cred ca Alina greseste aici si o rog sa citeasca bine Regulamentul Hermeneia si sa nu mai pretinda lucruri care nu sint stipulate acolo. Un editor ar trebui sa dea tonul respectarii regulamentului si nu la pretentii sau mofturi arbitrare. Cred ca "regula celor doua luni" este buna asa cum este atit in spiritul cit si litera ei. Orice este in afara ei nu are girul Hermeneia si personal cred ca dauneaza bunului mers al site-ului. De asemeni exista la sectiunea Info/ Administrative loc daca cineva vrea sa propuna o alta idee. Sa nu transformam subsolul textelor in locuri pentru batalii care n-au o legatura cu textul propriu zis
da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
apreciez starea ta de interes. nu inteleg rostul precizării. iar daca zanganitul de suliti iti stirneste neuronii e bine. daca as alege sa fiu ironic as putea spune ca e bine ca are ceva de stirnit. dar nu aleg sa fiu ironic. am vazut oameni care pling din cauza asta.
buna ziua. iti spun eu. te simti mai bine acum? chestia cu arena e khewl. chestia cu cele trei teste e obsolete.
parera ta este ca poezia este reportaj. parerea mea este ca nu. adica desi poate sa sugereze ideea de reportaj nu se opreste acolo. (la urma urmei poate iliada o fi fost si asa ceva - adica reportaj). dar daca nu reuseste intr-un sens inefabil sa treaca de asta nu este poezie. tocmai de aceea in agentiile de stiri exista reporteri si nu poeti. dar asta e o alta poveste. nu am inteles ce cauta textul lui mircea ivanescu aici. scuza-ma, eu sint un om mai simplu. pricep mai greu.
"Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari." -- intrebarea mea este daca am voie sa casc de plictiseala la afirmatia asta.
"Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului." -- deci tu ai prejudecati si ma inviti pe mine sa bag capul sub ghilotina. doar asa de amorul artei sau cine stie,... de amorul tau. hai sa fim seriosi. daca esti curioasa se vede, se simte. nu se spune. tu astepti cu nerabdare sa tragi funia ghilotinei. si asta e khewl. dar e din alt film. iar acolo eu nu mor neaparat in bratele tale. de poet(a).
deci, trip 3 e interesanta. de ce nu o postezi? de ce o "irosesti" prin comentarii? cu cititori nevrednici ca mine?
Draga Andu, te rog să încerci să păstrezi un limbaj decent și în comentarii, oricât de virulent ai dori (și ai fi îndreptățit) să fii. Să încercăm să rămânem în limitele de exigență pe care hermeneia și-a propus să le promoveze și să nu ne transformăm în chat.
Mulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
Întotdeauna când citesc un poem de al tău, mă aștept ca versul următor să mă surprindă și chiar așa se întâmplă: ori printr-o construcție inedită, ori printr-o idee, ori prin empatia pe care o transmiți față de oameni aflați în diferite stări, ori prin anumite doze de vulnerabilitate.
Asta s-a întâmplat și cu acest poem.
Remarc: „omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
ascultă cum ies ghimpii în trandafiri
și schimbă numele zilelor în cifre” (mi-a plăcut repetarea primului vers)
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
e tot mai mult precum prunele spre iarnă
nu mai poate vorbi doar amestecă sunete
care spre dimineață par miere”
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
știe să iubească atât de frumos frica”
Este și ceva care nu mi-a plăcut, știi tu ce :)
Titlul este foarte sugestiv; totuși, parcă aș scrie „Patul ca o gondolă”
O primăvară veselă fără game minore! (apropo de clapa neagră :) )
Virgile, orice practică așa cum zici tu, ar trebui, zic eu, să aibe o noimă. Care-i noima să scrii comentariile fără diacritice și să generezi cuvinte ca 'rid' în loc de 'rîd' sau mă rog 'râd' pe un site elegant și nou și muncit și unde încerci să promovezi limba și literatura română? Iar la punctul doi dacă tu ai impresia că eu nu înțeleg despre ce vorbești altul ar zice că ai o impresie inflamată despre tine, dar nu, eu știu că nu e așa, tu doar o dai cu vrăjeala pentru aștia micii de pe site ai lu' tătucu'.
Andu
Foarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
Mă bucur să aud că H nu se va închide, ci doar se transformă. Păi nu aşa spunea Lavoisier că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă! Iată că are dreptate, bătrânul. Chiar dacă din anumite motive nu am mai postat aici în ultimul timp, mai citesc uneori ceea ce se postează. Mi-ar fi părut rău ca H să se închidă. Chiar dacă am avut în trecut destule contre cu Virgil, chiar dacă mi s-a părut că uneori e de o încăpăţânare şi o dorinţă de a avea ultimul cuvânt exagerate, nu pot decât, per ansamblu, să constat că demersul literar al cenaclului a fost unul constructiv. Deşi sunt o sumedenie de site-uri aşa zise de profil, de fapt stăm prost la capitolul calitate. H are punctele lui forte, dar şi unele la care se mai poate lucra. De exemplu, imprecaţiile, sub orice formă, ar fi trebuit aspru sancţionate din start. Am văzut ieşiri în decor care ar fi rezonat bine pe vreo uliţă, nu pe un site cu scopuri literare. Mult succes la tranzacţie şi spor la scris!
Sper să am şi eu!
aranca, ca tot esti aici. ce ai sa-mi reprosezi? sa nu crezi vreodata ca m-as fi retras aiurea, asa... :) il stiu pe virgil de ani buni, iar el pe mine la fel. de multi ani, buni ani. ne-am verificat,. deja unul pe altul. :) ceilalti! nu aveti prea des ocazia sa aruncati cu pietre in cineva care se ofera asa de amabil. acum e momentul! deci? ce se mai banuieste ce mai e de verificat, ce victime mai am? de ce sa va scrieti lungi mailuri sau sa faceti luuuungi conversatii? intrebati direct. cu sinceritate, yours
Este o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
Ialin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
Un poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
mie mi-ar place asta :
"tăcerile, un abur istovit
ce-l respiram"
te-as sfatui sa te orientezi catre curentele actuale ale poeziei, formele de trecut ale verbelor, mi se par prea chinuite.. in sensul de nenaturale. O poezie trebuie sa curga lin, si omenesc, de aceea (chiar si in proza am inceput..) sa ma feresc de cuvinte cum ar fi univers, infinit, sau eternitate, caci par artificiale, acolo unde e numai... omenesc de fapt. :) Oricum, las cuvintele acestea cu prietenie, si-ti urez succes la urmatoarele scrieri.
e o atmosfera provinciala decupata parca din filmele lui Tarkovski, o cadere sublima in golul amintirilor altora, o calatorie silentioasa, obosita, prin semne, anotimpuri... totul pare o trecere a ta din tine insuti, desincronizata, defazata, anacronica: "îl strig să nu rămînă în urmă să nu le privească mai mult de o clipă să nu le sărute și mai ales să nu intre în visele lor decolorate în care aleargă asemeni unor paiațe despuiate de absolut în pagini de carte" cauta POEZIA. intr-o zi vei descoperi ca EA te-a regasit demult, cindva...
textul începe bine. dar după „ritmul acesta cadențat” intră în banalități și clișee.
„îmi zici va fi iarăși primăvară” sau „tristă plecarea mea peste întinderea de ape” sînt expresii care pur și simplu nu mai pot spune nimic în poezie.
djamal, foarte frumos si original! cu atîtea haiku-uri, te-ai deprins sa exprimi foarte multe in putine cuvinte. virgil, varianta ta merita atentie. tenta de protest surd se risipeste odata cu trecerea de la pers. II pl. la pers. II sg.. poemul devine mai direct, mai intim
nu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
Alexander, tu nu trebuie sa imi dai mie dreptate, nici fiindca sint director hermeneia si nici din alte motive. Nu am nevoie de dreptatea ta dupa cum nu am nevoie de penitele tale din comentariul precedent. Eu mi-am expus parerea. Nu am voie sa mi-o expun? Daca nu iti place sa primesti comentarii nu inteleg de ce postezi aici texte. Daca nu iti place hermeneia nu inteleg de ce esti aici. Daca ai toata cantitatea asta de frustrari si nemultumiri si convingeri ca aici e un fel de loc corupt si in care se face abuz de putere de ce mai stai? Serios ca nu inteleg. Dupa cum nu inteleg cum iti poti tu justifica expresia "Desigur, dumnealui poate jigni, lua peste picor sau face comentarii de doi lei, fara a i se atrage atentia. " Eu continui sa consider ca acest text este slab si subtire. Adica nu are nici impact ideatic si nici o remarcabila valoare estetica (oricum ai vrea sa intelegi elementul estetic). Asta este parerea mea si nu vad sub nici o forma cu ce te-am jignit. In ce priveste formulele de politete nu le acord atunci cind nu am convingerea ca cineva este mai in virsta decit mine. E asta gresit sau nu, habar n-am. Ca sa nu mai fiu nevoit sa ma "justific" ca traiesc intr-o lume in care ele nu exista prin natura limbii folosite. Dar oricum, remarca ta mi se pare doar eventual neavenita sau de prost gust. Nu cred ca exista cineva pe hermeneia care sa fi urmarit sa te jigneasca sau sa nu te respecte in masura in care o meriti. Ai insa grija ca ultimele tale reactii nu fac decit sa convinga pe ceilalti ca meriti din ce in ce mai putin. Dar asta, din nou, e doar observatia mea. Nu e nevoie sa tii cont de ea. In ce priveste reactiile tale insa in contextul modului cum functioneaza hermeneia mi se par cel putin aiurea. Un text poate fi slab si cu asta basta. Nu inteleg de ce trebuie sa facem un capat de lume din asta. Dar, ma rog, probabil ca unii sint mai pasionali decit altii cind primesc critici negative si nu neaparat pozitive. Eu invit pe oricine vede ceva fantastic in textul tau sa o spuna si sa o remarce. Pe hermeneia cuvintul este liber (atita timp cit nu incalca regulamentul) si sub nici o forma nu au unii mai putina voie sa se exprime decit altii. Eu nu pricep de ce nu observi ca spre deosebire de alte site-uri aici primesti nu numai dreptul de a posta dar si cel de a comenta si de a oferi aprecieri (sau critici) inca de prima data de cind esti acceptat. Aici oricine are dreptul sa isi spuna parerea. Mi se pare cel putin ridicol sa sugerezi sau sa afirmi ca directorul site-ului poate face comentarii pe care ceilalti nu le pot face.
un text care a reusit sa ma faca sa zimbesc pe ziua de astazi. un univers care parea atit de vesnic si care pentru adolescenti este astazi aproape un fel de mitologie.
Yester, pe Hermeneia.com nu se permit expresii de genul "ești haioasă" sau cel puțin așa știam eu când m-am înscris pe acest site. Și nici atacuri de genul "nu mă impresionezi cu lecturile tale". Te rog să păstrezi un minim respect măcar pentru cititorii acestui site, dacă nu pentru mine ca persoană. Mulțumesc pentru înțelegere. Sfatul meu este să întrebi profesorul de gramatică de la Facultatea de Litere din București despre verbul "a trebui". Aștept un comentariu la acest text despre cum este corect și ce fel de "licențe ortografice" se acceptă.
Imi pare rau, Profetule, ca, poate, nu am fost eu destul de clar cand am afirmat ca problema nu exista. Sau, sa zic, este macar prost pusa. Am sa incerc acum sa justific afirmatia mea. Cat voi putea. Si zic ca problema nu exista, asa cum ai formulat-o. Cu referire la un limbaj "cu adevarat absolut" fara a preciza termenii "cu adevarat" si "absolut". Pentru ca, in subtext, apare conotatia (pe care filosofia analitica practic o eludeaza, izoland, rupand, limbajul de entitatea care il produce si studiindu-l ca pe ceva independent, prins intr-un insectar, care este supus unei "disectii") ca intre adevarul "adevarat" (reprezentat aici de exprimarea sa prin "limbajul adevarat") si "absolut" ar exista altceva decat o identitate pura. Ma opresc aici pana la precizarea termenilor din intrebare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca Alina greseste aici si o rog sa citeasca bine Regulamentul Hermeneia si sa nu mai pretinda lucruri care nu sint stipulate acolo. Un editor ar trebui sa dea tonul respectarii regulamentului si nu la pretentii sau mofturi arbitrare. Cred ca "regula celor doua luni" este buna asa cum este atit in spiritul cit si litera ei. Orice este in afara ei nu are girul Hermeneia si personal cred ca dauneaza bunului mers al site-ului. De asemeni exista la sectiunea Info/ Administrative loc daca cineva vrea sa propuna o alta idee. Sa nu transformam subsolul textelor in locuri pentru batalii care n-au o legatura cu textul propriu zis
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă de"felul meu de îngropat în aer " - îmi place titlul acesta, produce o expresie vizuală deosebită.
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deda, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deapreciez starea ta de interes. nu inteleg rostul precizării. iar daca zanganitul de suliti iti stirneste neuronii e bine. daca as alege sa fiu ironic as putea spune ca e bine ca are ceva de stirnit. dar nu aleg sa fiu ironic. am vazut oameni care pling din cauza asta.
pentru textul : Devorah debuna ziua. iti spun eu. te simti mai bine acum? chestia cu arena e khewl. chestia cu cele trei teste e obsolete.
parera ta este ca poezia este reportaj. parerea mea este ca nu. adica desi poate sa sugereze ideea de reportaj nu se opreste acolo. (la urma urmei poate iliada o fi fost si asa ceva - adica reportaj). dar daca nu reuseste intr-un sens inefabil sa treaca de asta nu este poezie. tocmai de aceea in agentiile de stiri exista reporteri si nu poeti. dar asta e o alta poveste. nu am inteles ce cauta textul lui mircea ivanescu aici. scuza-ma, eu sint un om mai simplu. pricep mai greu.
"Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari." -- intrebarea mea este daca am voie sa casc de plictiseala la afirmatia asta.
"Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului." -- deci tu ai prejudecati si ma inviti pe mine sa bag capul sub ghilotina. doar asa de amorul artei sau cine stie,... de amorul tau. hai sa fim seriosi. daca esti curioasa se vede, se simte. nu se spune. tu astepti cu nerabdare sa tragi funia ghilotinei. si asta e khewl. dar e din alt film. iar acolo eu nu mor neaparat in bratele tale. de poet(a).
deci, trip 3 e interesanta. de ce nu o postezi? de ce o "irosesti" prin comentarii? cu cititori nevrednici ca mine?
Ioana, multumesc pentru stropul de culoare aurie... totul e sa mi se vorbeasca frumos, ma obosesc vorbele aruncate cu toporul...
pentru textul : laleaua neagră deDraga Andu, te rog să încerci să păstrezi un limbaj decent și în comentarii, oricât de virulent ai dori (și ai fi îndreptățit) să fii. Să încercăm să rămânem în limitele de exigență pe care hermeneia și-a propus să le promoveze și să nu ne transformăm în chat.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” deMulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
pentru textul : Umbra deÎntotdeauna când citesc un poem de al tău, mă aștept ca versul următor să mă surprindă și chiar așa se întâmplă: ori printr-o construcție inedită, ori printr-o idee, ori prin empatia pe care o transmiți față de oameni aflați în diferite stări, ori prin anumite doze de vulnerabilitate.
Asta s-a întâmplat și cu acest poem.
Remarc:
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
ascultă cum ies ghimpii în trandafiri
și schimbă numele zilelor în cifre” (mi-a plăcut repetarea primului vers)
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
e tot mai mult precum prunele spre iarnă
nu mai poate vorbi doar amestecă sunete
care spre dimineață par miere”
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
știe să iubească atât de frumos frica”
Este și ceva care nu mi-a plăcut, știi tu ce :)
Titlul este foarte sugestiv; totuși, parcă aș scrie „Patul ca o gondolă”
O primăvară veselă fără game minore! (apropo de clapa neagră :) )
pentru textul : patul în formă de gondolă deMi se pare că a-i potrivi unui haiku o imagine e totuna cu a scrie un pastel într-un tablou care reprezintă un peisaj.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deîmi place că nu a trebuit să specific în subtitlu ars poetica:) mulțumesc mult Cris!
pentru textul : miros de pin deDorin, tu nu ești capabil să invidiezi:)
Virgile, orice practică așa cum zici tu, ar trebui, zic eu, să aibe o noimă. Care-i noima să scrii comentariile fără diacritice și să generezi cuvinte ca 'rid' în loc de 'rîd' sau mă rog 'râd' pe un site elegant și nou și muncit și unde încerci să promovezi limba și literatura română? Iar la punctul doi dacă tu ai impresia că eu nu înțeleg despre ce vorbești altul ar zice că ai o impresie inflamată despre tine, dar nu, eu știu că nu e așa, tu doar o dai cu vrăjeala pentru aștia micii de pe site ai lu' tătucu'.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deAndu
Să înţeleg că explicaţiile şi scuzele au fost acceptate?
pentru textul : despre dragoste numai de bine desau nu are importanţă?
Foarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
pentru textul : pânză de apă deMă bucur să aud că H nu se va închide, ci doar se transformă. Păi nu aşa spunea Lavoisier că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă! Iată că are dreptate, bătrânul. Chiar dacă din anumite motive nu am mai postat aici în ultimul timp, mai citesc uneori ceea ce se postează. Mi-ar fi părut rău ca H să se închidă. Chiar dacă am avut în trecut destule contre cu Virgil, chiar dacă mi s-a părut că uneori e de o încăpăţânare şi o dorinţă de a avea ultimul cuvânt exagerate, nu pot decât, per ansamblu, să constat că demersul literar al cenaclului a fost unul constructiv. Deşi sunt o sumedenie de site-uri aşa zise de profil, de fapt stăm prost la capitolul calitate. H are punctele lui forte, dar şi unele la care se mai poate lucra. De exemplu, imprecaţiile, sub orice formă, ar fi trebuit aspru sancţionate din start. Am văzut ieşiri în decor care ar fi rezonat bine pe vreo uliţă, nu pe un site cu scopuri literare. Mult succes la tranzacţie şi spor la scris!
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deSper să am şi eu!
aranca, ca tot esti aici. ce ai sa-mi reprosezi? sa nu crezi vreodata ca m-as fi retras aiurea, asa... :) il stiu pe virgil de ani buni, iar el pe mine la fel. de multi ani, buni ani. ne-am verificat,. deja unul pe altul. :) ceilalti! nu aveti prea des ocazia sa aruncati cu pietre in cineva care se ofera asa de amabil. acum e momentul! deci? ce se mai banuieste ce mai e de verificat, ce victime mai am? de ce sa va scrieti lungi mailuri sau sa faceti luuuungi conversatii? intrebati direct. cu sinceritate, yours
pentru textul : rugaminte importanta deEste o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
pentru textul : Te țin în brațe deIalin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn deUn poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
Am citit,
pentru textul : În amonte deEugen.
mie mi-ar place asta :
"tăcerile, un abur istovit
ce-l respiram"
te-as sfatui sa te orientezi catre curentele actuale ale poeziei, formele de trecut ale verbelor, mi se par prea chinuite.. in sensul de nenaturale. O poezie trebuie sa curga lin, si omenesc, de aceea (chiar si in proza am inceput..) sa ma feresc de cuvinte cum ar fi univers, infinit, sau eternitate, caci par artificiale, acolo unde e numai... omenesc de fapt. :) Oricum, las cuvintele acestea cu prietenie, si-ti urez succes la urmatoarele scrieri.
pentru textul : dodecafonie dee o atmosfera provinciala decupata parca din filmele lui Tarkovski, o cadere sublima in golul amintirilor altora, o calatorie silentioasa, obosita, prin semne, anotimpuri... totul pare o trecere a ta din tine insuti, desincronizata, defazata, anacronica: "îl strig să nu rămînă în urmă să nu le privească mai mult de o clipă să nu le sărute și mai ales să nu intre în visele lor decolorate în care aleargă asemeni unor paiațe despuiate de absolut în pagini de carte" cauta POEZIA. intr-o zi vei descoperi ca EA te-a regasit demult, cindva...
pentru textul : eu si natura moarta detextul începe bine. dar după „ritmul acesta cadențat” intră în banalități și clișee.
pentru textul : pe tocuri prea înalte de„îmi zici va fi iarăși primăvară” sau „tristă plecarea mea peste întinderea de ape” sînt expresii care pur și simplu nu mai pot spune nimic în poezie.
djamal, foarte frumos si original! cu atîtea haiku-uri, te-ai deprins sa exprimi foarte multe in putine cuvinte. virgil, varianta ta merita atentie. tenta de protest surd se risipeste odata cu trecerea de la pers. II pl. la pers. II sg.. poemul devine mai direct, mai intim
pentru textul : Decojirea degata cu țopăiala, bobadilică.
pentru textul : întârzieri denu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
pentru textul : Copilul Li - Bo deAlexander, tu nu trebuie sa imi dai mie dreptate, nici fiindca sint director hermeneia si nici din alte motive. Nu am nevoie de dreptatea ta dupa cum nu am nevoie de penitele tale din comentariul precedent. Eu mi-am expus parerea. Nu am voie sa mi-o expun? Daca nu iti place sa primesti comentarii nu inteleg de ce postezi aici texte. Daca nu iti place hermeneia nu inteleg de ce esti aici. Daca ai toata cantitatea asta de frustrari si nemultumiri si convingeri ca aici e un fel de loc corupt si in care se face abuz de putere de ce mai stai? Serios ca nu inteleg. Dupa cum nu inteleg cum iti poti tu justifica expresia "Desigur, dumnealui poate jigni, lua peste picor sau face comentarii de doi lei, fara a i se atrage atentia. " Eu continui sa consider ca acest text este slab si subtire. Adica nu are nici impact ideatic si nici o remarcabila valoare estetica (oricum ai vrea sa intelegi elementul estetic). Asta este parerea mea si nu vad sub nici o forma cu ce te-am jignit. In ce priveste formulele de politete nu le acord atunci cind nu am convingerea ca cineva este mai in virsta decit mine. E asta gresit sau nu, habar n-am. Ca sa nu mai fiu nevoit sa ma "justific" ca traiesc intr-o lume in care ele nu exista prin natura limbii folosite. Dar oricum, remarca ta mi se pare doar eventual neavenita sau de prost gust. Nu cred ca exista cineva pe hermeneia care sa fi urmarit sa te jigneasca sau sa nu te respecte in masura in care o meriti. Ai insa grija ca ultimele tale reactii nu fac decit sa convinga pe ceilalti ca meriti din ce in ce mai putin. Dar asta, din nou, e doar observatia mea. Nu e nevoie sa tii cont de ea. In ce priveste reactiile tale insa in contextul modului cum functioneaza hermeneia mi se par cel putin aiurea. Un text poate fi slab si cu asta basta. Nu inteleg de ce trebuie sa facem un capat de lume din asta. Dar, ma rog, probabil ca unii sint mai pasionali decit altii cind primesc critici negative si nu neaparat pozitive. Eu invit pe oricine vede ceva fantastic in textul tau sa o spuna si sa o remarce. Pe hermeneia cuvintul este liber (atita timp cit nu incalca regulamentul) si sub nici o forma nu au unii mai putina voie sa se exprime decit altii. Eu nu pricep de ce nu observi ca spre deosebire de alte site-uri aici primesti nu numai dreptul de a posta dar si cel de a comenta si de a oferi aprecieri (sau critici) inca de prima data de cind esti acceptat. Aici oricine are dreptul sa isi spuna parerea. Mi se pare cel putin ridicol sa sugerezi sau sa afirmi ca directorul site-ului poate face comentarii pe care ceilalti nu le pot face.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deMă tot uit la cum se vede colţul calei prin flacără. (Am nimerit-o? E cală? Nu mă pricep la flori..) Fain!
pentru textul : remember deun text care a reusit sa ma faca sa zimbesc pe ziua de astazi. un univers care parea atit de vesnic si care pentru adolescenti este astazi aproape un fel de mitologie.
pentru textul : Indolența morții deYester, pe Hermeneia.com nu se permit expresii de genul "ești haioasă" sau cel puțin așa știam eu când m-am înscris pe acest site. Și nici atacuri de genul "nu mă impresionezi cu lecturile tale". Te rog să păstrezi un minim respect măcar pentru cititorii acestui site, dacă nu pentru mine ca persoană. Mulțumesc pentru înțelegere. Sfatul meu este să întrebi profesorul de gramatică de la Facultatea de Litere din București despre verbul "a trebui". Aștept un comentariu la acest text despre cum este corect și ce fel de "licențe ortografice" se acceptă.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deai dreptate Adriana, cu ultimul vers m-am intins pana la 13 silabe. mai, fir-ar ea norocului de soarta!
schimb, norocosul de mine!
pentru textul : soartă deImi pare rau, Profetule, ca, poate, nu am fost eu destul de clar cand am afirmat ca problema nu exista. Sau, sa zic, este macar prost pusa. Am sa incerc acum sa justific afirmatia mea. Cat voi putea. Si zic ca problema nu exista, asa cum ai formulat-o. Cu referire la un limbaj "cu adevarat absolut" fara a preciza termenii "cu adevarat" si "absolut". Pentru ca, in subtext, apare conotatia (pe care filosofia analitica practic o eludeaza, izoland, rupand, limbajul de entitatea care il produce si studiindu-l ca pe ceva independent, prins intr-un insectar, care este supus unei "disectii") ca intre adevarul "adevarat" (reprezentat aici de exprimarea sa prin "limbajul adevarat") si "absolut" ar exista altceva decat o identitate pura. Ma opresc aici pana la precizarea termenilor din intrebare.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? dePagini