nu metrica m/a interesat, emiemi. multumesc de trecere!

scuze pt my misspell (de aceea l-am si scris probabil de doua ori!)

gindeste-te la acea pata khaki: este un punct bun de plecare pt un alt poem.

sa stii ca azi mi-a placut mai mult la citire poemul tau, miine nu garantez. la donna e mobile, etcetera

delicata situatie, zugzwang-u asta, cand singura varianta e parcul de plastic vizitat intr-o noapte... calare pe calul negru. bine ca se sfarseste cu suflete colibri, ca nu e gata partida, ca e doar o situatie! altfel, parca nu as rataci cu atata exactitate in versul ala:) multam si zile bune!

"dar te rog nu-i cere scuze dacă vrea să te refuze" parca versurile astea nu-si au locul intr-o doina, Ovidiu. Ai putea sa le inlocuiesti?

În primul rând, nu tu eşti trimisă la şantier, ci textele tale. Apoi, explicaţii se oferă, dacă se oferă, atunci când există ceva de explicat. În cazul acesta, nu.

Ar fi multe, intai textul nu are nimic de-a face cu un psalm, fie el si non-conformist, apoi are greseli de exprimare, de la primul vers "si totusi" sa incepi un psalm cu "si totusi"??, apoi "neingerii" - fortata exprimare, de treizeci de ani incoace poetii incearca "necuvintele" lui Nichita si nu le ies decat prostii fara substanta. Apoi tot logosul din ultima parte este sec si lipsit de maduva poetica. Cum poti scrie in poezie "mai ales INSA"?? Pestii goi si singuri pe acest uscat?? Naluca ascunsa las intre coaste? Hilar. Nici Nicodem nu scria asa de tampit decat cand era in culmea inspiratiei.

A căuta fructele invocate în anotimpul în care florile abia își caută calea către ele, e semn de gingașe prețuiri.

multumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."

Mulţumesc cu întârziere pentru citire şi comentariu.

Am făcut modificarea propusă Dorin am șters tot ce era de șters,mulțumesc de trecere și atenționare,o zi frumoasă.

mi-a plăcut, iar versurile acestea în special:

Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.

Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.

ai transmis. am empatizat. frumos!

Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.

E prima dată când încerc acest gen. Nu e ușor deloc.

1.
zile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
cărarea dintre vecini
din nou deszăpezită

2.
zile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
în umbra văgăunei
nu ajunge niciun strop

PS. Mai așteptăm variante și de la cei ce au scris, și de la ceilalți :)

si inca mult. mai precis, toata ziua. hunting the same lazy octopus. e animal mic sau mare?