O poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
Mai taie vreo doua versuri in plus, cateva cuvinte de legatura, insera pe el in mijlocul frazei, inlocuieste sexul si pledoaria. Si penita cu care sa faci toate aceste lucruri. Am ridicat din sprancene in prima jumatate a textului. In traducere libera, ete ce text, da.
imi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
ce gogonat suna "voalul memoriei", "cai rectilinii", "alienarea" din final. si mai ai si cite o rima ici-colo, care nu e un pacat in sine, dar cum apare aici nu suna ok
"deschidea brusc fereastra lăsând să-l inunde stelele le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce nu mai simțea covorul de cioburi ci o mână albă care împletea din sufletul lui minuni"... una dintre formularile reusite ale acestui text.
alma, multam. vladimir, credeam ca ai venit sa mi zici: conform dorintei tale ai contul suspendat. rem e un stadiu de somn. daca stii engleza: "In mammals and birds the measurement of eye movement during sleep is used to divide sleep into the two broad types of Rapid Eye Movement (REM) and Non-Rapid Eye Movement (NREM) sleep. Each type has a distinct set of associated physiological, neurological and psychological features. Sleep proceeds in cycles of REM and the four stages of NREM, the order normally being: stages 1 -> 2 -> 3 -> 4 -> 3 -> 2 -> REM. In humans this cycle is on average 90 to 110 minutes,[3] with a greater amount of stages 3 and 4 early in the night and more REM later in the night. Each phase may have a distinct physiological function. Drugs such as sleeping pills and alcoholic beverages can suppress certain stages of sleep (see Sleep deprivation). This can result in a sleep that exhibits loss of consciousness but does not fulfill its physiological functions." multumesc. ec
Adriana, mulțumesc pentru popas, comentariu.
În revista" Albatros", am descoperit acest interesant(tentă de mister) haiku, scris de doamna KOZUE UZAWA:
" Ceva
blând și magic ar putea
fi acolo...
ceruri de turcoaz
în vara timpurie
...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
Ai tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
cu mama si fratele, pe care nu-i vazusem de aproape un an. ne-am plimbat, am vazut o expozitie de desen coordonata de dragos patrascu (!), le-am mai aratat din frumusetile orasului, am vizitat-o pe mamaia la spital :( chiar ieri s-a internat) si am incheiat cu un concert alternosfera. o fost foarte fain. multumesc din nou colegilor de concurs, de site, si juriului :) si am ramas si cu o mina de lecturi foarte placute (anotimpul papusilor, legenda omului sandwich, vintage collection sint doar citeva...)
Cînd nimeni nu mai crede în nevinovăţia ta, tu să crezi!
Acesta este lucrul cel mai important. Despre vină vorbea magistral şi Cezar Ivănescu atunci cînd aducea în dezbatere un caz celebru: le vol d'un pain.
Ideea este că nu ai dreptul ca sentimentul de vinovăţie, vinovăţia pe care alţii au grijă să ţi-o arunce-n cîrcă, să-ţi răpească visul. Visul acesta creator, se cheamă viaţă şi este lucrul cel mai important.
Culpa din poemul tău, reprezintă drama unui popor, cumplita sa zbatere şi alienare, în marasmul la care a fost pe nedrept condamnat.
Un text cu valenţe de o mare profunzime, de peniţă, aş îndrăzni eu.
Ioana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
mulţumesc pentru lectură şi observaţii.
cu siguranţă, mă voi reîntoarce la acest text, să îl aşez altfel, să îl aerisesc puţin, ca să zic aşa, dar ceva mai tîrziu, cînd voi reuşi să îl privesc cu detaşarea nesesară.
„susur de apă vuind” - e ridicol „să visez despre lumină” - e hilar „ iar degetele au unghii cu flori” - deja rîd fără să mă pot controla .... acesta este efectul scontat? dacă textul a încercat o oarecare „inversiune” a percepției, finalul îl dă peste cap cu „normalitatea” lui. știi ce cred eu? că tu vrei să scrii ca arghezi dar nu îți iese
fără intrigă cred că un text nici nu ar merita scris. probabil cu excepția cazului cînd este o cuvîntare politică. caz în care se presupune aprioric că nimeni nu se așteaptă să spună ceva. ;)
înțeleg ce spui Adrian, dar nu se poate să nu recunosc că pe vremea evului ăluia negru nu saltimbancii și trupele de teatru nemțești sau englezești aveau succes ci tot cele italiene și franțuzești, cu toată brambureala, improvizația și surprinzătorul lor.
deci, recunosc că, indiferent de exigențele mele de o natură sau alta, comentariile de sub acest text sînt sauvuroase.
Si eu am zis ca e un poem bun, insa asa cum multe minuni sint descoperite dupa trecerea noastra mi-am zis cu ochii pe ceas ca nu mai e mult: un space-ship va ateriza, un alien inalt cu capul vinat si trup translucid va gasi o suvita de par inghetata intr-un cilindru cryogenic cu numele meu pe capac.. Apoi my thoughts will be downloaded si poemul va fi imortalizat pe un chip (mic, mic cit un microb letal care nici macar nu s-a nascut inca).
si iata o lume in care marginile drumului sint pline de pietre. citi straini si-au lasat semnul discret al trecerii lor anonime prin lume? citi au fost binecuvintati si citi si-au pierdut Lumina? poate il stii, poate o clipa ne-am identificat cu el fiecare.
Adina Ungur merită mai mult: o punte directă între ea și Dumnezeu: o va țese în timp, din lacrimile și părul și gândurile ei. Și într-o zi va păși cu hotărâre și credință peste ea și iși va găsi Fericirea.
primo: regulamentul prevede ca novicii pot posta un text la doua zile, nu viceversa; secundo: un text cu aceleasi "calitati" ca si celalalt... "Eu am lăsat acolo școala mea primară învățătorii mei transpuși în cimitire" nici ca puteati gasi un verb mai neinspirat!
Virgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
La primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
Multumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
pentru textul : pustiul-memorie deerata: sa-mi tai capul. *
pentru textul : primăvară sub clopot deMai taie vreo doua versuri in plus, cateva cuvinte de legatura, insera pe el in mijlocul frazei, inlocuieste sexul si pledoaria. Si penita cu care sa faci toate aceste lucruri. Am ridicat din sprancene in prima jumatate a textului. In traducere libera, ete ce text, da.
pentru textul : cea mai mare problemă deimi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
pentru textul : femeia poet dece gogonat suna "voalul memoriei", "cai rectilinii", "alienarea" din final. si mai ai si cite o rima ici-colo, care nu e un pacat in sine, dar cum apare aici nu suna ok
pentru textul : scâncet deFelicitări pentru debutul în poezie! Cu plăcere, așteptăm și data lansării. Va fi tot în Iași?
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial dema bucur daca textul meu ti-a spus ceva, multumesc pentru penita... e de lemn ..dar poate in timp o sa fie si de aur
pentru textul : avort depe alocuri textul sună oarecum prozodic dar îl poate salva imaginația
pentru textul : cu latura de opt și foaie de aur de"deschidea brusc fereastra lăsând să-l inunde stelele le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce nu mai simțea covorul de cioburi ci o mână albă care împletea din sufletul lui minuni"... una dintre formularile reusite ale acestui text.
pentru textul : poeme pentru tooraj dealma, multam. vladimir, credeam ca ai venit sa mi zici: conform dorintei tale ai contul suspendat. rem e un stadiu de somn. daca stii engleza: "In mammals and birds the measurement of eye movement during sleep is used to divide sleep into the two broad types of Rapid Eye Movement (REM) and Non-Rapid Eye Movement (NREM) sleep. Each type has a distinct set of associated physiological, neurological and psychological features. Sleep proceeds in cycles of REM and the four stages of NREM, the order normally being: stages 1 -> 2 -> 3 -> 4 -> 3 -> 2 -> REM. In humans this cycle is on average 90 to 110 minutes,[3] with a greater amount of stages 3 and 4 early in the night and more REM later in the night. Each phase may have a distinct physiological function. Drugs such as sleeping pills and alcoholic beverages can suppress certain stages of sleep (see Sleep deprivation). This can result in a sleep that exhibits loss of consciousness but does not fulfill its physiological functions." multumesc. ec
pentru textul : rem deAdriana, mulțumesc pentru popas, comentariu.
pentru textul : ceva deÎn revista" Albatros", am descoperit acest interesant(tentă de mister) haiku, scris de doamna KOZUE UZAWA:
" Ceva
blând și magic ar putea
fi acolo...
ceruri de turcoaz
în vara timpurie
...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
pentru textul : De veghe în lanul cu maci depentru intampinare...si ma bucur mult ca aceste cuvinte - mai mult o "respirare" decat poezie - au ajuns catre gandul dumneavoastra.
pentru textul : în sfârşit deAi tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
pentru textul : papillon detext bun. scurt și oprit la momentul imposibil.
pentru textul : Descumpănire decu mama si fratele, pe care nu-i vazusem de aproape un an. ne-am plimbat, am vazut o expozitie de desen coordonata de dragos patrascu (!), le-am mai aratat din frumusetile orasului, am vizitat-o pe mamaia la spital :( chiar ieri s-a internat) si am incheiat cu un concert alternosfera. o fost foarte fain. multumesc din nou colegilor de concurs, de site, si juriului :) si am ramas si cu o mina de lecturi foarte placute (anotimpul papusilor, legenda omului sandwich, vintage collection sint doar citeva...)
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deCînd nimeni nu mai crede în nevinovăţia ta, tu să crezi!
pentru textul : death by numbers deAcesta este lucrul cel mai important. Despre vină vorbea magistral şi Cezar Ivănescu atunci cînd aducea în dezbatere un caz celebru: le vol d'un pain.
Ideea este că nu ai dreptul ca sentimentul de vinovăţie, vinovăţia pe care alţii au grijă să ţi-o arunce-n cîrcă, să-ţi răpească visul. Visul acesta creator, se cheamă viaţă şi este lucrul cel mai important.
Culpa din poemul tău, reprezintă drama unui popor, cumplita sa zbatere şi alienare, în marasmul la care a fost pe nedrept condamnat.
Un text cu valenţe de o mare profunzime, de peniţă, aş îndrăzni eu.
Ioana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
pentru textul : ce am scris "atunci" demulţumesc pentru lectură şi observaţii.
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar decu siguranţă, mă voi reîntoarce la acest text, să îl aşez altfel, să îl aerisesc puţin, ca să zic aşa, dar ceva mai tîrziu, cînd voi reuşi să îl privesc cu detaşarea nesesară.
„susur de apă vuind” - e ridicol „să visez despre lumină” - e hilar „ iar degetele au unghii cu flori” - deja rîd fără să mă pot controla .... acesta este efectul scontat? dacă textul a încercat o oarecare „inversiune” a percepției, finalul îl dă peste cap cu „normalitatea” lui. știi ce cred eu? că tu vrei să scrii ca arghezi dar nu îți iese
pentru textul : Cerșetorul de lumină defără intrigă cred că un text nici nu ar merita scris. probabil cu excepția cazului cînd este o cuvîntare politică. caz în care se presupune aprioric că nimeni nu se așteaptă să spună ceva. ;)
pentru textul : haos și ordine deînțeleg ce spui Adrian, dar nu se poate să nu recunosc că pe vremea evului ăluia negru nu saltimbancii și trupele de teatru nemțești sau englezești aveau succes ci tot cele italiene și franțuzești, cu toată brambureala, improvizația și surprinzătorul lor.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici dedeci, recunosc că, indiferent de exigențele mele de o natură sau alta, comentariile de sub acest text sînt sauvuroase.
(...such a beautiful name!:p)
Si eu am zis ca e un poem bun, insa asa cum multe minuni sint descoperite dupa trecerea noastra mi-am zis cu ochii pe ceas ca nu mai e mult: un space-ship va ateriza, un alien inalt cu capul vinat si trup translucid va gasi o suvita de par inghetata intr-un cilindru cryogenic cu numele meu pe capac.. Apoi my thoughts will be downloaded si poemul va fi imortalizat pe un chip (mic, mic cit un microb letal care nici macar nu s-a nascut inca).
Ma bucur ca ai ajuns la el inaintea lor!
Eternity, here I come!
pentru textul : Şi iată cum.. desi iata o lume in care marginile drumului sint pline de pietre. citi straini si-au lasat semnul discret al trecerii lor anonime prin lume? citi au fost binecuvintati si citi si-au pierdut Lumina? poate il stii, poate o clipa ne-am identificat cu el fiecare.
pentru textul : Străinul deAdina Ungur merită mai mult: o punte directă între ea și Dumnezeu: o va țese în timp, din lacrimile și părul și gândurile ei. Și într-o zi va păși cu hotărâre și credință peste ea și iși va găsi Fericirea.
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deprimo: regulamentul prevede ca novicii pot posta un text la doua zile, nu viceversa; secundo: un text cu aceleasi "calitati" ca si celalalt... "Eu am lăsat acolo școala mea primară învățătorii mei transpuși în cimitire" nici ca puteati gasi un verb mai neinspirat!
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deVirgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
pentru textul : mount palomar detot "filmul" e deosebit, dar ce incheiere, domnule, ce incheiere...! as fluiera admirativ, dar nu mi-a reusit niciodata.( fluieratul.)
pentru textul : film grain deLa primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
La mulți ani, Ottilia!
pentru textul : fado deMultumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață dePagini