omul care incearcă mai greșeste,insă dacă învață din greșeală este un pas înainte...oricum am multă treabă căt timp sunt numai in șantier,căramizile cuvintelor mele momentan nu sunt bune pentru a construi o poezie perfecta dar consider că poate adaposti un suflet care caută ceva pe măsura lui.
Felicitări domnule Adrian Munteanu. Îmi amintesc întotdeauna cu plăcere lansările din Casa Baiulescu, ... savoarea poetică a mansardei, compania întotdeauna acaparantă a domnului Ion Topolog Popescu. Imi pare de o mie de ori rău că nu voi putea fi acolo.
evident Bobadil, ca nu taxonomia determina axiologia. dar am avut o anumita senzatie de dezordine si pe deasupra am impresia ca uni autori s-a simtit oarecum lezati ca nu si-au regasit preferintele literare acolo. In plus ideea cu gazeta o aveam de multa vreme. Nu avusesem insa timpul disponibil.
Mi-am reamintit de ce cred că poezia de orientare clasică n-o să moară niciodată şi de ce, personal, consider că aici, în aceasta, a fost cea mai înaltă stare lirică atinsă de om, poate şi pentru că poezia imanentă înseamnă, pe lângă fond, şi formă. În fine, astea-s bătăile mele de câmpi.
Am citit textul acesta aşa cum trebuia - în altă cheie, cu alte aşteptări. Şi m-a prins. Amestecul asta arhaic, de arome shakespeareene, voiculesciene şi, bineînteles, "autoriene", muzica, impresia de veritabil, atmosfera încremenită parcă într-o toamnă galben despletită, foşnetul ăla de taină, de idilă veche, speranţa, finalul... toate astea m-au prins.
Despre partea tehnico-artistică, pe scurt: versificare aproape fără cusur (amendez rima construită pe polisemie - trecut/trecut), tropi echilibraţi, fără derapaje, nu atât de plastici, cât naturali, fireşti, deci mai uşor de pătruns, inspirată marşarea pe "trecut", exploatat din aproape toate punctele, o încheiere foarte inspirată şi un lexic bun, de acolo, din epoca aceea, nedisonant defel.
Cristian Vasiliu ar putea scrie orice. Poezie clasică, cu formă fixă, poezie modernă, proză poetică... Însă rămâne fidel (c-o încăpăţânare frumoasă) liricii clasice, în special, sonetului. Şi, uneori, uite aşa mai citim şi noi câte o poezie din alte vremuri, din alte spaţii, din alte poezii.
Am să las o peniţă, ca semn de apreciere şi recomandare de lectură.
frumos.
prima strofa, cu "festinul iluziei" si "lintoiul singuratatii", aproape ca ma facuse sa casc.
dar ce repede m-a inviorat urmatoarea! :)) foarte bine redat contrastul dintre "patul de liniste si vis" si "strazile mancatorilor de carton".
P.S.nu stiu daca ultimele trei versuri isi mai au rostul, in opinia mea, poezia ar supravietui si fara ele.
plecand de la acele versuri o alta intoarcere de condei... O voce Non, je ne regrette rien Căci tot ce am primit, am meritat, Și râs și lacrimi. Virtute și păcat, Mi-am oferit. Cât am putut am dat. Spăla-mă-voi de tot. Destinul mi-am urmat. C’est paye, balaye, oublie, Mi-am cumpărat tristețile de mai târziu Din fiece moment, plăcere am cules Și-n rug de pheonix tainic m-am ales Lăsând uitarea să mă stingă. Avec mes souvenirs În viscolul sfârșitului eu mă retrag, Și clipele ce-mi aparțin le răsfoiesc cu drag. Un chip, o voce, o trăire aleasă Revin la viață din uitarea deasă.
argumente, elian, argumente. pe hermeneia noi gindim draga mea, nu agonizam. deci cu reactii din astea simplute nu te ridici mai sus de un zgomot de fond. iar eu ma astept de la tine la mai mult alina, n-ai spus decit ca n-ai spus nimic. asta ar trebui sa fie un raspuns inteligent sau o dovada de lasitate? la alegere...
Nu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
daca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
Ultima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
înțeleg ce simți, Virgil, poate așa m-am făcut și eu înțeles... îți mulțumesc frumos de semn și de maniera lui.
Ionuț, bine ai revenit pe Hermeneia. Mă bucur că după ce te-a luat la mișto Alex Ștefănescu într-o emisiune pe TVR Cultural, tu mai scrii și o faci din suflet. apreciez asta!
mă bucură orice semn al tău Cristina! eu mă exprim cum pot doar să pot transmite ce simt. mulțumesc cu drag!
Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
Aș vrea să fac cîteva precizări în cazul în care aceste lucruri nu sînt clare pentru tine. În primul rînd acest site vrea să fie un site cu preocupări literare în limba română. De aceea este necesar (și în cazul de față și regulamentar) ca textele publicate aici să respecte limba, gramatica, etc, a limbii române. Deci pe viitor va trebui să îți editezi cu foarte mare atenție textele înainte de a le posta aici. Eventual rogi pe cineva care cunoaște limba română să o facă. Și apoi le postezi. În caz contrar vom fi nevoiți să le trimitem în șantierul literar. De asemeni cred că ar fi bine să îți completezi profilul în pagina personală pentru ca cititorii să știe de unde vii și cine ești. Precizări din acestea biografice în comentarii nu prea sînt citite de toată lumea.
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
dar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
Younger Sister, mă întreb în care parte a comentariului meu am fost neclară: nu aici este locul pentru astfel de opinii/problematici etc, nu ți-a interzis nimeni dreptul la opinie, dar folosește acest site așa cum a fost construit și postează unde trebuie dacă vrei să ai dialog. Eu nu voi intra DELOC în polmenică aici cu tine, și, pentru că nu este căderea noastră să facem educație nimănui, și tot ce urmăresc este să încheiem această divagație aici, îți voi atrage doar atenția pentru ultima oară că, la următoarea intervenție off topic, voi propune consiliului suspendarea ta.
Tulburatoare afirmatia din titlu. Concentratie mare de metafore ancorate pe neologisme, precum si constructia propozitiilor, invita la citire atenta cu pauze de meditatie. Te citesc cu placere si admiratie, draga stima a Europei!
iarta-mă doamnă, margo, dacă ţi-am produs vreo migrenă. n-a fost cu nici o intenţie. păcat că ai tras cu praştia într-un om nevinovat. se zice că dacă ştii să faci un bine şi nu-l faci, săvârşeşti un păcat. comentariul d-tale e absolut pe langă text. am putea să agreem că e un fel de comentariu la comentariu? drept să-ţi spun în săptămâna în care am părăsit România, acum 33 de ani, mi s-a anulat dreptul de a fi român, şi din 84 încoa' sînt american. vrei să-ţi trimit copii de pe acte?
sînt un pic dezamăgit de atacul d-tale, mai cu seamă că n-am îndrăznit să păşesc prin urechile acului dvs. eşti tu Christosul? a fost întrebat Mântuitorul odată. Da sînt! a răspuns El. ei bine şi eu o spun pe şleau: sînt american. cât despre text, atât cuprinde!
Profetule, ceva ma pune pe ginduri. O intrebare. Unde mi-a disparut blonda? O alta intrebare, intr-o ordine numerologica 79 vine inainte de 54? ca la texte nu apare a fi asa ci invers. O a treia intrebare de ce apare erroare cind vreau sa intru la mine unde scrie Luana zosmer? si-o rugaminte. explica-mi toate alstea sau sterge-le pe toate. Cu multumiri si organizare placuta. h
Eh! cum să nu! În momentul imediat următor... chestiei ăleia cu cuțitul prin stomac, un al doilea samurai îi taie capul primului. Eu așa știu, dar se poate să greșesc.
Cristina, Elena, Andu vă mulţumesc pentru feed-back. Intervenţiile voastre la obiect, discursul civilizat aduc o atmosferă creativă pe site şi mă ajută foarte mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
omul care incearcă mai greșeste,insă dacă învață din greșeală este un pas înainte...oricum am multă treabă căt timp sunt numai in șantier,căramizile cuvintelor mele momentan nu sunt bune pentru a construi o poezie perfecta dar consider că poate adaposti un suflet care caută ceva pe măsura lui.
pentru textul : Vorbe pe la spate deFelicitări domnule Adrian Munteanu. Îmi amintesc întotdeauna cu plăcere lansările din Casa Baiulescu, ... savoarea poetică a mansardei, compania întotdeauna acaparantă a domnului Ion Topolog Popescu. Imi pare de o mie de ori rău că nu voi putea fi acolo.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deevident Bobadil, ca nu taxonomia determina axiologia. dar am avut o anumita senzatie de dezordine si pe deasupra am impresia ca uni autori s-a simtit oarecum lezati ca nu si-au regasit preferintele literare acolo. In plus ideea cu gazeta o aveam de multa vreme. Nu avusesem insa timpul disponibil.
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deDa, fără conjuncţie, şi, din perspectiva mea, un text ireproşabil, asta în măsura în care poate exista aşa ceva.
pentru textul : dade I - varianta 2 deMi-am reamintit de ce cred că poezia de orientare clasică n-o să moară niciodată şi de ce, personal, consider că aici, în aceasta, a fost cea mai înaltă stare lirică atinsă de om, poate şi pentru că poezia imanentă înseamnă, pe lângă fond, şi formă. În fine, astea-s bătăile mele de câmpi.
Am citit textul acesta aşa cum trebuia - în altă cheie, cu alte aşteptări. Şi m-a prins. Amestecul asta arhaic, de arome shakespeareene, voiculesciene şi, bineînteles, "autoriene", muzica, impresia de veritabil, atmosfera încremenită parcă într-o toamnă galben despletită, foşnetul ăla de taină, de idilă veche, speranţa, finalul... toate astea m-au prins.
Despre partea tehnico-artistică, pe scurt: versificare aproape fără cusur (amendez rima construită pe polisemie - trecut/trecut), tropi echilibraţi, fără derapaje, nu atât de plastici, cât naturali, fireşti, deci mai uşor de pătruns, inspirată marşarea pe "trecut", exploatat din aproape toate punctele, o încheiere foarte inspirată şi un lexic bun, de acolo, din epoca aceea, nedisonant defel.
Cristian Vasiliu ar putea scrie orice. Poezie clasică, cu formă fixă, poezie modernă, proză poetică... Însă rămâne fidel (c-o încăpăţânare frumoasă) liricii clasice, în special, sonetului. Şi, uneori, uite aşa mai citim şi noi câte o poezie din alte vremuri, din alte spaţii, din alte poezii.
Am să las o peniţă, ca semn de apreciere şi recomandare de lectură.
pentru textul : Sonet 223 defrumos.
prima strofa, cu "festinul iluziei" si "lintoiul singuratatii", aproape ca ma facuse sa casc.
dar ce repede m-a inviorat urmatoarea! :)) foarte bine redat contrastul dintre "patul de liniste si vis" si "strazile mancatorilor de carton".
P.S.nu stiu daca ultimele trei versuri isi mai au rostul, in opinia mea, poezia ar supravietui si fara ele.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare denb.in candoare este sau pare sa fie, deseori o doza de infantilitate.vai poetului care-si pierde candoarea !
pentru textul : alergie la îngeri deplecand de la acele versuri o alta intoarcere de condei... O voce Non, je ne regrette rien Căci tot ce am primit, am meritat, Și râs și lacrimi. Virtute și păcat, Mi-am oferit. Cât am putut am dat. Spăla-mă-voi de tot. Destinul mi-am urmat. C’est paye, balaye, oublie, Mi-am cumpărat tristețile de mai târziu Din fiece moment, plăcere am cules Și-n rug de pheonix tainic m-am ales Lăsând uitarea să mă stingă. Avec mes souvenirs În viscolul sfârșitului eu mă retrag, Și clipele ce-mi aparțin le răsfoiesc cu drag. Un chip, o voce, o trăire aleasă Revin la viață din uitarea deasă.
pentru textul : Edith Piaf deargumente, elian, argumente. pe hermeneia noi gindim draga mea, nu agonizam. deci cu reactii din astea simplute nu te ridici mai sus de un zgomot de fond. iar eu ma astept de la tine la mai mult alina, n-ai spus decit ca n-ai spus nimic. asta ar trebui sa fie un raspuns inteligent sau o dovada de lasitate? la alegere...
pentru textul : analiza manifestului boierismului deAni, exista vreun motiv special pentru care nu comentezi decit sub propriile texte?
pentru textul : pe ale primăverii cărări deDa, Violeta, acel "sau nu" strica toată poezia. O transformă în altceva. Dar așa trebuie, să o distrugă.
pentru textul : Atunci când voi crede deNu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
pentru textul : Închisoarea luminii dedaca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
pentru textul : Dumnezeu deUltima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deînțeleg ce simți, Virgil, poate așa m-am făcut și eu înțeles... îți mulțumesc frumos de semn și de maniera lui.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deIonuț, bine ai revenit pe Hermeneia. Mă bucur că după ce te-a luat la mișto Alex Ștefănescu într-o emisiune pe TVR Cultural, tu mai scrii și o faci din suflet. apreciez asta!
mă bucură orice semn al tău Cristina! eu mă exprim cum pot doar să pot transmite ce simt. mulțumesc cu drag!
Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
pentru textul : Haiku - (M) depaparudele cu turbane si de patruzeci vor face dansul ploii - exelenta sugestie, mie mi-a scapat termenul
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deAș vrea să fac cîteva precizări în cazul în care aceste lucruri nu sînt clare pentru tine. În primul rînd acest site vrea să fie un site cu preocupări literare în limba română. De aceea este necesar (și în cazul de față și regulamentar) ca textele publicate aici să respecte limba, gramatica, etc, a limbii române. Deci pe viitor va trebui să îți editezi cu foarte mare atenție textele înainte de a le posta aici. Eventual rogi pe cineva care cunoaște limba română să o facă. Și apoi le postezi. În caz contrar vom fi nevoiți să le trimitem în șantierul literar. De asemeni cred că ar fi bine să îți completezi profilul în pagina personală pentru ca cititorii să știe de unde vii și cine ești. Precizări din acestea biografice în comentarii nu prea sînt citite de toată lumea.
pentru textul : Onoarea hoţilor de cai 1 desincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
pentru textul : scurtă istorie a unui viol dedar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
nelu jorz, multumesc frumos pentru a doua interventie si pentru penita. cu prietenie, kranich
pentru textul : -1 deYounger Sister, mă întreb în care parte a comentariului meu am fost neclară: nu aici este locul pentru astfel de opinii/problematici etc, nu ți-a interzis nimeni dreptul la opinie, dar folosește acest site așa cum a fost construit și postează unde trebuie dacă vrei să ai dialog. Eu nu voi intra DELOC în polmenică aici cu tine, și, pentru că nu este căderea noastră să facem educație nimănui, și tot ce urmăresc este să încheiem această divagație aici, îți voi atrage doar atenția pentru ultima oară că, la următoarea intervenție off topic, voi propune consiliului suspendarea ta.
pentru textul : keep my secret well deTulburatoare afirmatia din titlu. Concentratie mare de metafore ancorate pe neologisme, precum si constructia propozitiilor, invita la citire atenta cu pauze de meditatie. Te citesc cu placere si admiratie, draga stima a Europei!
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deiarta-mă doamnă, margo, dacă ţi-am produs vreo migrenă. n-a fost cu nici o intenţie. păcat că ai tras cu praştia într-un om nevinovat. se zice că dacă ştii să faci un bine şi nu-l faci, săvârşeşti un păcat. comentariul d-tale e absolut pe langă text. am putea să agreem că e un fel de comentariu la comentariu? drept să-ţi spun în săptămâna în care am părăsit România, acum 33 de ani, mi s-a anulat dreptul de a fi român, şi din 84 încoa' sînt american. vrei să-ţi trimit copii de pe acte?
pentru textul : semper idem desînt un pic dezamăgit de atacul d-tale, mai cu seamă că n-am îndrăznit să păşesc prin urechile acului dvs. eşti tu Christosul? a fost întrebat Mântuitorul odată. Da sînt! a răspuns El. ei bine şi eu o spun pe şleau: sînt american. cât despre text, atât cuprinde!
Virgil, voi încerca pe viitor. Până atunci sper să poți aprecia minimorum acest experiment vizual. Mulțumesc pentru îndrumări.
pentru textul : roca din care mă nasc depăcat de titlu. că nu are text. nu orice înșiruire de cuvinte e poezie.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deProfetule, ceva ma pune pe ginduri. O intrebare. Unde mi-a disparut blonda? O alta intrebare, intr-o ordine numerologica 79 vine inainte de 54? ca la texte nu apare a fi asa ci invers. O a treia intrebare de ce apare erroare cind vreau sa intru la mine unde scrie Luana zosmer? si-o rugaminte. explica-mi toate alstea sau sterge-le pe toate. Cu multumiri si organizare placuta. h
pentru textul : jurnal de nesomn III deEh! cum să nu! În momentul imediat următor... chestiei ăleia cu cuțitul prin stomac, un al doilea samurai îi taie capul primului. Eu așa știu, dar se poate să greșesc.
pentru textul : Onoare dece viaţă frumoasă moartea asta...
toamna sunt cel mai trist om din univers.
îmi propun să privesc lumea cu alţi ochi.
îi scot pe aceştia şi în loc pun două găuri negre.
mă gândesc la tine. ca un câine pierdut te caut pe străzi.
mereu. mereu.
pentru textul : cu alţi ochi deCristina, Elena, Andu vă mulţumesc pentru feed-back. Intervenţiile voastre la obiect, discursul civilizat aduc o atmosferă creativă pe site şi mă ajută foarte mult.
pe curând
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deOameni de metal ruginit ieșind dintr-un oraș de scaieți pe lângă gardul ghimpat. Închise, uscate livezi. Și soarele. Priviți-le fețele!
pentru textul : escape dePagini