc!!! Ah, și voiai, probabil, să spui "filmele de groază <b>pe</b> care le face...", părerea mea...care este! Marina, Ai "intuit" bine, s-ar putea spune ca sunt influențată, într-un fel, de suprarealism...Scriu imagini, într-un dicteu...controlat :)) "Vederea" lor este ceva "organic" pentru mine, apoi, când scriu, intervin în text, controlându-l. Așa cum bine ai remarcat, ultima tușă înseamnă finalul, reușind astfel să dau întregului toată forța "coșmarului" ;) (ca o paranteză, la 4 ani voiam să fiu pictor, la 12 regizor :)), nu știu nici măcar dacă am ajuns poet!) Mulțumesc pentru citire. Claudia
părpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
Cred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
La versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
pe un peron copilul, in orice directie intoarce privirea, descopera pentru intaia data chipuri, oameni, lucruri... un poem-amintire dintr/o indepartata copilarie. frumos!
interesant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
sint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
Bine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
Francisc, intrebarile tale sunt corect puse, am sa te rog sa ai rabdare pana postez si viitoarele parti ale articolului, cred ca m-am complicat cu foarte multe detalii si va fi prea lung... multumesc de intelegere, erika
queen margot, dar dumitale ti-a "spus" vreodata leopoldina balanuta "masura, masura, masura"? Ca, dupa cum stii, esti faimoasa tocmai pentru lipsa de masura (pe linga alte lipsuri cum ar fi cea de bun simt in modul in care vorbesti despre editorii Hermeneia). Cu dumneata oricum am vorbi tot prost este. I-am lasat pe ei (a se nota ca nu am strigat dupa nimeni si nu am tratat pe nimeni ca sluga pe hermeneia - aveti un limbaj mitocanesc si o atitudine mirlaneasca queen margot, asta ca sa nu mai vorbesc despre distorsionarea realitatii), deci i-am lasat pe ei sa intervina pentru ca este treaba lor in primul rind si pentru ca incerc pe cit se poate sa nu dau pricina nimanui sa ma acuze de injustete. Mi se pare insa ridicol sa numesti scandalul pe care il incepi drept... "demers literar". Hai sa fim seriosi, chiar in halul asta am ajuns?! La fel, daca queen margot ar fi fost atenta ar fi observat ca abereaza (dar e cam dificil sa fii atent cind aberezi) spunind ca eu as fi atacat acest text din cauza interventiei ei. As fi facut-o oricum. Sint multe alte texte sub care intervin si imi spun parerea. La fel de aspru. Nu are si nu a avut nici o legatura cu interventia ei. Acuzatia are logica doar pentru ea. In ce priveste peroratiile de-a dreptul vadimiste cu "hermeneia nu e a mea, nu e a voastra, ...blah, blah, bla..." imi rezerv dreptul unui ris sanatos. Doamna margot, queen sau nequeen, eu zic sa incetati sa va mai luati chiar asa de mult in serios. Dauneaza, si la ten si la sanatate. Ati luat-o rau pe aratura. Lasa-ti posteritatea judece si lasati-ne pe noi sa ne facem treaba. Si luati o gura de apa rece sa va mai racoriti. In ce priveste ce drepturi am sau nu am eu (doamne, abia ma pot stapini sa nu ma inec de ris) nu mai zic nimic. E de-a dreptul caragialesc ce scrieti. Pe bune, nu ne confundati cu o sala de spectacol. Nu sinteti pe scena. Coboriti cu picioarele pe pamint. Iar in ce priveste viitorul Hermeneii, eu zic sa nu va faceti grija. Nici fericirea si nici nefericirea mea nu atirna de el. E doar un website, doamna. Nu uitati de paharul cu apa rece. Si putina lamiie. Ajuta la tensiune.
nu prea înțeleg, dar poate e o figură de stil mai sofisticată "să te sărut sub ureche pe buza mai mică"... Am găsit însă două metafore risipite într-un poem încă neînchegat: "nu dau roade de ape pe coline mijesc gene albe" și "iar eu nu pot pleca din mine pe jumatate" atenție la diacritice (chiar și în titlu)!
E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Paul, mulțumesc pentru explicație. Cred, totuși, că se puteau găsi modalități mult mai plastice de a exprima îmbătrânirea și mult mai apropiate de cititor. Doar o părere, Eugen.
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deChiar mă întrebam zilele acestea dacă se mai întâmplă au ba Virtualia. :) Vin și eu. Felicitări, Alma! Vă spun ca și participant la ediția trecută, merită, e o atmosferă caldă, așa cum îi stă bine unui poem să fie auzit.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu de...genial titlul, Dorine. uite acu' mă duc...:))! și fac ca el:)!
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deȘtiu, poezia nu este decât o eliberare de demoni, dacă nu ajunge la celălalt pentru a se transforma în poartă între-deschisă, invitație. Pfuuu, na că m-am molipsit. Din cauza lunii aceleia rotunde. Finalul este, cum iar m-am obișnuit, aparent expediat. Acum eu am o întrebare, dacă tu însuți îți rămâi credincios în a nu scrie niciodată un final așteptat sau previzibil, într-o lume plictisitor de previzibilă, nu te contrazici singur? Just teasing. PS Erată la com meu anterior. "tușe", desigur... grrrr. Ce face graba din om.
pentru textul : fotografii mișcate deAmestec ermetic (unitar/consistent sau, pur si simplu, sincretic?) de simboluri plecand de la hieroglifele (egiptene) - devenite "hemoglife" (jertfa de sange adusa) la "masa tacerii" a "tatalui", "sinodul" (greierilor? - fortare poate acceptabila ), "sarutul" (lui Iuda), "durerea fiului" (batuta in cuie), iar, in fine, abia la sfarsit (si pacat ca doar acolo!) ceva care trezeste fiorul poetic: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii"
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului deAm deschis, am citit, mi-a plăcut...
pentru textul : Toamna de* * * * *
Aoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
pentru textul : Cavalerul Trac decâteva ore în urmă am avut probleme de logare. Mi-am introdus datele personale şi parola de două ori şi tot nu reuşisem să intru pe pagina mea, deşi la secţiunea "Utilizatori prezenţi" figura numele meu de două ori. E ca şi cum se logase 2 per. pe o singură adresă. Abia după a treia încercare lucrurile au revenit la normal.
Am trimis şi un e-mail pe [email protected].
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deîmi cer scuze atunci. atât ție cât și lui Virgil. am revizuit:)
pentru textul : legendă cu oameni de rând demultumesc pentru atentionare. a fost o greseala de tastare care cumva mi-a scapat si la editare. se intimpla si la case mai mari.
pentru textul : limbo deŞi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deVladimir, asa e , din punct de vedere spiritual, nu se poate pune problema ilegitimitatii, spiritul nu are legi, este inselata doar asteptarea a unei sotii fara cutite pe masa. Recunosc, titlul poate fi acceptat doar daca denaturam sensul cuvantului „spirituala”, in el este inclusa patima interioara, dar delimiteaza lipsa a organicului. Sigur, fara aceasta precizare, daca analizam profund, titlul nu are sens, dar se intelege unde bate, si e atractiv. Legat de "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... da, dorinta nu se refera la posesiune, voi incerca sa gasesc o formulare mai clara. Acum mi-e greu, trebuie sa ma distantez de text, sa iau aer. „Labilitate psihica”... m-am scuturat cititnd, suna aproape patologic. Eu nu as schimba, n-as vrea sa ofer respiratie, tocmai pentru ca e un contrast intre ratiunea initiala care ofera un anumit control si fuga, ea nu mai rezista. Iar finalul, sincera sa fiu, nu cred ca esti carcotas deloc, cred ca ai pus punctul pe „i” : „ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor...”, de fapt, de asta se tem, odata ajunsi in varf, sa nu mai simta. Cat despre o continuare, mai vad... Vladimir, sunt onorata de comentariul tau. Iti multumesc de critica... sa vedem ce iese.
pentru textul : Amantă spirituală dein mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
pentru textul : Pohem deVirgil, Nu scriu poezie pentru tine, adică să-ți placă ție...eu zic că ăsta e "stilul meu", mai mult sau mai puțin horror :)). De gustibus non est disputandum. :) p.s. Când "sugerez", nu forez, altfel poate mi-ar ieși...adânc!!! Ah, și voiai, probabil, să spui "filmele de groază <b>pe</b> care le face...", părerea mea...care este! Marina, Ai "intuit" bine, s-ar putea spune ca sunt influențată, într-un fel, de suprarealism...Scriu imagini, într-un dicteu...controlat :)) "Vederea" lor este ceva "organic" pentru mine, apoi, când scriu, intervin în text, controlându-l. Așa cum bine ai remarcat, ultima tușă înseamnă finalul, reușind astfel să dau întregului toată forța "coșmarului" ;) (ca o paranteză, la 4 ani voiam să fiu pictor, la 12 regizor :)), nu știu nici măcar dacă am ajuns poet!) Mulțumesc pentru citire. Claudia
pentru textul : Eșafod deText de remarcat.
pentru textul : turtle blues depărpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deerată "tu în colț..."
pentru textul : Ca sunetul în fluier deCred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) deLa versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
daca "L'esser poeti non è un vanto" n-ar trebui tradus, totusi, prin "a fi poet nu este o lauda."
percutant poem.
pentru textul : E' solo un vizio (Eugenio Montale) depe un peron copilul, in orice directie intoarce privirea, descopera pentru intaia data chipuri, oameni, lucruri... un poem-amintire dintr/o indepartata copilarie. frumos!
pentru textul : peronul nr. 2 deinteresant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
pentru textul : Menajeria dintre noi deplus un clişeu cât toată China: "tăcerea ta/mi se așează pe pleoape"
pentru textul : oolong tea desint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
pentru textul : husky deBine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
pentru textul : nu ești poetă deFrancisc, intrebarile tale sunt corect puse, am sa te rog sa ai rabdare pana postez si viitoarele parti ale articolului, cred ca m-am complicat cu foarte multe detalii si va fi prea lung... multumesc de intelegere, erika
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) dequeen margot, dar dumitale ti-a "spus" vreodata leopoldina balanuta "masura, masura, masura"? Ca, dupa cum stii, esti faimoasa tocmai pentru lipsa de masura (pe linga alte lipsuri cum ar fi cea de bun simt in modul in care vorbesti despre editorii Hermeneia). Cu dumneata oricum am vorbi tot prost este. I-am lasat pe ei (a se nota ca nu am strigat dupa nimeni si nu am tratat pe nimeni ca sluga pe hermeneia - aveti un limbaj mitocanesc si o atitudine mirlaneasca queen margot, asta ca sa nu mai vorbesc despre distorsionarea realitatii), deci i-am lasat pe ei sa intervina pentru ca este treaba lor in primul rind si pentru ca incerc pe cit se poate sa nu dau pricina nimanui sa ma acuze de injustete. Mi se pare insa ridicol sa numesti scandalul pe care il incepi drept... "demers literar". Hai sa fim seriosi, chiar in halul asta am ajuns?! La fel, daca queen margot ar fi fost atenta ar fi observat ca abereaza (dar e cam dificil sa fii atent cind aberezi) spunind ca eu as fi atacat acest text din cauza interventiei ei. As fi facut-o oricum. Sint multe alte texte sub care intervin si imi spun parerea. La fel de aspru. Nu are si nu a avut nici o legatura cu interventia ei. Acuzatia are logica doar pentru ea. In ce priveste peroratiile de-a dreptul vadimiste cu "hermeneia nu e a mea, nu e a voastra, ...blah, blah, bla..." imi rezerv dreptul unui ris sanatos. Doamna margot, queen sau nequeen, eu zic sa incetati sa va mai luati chiar asa de mult in serios. Dauneaza, si la ten si la sanatate. Ati luat-o rau pe aratura. Lasa-ti posteritatea judece si lasati-ne pe noi sa ne facem treaba. Si luati o gura de apa rece sa va mai racoriti. In ce priveste ce drepturi am sau nu am eu (doamne, abia ma pot stapini sa nu ma inec de ris) nu mai zic nimic. E de-a dreptul caragialesc ce scrieti. Pe bune, nu ne confundati cu o sala de spectacol. Nu sinteti pe scena. Coboriti cu picioarele pe pamint. Iar in ce priveste viitorul Hermeneii, eu zic sa nu va faceti grija. Nici fericirea si nici nefericirea mea nu atirna de el. E doar un website, doamna. Nu uitati de paharul cu apa rece. Si putina lamiie. Ajuta la tensiune.
pentru textul : Descoperirea denu prea înțeleg, dar poate e o figură de stil mai sofisticată "să te sărut sub ureche pe buza mai mică"... Am găsit însă două metafore risipite într-un poem încă neînchegat: "nu dau roade de ape pe coline mijesc gene albe" și "iar eu nu pot pleca din mine pe jumatate" atenție la diacritice (chiar și în titlu)!
pentru textul : tablou cu două siluete dedragii mei... eu incerc mereu ceea ce imi sugerati voi:) va multumesc!
pentru textul : dor deE ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
pentru textul : Moonlight redemption de"fiecare crăpătură în pereţi" - sună bizar. De ce nu firescul "fiecare crăpătură din perete"?
"paşii vecinilor de deasupra
pentru textul : lied pentru lună şi doi luceferi deo apasă pe piept când respiră" - "de deasupra" e redundant.
Pagini