Penitele oferite de mine nu au fost/nu sint aleatorii. Multe din textele lui Emilian Pal meritau astfel de mentiuni dar am asteptat o evolutie a lor, un progres real ceea ce s-a si intimplat. Penitele acestea sint de altfel, o formalitate, o propunere a site-ului de a diferentia calitativ creatiile autorilor. In realitate, nu avem nevoie in viata de toate zilele de ele, sint chiar inofensive. Un simplu instrument de evidentiere a unui text. In general sint adepta unei critici dure, directe, asemanatoare unor operatii inevitabile pentru salvarea vietii (literar-artistice), bineinteles cu conditia expresa ca autorul sa nu fie inecat deja in propriul sau orgoliu. Nu ofer nici tratamente postoperatorii si nici solutii preventive. Nu am pretentia de a fi un supervizor literar. Literatura ma preocupa tangential. In fine, revenind la textele literare si autorii lor pot afirma ca Totul tine de talent. Talentul insa se educa. Asa cum este o vorba romaneasca : «Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista.» Textul lui Emilian Pal nu este nici jurnal, nici scrisoare. Este un mod de a trai in afara conventiilor prestabilite prin proiectarea emotiilor, sentimentelor intr-un Imaginariu propriu ca alternativa la realitatea rigida, lipsita de multe ori de repere estetice si morale. A reusi acest lucru cu un instrumentar simplificat, este o calitate literara evidenta a autorului. Deosebite mi se par rindurile : mi-ai spus că un om ca mine n-ar trebui să existe. imaginează-ți atunci că joci într-un film cu inadaptați iar eu sunt prietenul tău imaginar care face de toate. în filme cînd vine vremea să te desparți prietenul imaginar dispare după ce te îmbrățișează cu dragoste desăvîrșită. In fapt, asa cum ar spune un avocat al apararii (talentului autorului si il rog pe Emilian Pal sa isi reaminteasca aceasta afirmatie intr-o zi din viitorul apropiat) textul nu este un simplu poem in proza ci haina de toate zilele a lui Emilian Pal. P.S. Aceasta completare (insuficienta, partiala) a fost realizata la solicitarea expresa a celorlalti din staff.
o bucurie pe care nu o pot cuprinde în cuvinte m-a copleșit în acest târziu al nopții. o bucurie dăruită de faptul că pot să accesez iară siteul hermenia.com. nu știu cui trebuie să mulțumesc, însă am să vă pomenesc pe toți în rugăciunile mele. A.A.A. îți apreciez explicațiile și felul didactic în care te-ai aplecat aspura poemului meu. vă mulțumesc!
Atunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
am citit și alte poeme legate de îngeri, multe și frumoase, din cele pe care le scrieți. constat că tema asta vă stimulează imaginația și o face cu prisos și roadă bună. felicitări pentru felul în care vă jucați cu îngerii!
Nicolas si am hotărât să nu mai postez, o vreme. poate poeziile mele sunt prea slabe, prea ușoare pentru ,,greutatea,, acestui site.
și mai citesc, uneori, șicanele dintre membri care nu mi se par ,,prea ortodoxe,,.
mult success tuturor și fie ca cei mai ,,buni,, să câștige....ce? nu știu!
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor?"
Nu. Înseamnă mai aproape de sensul pe care l-ai explicat.
"Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala."
N-am înţeles chiar din prima.
"Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul..."
Gramatica, nu; cititorii, se poate.
"M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza"
Ok.
"Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta"
Pe mine nu mă dereanjează niciun scartait. Sincer, mai tare mă deranjează inadvertenţa conjuncţiei. Apoi, "scartaitul" de care pomeneşti nu se poate accentua decât dacă cititorul nu realizează că eventuala cratimă din "palmele-arme" este una de construcţie a unui subst. compus, nu una de contopirea a silabei; ceea ce este puţin probabil.
andu, am mai scos din repetiția "sufletului", mersi de semnalare versuri minimaliste? azi cam acesta e curentul: minimalist... am putea compara cu minimalismul din muzică... am resimțit stilizarea din versurile postate de tine, ce-ar fi să postezi tot poemul pe site? o zi bună, animus
ok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
Asa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
Silvia, mereu ai fost binevenita sub textele mele, ba chiar mai mult, comentariile tale au fost mereu printre preferatele mele. Multumesc pentru sugestii, sunt binevenite. Probabil ca am sa modific acolo, sublinieaza mai puternic ideea, ce-i drept.
o poezie foarte aglomerata. in primul rand o gramada de cuvinte complicate (de multe ori acestia nu-si prea au locul intr-o poezie) la care se mai adauga si cateva versuri in engleza. acest "crepusculul" nu mi se pare deloc poetic, mi-ar fi placut mai mult: "amurgul camerei mele se intemeiaza pe faptul ca...". in versul patru amorului nu cred ca-i convine vecinatatea cuvintelor:"exacerbat de inextricabil" ca si eu aproape m-am balbait si m-a dus cu gandul la o perioada a copilariei sau adolescentei cand suntem tentati(de obicei in eseuri) a folosi tot felul de cuvinte complicate pentru "a da bine".nu cred ca are nevoie cititorul de asa ceva.scrii ceva de genul:"Crepusculul ochilor mei este o chestie ubicuă" dupa care vii cu un vers banal:"deoarece el există în tot ceea ce sunt eu", astfel fiind evident ca e o poezie contrafacuta, unele cuvinte sunt parca aruncate. "viitorul suna bine in falsitatea omenirii postmoderne" e ok, dar finalul nu e pe masura asteptarilor. nu prea vad rostul acelor "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este". cred ca era suficient:"nu exista decat trecut/ si crepuscul"
Virgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
te rog să introduci textele fără spații enorme înainte de text
totodată te rog să nu mai folosești editoare de text care introduc eventual astfel de spații. dacă nu vei prefera să procedezi așa mă voi vedea nevoit să îți filtrez modul de intrare a textelor
Intr-adevar "opinie" desemna in greaca cunoasterea comuna, vulgara spre deosebire de "episteme" considerata a fi adevarata cunoastere. Dar "Cele mai noi" suna aiurea... mai bine era inainte. Stiu ca ai asta in plan dar dat fiind ca se aduna textele ar fi oportun sa pui link si pe "comentarii".
sint doua greseli capitale in abordarea subiectului de mai sus, cu toata poezia care se vrea aici. sint greseli de pozitionare a autorului fata de adevar. dupa facerea omului, care este ultimul act creator al lui Dumnezeu, textul biblic spune raspicat: "Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune". E clar ca omul era facut foarte bine si insusi Dumnezeu declara asa. Si pana mai tarziu, aproape de potop, lui Dumnezeu nu i-a parut rau ca l-a facut pe om. de doua ori in text autorul ridica indoielnica intrebare: "oare a meritat"(?). aceasta este sămânţa de îndoială semănată de şarpe în mintea femeii: "oare a zis Dumnezeu cu adevărat..."? nu ai voie să pui la îndoială un decret al lui Dumnezeu. dacă o faci, tu însuţi devii "the devil's advocate". şi acea: Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului, despre care spune Nelu Jorj, este si ea tot la fel de falsă pentru că năluca asta este luată din coastă: "din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie şi a adus-o la om". autorul si comentatorul Nelu Jorj au facut o nedreptate logosului, una care ii dau castig de cauza amagitorului. textul e o pledoarie pentru neadevăr. no, aici se potriveşte bine acest "ne" pe care autorul îl împrumută în cuvântul "neîngerii". n e a d e v ă r.
şi Virgile, analfabeţii despre care vorbeşti, nu ştiu că omul nu a fost făcut în ziua a şaptea, nici în ce zi ar fi fost făcut el (si aici recunosc ca am facut o greşală necitind atent textul), analfabeţii ăştia, cam în procentaj de 80%, sînt absolut convinşi că tu, eu, ei, am fi venit din maimuţă.
îmi pare rău că ai scos iar bumerangul la mine. "obtuzul" ăla miroase a sânge. (am un prieten foarte bun, român, care locuieşte de 20 de ani in Ladera Ranch, si prin Mai, Iunie îi voi face o vizită. Voi trece si prin Dana Point si poate vom sta de vorbă. eu vin fără sabie.) n i c o d e m.
Niculescu, observ o tendinta de a raspunde agresiv comentariilor care, dintr-un motiv sau altul, nu iti cad bine. Nu trebuie confundata exigenta (si chiar este imbucurator ca pari a fi un adept al ei) cu ironiile si agresivitatea. Este adevarat ca este de preferat un comentariu asa cum l-ai cerut tu, pentru ca numai astfel el poate fi folositor, dar, pe de alta parte, nu putem inregimenta modalitatea in care fiecare vrea sa faca sau nu critica. Iar adresari de genul "in mandria ta de Mare Poet" sunt lipsite de respectul pe care incercam sa il promovam pe hermeneia.
cînd un text are așa o eroare în titlu mă tem că gradul de neglijență este prea mare.
Daca Xena este o femelă atunci „Xena, al cărui nume” este o eroare. Deși ai putea contracara că te-ai referit la cîine și nu la cățea. Dar părerea mea este că este tot o eroare din neatenție.
Monte Carlo sau Montecarlo.
Greșeli de punctuație.
Mi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
Poate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
Dorine, poate tu ai vazut ceea ce eu n-am vazut! dumitru s-a ars in tigaie poate pentru faptul ca, cu ochiul lui de sticla a vazut-o intrand in baie cu altcineva.
am cautat un exemplu in literatura in care barbatul sa isi aduca femeia pe aceeasi treapta a cunoasterii si nu am gasit... pe aceeasi treapta a initierii... apoi m-am intrebat daca penelope si ulise au fost suflete pereche... in alta ordine de idei poemele din aceasta serie sunt la granita dintre mistica unui crestinism oriental si legende pagane, oferind o reinterpretare a acestora... textul are mai multe tablouri.. primul e o trimitere spe athosul sufletesc, stiut fiind faptul ca pe muntele sacru nu urca picior de femeie, dar ca inima lui e inchinata Maicii Domnului (/ci pur și simplu iese din mormânt fericită că soarele ajunge nu numai pe vârfuri ci și la poale acolo unde femeia își deschide cuminte cartea cu rugăciuni inima ei fiind talpa muntelui/) in acelasi timp e o intrebare retorica.. pana uinde il putem urma pe celalalt in cunoastere? daca nu exista o individualizare a acestei intieri unde nici macar iubirea nu pătrunde.. a doua strofă cuprinde jocul de cuvinte dramă / drahmă generator de limbaj straniu... cum uneori vindem din noi bucată cu bucată să primenim locul pe unde știm că va răsări iubirea, ne coasem si descoasem pielea ca un stejar al lui mamvri... e mult de spus, oricum multumessc de trecere si meditatie, andrei...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Penitele oferite de mine nu au fost/nu sint aleatorii. Multe din textele lui Emilian Pal meritau astfel de mentiuni dar am asteptat o evolutie a lor, un progres real ceea ce s-a si intimplat. Penitele acestea sint de altfel, o formalitate, o propunere a site-ului de a diferentia calitativ creatiile autorilor. In realitate, nu avem nevoie in viata de toate zilele de ele, sint chiar inofensive. Un simplu instrument de evidentiere a unui text. In general sint adepta unei critici dure, directe, asemanatoare unor operatii inevitabile pentru salvarea vietii (literar-artistice), bineinteles cu conditia expresa ca autorul sa nu fie inecat deja in propriul sau orgoliu. Nu ofer nici tratamente postoperatorii si nici solutii preventive. Nu am pretentia de a fi un supervizor literar. Literatura ma preocupa tangential. In fine, revenind la textele literare si autorii lor pot afirma ca Totul tine de talent. Talentul insa se educa. Asa cum este o vorba romaneasca : «Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista.» Textul lui Emilian Pal nu este nici jurnal, nici scrisoare. Este un mod de a trai in afara conventiilor prestabilite prin proiectarea emotiilor, sentimentelor intr-un Imaginariu propriu ca alternativa la realitatea rigida, lipsita de multe ori de repere estetice si morale. A reusi acest lucru cu un instrumentar simplificat, este o calitate literara evidenta a autorului. Deosebite mi se par rindurile : mi-ai spus că un om ca mine n-ar trebui să existe. imaginează-ți atunci că joci într-un film cu inadaptați iar eu sunt prietenul tău imaginar care face de toate. în filme cînd vine vremea să te desparți prietenul imaginar dispare după ce te îmbrățișează cu dragoste desăvîrșită. In fapt, asa cum ar spune un avocat al apararii (talentului autorului si il rog pe Emilian Pal sa isi reaminteasca aceasta afirmatie intr-o zi din viitorul apropiat) textul nu este un simplu poem in proza ci haina de toate zilele a lui Emilian Pal. P.S. Aceasta completare (insuficienta, partiala) a fost realizata la solicitarea expresa a celorlalti din staff.
pentru textul : scrisoare deo bucurie pe care nu o pot cuprinde în cuvinte m-a copleșit în acest târziu al nopții. o bucurie dăruită de faptul că pot să accesez iară siteul hermenia.com. nu știu cui trebuie să mulțumesc, însă am să vă pomenesc pe toți în rugăciunile mele. A.A.A. îți apreciez explicațiile și felul didactic în care te-ai aplecat aspura poemului meu. vă mulțumesc!
pentru textul : Felul în care murim deAtunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
pentru textul : photo deam citit și alte poeme legate de îngeri, multe și frumoase, din cele pe care le scrieți. constat că tema asta vă stimulează imaginația și o face cu prisos și roadă bună. felicitări pentru felul în care vă jucați cu îngerii!
pentru textul : clasică deNicolas si am hotărât să nu mai postez, o vreme. poate poeziile mele sunt prea slabe, prea ușoare pentru ,,greutatea,, acestui site.
și mai citesc, uneori, șicanele dintre membri care nu mi se par ,,prea ortodoxe,,.
mult success tuturor și fie ca cei mai ,,buni,, să câștige....ce? nu știu!
pentru textul : ...dacă deVă mulțumesc tuturor pentru că ați primit urarea mea :)
pentru textul : La mulți ani! dece să zic și eu...fain poem, Corina. cheers.
pentru textul : Honestly de"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor?"
Nu. Înseamnă mai aproape de sensul pe care l-ai explicat.
"Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala."
N-am înţeles chiar din prima.
"Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul..."
Gramatica, nu; cititorii, se poate.
"M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza"
Ok.
"Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta"
Pe mine nu mă dereanjează niciun scartait. Sincer, mai tare mă deranjează inadvertenţa conjuncţiei. Apoi, "scartaitul" de care pomeneşti nu se poate accentua decât dacă cititorul nu realizează că eventuala cratimă din "palmele-arme" este una de construcţie a unui subst. compus, nu una de contopirea a silabei; ceea ce este puţin probabil.
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deandu, am mai scos din repetiția "sufletului", mersi de semnalare versuri minimaliste? azi cam acesta e curentul: minimalist... am putea compara cu minimalismul din muzică... am resimțit stilizarea din versurile postate de tine, ce-ar fi să postezi tot poemul pe site? o zi bună, animus
pentru textul : anima mundi deok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
pentru textul : starea hermeneia decu cat recitesc ac text, cu atat mi se pare mai trist.
pentru textul : invocatio deEu incerc , nu am pretentia ca sunt perfecte textele. Mai bine spuneti unde gresesc inainte de a zice 'slab", "plin de clisee" etc
pentru textul : Să zbor deAsa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
pentru textul : în ziua cînd a trecut deSilvia, mereu ai fost binevenita sub textele mele, ba chiar mai mult, comentariile tale au fost mereu printre preferatele mele. Multumesc pentru sugestii, sunt binevenite. Probabil ca am sa modific acolo, sublinieaza mai puternic ideea, ce-i drept.
pentru textul : nopți albe depărerea lui nicodem :)
pentru textul : cincinal deNu merge adesea_simţeam şi nici ultimele două versuri. În rest, simpatic.
o poezie foarte aglomerata. in primul rand o gramada de cuvinte complicate (de multe ori acestia nu-si prea au locul intr-o poezie) la care se mai adauga si cateva versuri in engleza. acest "crepusculul" nu mi se pare deloc poetic, mi-ar fi placut mai mult: "amurgul camerei mele se intemeiaza pe faptul ca...". in versul patru amorului nu cred ca-i convine vecinatatea cuvintelor:"exacerbat de inextricabil" ca si eu aproape m-am balbait si m-a dus cu gandul la o perioada a copilariei sau adolescentei cand suntem tentati(de obicei in eseuri) a folosi tot felul de cuvinte complicate pentru "a da bine".nu cred ca are nevoie cititorul de asa ceva.scrii ceva de genul:"Crepusculul ochilor mei este o chestie ubicuă" dupa care vii cu un vers banal:"deoarece el există în tot ceea ce sunt eu", astfel fiind evident ca e o poezie contrafacuta, unele cuvinte sunt parca aruncate. "viitorul suna bine in falsitatea omenirii postmoderne" e ok, dar finalul nu e pe masura asteptarilor. nu prea vad rostul acelor "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este". cred ca era suficient:"nu exista decat trecut/ si crepuscul"
pentru textul : Crepuscul deVirgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) dete rog să introduci textele fără spații enorme înainte de text
pentru textul : Şarpele de aramă (XVIII) detotodată te rog să nu mai folosești editoare de text care introduc eventual astfel de spații. dacă nu vei prefera să procedezi așa mă voi vedea nevoit să îți filtrez modul de intrare a textelor
imaginea erosului nocturn, cumva? o adaptare carnală a sentimentelor. a LEX.
pentru textul : sephirot II demultumesc alma. încântat.
pentru textul : Stare existențială deImi sugerati sa sterg postarea de fata si sa fac din ea patru postari de proza scurta?
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deIntr-adevar "opinie" desemna in greaca cunoasterea comuna, vulgara spre deosebire de "episteme" considerata a fi adevarata cunoastere. Dar "Cele mai noi" suna aiurea... mai bine era inainte. Stiu ca ai asta in plan dar dat fiind ca se aduna textele ar fi oportun sa pui link si pe "comentarii".
pentru textul : ultimele modificări pe site desint doua greseli capitale in abordarea subiectului de mai sus, cu toata poezia care se vrea aici. sint greseli de pozitionare a autorului fata de adevar. dupa facerea omului, care este ultimul act creator al lui Dumnezeu, textul biblic spune raspicat: "Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune". E clar ca omul era facut foarte bine si insusi Dumnezeu declara asa. Si pana mai tarziu, aproape de potop, lui Dumnezeu nu i-a parut rau ca l-a facut pe om. de doua ori in text autorul ridica indoielnica intrebare: "oare a meritat"(?). aceasta este sămânţa de îndoială semănată de şarpe în mintea femeii: "oare a zis Dumnezeu cu adevărat..."? nu ai voie să pui la îndoială un decret al lui Dumnezeu. dacă o faci, tu însuţi devii "the devil's advocate". şi acea: Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului, despre care spune Nelu Jorj, este si ea tot la fel de falsă pentru că năluca asta este luată din coastă: "din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie şi a adus-o la om". autorul si comentatorul Nelu Jorj au facut o nedreptate logosului, una care ii dau castig de cauza amagitorului. textul e o pledoarie pentru neadevăr. no, aici se potriveşte bine acest "ne" pe care autorul îl împrumută în cuvântul "neîngerii". n e a d e v ă r.
şi Virgile, analfabeţii despre care vorbeşti, nu ştiu că omul nu a fost făcut în ziua a şaptea, nici în ce zi ar fi fost făcut el (si aici recunosc ca am facut o greşală necitind atent textul), analfabeţii ăştia, cam în procentaj de 80%, sînt absolut convinşi că tu, eu, ei, am fi venit din maimuţă.
îmi pare rău că ai scos iar bumerangul la mine. "obtuzul" ăla miroase a sânge. (am un prieten foarte bun, român, care locuieşte de 20 de ani in Ladera Ranch, si prin Mai, Iunie îi voi face o vizită. Voi trece si prin Dana Point si poate vom sta de vorbă. eu vin fără sabie.) n i c o d e m.
pentru textul : psalm deNiculescu, observ o tendinta de a raspunde agresiv comentariilor care, dintr-un motiv sau altul, nu iti cad bine. Nu trebuie confundata exigenta (si chiar este imbucurator ca pari a fi un adept al ei) cu ironiile si agresivitatea. Este adevarat ca este de preferat un comentariu asa cum l-ai cerut tu, pentru ca numai astfel el poate fi folositor, dar, pe de alta parte, nu putem inregimenta modalitatea in care fiecare vrea sa faca sau nu critica. Iar adresari de genul "in mandria ta de Mare Poet" sunt lipsite de respectul pe care incercam sa il promovam pe hermeneia.
pentru textul : photo decînd un text are așa o eroare în titlu mă tem că gradul de neglijență este prea mare.
pentru textul : Bilete pentru Monte Carlo deDaca Xena este o femelă atunci „Xena, al cărui nume” este o eroare. Deși ai putea contracara că te-ai referit la cîine și nu la cățea. Dar părerea mea este că este tot o eroare din neatenție.
Monte Carlo sau Montecarlo.
Greșeli de punctuație.
Mi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
pentru textul : Emoţia verde dePoate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
lasand gluma la o parte cred ca ar tb sa citesti mai mult sa scrii mai mult si apoi sa postezi selectiv.... cu sinceritate, francisc
pentru textul : Cioplitorului de vers deDorine, poate tu ai vazut ceea ce eu n-am vazut! dumitru s-a ars in tigaie poate pentru faptul ca, cu ochiul lui de sticla a vazut-o intrand in baie cu altcineva.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși dedragă țăran, acesta e cnceptul la care am aajuns eu. e ceva inestetic în asta?
pentru textul : fericirea II deam cautat un exemplu in literatura in care barbatul sa isi aduca femeia pe aceeasi treapta a cunoasterii si nu am gasit... pe aceeasi treapta a initierii... apoi m-am intrebat daca penelope si ulise au fost suflete pereche... in alta ordine de idei poemele din aceasta serie sunt la granita dintre mistica unui crestinism oriental si legende pagane, oferind o reinterpretare a acestora... textul are mai multe tablouri.. primul e o trimitere spe athosul sufletesc, stiut fiind faptul ca pe muntele sacru nu urca picior de femeie, dar ca inima lui e inchinata Maicii Domnului (/ci pur și simplu iese din mormânt fericită că soarele ajunge nu numai pe vârfuri ci și la poale acolo unde femeia își deschide cuminte cartea cu rugăciuni inima ei fiind talpa muntelui/) in acelasi timp e o intrebare retorica.. pana uinde il putem urma pe celalalt in cunoastere? daca nu exista o individualizare a acestei intieri unde nici macar iubirea nu pătrunde.. a doua strofă cuprinde jocul de cuvinte dramă / drahmă generator de limbaj straniu... cum uneori vindem din noi bucată cu bucată să primenim locul pe unde știm că va răsări iubirea, ne coasem si descoasem pielea ca un stejar al lui mamvri... e mult de spus, oricum multumessc de trecere si meditatie, andrei...
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV dePagini