nu ma gandeam la amerindieni (desi faci trimitere la ei in acest mod original) printre proiectiile propuse, ale singuratatii fiecaruia, ci la altceva; mai repede la pretextele in care imbraci sentimentele, de altfel atat de camuflate, pentru a da forma ideilor: "singurătatea mea a găsit chipul tău spălând aripi prăfuite la intrarea în labirint" poate fortata mi se pare metafora asta datorita unei anume explicitari pe care simti nevoia sa o faci: "din cenușă ies păsări (de mir) împușcate cu gloanțele false ale rugăciunilor oarbe" iertarea nu e omeneasca atata vreme cat nu putem uita, dar fie... te citesc cu interes.
Trecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
intrebarea mea ar fi ce anume este experimental la acest text si ce cauta in aceasta categorie. cred ca am mai spus-o, "cutia cu nisip" nu este "cutia de gunoi". "cutia de nisip" este locul unde oamenii experimenteaza mai mult sau mai putin reusit unele forme sau inovatii literare dar nu sint inca deplin convinsi ca merita a fi considerate mai mult decit o incercare. ma tem ca abuzezi sau nu intelegi acest concept.
forma poemului te face a gandi la o sageata care te indeamna sa privesti dincolo de scriere, ceea ce nu face si textul poemului. ingenios, desi se mai intampla asta si pe la inceputul secolului trecut.
am rezerve fata de asertiunea asta cu "uneltele de bijutier" dintr-un comentariu precedent. parerea mea este ca textul nu este prost. doar ca mi se pare inca neprelucrat si are inca destule clisee si formulari prea metaforizate. cred ca un eclecticism din acesta deranjeaza. daca te apuci sa scrii ceva care sa transpire stilul naturalist (atit de la moda in ultimii 5 - 10 ani) cred ca ar fi bine sa nu folosesti metafora explicita. sint mai multe lucruri care ar putea fi corectate dar cred ca daca l-ai citi cu voce tare le-ai descoperi si tu. in orice caz ai imaginatie si cred ca poti progresa.
părerea mea este că arta încetează odată cu sfîrșitul strofei a doua. restul e un fel de găselniță care nu a reușit să se găsească pe ea însăși. dar asta nu înseamnă că textul nu poate fi refăcut. ca o notă de subsol: mă amuză sensibilitățile aparent posandropauzale ale unora. și mă întreb, chiar așa nu mai reușim să identificăm de ce ne place ce ne place. și o altă notă (tot de subsol): nu prea înțeleg cum putea gioconda, care de cînd mă știu era italiancă (sau franțuzoaică) să aibă pielea... verde (fiindcă malahitul este verde - sau albăstrui în situații rare). e doar o enigmă a textului pe care nu am reușit să o exegetez.
bobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
Stii ca de foarte multe ori ti-am dat dreptate cind ai lasat semne. Pentru ca ai inteles ce vreau cind scriu. Da. Abuzez de confesiuni, ca si in viata reala. Ma salveaza in schimb acele citeva momente de visare. Asa cum bine ai intuit. Glad to see you're back:)
paul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
ma bantuie imaginea unui Hristos rastignit iarna... o iarna ca o fiara in furia careia se gaseste adunat tot ce e rau in univers! Multam pentru apreciere! Cele bune!
Va mulțumesc amândurora pentru aprecieri și mă bucură sincer receptivitatea dvs. față de poezia care se bazează și pe altceva decât pe reflexul condiționat pe care-l generează ultimul stil liric. Cât despre majuscule, ele se datorează unei limitări de ordin tehnic: n-am știut cum sa utilizez aici italicele, spre a marca, în fond, niște citate (din Al. Philippide, Arghezi și - singurul recognoscibil pentru oricine - Eminescu). Altfel spus, n-aș fi vrut să mă suspecteze cineva de plagiat, așa că am preferat să STRIG ca sunt citate. Altminteri, e limpede că pe Hermeneia sunt oameni deloc naivi.
cel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine. cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor. zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului. intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile. "poemul e cântecul pietrei șlefuite cel ce moare de sete sapă singur fântâni"
Ecaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
crescendo și passion, așa este ritmul, deși intri timid în prima strofă, în decor, în atmosferă, începi să te desfășori spiralat abia din a treia, cuvintele îți vin mai liber, se simte descătușarea în liric. am anumite reflectări, dincolo de această feminitate auto-oglindită în vis: - "obosisem mereu să deschid" - nu merge ca fragment temporal, cred că poți renunța la mereu - scrie: nicio (conf noul DOOM) sau "nici o" (cum am învățat încă din clasele primare) (dar oricum fără cratimă) - ar fi fain să scrii tango, fără u final - ar merge fără "firește", în strofa 4, mai ales că nu poate fi lăsat așa, ca vers de sine stătător. - ar merge prelucrat "fiecare la casele noastre" - corect este "fiecare la casa lui" sau "amândoi la casele noastre" sau pur și simplu "fiecare acasă" mult mi-au plăcut ultimele două strofe, am sentimentul unei fluidizări a imaginilor, unui mers printre apele spiritului. Și îmi imaginam poezia din 7 strofe, cele 7 porți. Nu știu care lipsește aici, poate ultima chiar, către ea ai lăsat poate deschiderea: "acest vis nesfirsit"
paul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
Ceea ce ai prezentat este un text mult peste medie, reviriment liric plin de metafore originale. Pare o transcriere accentuată de un alt fel de grafie spirituală, de o forță expresivă de unde ai ce desprinde. Consider că ceea ce este efectiv spectacular în acest poem, este însăși atmosfera descrisă 3D ce are calitatea de a observa și transmite fără eforturi, de o manieră naturală, desenul minuțios, precis, aerisit. Nu este ilustrat pe undeva? Imi plac creațiile tale. Atenție la: "un guștere verde"... gușter e la singular, guștere la plural...
textul nu e prost deși prin cîteva locuri mă aruncă într-o confuzie de invidiat, dar e un stil sau mai bine zis un soi de mesaj mai rar intilnit, aproape antieuropean. deci, in ciuda aparentei contextualizari, o prima citire nu m-a lasat rece, desi as bea cum ceva rece
Alma, am postat aici pentru opiniile voastre critice si pentru dezbatere. Altfel ce rost ar mai avea? Balastul de care spui uneori este necesar pentru calatorie. Trenurile au nevoie de pietris sub sine, vapoarele de camere speciale pentru a-si pastra echilibrul in caz de furtuni, aerostatele de sacii cu nisip pentru a prinde inaltime. Este o etapa. Nimeni nu mi-a pomenit pana acum ca as avea un stil. Mai ales ca imi place sa experimentez mai multe genuri literare. Semn bun. Asa ca variantele sunt binevenite :-)
Mie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
Dacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
În principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu ma gandeam la amerindieni (desi faci trimitere la ei in acest mod original) printre proiectiile propuse, ale singuratatii fiecaruia, ci la altceva; mai repede la pretextele in care imbraci sentimentele, de altfel atat de camuflate, pentru a da forma ideilor: "singurătatea mea a găsit chipul tău spălând aripi prăfuite la intrarea în labirint" poate fortata mi se pare metafora asta datorita unei anume explicitari pe care simti nevoia sa o faci: "din cenușă ies păsări (de mir) împușcate cu gloanțele false ale rugăciunilor oarbe" iertarea nu e omeneasca atata vreme cat nu putem uita, dar fie... te citesc cu interes.
pentru textul : trandafirul guarani deîmi place echilibrul pe care îl reușește strofa din mijloc între cele două perspective „of your mind” and „between your toes”.
pentru textul : Time deeste
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deTrecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat deintrebarea mea ar fi ce anume este experimental la acest text si ce cauta in aceasta categorie. cred ca am mai spus-o, "cutia cu nisip" nu este "cutia de gunoi". "cutia de nisip" este locul unde oamenii experimenteaza mai mult sau mai putin reusit unele forme sau inovatii literare dar nu sint inca deplin convinsi ca merita a fi considerate mai mult decit o incercare. ma tem ca abuzezi sau nu intelegi acest concept.
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus deforma poemului te face a gandi la o sageata care te indeamna sa privesti dincolo de scriere, ceea ce nu face si textul poemului. ingenios, desi se mai intampla asta si pe la inceputul secolului trecut.
pentru textul : defectul simplu IV desapphire, rog să dispară titlul poemei mele de la "texte recomandate"!
pentru textul : Moderator pe hermeneia demulțumesc Sixtus pentru trecere și aprecieri.
de asemeni mulțumesc kalipeto, maria - doina, yester, cristina, ...
pentru textul : copacul dinăuntru de... of!
pentru textul : Sanspoeme in Plurivers decred că nu ar fi rău să îți completezi profilul. Un text interesant.
pentru textul : Mici penitenţe deam rezerve fata de asertiunea asta cu "uneltele de bijutier" dintr-un comentariu precedent. parerea mea este ca textul nu este prost. doar ca mi se pare inca neprelucrat si are inca destule clisee si formulari prea metaforizate. cred ca un eclecticism din acesta deranjeaza. daca te apuci sa scrii ceva care sa transpire stilul naturalist (atit de la moda in ultimii 5 - 10 ani) cred ca ar fi bine sa nu folosesti metafora explicita. sint mai multe lucruri care ar putea fi corectate dar cred ca daca l-ai citi cu voce tare le-ai descoperi si tu. in orice caz ai imaginatie si cred ca poti progresa.
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia depărerea mea este că arta încetează odată cu sfîrșitul strofei a doua. restul e un fel de găselniță care nu a reușit să se găsească pe ea însăși. dar asta nu înseamnă că textul nu poate fi refăcut. ca o notă de subsol: mă amuză sensibilitățile aparent posandropauzale ale unora. și mă întreb, chiar așa nu mai reușim să identificăm de ce ne place ce ne place. și o altă notă (tot de subsol): nu prea înțeleg cum putea gioconda, care de cînd mă știu era italiancă (sau franțuzoaică) să aibă pielea... verde (fiindcă malahitul este verde - sau albăstrui în situații rare). e doar o enigmă a textului pe care nu am reușit să o exegetez.
pentru textul : Gioconda și Elefantul debobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
pentru textul : Csungy, tu știai? de5. Ionuț - mulțumesc pentru că ți-a plăcut. Știi că de Dumnezeu nu ne poate ascunde nici un filtru, nici cel de spam. Asta fiind ideea. :)
pentru textul : flu & stuff deStii ca de foarte multe ori ti-am dat dreptate cind ai lasat semne. Pentru ca ai inteles ce vreau cind scriu. Da. Abuzez de confesiuni, ca si in viata reala. Ma salveaza in schimb acele citeva momente de visare. Asa cum bine ai intuit. Glad to see you're back:)
pentru textul : neverwas depaul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
chapeau!
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! demulțumesc și te asigur că apreciez publicarea acestui text aici, mai ales datorită caracterului de premieră
pentru textul : Budismul și psihiatria dema bantuie imaginea unui Hristos rastignit iarna... o iarna ca o fiara in furia careia se gaseste adunat tot ce e rau in univers! Multam pentru apreciere! Cele bune!
pentru textul : iarnă în Ghetsemani deVa mulțumesc amândurora pentru aprecieri și mă bucură sincer receptivitatea dvs. față de poezia care se bazează și pe altceva decât pe reflexul condiționat pe care-l generează ultimul stil liric. Cât despre majuscule, ele se datorează unei limitări de ordin tehnic: n-am știut cum sa utilizez aici italicele, spre a marca, în fond, niște citate (din Al. Philippide, Arghezi și - singurul recognoscibil pentru oricine - Eminescu). Altfel spus, n-aș fi vrut să mă suspecteze cineva de plagiat, așa că am preferat să STRIG ca sunt citate. Altminteri, e limpede că pe Hermeneia sunt oameni deloc naivi.
pentru textul : Temă cu variațiuni decel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine. cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor. zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului. intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile. "poemul e cântecul pietrei șlefuite cel ce moare de sete sapă singur fântâni"
pentru textul : cel ce scrie poeme deEcaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
pentru textul : bandajul meu alb decrescendo și passion, așa este ritmul, deși intri timid în prima strofă, în decor, în atmosferă, începi să te desfășori spiralat abia din a treia, cuvintele îți vin mai liber, se simte descătușarea în liric. am anumite reflectări, dincolo de această feminitate auto-oglindită în vis: - "obosisem mereu să deschid" - nu merge ca fragment temporal, cred că poți renunța la mereu - scrie: nicio (conf noul DOOM) sau "nici o" (cum am învățat încă din clasele primare) (dar oricum fără cratimă) - ar fi fain să scrii tango, fără u final - ar merge fără "firește", în strofa 4, mai ales că nu poate fi lăsat așa, ca vers de sine stătător. - ar merge prelucrat "fiecare la casele noastre" - corect este "fiecare la casa lui" sau "amândoi la casele noastre" sau pur și simplu "fiecare acasă" mult mi-au plăcut ultimele două strofe, am sentimentul unei fluidizări a imaginilor, unui mers printre apele spiritului. Și îmi imaginam poezia din 7 strofe, cele 7 porți. Nu știu care lipsește aici, poate ultima chiar, către ea ai lăsat poate deschiderea: "acest vis nesfirsit"
pentru textul : Flash back depaul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
pentru textul : lullaby deCeea ce ai prezentat este un text mult peste medie, reviriment liric plin de metafore originale. Pare o transcriere accentuată de un alt fel de grafie spirituală, de o forță expresivă de unde ai ce desprinde. Consider că ceea ce este efectiv spectacular în acest poem, este însăși atmosfera descrisă 3D ce are calitatea de a observa și transmite fără eforturi, de o manieră naturală, desenul minuțios, precis, aerisit. Nu este ilustrat pe undeva? Imi plac creațiile tale. Atenție la: "un guștere verde"... gușter e la singular, guștere la plural...
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros detextul nu e prost deși prin cîteva locuri mă aruncă într-o confuzie de invidiat, dar e un stil sau mai bine zis un soi de mesaj mai rar intilnit, aproape antieuropean. deci, in ciuda aparentei contextualizari, o prima citire nu m-a lasat rece, desi as bea cum ceva rece
pentru textul : hi hats deAlma, am postat aici pentru opiniile voastre critice si pentru dezbatere. Altfel ce rost ar mai avea? Balastul de care spui uneori este necesar pentru calatorie. Trenurile au nevoie de pietris sub sine, vapoarele de camere speciale pentru a-si pastra echilibrul in caz de furtuni, aerostatele de sacii cu nisip pentru a prinde inaltime. Este o etapa. Nimeni nu mi-a pomenit pana acum ca as avea un stil. Mai ales ca imi place sa experimentez mai multe genuri literare. Semn bun. Asa ca variantele sunt binevenite :-)
pentru textul : nu cred deMie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
pentru textul : confesiuni nocturne deDacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
am mai tăiat din observații, așa că te rog să citești: "și nu aduce în ipostaze hilare tangoul și haosul." mulțumesc.
pentru textul : candoare transcendenta deÎn principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLV-a, Târgovişte, 8-9 noiembrie 2013 depuţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
pentru textul : Tristeţi duminicale dePagini