Până la urmă este și aceasta o provocare, de remarcat că uneori când ești foarte aproape de subiect e greu să decelezi ce este în suflet de ceea ce redă fotografia ca expresie. Poate de aceea Katyiei îi este suficientă poza așa cum este, iar pentru alții este doar o poză de la care se poate pleca înspre arta fotografică. Plăcut mult încercarea Almei. Katya... oricât de off topic ar fi, nu mă pot opri a-ți spune să te bucuri din toată inima de ea. Și... încearcă să te gândești la asta: pentru ceilalți privitori sufletul tău, sentimentul tău trebuie să răzbată din fotografie, altfel este o fată frumoasă, cu enorm de multă lumină în priviri, dar nu e artă fotografică, aș spune eu. Și cred că pe-aici s-ar situa și comentariul lui Andu, care e mai tranșant decât mine și căruia poate îi e lene să se lanseze în experimente uneori, cum au făcut Virgil și Alina.
de mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
că acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
„cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult” „duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine” „a ce nu ți-am spus visez cu ochii deschiși ca și cum ar fi cel mai important lucru” „întotdeauna vor fi acolo întotdeauna vor avea liniște” ... probabil că nu are prea mare importanță dar pentru rîndurile aste și pentru ce le înconjoară...
În momentul în care sunt suficiente tâmpenii ce sunt chiar înpeniţate, mi se pare corect ca aceste tâmpenii ale mele să nu mai existe. Într-adevăr, cerşetorul nu poate sta la aceiaşi masă nici măcar cu slugile.
Cezar
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
singurul cuvînt care oarecum m-a deranjat (poate prin excesivă religiozitate sau poate printr-un fel de iz optzecist de genul Ioan Alexandru) este „îndură-mă”. în rest avem de-a face cu o bijuterie care, cel puțin mie îmi vorbește despre o poetă care se scrie. deja.
dincolo de comicul situatiei, cum se spune in limbaj scolaresc, si de manipularea placuta a dialogului, am sesizat, pornind de la titlu, punerea unei probleme ...serioase: a lua pe cel mai bun prieten in gazda/a-l lasa pe celalalt sa locuiasca in acel "acasa" al tau, in inima ta, presupune surprize. intreb daca prietenia nu e si un mod de a pastra distanta. sau (si) o familiaritate cu asemanatorul tau despre care Platon spunea ca, pana la urma, nici el nu prea stie...
Poetul, omul care alege poezia peste trecerea unei prăpăstii cuvintele îi dau aripi si nu moare trăiește in noi ,mi-a plăcut textul tău Virgil o zi frumoasă încontinuare.
Tincuta, multumesc pentru comentariu si scuze pentru raspunsul atat de intarziat. Nu este vorba insa de divinizarea femeii, nici macar al esentei pasive, feminine in general, demers care nu se afla in coerenta cu propria mea conceptie despre viata... dar este intr-adevar vorba despre respect pentru femeia care stie sa desluseasca drumurile iubirii, chiar cu riscul propriei caderi.
textul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
Îmi place livrescul. Chiar cred că pe linia asta a livrescului, trebuie mers mai mult acum, în poezie. Îmi mai place la Doru Lubov că persiflează cu delicatețe, dar persiflează! Apreciez imaginile create prin contrast, și jocul de cuvinte: "ce mă intrigă și acum/ nonșalanța din poza ei de avatar/ picior peste picior metric". Și ineditul "interbelic", evidențiat prin banalul epitet "frumoasă".
Unul dintre principalele motive pentru care a fost abolită pedeapsa cu moartea este acela că o astfel de pedeapsă se dădea în țara noastră celor vinovați de trădare; dar cum totul este relativ într-o lume relativă, istoria a dovedit că de multe ori sînt priviți ca eroi trădătorii de mîine și viceversa. Se pare că în lumina unor săpături mai recente, marele trădător Iuda, este privit de însuși Domnul Hristos, ca cel dintîi dintre apostoli, lui revenindu-i totuși în istoria omenirii locul cel mai ingrat. Cu siguranță nu vom vedea un Hristos onorabil la costum și diplomat, pentru că așa cum stă scris, El vine cu norii, aceasta din motive binecuvîntate. Nu-L vom afla așa cum ni-L înfățișezi, pentru că toate acele ipostaze se potrivesc lumii și din lume fac parte toate acele lucruri cu care L-a ispitit Al Sheitan în pustie, inclusiv guvernele lumii. Atunci cînd adevărul se va instaura în lume, noi doar atunci vom vedea. Pînă atunci, slujitorii fac și ei ce pot să nu se împrăștie turma. Lor, celor șapte congregații, celor șapte făclii, li s-a adresat Isus în epistolele relatate de Ioan, dojenindu-i pe fiecare, în parte, după măsură.
Asta am înțeles. Dar autorului unei alcătuiri, nefiindu-i îngăduit să se explice, aș putea sugera câteva alte puncte de vedere, chiar dacă vin de la oameni obișnuiți, dintre care unii au reușit să treacă dincolo de forma de prezentare: http://ro.netlog.com/oviblu/blog/blogid=703080http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=27554 PS. și chiar de-ar fi fost doar unul, pentru mine tot ar fi meritat
sună desosebit fără acele cuvinte, în plus, aş zice să găseşti un alt titlu. să eviţi repetiţia finalului în titlu (fiindcă finalul chiar acesta trebuie să fie).
ok corina, este foarte posibil să nu mă pricep la așa de bine ca tine. deși nu cred că alunecarea în dimensiunea patriotică a erotismului duce undeva. probabil că îndepărtează de subtil, mai degrabă.
mădălina, da, cred că este unitar. surpriza finalului era o artă pe care o stăpîneam ceva mai bine „pe vremuri”.
Dincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
La erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
Stiu Andrei ca ai inteles ceea ce avea textul de transmis... nici macar nu e mare lucru daca tii mintea deschisa si sufletul atent la esenta si mai putin urechile deschise spre o abordare dogmatica. Te apreciez pentru faptul ca alegi sa empatizezi mai degraba decat sa devii penibil crezandu-te depozitarul adevarului, fie si a aceluia de conjunctura.
am vrut sa vad si eu despre ce este vorba daca tot am observat asa un sir de comentarii. dar nu, textul nu are absolut nimic mai mult decit o zicere scolareasca. probabil daca il scria cineva de 6 ani parea promitator. asa insa nu pare nimic. am privit si peste celelalte comentarii si imi permit o remarca: habar n-am ce intelegi tu prin "poeti de lux". expresia ma duce cu gindul la cineva care are o problema impotriva... luxului sau poate prin extensie impotriva excelarii, deci habar n-am dar nu cred ca a scrie mediocru sau submediocru, asa cum faci tu aici, e mai valoros decit a scrie despre "sex,vomă,bale,muci". sa nu cazi in capcana unui antielitsm ieftin si frustrat. mai bine ai invata sa scrii poezie si ai asculta parerile celor ce iti critica textul decit sa te lansezi in diatribe ieftine.
și eu tot cu strofa a doua votez. aici, repetiția (ideii) diluează esența și nu prea cred că ajută. chiar dacă te-ai oprit (bănuiesc că nu întâmplător) la a treia.
în sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Până la urmă este și aceasta o provocare, de remarcat că uneori când ești foarte aproape de subiect e greu să decelezi ce este în suflet de ceea ce redă fotografia ca expresie. Poate de aceea Katyiei îi este suficientă poza așa cum este, iar pentru alții este doar o poză de la care se poate pleca înspre arta fotografică. Plăcut mult încercarea Almei. Katya... oricât de off topic ar fi, nu mă pot opri a-ți spune să te bucuri din toată inima de ea. Și... încearcă să te gândești la asta: pentru ceilalți privitori sufletul tău, sentimentul tău trebuie să răzbată din fotografie, altfel este o fată frumoasă, cu enorm de multă lumină în priviri, dar nu e artă fotografică, aș spune eu. Și cred că pe-aici s-ar situa și comentariul lui Andu, care e mai tranșant decât mine și căruia poate îi e lene să se lanseze în experimente uneori, cum au făcut Virgil și Alina.
pentru textul : my Mary dede mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
pentru textul : firesc de"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
pentru textul : vremuri, în Lhasa deîn strofa a doua ai un typo (sau o licență??) la „anoherete”
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată decă acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
pentru textul : let's pretend nothing happened de„cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult” „duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine” „a ce nu ți-am spus visez cu ochii deschiși ca și cum ar fi cel mai important lucru” „întotdeauna vor fi acolo întotdeauna vor avea liniște” ... probabil că nu are prea mare importanță dar pentru rîndurile aste și pentru ce le înconjoară...
pentru textul : jucării pentru fiica noastră deÎn momentul în care sunt suficiente tâmpenii ce sunt chiar înpeniţate, mi se pare corect ca aceste tâmpenii ale mele să nu mai existe. Într-adevăr, cerşetorul nu poate sta la aceiaşi masă nici măcar cu slugile.
pentru textul : Trebuie să mor deCezar
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
pentru textul : jester desingurul cuvînt care oarecum m-a deranjat (poate prin excesivă religiozitate sau poate printr-un fel de iz optzecist de genul Ioan Alexandru) este „îndură-mă”. în rest avem de-a face cu o bijuterie care, cel puțin mie îmi vorbește despre o poetă care se scrie. deja.
pentru textul : Fântânarului deși eu am sângele ardelean, Viorel. nu ai făcut diferența între contextul social și cel conjunctural, între cauzalități, mai pe înțels. numai de bine!
pentru textul : domnule Labiș dedincolo de comicul situatiei, cum se spune in limbaj scolaresc, si de manipularea placuta a dialogului, am sesizat, pornind de la titlu, punerea unei probleme ...serioase: a lua pe cel mai bun prieten in gazda/a-l lasa pe celalalt sa locuiasca in acel "acasa" al tau, in inima ta, presupune surprize. intreb daca prietenia nu e si un mod de a pastra distanta. sau (si) o familiaritate cu asemanatorul tau despre care Platon spunea ca, pana la urma, nici el nu prea stie...
pentru textul : Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă? dePoetul, omul care alege poezia peste trecerea unei prăpăstii cuvintele îi dau aripi si nu moare trăiește in noi ,mi-a plăcut textul tău Virgil o zi frumoasă încontinuare.
pentru textul : poetul desi eu cred ca profesorul te prezenta, nu te introducea.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deTincuta, multumesc pentru comentariu si scuze pentru raspunsul atat de intarziat. Nu este vorba insa de divinizarea femeii, nici macar al esentei pasive, feminine in general, demers care nu se afla in coerenta cu propria mea conceptie despre viata... dar este intr-adevar vorba despre respect pentru femeia care stie sa desluseasca drumurile iubirii, chiar cu riscul propriei caderi.
pentru textul : ea detextul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
pentru textul : PRINTUL FERICIRII deCea mai pertinentă opinie (și argumentată, desigur) va fi premiată de subsemnatul cu 100 USD. Mulțumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules deÎmi place livrescul. Chiar cred că pe linia asta a livrescului, trebuie mers mai mult acum, în poezie. Îmi mai place la Doru Lubov că persiflează cu delicatețe, dar persiflează! Apreciez imaginile create prin contrast, și jocul de cuvinte: "ce mă intrigă și acum/ nonșalanța din poza ei de avatar/ picior peste picior metric". Și ineditul "interbelic", evidențiat prin banalul epitet "frumoasă".
pentru textul : mess deUnul dintre principalele motive pentru care a fost abolită pedeapsa cu moartea este acela că o astfel de pedeapsă se dădea în țara noastră celor vinovați de trădare; dar cum totul este relativ într-o lume relativă, istoria a dovedit că de multe ori sînt priviți ca eroi trădătorii de mîine și viceversa. Se pare că în lumina unor săpături mai recente, marele trădător Iuda, este privit de însuși Domnul Hristos, ca cel dintîi dintre apostoli, lui revenindu-i totuși în istoria omenirii locul cel mai ingrat. Cu siguranță nu vom vedea un Hristos onorabil la costum și diplomat, pentru că așa cum stă scris, El vine cu norii, aceasta din motive binecuvîntate. Nu-L vom afla așa cum ni-L înfățișezi, pentru că toate acele ipostaze se potrivesc lumii și din lume fac parte toate acele lucruri cu care L-a ispitit Al Sheitan în pustie, inclusiv guvernele lumii. Atunci cînd adevărul se va instaura în lume, noi doar atunci vom vedea. Pînă atunci, slujitorii fac și ei ce pot să nu se împrăștie turma. Lor, celor șapte congregații, celor șapte făclii, li s-a adresat Isus în epistolele relatate de Ioan, dojenindu-i pe fiecare, în parte, după măsură.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deam tinut cont de sfaturile voastre Adrian Otilia si Sebi va multumesc pentru citire
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii deAsta am înțeles. Dar autorului unei alcătuiri, nefiindu-i îngăduit să se explice, aș putea sugera câteva alte puncte de vedere, chiar dacă vin de la oameni obișnuiți, dintre care unii au reușit să treacă dincolo de forma de prezentare: http://ro.netlog.com/oviblu/blog/blogid=703080 http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=27554 PS. și chiar de-ar fi fost doar unul, pentru mine tot ar fi meritat
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă desună desosebit fără acele cuvinte, în plus, aş zice să găseşti un alt titlu. să eviţi repetiţia finalului în titlu (fiindcă finalul chiar acesta trebuie să fie).
pentru textul : Întoarcerea toamnei deok corina, este foarte posibil să nu mă pricep la așa de bine ca tine. deși nu cred că alunecarea în dimensiunea patriotică a erotismului duce undeva. probabil că îndepărtează de subtil, mai degrabă.
mădălina, da, cred că este unitar. surpriza finalului era o artă pe care o stăpîneam ceva mai bine „pe vremuri”.
pentru textul : french kiss vegetal deUite aici DAAAAAAAA! Tonaj de emoţii in cateva grame de cuvinte . Multumesc , că bucuri ochii , nu ca mine ...
pentru textul : Descumpănire deDincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deLa erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
Stiu Andrei ca ai inteles ceea ce avea textul de transmis... nici macar nu e mare lucru daca tii mintea deschisa si sufletul atent la esenta si mai putin urechile deschise spre o abordare dogmatica. Te apreciez pentru faptul ca alegi sa empatizezi mai degraba decat sa devii penibil crezandu-te depozitarul adevarului, fie si a aceluia de conjunctura.
pentru textul : fado curvo dewell, dragul meu, asta e. cred ca ne-am spus ce am avut de spus.
pentru textul : poetul III deam vrut sa vad si eu despre ce este vorba daca tot am observat asa un sir de comentarii. dar nu, textul nu are absolut nimic mai mult decit o zicere scolareasca. probabil daca il scria cineva de 6 ani parea promitator. asa insa nu pare nimic. am privit si peste celelalte comentarii si imi permit o remarca: habar n-am ce intelegi tu prin "poeti de lux". expresia ma duce cu gindul la cineva care are o problema impotriva... luxului sau poate prin extensie impotriva excelarii, deci habar n-am dar nu cred ca a scrie mediocru sau submediocru, asa cum faci tu aici, e mai valoros decit a scrie despre "sex,vomă,bale,muci". sa nu cazi in capcana unui antielitsm ieftin si frustrat. mai bine ai invata sa scrii poezie si ai asculta parerile celor ce iti critica textul decit sa te lansezi in diatribe ieftine.
pentru textul : Eu și îngerul meu deși eu tot cu strofa a doua votez. aici, repetiția (ideii) diluează esența și nu prea cred că ajută. chiar dacă te-ai oprit (bănuiesc că nu întâmplător) la a treia.
pentru textul : eu însumi sînt cartea deîn sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
pentru textul : Amurg cu Ludmila deDa, fără verbe predicative. Gerunziul se acceptă.
Dar, fiindcă m-ai provocat, iată varianta:
satul sub nămeți –
doar turla bisericii
sprijin pentru cer
Se observă lesne dispariția nuanței de acțiune înveșnicită sugerată de gerunziu.
pentru textul : Haiku deAștept păreri :)
Pagini