....Bună seara. Observând că întrebați în stânga și-n dreapta "ce e poezia", textul de mai sus nu mă mai miră. ...Aș vrea să-mi dați un argument pentru care cuvintele de mai sus formează o poezie. Atâț. Pentru că a încheia fraza unde doriți, a vă sări de pe un rând pe altul literele la fel de imprevizibil cun o broască în călduri își sare balta, a structura zece rânduri în trei unități,și mai ales, a folosi ca temă centrală ingeniosul bocet "io scriu fain, fain, da' oamenii "e" răi și nu "vede" talentu' meu" nu e de ajuns pentru a putea încăpea printre corzile lirei. ...Ascuțitoarea n-are peniță, iar lacrima nu e cerneală,.Și vă rog, nu mă întrebați "de ce nu e poezie". E foarte greu să explici cuiva de ce stâlpul din fața sa este un stâlp. Seara bună!
D-le Velea, n-am citit textul, desi aveam intenţia. Însă când am văzut că se întinde cât o anaconda, mi-am reconsiderat poziţia :).
Din punct de vedere al citirii, în mediul virtual, lungimea textului este un criteriu esenţial. Nimeni nu prea stă să citească ce depăseşte 3 sferturi de a4. De aceea, ar fi foarte bine dacă aţi fragmenta textul, postându-l pe rând. Eu l-aş citi :)
Pe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
probabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
ok, nu sunt un obtuz. dar daca negru si alb dau gri, ce-i de facut? Calea de mijloc n-a fost niciodata una sigura (poate doar pentru "caldiceii" despre care Biblia vorbeste in termeni categorici). Evident, n-am vrut nici sa supar, nici sa laud nemeritat. Sa mergem mai departe, deci. Sa aveti pace, Dancus
Am recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
de dospit il voi mai dospi, bobadile. cu siguranta. ma intreb, insa, de ce poemul nu trebuie sa/nceapa cu un lucru concret, cu ceea ce este evident, puternic, clar? de ce, ceea ce unui cititor i se pare nepotrivit, nu poate fi firesc si fermecator pentru un altul? de ce exprimarea unui sentiment, a unei stari trebuie pus intr/un tipar pentru a avea... ce?: valoare, corectitudine, farmec, frumusete... lirica?! dincolo de parerea mea, iti promit ca voi mai lucra pe text. nu stiu daca am dreptate si nu asta intentionez. ma intrebam retoric doar, daca trebuie sa fim in consensul tuturora sau sa ne exprimam liber si original?!? multumesc pentru urare si iti doaresc sanatate si tot binele de pe lume in noul an!
de bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
Pentru această confundare aparentă a timpilor, ruptură (tot aparentă) a continuităţii, lipsă a noastră de „frică” pentru că lor nu le mai pasă („cineva trebuie să strângă lucrurile/ să închidă gazele, lumina, să oprească centralele cu fuziune nucleară/ la fel ca…), construirea acum a unui „tunel pe care se circula doar înapoi”, etc. – peniţă! Mesajul este atât de clar încât te întrebi dacă asta e poezie („ecologizantă)”? Dar, nu ştiu de ce, este chiar poezie.
Adrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
în ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
si acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
ceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
virgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
mi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
Mulțumim domnului Bobadil pentru sfaturi, iată le urmăm și ne restrîngem la un catren, o șarjă amicală, firește: ieri am văzut în librărie un îndreptar de poezie concis și elegant, cu stil de Rață-n Gură Bobadil
n-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
cu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
mă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
...Sapphire, sunt de acord cu toate observațiile. Cu prima ocazie voi corecta typourile și voi înlocui unele expresii ce fac rodul observațiilor tale. Sau voi șterge textul de tot. Pare mai simplu. ...Mulțumesc pentru lectură!
Mulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
Nu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
îmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
poate ne spui ce forma de poezie extrem orientala ai folosit aici. nu de alta dar criteriile formale ale acelor tipuri de literatura sint foarte stricte. le cunosti?
Imi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
....Bună seara. Observând că întrebați în stânga și-n dreapta "ce e poezia", textul de mai sus nu mă mai miră. ...Aș vrea să-mi dați un argument pentru care cuvintele de mai sus formează o poezie. Atâț. Pentru că a încheia fraza unde doriți, a vă sări de pe un rând pe altul literele la fel de imprevizibil cun o broască în călduri își sare balta, a structura zece rânduri în trei unități,și mai ales, a folosi ca temă centrală ingeniosul bocet "io scriu fain, fain, da' oamenii "e" răi și nu "vede" talentu' meu" nu e de ajuns pentru a putea încăpea printre corzile lirei. ...Ascuțitoarea n-are peniță, iar lacrima nu e cerneală,.Și vă rog, nu mă întrebați "de ce nu e poezie". E foarte greu să explici cuiva de ce stâlpul din fața sa este un stâlp. Seara bună!
pentru textul : să respir deD-le Velea, n-am citit textul, desi aveam intenţia. Însă când am văzut că se întinde cât o anaconda, mi-am reconsiderat poziţia :).
Din punct de vedere al citirii, în mediul virtual, lungimea textului este un criteriu esenţial. Nimeni nu prea stă să citească ce depăseşte 3 sferturi de a4. De aceea, ar fi foarte bine dacă aţi fragmenta textul, postându-l pe rând. Eu l-aş citi :)
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) dePe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
pentru textul : cerul interzis deprobabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deok, nu sunt un obtuz. dar daca negru si alb dau gri, ce-i de facut? Calea de mijloc n-a fost niciodata una sigura (poate doar pentru "caldiceii" despre care Biblia vorbeste in termeni categorici). Evident, n-am vrut nici sa supar, nici sa laud nemeritat. Sa mergem mai departe, deci. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : continuum explosion deAm recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. dede dospit il voi mai dospi, bobadile. cu siguranta. ma intreb, insa, de ce poemul nu trebuie sa/nceapa cu un lucru concret, cu ceea ce este evident, puternic, clar? de ce, ceea ce unui cititor i se pare nepotrivit, nu poate fi firesc si fermecator pentru un altul? de ce exprimarea unui sentiment, a unei stari trebuie pus intr/un tipar pentru a avea... ce?: valoare, corectitudine, farmec, frumusete... lirica?! dincolo de parerea mea, iti promit ca voi mai lucra pe text. nu stiu daca am dreptate si nu asta intentionez. ma intrebam retoric doar, daca trebuie sa fim in consensul tuturora sau sa ne exprimam liber si original?!? multumesc pentru urare si iti doaresc sanatate si tot binele de pe lume in noul an!
pentru textul : Despre Cezara dede bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
pentru textul : candirú dePentru această confundare aparentă a timpilor, ruptură (tot aparentă) a continuităţii, lipsă a noastră de „frică” pentru că lor nu le mai pasă („cineva trebuie să strângă lucrurile/ să închidă gazele, lumina, să oprească centralele cu fuziune nucleară/ la fel ca…), construirea acum a unui „tunel pe care se circula doar înapoi”, etc. – peniţă! Mesajul este atât de clar încât te întrebi dacă asta e poezie („ecologizantă)”? Dar, nu ştiu de ce, este chiar poezie.
pentru textul : from blade runners deAdrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
pentru textul : caută-mă în omul acela deîn ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
si acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
virgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
pentru textul : limbile ceasului au rămas înțepenite între bătăile inimii deaha, să înțeleg că ai dat de epicentru...:)!
pentru textul : l'approche du nuage dedraga Ioana, iată site-ul Centrului Pompidou: http://www.centrepompidou.fr/Pompidou/Accueil.nsf/tunnel?OpenForm de aici poți accesa in franceză, engleză și spaniolă.
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS demi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară deSebi ca sa nu-ți fac pe plac n-am să renunt la scris.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deMulțumim domnului Bobadil pentru sfaturi, iată le urmăm și ne restrîngem la un catren, o șarjă amicală, firește: ieri am văzut în librărie un îndreptar de poezie concis și elegant, cu stil de Rață-n Gură Bobadil
pentru textul : tablou din cartierul de nord defrumos. o simplitate care ascunde și vibrează.
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy den-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
pentru textul : Memento decu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
pentru textul : ieşirea din iarnă demă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
o imagine sugestiva a desertului ce reuseste sa devore spatiul-timp inaintind cu lentoarea sevelor mileniilor. un autentic prilej de meditatie.
pentru textul : Stânca dinaintea deșertului deapoi totul se întîmplă cu întîrziere...
acest vers, nu știu de de, mi-a amintit brusc de melodia din anii 70-80 de la telecinematecă !
James Last/Charlie Chaplin
http://www.youtube.com/watch?v=OlZ-yrfOfNA
o filmare slow motion
pentru textul : această neînțeleasă cochilie deîn vers !
...Sapphire, sunt de acord cu toate observațiile. Cu prima ocazie voi corecta typourile și voi înlocui unele expresii ce fac rodul observațiilor tale. Sau voi șterge textul de tot. Pare mai simplu. ...Mulțumesc pentru lectură!
pentru textul : Biletul de doi lei deam o problema editoriala. am vazut ca virgil t mi-a schimbat parola. poate sa mi schimbe si pseudonimul cineva?
pentru textul : ora cocoşului deMulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
pentru textul : Adio deNu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
îmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
pentru textul : Viol consimțit deda,asa-i, multumesc de observatie, o sa revin si-o sa modific
pentru textul : Traseu deAm fost contactat de cenaclul RefleXos. Te rog caută-mă pentru detalii la adresa de mail din profil.
Se pare că adresa ta nu e validă.
Toate cele bune!
pentru textul : Premiile "RefleXos" depoate ne spui ce forma de poezie extrem orientala ai folosit aici. nu de alta dar criteriile formale ale acelor tipuri de literatura sint foarte stricte. le cunosti?
pentru textul : ascultând ploaia deImi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. dePagini