Mai, mama ei sa fie de poezie. Am citit atat de multa poezie de la Visniec si Corbu incoace incat gusturile mele saracele nu mai sunt compatibile cu banalitatile de zi cu zi ale amatorilor de poezie de pe atelierele literare? Inseamna ca m-am ramolit, ca m-am suprasaturat de poezie buna si acuma imi da afara pe gat. Mai, mai, mai. Draga Claudia. Hai sa-ti explic ceva. Penele pe care le-ai primit au fost datorita primului meu comentariu. Ceilalti au vrut sa ma contrazica. In realitate textul tau e extrem de slab. Care este interesul meu de a te minti? Fa o poezie strong si iti dau si flori si te invit sa si emigrezi, zau asa. Ia uite aici: Stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. Mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. Acum mă bucur că i-am dat-o. Parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. Si ăsta, și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. Uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă...etc etc etc Pai draga mea, ASTA E PROZA.Am scris cu litere mari sa inteleaga tot omul. Poezia inseamna oleaca limbaj concentrat, oleaca subtilitate, oleaca figuri de stil, oleaca dedublare de sens, oleaca filosofic, oleaca afectivitate, oleaca palimpsest, oleaca intertextualitate, oleaca metafizic, oleaca transcendent, oleaca si oleaca. Tu nu faci decat sa povestesti ceva, ceva pe care pe tine te marcheaza, pentru ca stii ceea ce s-a intamplat, ai trait sentiemntul acela, dar esti incapabila sa-l transpui in poezie, pentru ca iti trebuie mult talent si har, pentru ca nu tinzi sa te ridici deasupra conditiei mizere a omului ordinar, pentru ca nu sublimezi viata, pentru ca nu sublimezi cotidianul, pentru ca il scrii ca pe un cartarescian diluat sau ca pe un douamiism expirat, pentru ca trebuie sa pui mana si sa citesti poezie adevarata, ca sa simti cum iti fierbe sangele prin vene, cum ti se sparg tamplele, cum iti sare inima din piept. Intelegi ca tu scrii o lalaiala, o proza fara niciun Dumnezeu care nu se poate numi poezie? Asa ca, nu ma lua pe mine cu balcanismul, ca poetii adevarati din Romania nu scriu lalaieli de dragul balcanismului. Poetii adevarati privesc dincolo de banalul si mizeria care ii inconjoara, astfel incat sa transmita un mesaj autentic, folositor, celor care citesc si celor care vor urma.
djamal nu se dezice. desi prin unele locuri exprimarea mai sufera oarecum totusi textul are acel fior care te transpune. nu stiu daca textul acesta este o poezie reusita dar djamal este poet.
- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
Multumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Poate ca intrebarea fundamentala este alta: filosofarea este o nevoie ori un moft? Despre intelegerea actului filosofarii, tributar, asa cum il stim noi, culturii grecesti si influentelor ulterioare de origine araba, s-au scris o gramada de studii, in special cu referire la conditionarea culturala a acesteia in comparatie cu orientul indepartat. Are Tagore o carte, Sadhana, in care pune punctul pe i. Filosofia, asa cum o stim, este tributara cetatii si parte din universul omului care alege sa se separe de natura fie si delimitand un perimetru de autosiguranta prin garduri, ziduri etc. Filosofia este actul de bravura al europeanului care neintelegand natura, incearca, in special deductiv, sa si-o inchipuie intr-un mod pozitiv. Apreciez dialogul insa cred ca asertiunea din prima parte a articolului, cu privire la filosofia inteleasa ca sistem este reductionista. Nu exista doar Kant, Hegel etc ci si Nietzsche, Kierkegaard s.a. Parerea mea este ca orice act de factura filosofica are la baza individul si nemultumirea sa fata de o anumita stare de lucruri. Lumea din jurul sau nu-l conditioneaza. Orice alt demers in care individul creeaza sisteme de acest fel dar nu isi modeleaza viata in spiritul acestora este doar un act gratuit de virtuozitate rationala.
nu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
iti multumesc silviana, mai ales pentru perceptia formelor mele alungite! :) ... si bineinteles pentru semnul acesta de recunoastere pe care nu stiu cat il merit, dar si pentru cuvintele tale deosebit de incurajatoare, o sa incerc sa nu dezamagesc! sarbatori cu iubire!
Am asa impresia ca am intrat fara ochelari intr-un teatru de razboi...Nicholas zice nu unde eu spun da si viceversa iar Andu tace... ambele chestii ciudate, parerea mea. Acuma ce sa zic... mie mi-a placut si cu asta basta... bafta cu artificiile.
ha ha ha! margas, ce dulce eşti! ai încurcat barza cu varza!
scatologie, escatologie ce mai contează? doar nu s-o face moarte de om pentru un e.
să ştii că lipsa logicii în comurile tale plus câte o micuţă gafă de genul ăsta face comurile foarte savuroase. mai amuzante mult decât amuzamentul pe care îl propui tu cu luatul în balon al textelor şi autorilor, cu maliţia ta "preţioasă" şi "savantă". tu poţi citi miliţie, că pentru tine e tot aia!
am râs de am pocnit. unde dai şi unde crapă! foarte tare scatologia asta escatologică a ta.
nu te supăra! (frate sau soră).
viaţa e doar un joc!
Mie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
oricît de subiectivă ar fi evaluarea unui text cred totuşi că el conţine elemente care poti fi considerate în mod obiectiv (să zicem) bune sau proaste. Şi aceasta are o implicaţie asupra modului în care percepem un autor. Cu comentariile lucrurile stau puţin altfel. Unii nu îşi dau seama că indiferent dacă un comentariu este pozitiv sau negativ, el are un impact asupra reputaţiei comentatorului nu prin cît de mult aplaudă sau cît de mult înjură, ci mai degrabă prin cît de corect este. A folosi comentariul pentru revanşe de trei lei îţi poate oferi o uşurare a vezicii biliare dar cu siguranţă te discreditează ca sursă de opinie.
da, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
oricât ar parea de straniu, eu vad interpretarea lui Matei posibila si plauzibila. dar de la el spre ea si nu invers. nu vad de ce nu s-ar putea discuta. bineînteles, cu perdelele foarte bine trase.
e un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
Aha, vedeţi, d-le Velea, că vizavi de postarea textelor care sunt deja publicate în volum se agaţă o problemă delicată. Deşi cred că ştiţi asta, spun: cum mai poate comenta cineva un text care e dfinitivat, care nu mai poate fi schimbat? Sau să presupunem ca acel volum a avut parte de critica lui X,Y, unde X,Y au oareşce blazon. Cum îşi mai poate permite cititorul datu' cu părerea critică?
Mai concret, mai pot eu acum să vă rog să scoateţi totuşi acel "sineţi" ori să-l declaraţi licenţă poetică? :) Şi, cel mai important, la ce mai foloseşte autorului un feedback venit dintr-un text de acum 9-10 ani?
Cum orice lansare implica ceva cheltuiala si asta nu-i putin lucru in zilele noastre eu te felicit cu oarecare iata, marturisita invidie. Presupun ca nici nevasta nici copilul si nici padurile Bucovinei nu vor avea de suferit de pe urma acestei lansari (ar fi pacat) ci doar cititorii asa cum sta randuit din mosi-stramosi.Cititorii sunt o masa dispozabila. Eu nu ma inscriu la volum, in schimb o sa casc ochii dupa el prin librariile bucurestene pe care le intinez aproape zilnic. Daca e de la "Huhu-manitas" poate am sanse sa-l gasesc ca o fi destul de scump... plus coperta e cu "apocalipsa dupa", un glob de zapada merge uns de cadou de Craciun. Muierea nu prea seamana cu Mos Craciun, dar cu un efort metaforic se rezolva. Mai ramane cioara nevermore (o fi n-o fi?) dar ce ar fi o coperta fara o dilema? Ar fi ca mantuirea fara un perdaf, Daca o gasesc o cumpar Cozane, Dedicatia in cazul meu e destul de clara, aproape ca mi-as putea-o scrie singur dar totusi ca daca ne vedem candva o sa ti-o cer. Ca am auzit ca dai la oricine, altfel nu m-as aventura. Andu
poti scrie foarte bine. dar încă n-o faci. n-ai curajul să-ți trunchiezi textele, să scoți balastul. dacă ai face asta, textul de față ar fi de peniță. deasemenea, ar fi și mult mai scurt
"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
regret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
si acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
ceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
Scuze de off-topic, dar cine sunteți Dvs. stimată electra atât de bine informată și de justițiară (orice act de justiție ar trebui să se bazeze pe cunoaștere right?) Am avut deosebita plăcere pe care nu mi-o amintesc să stau de vorbă cu Dvs vreodată, prin vreun comentariu sau la vreun cenaclu poezie.ro în backstage la casa eliad sau la deko pe parcursul a cinci ani de zile aprox? Deocamdată nici texte nu aveți aici, habar n-am cine sunteți scuze. Încercați să existați înainte să vorbiți, mulțumesc.
Revin, comentariul meu se referă la neglijența pe care am observat-o nu doar acum în publicarea textelor pe site chiar și din partea patronului Virgil Titarenco și a familiei sale.
Enter-ul merge, scuze, poate nu l-am încercat eu lately. Dar aruncatul în prima pagină la login este răutăcios și necooperant cu bietul user... de ce să plece de unde era doar pentru că s-a logat?
Iar textul e foarte slab, e un text scris ca să fie scris, ca să umple o criză de inspirație pe baza unei simple idei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mai, mama ei sa fie de poezie. Am citit atat de multa poezie de la Visniec si Corbu incoace incat gusturile mele saracele nu mai sunt compatibile cu banalitatile de zi cu zi ale amatorilor de poezie de pe atelierele literare? Inseamna ca m-am ramolit, ca m-am suprasaturat de poezie buna si acuma imi da afara pe gat. Mai, mai, mai. Draga Claudia. Hai sa-ti explic ceva. Penele pe care le-ai primit au fost datorita primului meu comentariu. Ceilalti au vrut sa ma contrazica. In realitate textul tau e extrem de slab. Care este interesul meu de a te minti? Fa o poezie strong si iti dau si flori si te invit sa si emigrezi, zau asa. Ia uite aici: Stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. Mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. Acum mă bucur că i-am dat-o. Parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. Si ăsta, și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. Uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă...etc etc etc Pai draga mea, ASTA E PROZA.Am scris cu litere mari sa inteleaga tot omul. Poezia inseamna oleaca limbaj concentrat, oleaca subtilitate, oleaca figuri de stil, oleaca dedublare de sens, oleaca filosofic, oleaca afectivitate, oleaca palimpsest, oleaca intertextualitate, oleaca metafizic, oleaca transcendent, oleaca si oleaca. Tu nu faci decat sa povestesti ceva, ceva pe care pe tine te marcheaza, pentru ca stii ceea ce s-a intamplat, ai trait sentiemntul acela, dar esti incapabila sa-l transpui in poezie, pentru ca iti trebuie mult talent si har, pentru ca nu tinzi sa te ridici deasupra conditiei mizere a omului ordinar, pentru ca nu sublimezi viata, pentru ca nu sublimezi cotidianul, pentru ca il scrii ca pe un cartarescian diluat sau ca pe un douamiism expirat, pentru ca trebuie sa pui mana si sa citesti poezie adevarata, ca sa simti cum iti fierbe sangele prin vene, cum ti se sparg tamplele, cum iti sare inima din piept. Intelegi ca tu scrii o lalaiala, o proza fara niciun Dumnezeu care nu se poate numi poezie? Asa ca, nu ma lua pe mine cu balcanismul, ca poetii adevarati din Romania nu scriu lalaieli de dragul balcanismului. Poetii adevarati privesc dincolo de banalul si mizeria care ii inconjoara, astfel incat sa transmita un mesaj autentic, folositor, celor care citesc si celor care vor urma.
pentru textul : Poemul pentru Chichere dedjamal nu se dezice. desi prin unele locuri exprimarea mai sufera oarecum totusi textul are acel fior care te transpune. nu stiu daca textul acesta este o poezie reusita dar djamal este poet.
pentru textul : Căruciorul de- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
pentru textul : Trăieşte! de- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
auto-citirile nu se inregistreaza - varianta care mi s-ar parea absolut corecta si de bun simt - si noi facem valuri intr-o copaie?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – demi-am primit azi premiul. mulțumesc încă o dată!
pentru textul : două mâini deMultumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Love and greetings to all!
pentru textul : Carpe Diem dePoate ca intrebarea fundamentala este alta: filosofarea este o nevoie ori un moft? Despre intelegerea actului filosofarii, tributar, asa cum il stim noi, culturii grecesti si influentelor ulterioare de origine araba, s-au scris o gramada de studii, in special cu referire la conditionarea culturala a acesteia in comparatie cu orientul indepartat. Are Tagore o carte, Sadhana, in care pune punctul pe i. Filosofia, asa cum o stim, este tributara cetatii si parte din universul omului care alege sa se separe de natura fie si delimitand un perimetru de autosiguranta prin garduri, ziduri etc. Filosofia este actul de bravura al europeanului care neintelegand natura, incearca, in special deductiv, sa si-o inchipuie intr-un mod pozitiv. Apreciez dialogul insa cred ca asertiunea din prima parte a articolului, cu privire la filosofia inteleasa ca sistem este reductionista. Nu exista doar Kant, Hegel etc ci si Nietzsche, Kierkegaard s.a. Parerea mea este ca orice act de factura filosofica are la baza individul si nemultumirea sa fata de o anumita stare de lucruri. Lumea din jurul sau nu-l conditioneaza. Orice alt demers in care individul creeaza sisteme de acest fel dar nu isi modeleaza viata in spiritul acestora este doar un act gratuit de virtuozitate rationala.
pentru textul : Despre căile filosofării demultumesc pentru ajutorul acordat, adriana. mi ai deschis ochii in mai multe privinte odata. iti dai seama ca ametesc.
pentru textul : nu pleca azi denu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deiti multumesc silviana, mai ales pentru perceptia formelor mele alungite! :) ... si bineinteles pentru semnul acesta de recunoastere pe care nu stiu cat il merit, dar si pentru cuvintele tale deosebit de incurajatoare, o sa incerc sa nu dezamagesc! sarbatori cu iubire!
pentru textul : de la o ploaie la alta deexcelent! asta numesc eu esentializare in poezie. sînt o mie de lucruri la care mă face să mă gîndesc.
pentru textul : de Anul Nou deAm asa impresia ca am intrat fara ochelari intr-un teatru de razboi...Nicholas zice nu unde eu spun da si viceversa iar Andu tace... ambele chestii ciudate, parerea mea. Acuma ce sa zic... mie mi-a placut si cu asta basta... bafta cu artificiile.
pentru textul : câteva rime deha ha ha! margas, ce dulce eşti! ai încurcat barza cu varza!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? descatologie, escatologie ce mai contează? doar nu s-o face moarte de om pentru un e.
să ştii că lipsa logicii în comurile tale plus câte o micuţă gafă de genul ăsta face comurile foarte savuroase. mai amuzante mult decât amuzamentul pe care îl propui tu cu luatul în balon al textelor şi autorilor, cu maliţia ta "preţioasă" şi "savantă". tu poţi citi miliţie, că pentru tine e tot aia!
am râs de am pocnit. unde dai şi unde crapă! foarte tare scatologia asta escatologică a ta.
nu te supăra! (frate sau soră).
viaţa e doar un joc!
Mie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
pentru textul : Hansel și Gretel deoricît de subiectivă ar fi evaluarea unui text cred totuşi că el conţine elemente care poti fi considerate în mod obiectiv (să zicem) bune sau proaste. Şi aceasta are o implicaţie asupra modului în care percepem un autor. Cu comentariile lucrurile stau puţin altfel. Unii nu îşi dau seama că indiferent dacă un comentariu este pozitiv sau negativ, el are un impact asupra reputaţiei comentatorului nu prin cît de mult aplaudă sau cît de mult înjură, ci mai degrabă prin cît de corect este. A folosi comentariul pentru revanşe de trei lei îţi poate oferi o uşurare a vezicii biliare dar cu siguranţă te discreditează ca sursă de opinie.
pentru textul : interludiu|mîinile deda, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deoricât ar parea de straniu, eu vad interpretarea lui Matei posibila si plauzibila. dar de la el spre ea si nu invers. nu vad de ce nu s-ar putea discuta. bineînteles, cu perdelele foarte bine trase.
pentru textul : Cândva dee un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deN-am inteles de ce ai ocupat spatiul vital al titlului cu tot textul.
pentru textul : mi-am propus să scriu o poezie plină de spații albe debordând enigmatice sub apăsarea titlului, căci numai el, poate ascunde sau arăta cât de mult îl iubesc. În el îmi pun toată nădejdea tot tremurul și deAha, vedeţi, d-le Velea, că vizavi de postarea textelor care sunt deja publicate în volum se agaţă o problemă delicată. Deşi cred că ştiţi asta, spun: cum mai poate comenta cineva un text care e dfinitivat, care nu mai poate fi schimbat? Sau să presupunem ca acel volum a avut parte de critica lui X,Y, unde X,Y au oareşce blazon. Cum îşi mai poate permite cititorul datu' cu părerea critică?
Mai concret, mai pot eu acum să vă rog să scoateţi totuşi acel "sineţi" ori să-l declaraţi licenţă poetică? :) Şi, cel mai important, la ce mai foloseşte autorului un feedback venit dintr-un text de acum 9-10 ani?
O seară faină!
pentru textul : poem denu vad unde este ofensatoare intrebarea si nici nu stiam ca se posteaza ghicitori pe Hermeneia. dar uite ca mai aflu si eu cite ceva.
pentru textul : nonșalanța iubirii deCum orice lansare implica ceva cheltuiala si asta nu-i putin lucru in zilele noastre eu te felicit cu oarecare iata, marturisita invidie. Presupun ca nici nevasta nici copilul si nici padurile Bucovinei nu vor avea de suferit de pe urma acestei lansari (ar fi pacat) ci doar cititorii asa cum sta randuit din mosi-stramosi.Cititorii sunt o masa dispozabila. Eu nu ma inscriu la volum, in schimb o sa casc ochii dupa el prin librariile bucurestene pe care le intinez aproape zilnic. Daca e de la "Huhu-manitas" poate am sanse sa-l gasesc ca o fi destul de scump... plus coperta e cu "apocalipsa dupa", un glob de zapada merge uns de cadou de Craciun. Muierea nu prea seamana cu Mos Craciun, dar cu un efort metaforic se rezolva. Mai ramane cioara nevermore (o fi n-o fi?) dar ce ar fi o coperta fara o dilema? Ar fi ca mantuirea fara un perdaf, Daca o gasesc o cumpar Cozane, Dedicatia in cazul meu e destul de clara, aproape ca mi-as putea-o scrie singur dar totusi ca daca ne vedem candva o sa ti-o cer. Ca am auzit ca dai la oricine, altfel nu m-as aventura. Andu
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui depoti scrie foarte bine. dar încă n-o faci. n-ai curajul să-ți trunchiezi textele, să scoți balastul. dacă ai face asta, textul de față ar fi de peniță. deasemenea, ar fi și mult mai scurt
pentru textul : TDPMN de"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
pentru textul : Est ca Vest decred că ai dreptate. voi reveni. țin să-ți mulțumesc foarte mult.
pentru textul : devreme deDomnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
pentru textul : rem deregret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit desi acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
..let me be the judge of that! :p
pentru textul : Shhhh... deScuze de off-topic, dar cine sunteți Dvs. stimată electra atât de bine informată și de justițiară (orice act de justiție ar trebui să se bazeze pe cunoaștere right?) Am avut deosebita plăcere pe care nu mi-o amintesc să stau de vorbă cu Dvs vreodată, prin vreun comentariu sau la vreun cenaclu poezie.ro în backstage la casa eliad sau la deko pe parcursul a cinci ani de zile aprox? Deocamdată nici texte nu aveți aici, habar n-am cine sunteți scuze. Încercați să existați înainte să vorbiți, mulțumesc.
pentru textul : despre o femeie goală deRevin, comentariul meu se referă la neglijența pe care am observat-o nu doar acum în publicarea textelor pe site chiar și din partea patronului Virgil Titarenco și a familiei sale.
Enter-ul merge, scuze, poate nu l-am încercat eu lately. Dar aruncatul în prima pagină la login este răutăcios și necooperant cu bietul user... de ce să plece de unde era doar pentru că s-a logat?
Iar textul e foarte slab, e un text scris ca să fie scris, ca să umple o criză de inspirație pe baza unei simple idei.
Pagini