cred ca am inteles ceea ce ai dorit sa exprimi in poem. ceea ce ma deranja este "trupul animalului", practic ligamentul licentios pe care il consider inutil.
dilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
Daniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
Iar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
Virgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
domnul Dorel incerca sa spuna exact invers decat ai inteles tu si se refera la stafia comunismului surescitata de deshumarea familiei dictatoriale. este agresiv doar pentru ca orizontul dumnealui de asteptare in ceea ce ma priveste este eronat si atat.
in ceea ce priveste comunismul, el nu este mort pentru ca este doar o ideologie. o ideologie nu poate muri. si, ca sa te pun la curent, exista in Romania si un partid comunist inscris, numit Noul Partid Comunist Roman. nu am timp acum sa insist asupra subiectului pentru ca nu am timp, dar revin.
Ca să fiu deschis cu tine, nu „realizez” asta. Poate mă ajuți tu să înțeleg. Asta înainte ca stilul patronizator cu care te exprimi să nu devină ridicol în mod irecuperabil.
Îmi place faptul că ai textele cu încărcătură ideatică. Poți să-l citești, să-l recitești și să ai ce rumega. Subscriu comentariului anterior al Doinei la care aș adăuga, dacă-mi este îngăduit, o reformulare la „măturând în urma sa urmele” (sună cumva tautologic) și aș înlocui cuvântul „terminator” care pentru mine e stricat definitv, din păcate, citindu-ți textul, a sărit din niște tufișuri literare Arnold strigând „hasta la vista baby” :) . La foamea mea aș lăsa „foamea” simplu, pentru e evita o cacofonie (despre care maestrul a.a.a. opinează că e doar un „monstru de fum”, așadar rămâne la alegerea ta).
stiu ca nu se face... dar m-am induiosat. in primul rand din pricina poeziei asteia. apoi a numelui tau delicios. si ca sa puna capac, citesc un ravas semnat mama. :)
"Tu ştii ca porţi o Cale Lactee doar în suflet." - tare frumos spus. as elimina "doar"-ul acela.
Adim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
Cred că e un poem din sfera mistică şi-l voi citi în această cheie, fiindcă mi-a plăcut.
Văd o interesantă transpunere lirică a influenţei negative asupra vieţii pe care o poate exercita ,,şarpele”. Poemul începe printr-o prezentare a habitatului acestei vieţuitoare, iar cuvintele alese sunt foarte potrivite cu ,,profilul psihologic” al acesteia, ştiind că îl simbolitează pe ,,cel rău” din geneza biblică: pietre, groapă, târâş, iarba fiarelor uscată. Titlul pare să aibă continuare în primul vers. Mersul târăş pe linia orizontului este completat de urcarea-n pom ( în plan vertical), marcând două coordonate pentru universul de acţiune, de influenţă. ,,Dezacordul” din versul al doliea din a doua strofă are încărcătură semantică dublă: sunetul şarpelui a stricat orice armonie, inclusiv cea de relaţionare cu divinitatea şi cu semenii, iar prin acel ,,oare” biblic, se exprimă dezacordul faţă de o afirmaţie (adevăr) enunţată de Dumnezeu în prima poruncă din Eden. Influenţa continuă prin pierderea oricărui echilibru (,,cumpăna”) şi a mijloacelor (ciutura) de asigura adevărata viaţă (apa). ,,Umbra umbrelor”, un superlativ afectiv, însoţit de ,,putregaiuri” sugerează degradarea în care putem ajunge.
Remarc ultima strofă, pe care trebuie să o leg versul anterior:
,, m-a aruncat în umbra umbrelor
printre putregaiuri
să-mi strig involuntar nemulţumirile
şi să-mi descarc sufletul
bolnav ca o vioară fără strune “
Ce reproşez poemului? Prea multe genitivale şi împărţirea nepotrivită pe strofe. În rest un discurs bine condus, susţinut artistic şi ideatic.
un poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
am ținut cont în special de sfaturile Silviei...nu știu cum se procedează...eu am reeditat textul cu înlăturarea acelor paranteze și / linii.
poate nu am gresit.
Regret ca uite, anul acesta e pe undeva o nepotrivire cu Regulamentul. Parerea mea este ca Virtualia a reusit sa ramana in tot acest tumult al schimbarilor din ultimii ani (priviti ce a ajuns agonia de exemplu, un site comercial, plin de briz-briz-uri pe web 2.0) un bastion al literaturii romane care, nu intamplator, rezista acolo, in cetatea Iasiului. Eu unul de cate ori ma voi bucura de privilegiul de a fi acceptat ma voi duce acolo ca la o Mecca de-a noastra romaneasca. Si incurajez pe oricine are posibilitatea de a ajunge acolo sa o faca, rasplata sufletului de poet nu va intarzia sa apara. Felicitari pentru initiativa si nu mor caii, Alina, nu mor caii. Andu
Pt. Raluca Asa ca Pr-ist. Cit ai fost moderator sau editor, avind in vedere ca faci o facultate de profil, puteai sa promovezi hermeneia pe fb sau twitter. Asta daca erai bine intentionata.
te-am mințit, george, era a mea. toată. după prima strofă m-am consultat cu animala și-am ajuns la concluzia ca prea ne speriem cititorii rătăciți prin afurisitul ăst de colț. așa a venit acel "ura lui" de care tu zici că-i în plus acolo, tocmai pentru a deveni credibil pleoștitul de el. cînd a x-șpea oară mi-am impus să nu mai scriu, vii cu penița asta și ne zbori fulgii. nu mă supăr dac-o iei 'napoi, doar mă iartă c-am mințit. (și-apoi, vezi tu, așa schimbat titlul din mea în lui e cu dublu înțeles, induce în "oroare" într-un fel)
Silviu, mulţumesc de lectură şi comentariu. Mi-am amintit acum că am găsit în arhivă un text care se voia o replică la o poezie de a ta care îmi plăcuse. pt. că am uitat să o postez atunci, o voi face aici. sper să nu te supere.
pomul cebesere
pomul cebesere
e un pom fragil
cel mai fragil din livada cu vişini
dachin l-a văzut şi-a zis
la umbra pomului cebesere
am stat şi-am plâns
văzul care mi s-a dat
pentru că am putut să văd
şi atunci mi-am amintit
ce să fac cu binele
nu există decât în măsura în care există răul
ce să fac cu răul
nu există decât în măsura în care există binele
ochiul meu e setat pe cifre
în zile pare
vede bine
în cele impare
rău
nervurile lui îmi duc spre creier
imagini de pe care nu s-a desprins
de tot amintirea cuiva
ghicit deasupra pătuţului
vag i-am zărit demult
zâmbetul
l-am desenat o singură dată
semăna cu o fotografie de a lui chaplin
ce fructe face acest pom
cine le culege
cine ne culege pe noi silviu
uneori grăbit
sau poate la timp
chiar înainte de căderea brumei
şi spun că aceste bijuterii poetice nu se pot comenta. Le citeşti, le reciteşti, cauţi dedesupturile, mintea-ţi face asocieri pe multiple planuri, apar viziuni neaşteptate, inspiraţia iasă din conul de umbră şi ai putea să te apuci de scris brodând pe marginea mătăsii cu firul auriu al unor idei ce nu te gândeai că-ţi vor trece prin minte vreodată. Te întorci la prima citire şi laşi toate la locul lor, aşa cum le-a pus autorul. Mie mi-a rămas în simţuri un parfum autentic, un balsam care mă linişteşte după o zi nebună, drept pentru care, mulţumesc autorului.
IPV
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca am inteles ceea ce ai dorit sa exprimi in poem. ceea ce ma deranja este "trupul animalului", practic ligamentul licentios pe care il consider inutil.
pentru textul : mă dor tâmplele dedilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
pentru textul : abac de septembrie deErată: Un text care va trebui
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură deDaniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
pentru textul : eine kleine musik deIar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
corectă observaţia. rămân totuşi la ideea de bază transmisă. o zi excelentă.
pentru textul : Rectiliniu denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac deAndule, râd..:)) Eram furioasa rau cand am scris. M-am mai potolit intre timp. ok, il "operez". multam de com.
pentru textul : Ochelarii de cal deatât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche de...vezi, ți-am zis eu că's mucalit, dar aiurit nu. sunt și așa:) Lea!
pentru textul : Gâlglossă deDomnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
pentru textul : Barajul dezadarnicia era ideea textului poate ca nu mi-a reusit prea bine transpunerea
pentru textul : Menire deVirgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
pentru textul : oglinda lui moebius dedomnul Dorel incerca sa spuna exact invers decat ai inteles tu si se refera la stafia comunismului surescitata de deshumarea familiei dictatoriale. este agresiv doar pentru ca orizontul dumnealui de asteptare in ceea ce ma priveste este eronat si atat.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist dein ceea ce priveste comunismul, el nu este mort pentru ca este doar o ideologie. o ideologie nu poate muri. si, ca sa te pun la curent, exista in Romania si un partid comunist inscris, numit Noul Partid Comunist Roman. nu am timp acum sa insist asupra subiectului pentru ca nu am timp, dar revin.
rafinată ironia, ioana. deci partea asta sună calofil iar restul [... sună...] perfect. iată un comentariu care m-a binedispus
pentru textul : simfonia neterminată deCa să fiu deschis cu tine, nu „realizez” asta. Poate mă ajuți tu să înțeleg. Asta înainte ca stilul patronizator cu care te exprimi să nu devină ridicol în mod irecuperabil.
pentru textul : o soluție temporară deÎmi place faptul că ai textele cu încărcătură ideatică. Poți să-l citești, să-l recitești și să ai ce rumega. Subscriu comentariului anterior al Doinei la care aș adăuga, dacă-mi este îngăduit, o reformulare la „măturând în urma sa urmele” (sună cumva tautologic) și aș înlocui cuvântul „terminator” care pentru mine e stricat definitv, din păcate, citindu-ți textul, a sărit din niște tufișuri literare Arnold strigând „hasta la vista baby” :) . La foamea mea aș lăsa „foamea” simplu, pentru e evita o cacofonie (despre care maestrul a.a.a. opinează că e doar un „monstru de fum”, așadar rămâne la alegerea ta).
Bibliografie: http://hermeneia.com/content/revista/cacofonia_un_monstru_de_fum :)
pentru textul : de foame deun poem elegant ce inlantuie firesc realitatea, intr-o frumoasa claritate a expresiei.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 destiu ca nu se face... dar m-am induiosat. in primul rand din pricina poeziei asteia. apoi a numelui tau delicios. si ca sa puna capac, citesc un ravas semnat mama. :)
"Tu ştii ca porţi o Cale Lactee doar în suflet." - tare frumos spus. as elimina "doar"-ul acela.
la cat mai multe poezii smarandito!
pentru textul : Nopti albe deAdim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
pentru textul : Ochi de leu deCred că e un poem din sfera mistică şi-l voi citi în această cheie, fiindcă mi-a plăcut.
pentru textul : scos de sub pietre deVăd o interesantă transpunere lirică a influenţei negative asupra vieţii pe care o poate exercita ,,şarpele”. Poemul începe printr-o prezentare a habitatului acestei vieţuitoare, iar cuvintele alese sunt foarte potrivite cu ,,profilul psihologic” al acesteia, ştiind că îl simbolitează pe ,,cel rău” din geneza biblică: pietre, groapă, târâş, iarba fiarelor uscată. Titlul pare să aibă continuare în primul vers. Mersul târăş pe linia orizontului este completat de urcarea-n pom ( în plan vertical), marcând două coordonate pentru universul de acţiune, de influenţă. ,,Dezacordul” din versul al doliea din a doua strofă are încărcătură semantică dublă: sunetul şarpelui a stricat orice armonie, inclusiv cea de relaţionare cu divinitatea şi cu semenii, iar prin acel ,,oare” biblic, se exprimă dezacordul faţă de o afirmaţie (adevăr) enunţată de Dumnezeu în prima poruncă din Eden. Influenţa continuă prin pierderea oricărui echilibru (,,cumpăna”) şi a mijloacelor (ciutura) de asigura adevărata viaţă (apa). ,,Umbra umbrelor”, un superlativ afectiv, însoţit de ,,putregaiuri” sugerează degradarea în care putem ajunge.
Remarc ultima strofă, pe care trebuie să o leg versul anterior:
,, m-a aruncat în umbra umbrelor
printre putregaiuri
să-mi strig involuntar nemulţumirile
şi să-mi descarc sufletul
bolnav ca o vioară fără strune “
Ce reproşez poemului? Prea multe genitivale şi împărţirea nepotrivită pe strofe. În rest un discurs bine condus, susţinut artistic şi ideatic.
"viaţa mea
puţin somnoroasă e
ca un chioşc de ziare
moţăind într-o haltă" - mi-au plăcut aceste versuri. Doar că aş muta verbul mai jos:
"viaţa mea
pentru textul : cerc depuţin somnoroasă
e ca un chioşc de ziare
moţăind într-o haltă"
Iata o poezie "de stare". Un delir perfect controlat poetic.
pentru textul : femeia cu papagali deun poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deam ținut cont în special de sfaturile Silviei...nu știu cum se procedează...eu am reeditat textul cu înlăturarea acelor paranteze și / linii.
pentru textul : poți să taci depoate nu am gresit.
Regret ca uite, anul acesta e pe undeva o nepotrivire cu Regulamentul. Parerea mea este ca Virtualia a reusit sa ramana in tot acest tumult al schimbarilor din ultimii ani (priviti ce a ajuns agonia de exemplu, un site comercial, plin de briz-briz-uri pe web 2.0) un bastion al literaturii romane care, nu intamplator, rezista acolo, in cetatea Iasiului. Eu unul de cate ori ma voi bucura de privilegiul de a fi acceptat ma voi duce acolo ca la o Mecca de-a noastra romaneasca. Si incurajez pe oricine are posibilitatea de a ajunge acolo sa o faca, rasplata sufletului de poet nu va intarzia sa apara. Felicitari pentru initiativa si nu mor caii, Alina, nu mor caii. Andu
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a dePt. Raluca Asa ca Pr-ist. Cit ai fost moderator sau editor, avind in vedere ca faci o facultate de profil, puteai sa promovezi hermeneia pe fb sau twitter. Asta daca erai bine intentionata.
pentru textul : Cantata în mi minor dete-am mințit, george, era a mea. toată. după prima strofă m-am consultat cu animala și-am ajuns la concluzia ca prea ne speriem cititorii rătăciți prin afurisitul ăst de colț. așa a venit acel "ura lui" de care tu zici că-i în plus acolo, tocmai pentru a deveni credibil pleoștitul de el. cînd a x-șpea oară mi-am impus să nu mai scriu, vii cu penița asta și ne zbori fulgii. nu mă supăr dac-o iei 'napoi, doar mă iartă c-am mințit. (și-apoi, vezi tu, așa schimbat titlul din mea în lui e cu dublu înțeles, induce în "oroare" într-un fel)
pentru textul : ura lui dea doua nu. e fain si titlu, nu zic nu.
pentru textul : degete reci deSilviu, mulţumesc de lectură şi comentariu. Mi-am amintit acum că am găsit în arhivă un text care se voia o replică la o poezie de a ta care îmi plăcuse. pt. că am uitat să o postez atunci, o voi face aici. sper să nu te supere.
pomul cebesere
pomul cebesere
e un pom fragil
cel mai fragil din livada cu vişini
dachin l-a văzut şi-a zis
la umbra pomului cebesere
am stat şi-am plâns
văzul care mi s-a dat
pentru că am putut să văd
şi atunci mi-am amintit
ce să fac cu binele
nu există decât în măsura în care există răul
ce să fac cu răul
nu există decât în măsura în care există binele
ochiul meu e setat pe cifre
în zile pare
vede bine
în cele impare
rău
nervurile lui îmi duc spre creier
imagini de pe care nu s-a desprins
de tot amintirea cuiva
ghicit deasupra pătuţului
vag i-am zărit demult
zâmbetul
l-am desenat o singură dată
semăna cu o fotografie de a lui chaplin
ce fructe face acest pom
cine le culege
cine ne culege pe noi silviu
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deuneori grăbit
sau poate la timp
chiar înainte de căderea brumei
şi spun că aceste bijuterii poetice nu se pot comenta. Le citeşti, le reciteşti, cauţi dedesupturile, mintea-ţi face asocieri pe multiple planuri, apar viziuni neaşteptate, inspiraţia iasă din conul de umbră şi ai putea să te apuci de scris brodând pe marginea mătăsii cu firul auriu al unor idei ce nu te gândeai că-ţi vor trece prin minte vreodată. Te întorci la prima citire şi laşi toate la locul lor, aşa cum le-a pus autorul. Mie mi-a rămas în simţuri un parfum autentic, un balsam care mă linişteşte după o zi nebună, drept pentru care, mulţumesc autorului.
pentru textul : întârzieri deIPV
Pagini