Am evadat un pic în munți, în albul lor care atinge cerul, motiv pentru care răspunsul și mulțumirile mele vin târziu.
Vă mulțumesc, Virgil, Silviu, Carmen, Nicholas Dinu, Adrian și Silvia! Am scris cu drag pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare dintre cei antologați, pentru fiecare cititor care zăbovește aici.
multumesc pentru trecere si comentariu, elian. probabil ca e "repede chemator" in functie de cine esti, barbat sau femeie, dar evident asta se poate discuta multa vreme. sper sa mai citesti si alta data
Femeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
Dorin, chiar n-am idee cum să răspund comentariului tău. Să fie piticii de vină? Să fie berea? Mulțumesc că, în trecere spre Monte Carlo, ți-ai făcut timp și pentru un popas la cantilena mea. Toate cele bune!
ma copleseste grija pe care o nutriti fata de viitorul meu. nu in ultimul rand, va raman profund indatorata pt faptul ca va aplecati cu o vadita condescendenta asupra unor texte de duzina. eu, ca autor de pluton, riscam pana in acest moment sa nu fiu bagata in seama.
ca orice om, imi ingadui si eu texte mai bune sau mai slabe, dupa posibilitati. daca vreti sa intrati si pe textele mele in engleza, va rog lasati-mi acolo com, in engleza.
acest text nu e bine dotat dupa cum observati dar l-am lasat sa supravietuiasca aici asa cum o putea el, cu malformatii cu tot.
ankh - e simbolul crucifixului egiptean. ca instrument initiatic, capta vibratia incantatiei dar, spre deosebire de crucifixul crestin caruia ii lipseste bucla din varf, in loc sa o raspandeasca in jur, o redirectiona energetic in corp. (dpdv grafic, seamana cu forma corpului uman) de aceea pt mine e un apanaj al rezonantei verbale (-orare).
acest text a fost un experiment si il puteti lua ca atare.
urmatorul text ce va fi postat azi vi-l dedic dvs, cu gratie sau fara.
VV
Andule, de incursiuni de genul, nici măcar aparent literare, sunt sătul la tine, pentru că ai un şablon, până şi lexical. Ai tot repetat, pe la toţi autorii, aceleaşi şi aceleaşi inepţii. Se vede, omule, cu ochiul liber că nu ştii să abordezi un text, dpdv critic, dar asta nu ar fi o problemă. Problema e că epatezi găunos în loc să te rezumi la eternul şi cinstitul "nu mi-a plăcut". Auzi la el - "prozodie"...
Şi eşti şi pătimaş şi invidios că nu-ţi dedic versuri :)).
Sebi, mulţam pentru, dar nu ştiu cine-i "aghorhiesei [ăsta care] scrie a dracu de mișto" :).
Cristina, cred că înţelegem diferit filosofia. De bine!
te cred, Bianca, dar nu sunt adeptul fortarilor, asimilarile de cititori mi le doresc firesti, fara socuri de bici sau arcane, asa ca nu te voi forta nicicand, ba chiar, vazand ca imi apreciezi mai mult comentariile, iti recomand chiar optiunea mai lesne lucrativa a accesarii lor singulare, fara de poezele, daca nu vrei emoticoane, nu-ti mai dau, ai fi putut sa-mi spui asta direct, nu transformandu-te in purtatoarea de cuvant a lui Virgil, ca la o conferinta de presa la guvern sau ca in clasa intai directoarea adjuncta (pe cuvant ca am batistuta curata, daca si acest fapt intereseaza), desi Virgil, care a fost de fata la crima de lezmajestate comisa, nu a pomenit si nici nu l-a interesat acest aspect, desigur minor si justificabil in cadrul unei discutii scrise in care un zambet poate fi ajutator intelesului, apropo de directoare si de linii, Bianca, sunt sigur ca vei mai citi pasteluri, dar nu inainte de a-l fi citit pe al meu ("Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc..." ar trebui scris, corect "Nu e nici primul si nu va fi nici ultimul pastel citit de mine..." - probabil Virgil a mentionat ceva si de logica gramaticala printre rugaminti, dar ai uitat, n-a mai fost loc de emoticoane) - e paranteza simpla, nu emoticocoane de-astea :), am inteles
desi am doua rezerve: prima legata de verbul a trebalui care m-a lovit in versul 3, e impresia mea no ofense, si a doua legata de final - desi inteleg unde bati, dar sa visezi la privirile lor din patul imaculat mi se pare cam aiurea. Poate pentru ca eu ma gandesc la altceva in aceleasi circumstante, de exemplu la... femeile executate cu burka pe fata, pe stadioane. La privirile lor de dincolo. Ascunse. Nedezvaluite nici inainte de moarte.
cu antecomentatorul meu. Versul cu brazii bărbaţi este unul deosebit. Întreaga poezie are cursivitate şi mesaj bine conturat. Am reţinut de asemenea următoarele versuri:
"mă desprind
ca o fântână din apă
mă desprind moale şi rece şi simplu
din scutecul meu de copil
amăgit de atâtea încrederi
în puterile mele umflate cu pompa".
Poate aş fi renunţat la 1-2 epitete în prima strofă: la moale sau la rece şi la simplu, sau la toate trei. La mesajul pe care îl are de transmis, efectiv nu adaugă nimic, doar lungesc inutil versul.
...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
apreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
pur si simplu pentru zilele care sînt în plus si pentru vorbești cu oameni care nu există si pentru și ți se face greață de concluzii / ți se face greață să ai dreptate si pentru tot restul
drept că pentru mine, ăsta e un subiect sensibil, dar divinitatea, psalmii în general( cei bine scriși) întotdeauna mi-au atins o coardă sensibilă. ceea ce tocmai am citit eu aici e scris într-o notă atât de sensibilă, atât de frumoasă și atât de autentică încât parcă mi-a conturat acea viziune despre cum ar fi o zi doar eu cu El.
„apoi te ridici înalt pe verandă
scrutezi zarea visător și îmi dictezi
dragă paul
eu am fost cu tine
apoi te ridici printr-un stol de vrăbii speriate
dacă nu ai fi
viața asta e doar o înregistrare proastă
a unui concert pink
floyd” aș spune remarc, dar mă tem că aș cădea în tot felul de afirmații care de fapt nu spun nimic. mă opresc aici!
comentariul tău este mediocru şi nu poemul; punctuaţia este pusă exact acolo unde îi este locul.
Pe lângă asta, te-aş ruga să comentezi textul şi nu comentariile ori atitudinile userilor, altfel încalci regulamentul.
Poţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
O simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
îmi place ideea de lume-bibliotecă...interesantă ... poate că ceasul norocos va sări chiar dacă din ultimele pagini (niciodată nu e prea târziu, nu?) și va umple locul rămas gol pentru tine... îți doresc un nou început mai bun decât toate celelalte.
Ai dreptate, Yester, ultimul vers e superfluu dar îmi este foarte greu să renunț la el... În timp, poate voi reuși. Timpul le rezolvă pe toate. Mulțumesc.
sa fie doar o antimetabola a Pestelui cu Periscop din insula de hirtie anagama sau o simpla chemare ce rezida inca in mesajul sticlei duoa zeci de ani? cineva porneste "mașina de mâzgălit verbe pe nisip" de-a lungul dunei sau sint numai dirijabile ce bintuie aiurea prin jocurile simturilor noastre? (singura expresie" oratanii amfibii" diminueaza forta imaginii "Orătănii amfibii fac semne despre corăbii luminoase /dirijabile malbastre, duhori nisipoase/scrijeli pe marginea dunei.") ...nu demonta totusi periscopul. imprumuta-l din cind in cind... si pastreaza o culoare galbena pestelui (si submarinului aferent pe care il presimt deja). Parfois J'aimerais mourir/Pour ne plus rien avoir/Parfois J'aimerais mourir/Pour plus jamais te voir...
Drăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
Poezia mi se pare interesantă, dar prea directă. Are ceva de romanță. Strofa a doua este reușită, chiar și a treia, cu excepția primului vers, care mie îmi pare în contradicție cu restul textului. În privința finalului, și eu cred că ar trebui modificat. Cel puțin acel nume propriu îl găsesc absolut inutil. Dacă ții atât de mult să-l păstrezi, eu zic să-i trimiți și lui poezia, poate revine la sentimente mai bune. Cu simpatie, Petru Sper să nu te superi pentru gluma mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am evadat un pic în munți, în albul lor care atinge cerul, motiv pentru care răspunsul și mulțumirile mele vin târziu.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deVă mulțumesc, Virgil, Silviu, Carmen, Nicholas Dinu, Adrian și Silvia! Am scris cu drag pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare dintre cei antologați, pentru fiecare cititor care zăbovește aici.
multumesc pentru trecere si comentariu, elian. probabil ca e "repede chemator" in functie de cine esti, barbat sau femeie, dar evident asta se poate discuta multa vreme. sper sa mai citesti si alta data
pentru textul : îmi este teamă de femeie deFemeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
pentru textul : femeia și ploaia deDorin, chiar n-am idee cum să răspund comentariului tău. Să fie piticii de vină? Să fie berea? Mulțumesc că, în trecere spre Monte Carlo, ți-ai făcut timp și pentru un popas la cantilena mea. Toate cele bune!
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă dema copleseste grija pe care o nutriti fata de viitorul meu. nu in ultimul rand, va raman profund indatorata pt faptul ca va aplecati cu o vadita condescendenta asupra unor texte de duzina. eu, ca autor de pluton, riscam pana in acest moment sa nu fiu bagata in seama.
ca orice om, imi ingadui si eu texte mai bune sau mai slabe, dupa posibilitati. daca vreti sa intrati si pe textele mele in engleza, va rog lasati-mi acolo com, in engleza.
acest text nu e bine dotat dupa cum observati dar l-am lasat sa supravietuiasca aici asa cum o putea el, cu malformatii cu tot.
ankh - e simbolul crucifixului egiptean. ca instrument initiatic, capta vibratia incantatiei dar, spre deosebire de crucifixul crestin caruia ii lipseste bucla din varf, in loc sa o raspandeasca in jur, o redirectiona energetic in corp. (dpdv grafic, seamana cu forma corpului uman) de aceea pt mine e un apanaj al rezonantei verbale (-orare).
pentru textul : Cuvântul-cheie deacest text a fost un experiment si il puteti lua ca atare.
urmatorul text ce va fi postat azi vi-l dedic dvs, cu gratie sau fara.
VV
Apropo, Villon n-a scris săracul în secolul 13, pentru simplul fapt că s-a născut prin 1400 și ceva...sau poate știți Dvs. ceva ce noi nu știm...
pentru textul : Anotimp deun poem carnal și senzual ce chiar te face să te topești.
pentru textul : Omul de zăpadă deAndule, de incursiuni de genul, nici măcar aparent literare, sunt sătul la tine, pentru că ai un şablon, până şi lexical. Ai tot repetat, pe la toţi autorii, aceleaşi şi aceleaşi inepţii. Se vede, omule, cu ochiul liber că nu ştii să abordezi un text, dpdv critic, dar asta nu ar fi o problemă. Problema e că epatezi găunos în loc să te rezumi la eternul şi cinstitul "nu mi-a plăcut". Auzi la el - "prozodie"...
Şi eşti şi pătimaş şi invidios că nu-ţi dedic versuri :)).
Sebi, mulţam pentru, dar nu ştiu cine-i "aghorhiesei [ăsta care] scrie a dracu de mișto" :).
Cristina, cred că înţelegem diferit filosofia. De bine!
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul dete cred, Bianca, dar nu sunt adeptul fortarilor, asimilarile de cititori mi le doresc firesti, fara socuri de bici sau arcane, asa ca nu te voi forta nicicand, ba chiar, vazand ca imi apreciezi mai mult comentariile, iti recomand chiar optiunea mai lesne lucrativa a accesarii lor singulare, fara de poezele, daca nu vrei emoticoane, nu-ti mai dau, ai fi putut sa-mi spui asta direct, nu transformandu-te in purtatoarea de cuvant a lui Virgil, ca la o conferinta de presa la guvern sau ca in clasa intai directoarea adjuncta (pe cuvant ca am batistuta curata, daca si acest fapt intereseaza), desi Virgil, care a fost de fata la crima de lezmajestate comisa, nu a pomenit si nici nu l-a interesat acest aspect, desigur minor si justificabil in cadrul unei discutii scrise in care un zambet poate fi ajutator intelesului, apropo de directoare si de linii, Bianca, sunt sigur ca vei mai citi pasteluri, dar nu inainte de a-l fi citit pe al meu ("Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc..." ar trebui scris, corect "Nu e nici primul si nu va fi nici ultimul pastel citit de mine..." - probabil Virgil a mentionat ceva si de logica gramaticala printre rugaminti, dar ai uitat, n-a mai fost loc de emoticoane) - e paranteza simpla, nu emoticocoane de-astea :), am inteles
pentru textul : Septembrie, începuturi deOk, Adrian. M-ai convins. Aștept din partea ta un feedback după ce revin cu modificări. salut.Eugen.
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn dedesi am doua rezerve: prima legata de verbul a trebalui care m-a lovit in versul 3, e impresia mea no ofense, si a doua legata de final - desi inteleg unde bati, dar sa visezi la privirile lor din patul imaculat mi se pare cam aiurea. Poate pentru ca eu ma gandesc la altceva in aceleasi circumstante, de exemplu la... femeile executate cu burka pe fata, pe stadioane. La privirile lor de dincolo. Ascunse. Nedezvaluite nici inainte de moarte.
pentru textul : privirea și parbrizul deerrr-atele: )...tocmai la final...se putea fara?! in-consistenta si "cand vine vorba de astfel e subiecte" o zi frumoasa va doresc.
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul de"dar te rog nu-i cere scuze dacă vrea să te refuze" parca versurile astea nu-si au locul intr-o doina, Ovidiu. Ai putea sa le inlocuiesti?
pentru textul : cu doina-n gând... decu antecomentatorul meu. Versul cu brazii bărbaţi este unul deosebit. Întreaga poezie are cursivitate şi mesaj bine conturat. Am reţinut de asemenea următoarele versuri:
"mă desprind
ca o fântână din apă
mă desprind moale şi rece şi simplu
din scutecul meu de copil
amăgit de atâtea încrederi
în puterile mele umflate cu pompa".
Poate aş fi renunţat la 1-2 epitete în prima strofă: la moale sau la rece şi la simplu, sau la toate trei. La mesajul pe care îl are de transmis, efectiv nu adaugă nimic, doar lungesc inutil versul.
Doar o părere,
pentru textul : pâlpâire deBot Eugen
...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deapreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
...are un iz de ceva finuț, comentariul tău, Matei. primesc nuanța. mulțam!
pentru textul : ferestrele nu au nume depur si simplu pentru zilele care sînt în plus si pentru vorbești cu oameni care nu există si pentru și ți se face greață de concluzii / ți se face greață să ai dreptate si pentru tot restul
pentru textul : aleph sau prima teorie a incompatibilității dedrept că pentru mine, ăsta e un subiect sensibil, dar divinitatea, psalmii în general( cei bine scriși) întotdeauna mi-au atins o coardă sensibilă. ceea ce tocmai am citit eu aici e scris într-o notă atât de sensibilă, atât de frumoasă și atât de autentică încât parcă mi-a conturat acea viziune despre cum ar fi o zi doar eu cu El.
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu de„apoi te ridici înalt pe verandă
scrutezi zarea visător și îmi dictezi
dragă paul
eu am fost cu tine
apoi te ridici printr-un stol de vrăbii speriate
dacă nu ai fi
viața asta e doar o înregistrare proastă
a unui concert pink
floyd” aș spune remarc, dar mă tem că aș cădea în tot felul de afirmații care de fapt nu spun nimic. mă opresc aici!
comentariul tău este mediocru şi nu poemul; punctuaţia este pusă exact acolo unde îi este locul.
Pe lângă asta, te-aş ruga să comentezi textul şi nu comentariile ori atitudinile userilor, altfel încalci regulamentul.
Eugen
pentru textul : Conul de umbră de02.06.2012;
11:39
Poţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
pentru textul : Poem fără picioare deO simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
pentru textul : de ce să nu știu deMulţumesc cu întârziere pentru citire şi comentariu.
pentru textul : legământul cel nou deîmi place ideea de lume-bibliotecă...interesantă ... poate că ceasul norocos va sări chiar dacă din ultimele pagini (niciodată nu e prea târziu, nu?) și va umple locul rămas gol pentru tine... îți doresc un nou început mai bun decât toate celelalte.
pentru textul : locul tău gol deom mare cu urme vizibile, hmm , astept iarna:)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” de..sint convinsa ca vei gasi crenguta de maslin daca o cauti bine bine:p...sa tragem linie, nu? let's all move on!
pentru textul : l’absente deAi dreptate, Yester, ultimul vers e superfluu dar îmi este foarte greu să renunț la el... În timp, poate voi reuși. Timpul le rezolvă pe toate. Mulțumesc.
pentru textul : Hemoglife. șapte ani desa fie doar o antimetabola a Pestelui cu Periscop din insula de hirtie anagama sau o simpla chemare ce rezida inca in mesajul sticlei duoa zeci de ani? cineva porneste "mașina de mâzgălit verbe pe nisip" de-a lungul dunei sau sint numai dirijabile ce bintuie aiurea prin jocurile simturilor noastre? (singura expresie" oratanii amfibii" diminueaza forta imaginii "Orătănii amfibii fac semne despre corăbii luminoase /dirijabile malbastre, duhori nisipoase/scrijeli pe marginea dunei.") ...nu demonta totusi periscopul. imprumuta-l din cind in cind... si pastreaza o culoare galbena pestelui (si submarinului aferent pe care il presimt deja). Parfois J'aimerais mourir/Pour ne plus rien avoir/Parfois J'aimerais mourir/Pour plus jamais te voir...
pentru textul : Peștele cu Periscop deDrăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
pentru textul : my Mary deSe prea poate să ai dreptate. Tare aș vrea să știu însă, cum te-aș putea întreba pe tine atunci când postez o poezie?
pentru textul : Inima mea decupată dePoezia mi se pare interesantă, dar prea directă. Are ceva de romanță. Strofa a doua este reușită, chiar și a treia, cu excepția primului vers, care mie îmi pare în contradicție cu restul textului. În privința finalului, și eu cred că ar trebui modificat. Cel puțin acel nume propriu îl găsesc absolut inutil. Dacă ții atât de mult să-l păstrezi, eu zic să-i trimiți și lui poezia, poate revine la sentimente mai bune. Cu simpatie, Petru Sper să nu te superi pentru gluma mea.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar dePagini