Poate că „receptorul” de poezie ar trebui să se obișnuiască și cu o prozodie „fractală”. Care, departe de a fi lipsită de simetrie, o presupune în subtext. Legȃnd armonios ideile într-o astfel de dezvoltare. Cine zice că vorbesc prea „estetizant-păsărește”, e treaba lui. Prin urmare, o „peniță”
De-acord ca rima e fortata la urma/farama. Repetitia de la "imi aflu" am facut-o involuntar, ma voi gandi la un substitut. Am scos si "i"-ul. Multumesc pentru un comentariu foarte pertinent ! Ialin
textul nu este neaparat prost dar ai probleme cu „înlănțuirea determinărilor” iar asta face ca „senzația de poezie” să sufere. Apoi, ar trebui să renunți la expresii bombastice de genul „nu mai inhalez promisiunile atemporale”. Sună chiar aiurea. Cred că ți-ar prinde bine să îți citești textele cu voce tare și să încerci să le asculți cum sună. Și să o faci cu un spirit critic.
Foarte frumos poem, pentru mine prin prisma faptului că este astfel scris încât nu pot să-mi dau seama dacă este o satiră sau e 'pe bune'. Autorul mă lasă liberă să-mi imaginez orice, iar asta îmi place.
Ceva de corectat acolo pe final la 'mă trezesc noaptea pe întuneric'... de încercat variantele 'mă trezesc noaptea pe lumină' sau și mai interesant 'mă trezesc la prânz pe întuneric'. În rest un poem super fain.
Margas
vânați de propria conceptualizare o viziune socială plasată undeva între absurdul ironic al lui Sorescu și perspectiva etică fatalistă a lui MacIntyre ("După morală"); privit dintr-un exterior macrocosmic, zoon politikon-ul secolului xxi trăiește drama unei stereotipii comportamentale și "suportamentale" (dacă îmi este permis termenul) vizavi de care singura certitudine a viului este suferința (cu bivalența ei: înălțătoare sau degradantă). abac alicelor, Vasile Munteanu
'Înodată' e greșit. Se scrie cu dublu 'n' pt că vine de la 'nod' derivat cu prefix. Ce mi-a plăcut la textul ăsta au fost: 'sfîșietor țipătul pescărușului cauterizîndu-și aripile lovite de noapte' o imagine ce tinde spre absolutul macabru. dar și:' finalul. Simplu, dar plăcut. Ce nu mi-a plăcut a fost cam restul poeziei, pe care o găsesc înapoiată ca stil, descrieri ale litoralului puțin cam trunchiate, mărginite să spun așa. În altă ordine de idei...pui virgulițe în anumite locuri, iar în altele nu pui. Pâi ori lași versul liber, cum optează majoritatea postmoderniștilor, ori îi pui frate virgulițe și puncticele cum îi trebuie. De asemenea, ai folosit majusculă la începutul poeziei, iar apoi textul curge fără nici un fel de oprire, astfle că după ce l-am citit am stat să îmi trag sufletul. Deocmadată mă opresc aici. Toate cele bune!
categoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
eminamente romantic poemul tau. aceasta atmosfera fantomatica, spleen-ul nostalgiei... ce ar fi putut fi, ce a fost si nu va mai fi, imposibila intoarcere. cred ca nu-mi face bine poemul tau, dar asta e meseria poemelor bune, sa sune in tine melodia lamei de ferastrau. si, ca sa inchei intr-o nota optimista, exista, totusi, viata pe pamant. felicitari.
cu mai putine cuvinte si, fireste, en garde, zic si eu ca omu' viseaza sugestii ale realitatii. de aceea mi-ar fi placut, de dragul logicii poetice, sa sugerezi si "usile egiptenilor", daca tot imi pui mintea la lucru sa dezleg unul.
carevasazica,"sa traiasca fratemeleu", cum nu mai stiu cine zicea...
poate nu vad eu bine. ceea ce e foarte posibil. unde lipsesc diacriticele in text?
nu stiu la ce colaborare te referi. nu a colaborat nimeni. ti s-a oferit un spatiu in care poti posta in contextul unui regulament. atita tot.
Hanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
Multumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
prima parte, in forma ei relativ panseista, suna bine; chiar promite. dar apoi textul ia o turnura care te face sa te gindesti ca autorul s-a razgindit. continuarea e putin cam artificiala. ce inseamna "ultimul jukebox din california"? suna oarecum ambiguu. finalul incepe sa revina la abordarea panseista din introducere. e oarecum dificil sa pui in acelasi text "poezia momentului" impreuna cu contemplare nostalgica. pentru mine suna disonant. dar s-ar putea sa ma insel.
E plăcut acest text. Are ceva atmosferă, are şi un mesaj rece, ascuns printre alegorii. Păcat că e puţintel umbrit de prea multe cuvinte de legătură. Unele pot fi eliminate fără a altera sensul.
... e de la sine înțeles că acest comentariu mă onorează... dar mă și obligă:)! mulțumesc Virgil! ești un fin observator. nu credeam să remarce dintr-o privire cineva data. și fiindcă e prima oară când am o asemenea onoare de a avea un text remarcat de tine (și cu finuță ironie în entuziasm), pot să spun că de mult și la multe texte îți vroiam părerea. am de învățat. însă am ales, nevoit, să o fac prin lectură și observație.thks again! cu gânduri bune, paul
bobadil, trec peste aspectele oarecum dizgratioase ale textului dar sint nevoit sa ma opresc la un rind: "cum ar fi de exemplu arabii," problema cu acest rind este ca incalca Regulamentul de functionare al site-ului. Adica este in mod esential rasist. Si de aceea nu il putem permite. Mai sint si alte portiuni in text unde se poate spune ca se frizeaza denigrarea unor "categorii" sociale dar sa zicem ca aia mai treaca-mearga. cu asta insa nu pot fi de acord. si cred ca intelegi de ce. de aceea te rog fie sa modifici textul fie sa il scoti. ai 24 de ore la dispozitie.
Oriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
Ideea nu era să îți ceri scuze sau să regreți, ci să te gândești de ce. E un text care poate mai mult, dar doar dacă e regândit ca structură și mijloace de expresie. De aceea nici nu pot spune exact ce anume nu mi se pare ok, sau să sugerez ceva, pentru că ar însemna să ajungă la tine ceva străin, nu poezia ta. Sigur, aceasta este impresia mea, tu îl poți găsi perfect, dar... qui prodest?
poezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
cred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
primo: regulamentul prevede ca novicii pot posta un text la doua zile, nu viceversa; secundo: un text cu aceleasi "calitati" ca si celalalt... "Eu am lăsat acolo școala mea primară învățătorii mei transpuși în cimitire" nici ca puteati gasi un verb mai neinspirat!
poemul asta mi-a amintit de un film vechi, ce vremuri domle se numea chiar asa musca si fugi apoi a doua jumatate m-a dus cu gandul la un alt minunat film tot cu alberto sordi de data asta (ehehe cine isi mai aminteste) cred ca se numea cea mai frumoasa seara din viata mea. Yeah a good woman is hard to find, insa poemul scartaie din toate incheieturile. Eu l-am citit l-am dezbracat de toate stangaciile, dar ma intreb cati sunt oare dispusi sa faca asta omule? poate doar cei cu o furtuna de zapada in neuroni, o metafora care frizeaza ridicolul. Apoi orbul acela care... care acela? nu cred ca e vreo poveste prea cunoscuta. Amesteci prea mult dialogul direct cu cititorul cu metafora si iese... o zacusca de sezon. Oricum, s-ar prea putea ca in curand sa apartin unei minoritatati literare in romania, minoritatea scriitorilor romani de limba romana din romania se va numi ea, atunci o sa te caut frate asztalos sa-mi pui o vorba buna la kelemen, sa invat si eu cum se face cultura romaneasca pe ungureste. Andu
Cuvântul "totul" poate avea mai multe semnificaţii. "totul e pustiu" normal semnifică pustietatea din sufletul meu. Următoarele două versuri se înţelege că această pustietate din suflet "ne descoperă moartea" prin faptul de a fi melancolici. Punctul e o eroare. Cratima desparte pustietatea din sufletul meu, de ceea ce se întâmpklă când eşti pustiu şi cuprins de melancoluie. Nu face altceva decât să-ţi doreşti moartea. Cât în ceea ce priveşti că am scris de trei ori acest vers este din cauza obligaţiei de a scrie ceva la subtitlu.Cu stimă Cezar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poate că „receptorul” de poezie ar trebui să se obișnuiască și cu o prozodie „fractală”. Care, departe de a fi lipsită de simetrie, o presupune în subtext. Legȃnd armonios ideile într-o astfel de dezvoltare. Cine zice că vorbesc prea „estetizant-păsărește”, e treaba lui. Prin urmare, o „peniță”
pentru textul : mama deDe-acord ca rima e fortata la urma/farama. Repetitia de la "imi aflu" am facut-o involuntar, ma voi gandi la un substitut. Am scos si "i"-ul. Multumesc pentru un comentariu foarte pertinent ! Ialin
pentru textul : Mizantropii detextul nu este neaparat prost dar ai probleme cu „înlănțuirea determinărilor” iar asta face ca „senzația de poezie” să sufere. Apoi, ar trebui să renunți la expresii bombastice de genul „nu mai inhalez promisiunile atemporale”. Sună chiar aiurea. Cred că ți-ar prinde bine să îți citești textele cu voce tare și să încerci să le asculți cum sună. Și să o faci cu un spirit critic.
pentru textul : Nu am nevoie de libertate deai dreptate Adriana, cu ultimul vers m-am intins pana la 13 silabe. mai, fir-ar ea norocului de soarta!
schimb, norocosul de mine!
pentru textul : soartă deFoarte frumos poem, pentru mine prin prisma faptului că este astfel scris încât nu pot să-mi dau seama dacă este o satiră sau e 'pe bune'. Autorul mă lasă liberă să-mi imaginez orice, iar asta îmi place.
pentru textul : indie deCeva de corectat acolo pe final la 'mă trezesc noaptea pe întuneric'... de încercat variantele 'mă trezesc noaptea pe lumină' sau și mai interesant 'mă trezesc la prânz pe întuneric'. În rest un poem super fain.
Margas
vânați de propria conceptualizare o viziune socială plasată undeva între absurdul ironic al lui Sorescu și perspectiva etică fatalistă a lui MacIntyre ("După morală"); privit dintr-un exterior macrocosmic, zoon politikon-ul secolului xxi trăiește drama unei stereotipii comportamentale și "suportamentale" (dacă îmi este permis termenul) vizavi de care singura certitudine a viului este suferința (cu bivalența ei: înălțătoare sau degradantă). abac alicelor, Vasile Munteanu
pentru textul : mă dor tâmplele de'Înodată' e greșit. Se scrie cu dublu 'n' pt că vine de la 'nod' derivat cu prefix. Ce mi-a plăcut la textul ăsta au fost: 'sfîșietor țipătul pescărușului cauterizîndu-și aripile lovite de noapte' o imagine ce tinde spre absolutul macabru. dar și:' finalul. Simplu, dar plăcut. Ce nu mi-a plăcut a fost cam restul poeziei, pe care o găsesc înapoiată ca stil, descrieri ale litoralului puțin cam trunchiate, mărginite să spun așa. În altă ordine de idei...pui virgulițe în anumite locuri, iar în altele nu pui. Pâi ori lași versul liber, cum optează majoritatea postmoderniștilor, ori îi pui frate virgulițe și puncticele cum îi trebuie. De asemenea, ai folosit majusculă la începutul poeziei, iar apoi textul curge fără nici un fel de oprire, astfle că după ce l-am citit am stat să îmi trag sufletul. Deocmadată mă opresc aici. Toate cele bune!
pentru textul : Mirajul decategoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
pentru textul : tablou din cartierul de nord II deeminamente romantic poemul tau. aceasta atmosfera fantomatica, spleen-ul nostalgiei... ce ar fi putut fi, ce a fost si nu va mai fi, imposibila intoarcere. cred ca nu-mi face bine poemul tau, dar asta e meseria poemelor bune, sa sune in tine melodia lamei de ferastrau. si, ca sa inchei intr-o nota optimista, exista, totusi, viata pe pamant. felicitari.
pentru textul : amputarea literei d dePrea frumos acest poem, pare a fi desprins dintr-o carte extraterestră.
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deLa mulţi ani pentru mâine, pui de ET ! :)
cu mai putine cuvinte si, fireste, en garde, zic si eu ca omu' viseaza sugestii ale realitatii. de aceea mi-ar fi placut, de dragul logicii poetice, sa sugerezi si "usile egiptenilor", daca tot imi pui mintea la lucru sa dezleg unul.
carevasazica,"sa traiasca fratemeleu", cum nu mai stiu cine zicea...
pentru textul : Se făcea că... deLa următoarea abatere de acest gen (știi tu care) vei avea contul suspendat pe Hermeneia.
pentru textul : Urâții - lansare de carte depoate nu vad eu bine. ceea ce e foarte posibil. unde lipsesc diacriticele in text?
pentru textul : suminagashi 2 denu stiu la ce colaborare te referi. nu a colaborat nimeni. ti s-a oferit un spatiu in care poti posta in contextul unui regulament. atita tot.
Hanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul deMultumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
pentru textul : cascade deprima parte, in forma ei relativ panseista, suna bine; chiar promite. dar apoi textul ia o turnura care te face sa te gindesti ca autorul s-a razgindit. continuarea e putin cam artificiala. ce inseamna "ultimul jukebox din california"? suna oarecum ambiguu. finalul incepe sa revina la abordarea panseista din introducere. e oarecum dificil sa pui in acelasi text "poezia momentului" impreuna cu contemplare nostalgica. pentru mine suna disonant. dar s-ar putea sa ma insel.
pentru textul : jukebox breakfast deda! stiu ca ii lipsesc diacriticele, nu stiu sa le folosesc, am o tastatura noua; voi invata totusi; multumesc de citire si incurajare; te mai astept.
pentru textul : insemnare deE plăcut acest text. Are ceva atmosferă, are şi un mesaj rece, ascuns printre alegorii. Păcat că e puţintel umbrit de prea multe cuvinte de legătură. Unele pot fi eliminate fără a altera sensul.
(tare-ţi mai place zăpada...)
pentru textul : xyz dehabar n-am ce vrei să spui dar o fi interesant că prea o zici cu foc
pentru textul : ea deRar ma entuziazmez. De data asta da. Prins de ritmul si muzicalitatea textului, imi e greu sa-l comentez. Deocamdata. Sper sa revin.
pentru textul : Stanțe pustii de... e de la sine înțeles că acest comentariu mă onorează... dar mă și obligă:)! mulțumesc Virgil! ești un fin observator. nu credeam să remarce dintr-o privire cineva data. și fiindcă e prima oară când am o asemenea onoare de a avea un text remarcat de tine (și cu finuță ironie în entuziasm), pot să spun că de mult și la multe texte îți vroiam părerea. am de învățat. însă am ales, nevoit, să o fac prin lectură și observație.thks again! cu gânduri bune, paul
pentru textul : țigară cu fum de caise debobadil, trec peste aspectele oarecum dizgratioase ale textului dar sint nevoit sa ma opresc la un rind: "cum ar fi de exemplu arabii," problema cu acest rind este ca incalca Regulamentul de functionare al site-ului. Adica este in mod esential rasist. Si de aceea nu il putem permite. Mai sint si alte portiuni in text unde se poate spune ca se frizeaza denigrarea unor "categorii" sociale dar sa zicem ca aia mai treaca-mearga. cu asta insa nu pot fi de acord. si cred ca intelegi de ce. de aceea te rog fie sa modifici textul fie sa il scoti. ai 24 de ore la dispozitie.
pentru textul : gheișe deOriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
pentru textul : Seara întâi deIdeea nu era să îți ceri scuze sau să regreți, ci să te gândești de ce. E un text care poate mai mult, dar doar dacă e regândit ca structură și mijloace de expresie. De aceea nici nu pot spune exact ce anume nu mi se pare ok, sau să sugerez ceva, pentru că ar însemna să ajungă la tine ceva străin, nu poezia ta. Sigur, aceasta este impresia mea, tu îl poți găsi perfect, dar... qui prodest?
pentru textul : recreația mare depoezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată decred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
Mariana, mulţumesc şi eu pentru gândurile tale şi mă bucur că acest scurt fragment şi-a atins scopul, de a da o stare de linişte cititorului.
pentru textul : Irina deprimo: regulamentul prevede ca novicii pot posta un text la doua zile, nu viceversa; secundo: un text cu aceleasi "calitati" ca si celalalt... "Eu am lăsat acolo școala mea primară învățătorii mei transpuși în cimitire" nici ca puteati gasi un verb mai neinspirat!
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună depoemul asta mi-a amintit de un film vechi, ce vremuri domle se numea chiar asa musca si fugi apoi a doua jumatate m-a dus cu gandul la un alt minunat film tot cu alberto sordi de data asta (ehehe cine isi mai aminteste) cred ca se numea cea mai frumoasa seara din viata mea. Yeah a good woman is hard to find, insa poemul scartaie din toate incheieturile. Eu l-am citit l-am dezbracat de toate stangaciile, dar ma intreb cati sunt oare dispusi sa faca asta omule? poate doar cei cu o furtuna de zapada in neuroni, o metafora care frizeaza ridicolul. Apoi orbul acela care... care acela? nu cred ca e vreo poveste prea cunoscuta. Amesteci prea mult dialogul direct cu cititorul cu metafora si iese... o zacusca de sezon. Oricum, s-ar prea putea ca in curand sa apartin unei minoritatati literare in romania, minoritatea scriitorilor romani de limba romana din romania se va numi ea, atunci o sa te caut frate asztalos sa-mi pui o vorba buna la kelemen, sa invat si eu cum se face cultura romaneasca pe ungureste. Andu
pentru textul : A hard woman is good to find deCuvântul "totul" poate avea mai multe semnificaţii. "totul e pustiu" normal semnifică pustietatea din sufletul meu. Următoarele două versuri se înţelege că această pustietate din suflet "ne descoperă moartea" prin faptul de a fi melancolici. Punctul e o eroare. Cratima desparte pustietatea din sufletul meu, de ceea ce se întâmpklă când eşti pustiu şi cuprins de melancoluie. Nu face altceva decât să-ţi doreşti moartea. Cât în ceea ce priveşti că am scris de trei ori acest vers este din cauza obligaţiei de a scrie ceva la subtitlu.Cu stimă Cezar.
pentru textul : toamnă 3 dehop, hop, apare şi don juan phoetus cu offtopic. scuzele sînt acceptate. mergi în pace.
pentru textul : când se crapă de ziuă, dePagini