Am primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
Dar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
Întregul ăsta așa cum l-ai conceput își pierde substanța cu mult înaintea finalului, ar fi fost bine să postezi separat fiecare text. Mi-a plăcut primul
aaaa "romîânia" e scris anume așa! m-am prins după ce am citit în diagonală comentariile. ce nu îmi place e chiar primul vers, nu îi înțeleg rostul. titlul nu mi se pare tocmai potrivit. textul e din Sadicele?
... e destul de frumos să fiu capăt prin ceea ce scriu.ești aceeași ființă fermecătoare care știe să spună exact ceea ce gândește. mulțumesc, Vio! Dacă mă bucur cândva, o fac atunci când oameni pe care îi apreciez își exprimă părerea în mod sincer și cugetat asupra a ceea ce fac. Virgil, tu știi că ești unul dintre aceia. îți mulțumesc și pentru că ai remarcat reținerea. Matei, mergi ca de obicei la țintă și simțul tău liric nu te înșeală. ești din ce în ce mai atent la ansamblu fără să neglijezi particularul. personal eu cred că nu tu cauți poezia, ci ea pe tine.mulțam fain pentru sublinieri și nu numai. cu gânduri bune, paul
Profetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
am citit cateva texte ale tale. initiezi "socializari" interesante, cu verva si simpatie, deschizi subiecte insolite, spatioase, dar te desfaci prea mult, spre final. ai tendinta sa lasi prea des dicteul sa te stapaneasca. senzatia este de caiet dictando pe care il incepi curat, cu grija si placere, cu dunga trasa frumos, dupa care te plictisesti si incepi sa desenezi haotic, ce-ti vine, printre randuri. imi place a ti-ai fixat un univers poetic, dar trebuie sa insisti mai mult la stil.
destul de circumspect text. ai sa te burzuluiesti la mine dar primele doua versuri imi amintesc de silvia caloianu si ale ei "niciodata in... " pe de alta parte nu stiu cum sa imi explica aparitia de doua ori a expresiei "vor trosni... bustenii in soba". este ori neatentie ori vrei sa ne spui ceva si nu ma prind eu. ultima data cind am fost in Romania era asa de cal ca numai ideea de busteni in soba trosnind imi da ameteli
...ca de altfel majoritatea textelor tale și acesta este unul excelent. lexisul sau elocutio ales cu grijă, modern dau fluență și sincronie sentimentelor camuflate derizoriu. tu expui ceea ce comunul are mai valoros: imediatul. și o faci cu succes. mă feresc să exemplific pentru că am observat o unitate în textele tale și știu că este premeditată. deci ai respectul și admirația mea chiar și când nu las un semn. acum doar îngălbenirea. cu gânduri bune, paul
La fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
personal mă îndoiesc că laurenţiu s-a referit la conotaţia biblică. de fapt am vrut să spun că probabil intenţionînd să spună ceva a alunecat în formula pe care unii traducători ai noului testament au numit-o "tăiere împrejur a inimii" (sau cu inima). eu cred că el a vrut să spună altceva. dar nu i-a reuşit. în orice caz, mă îndoiesc că se referea la inimă cînd vorbea despre eventualitatea unui "orgasm mimat".
Adrian, din comentariul tău pe final eu îți recomand starea de vomă... nu mort de râs!
Poemul tău e premiat și pe celălalt site, am observat acum prin nu-știu-și-nici-nu-mă-interesează-ce-mecanisme-funcționează-acolo, însă asta nu înseamnă, în opinia mea, că tu trebuie să fii mulțumit cu acest produs, părerea mea.
Poemul tă nu doar că scârțâie din toate încheieturile, ci vine peste cititor amenințător ca un car de luptă scos din uz de o sută de ani și care se rostogolește la vale cu singurul argument al kilogramelor poate tonelor sale de material.
Acum un an și ceva am mai purtat o discuție (oarecum unidirecțională, pentru că tu nu binevoiești să îmi răspunzi considerând că îmi ești superior) în care ți-am arătat câteva locuri comune pe care le tot frecventezi în poeme, ca pe o budă ecologică din parc atunci când nu mai poți să te ții cât să ajungi acasă.
În poemul ăsta ai vreo trei locuri dintr-astea
Oricâtă apreciere ai primit și poate vei mai primi pe acest text, eu îl consider mediocru și extrem de previzbil.
Asta față de ceea eu aștept de la tine, desigur.
Nu știu de ce mi s-ar părea potrivit, în versul al doilea, „din ziua aceea”, în loc de „din ziua aceasta”. Poate că ar asigura o mai bună legătură temporală cu primele două versuri. Altfel, parcă e bruscă trecerea în prezent (acum, aici). La partea mediană trebuie să inspirăm mult aer ca să putem citi :)
„vom visa călătoriile copiilor și morților
desfăcuți sub el ca niște fluturi
care au renunțat să zboare
pentru odihna nepretențioasă
a insectarului”
Cred că „iubito” poate lipsi.
Îmi place că e un poem unitar în idee și stare. Remarc versurile „fundătura acestui hotel/ îngălbenit ca un spital de gînduri” și încă vreo câteva.
PS. Cred că după punctele de la titlu trebuie spațiu.
snowdon king, de ce nu spui că nu vrei să îmi exprim opinia și să comentez textele pe care le postezi? de ce mă ataci și mă jignești? eu nu am făcut decît să vorbesc despre textul tău. care mi s-a părut deplorabil. eu nu am spus nimic despre persoana ta. tu chiar nu vezi cine este cel ce jignește? dar îți promit că nu îmi voi mai pierde timpul cu textele tale de acum încolo. să fii sănătos.
Multumesc Andule pentru spectacol, era sa ma inec de ris. Asa bine nu am mai ris de pe vremea cind Divertisu' facea spectacole bune. Merci inca o data.
Mircea, Multumesc tie pentru cuvintele deloc laconice de aceasta data :-) Si da, ai simtit bine, acest poem este o amintire si ca orice amintire vie este un poem. Te mai astept, Andu
unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
Otilia, poemul tău denotă o trăire autentică dar suferă de prea multe greșeli de exprimare.
de exemplu strofa a treia este foarte confuză... poate un 'pe' acolo în ultimul vers ar mai lămuri câte ceva, zic și eu...
apoi strofa a patra debutează cu celebra strivire a limbii române 'din' ca un fel de economie a lui 'dintre'... iar cenușa chiar nu arde! poate un 'e' ar salva exprimarea, nu doar matematica logaritmilor.
Pe scurt, un poem care ar putea fi bun dacă nu ar fi atât de neglijent, de indiferent.
ciudata interpretarea aceasta a comercialului, bobadil. asa cum a fost simtit, exact asa a fost scris textul acesta. se vrea un strigat camuflat intr-o senzualitate neaosa, doar atat. multumesc amandurora pentru semne.
dragă kiki, atunci cînd scrii în limba română „m-ai am un motiv” te asigur că nici nu mai ai nevoie de biografie. e suficientă lipsa de ortografie. pentru ca să nu mai ai „o atitudine subiectivă lagată de autorul textului”
Idilă cu nostalgia. Evocare şi redimensionare. Expresia - poate nu foarte originală - se mulează perfect pe conţinut. Epicul şi liricul au un echilibru bun. Imaginea, care e decisivă într-o scriere de genul, e aşa cum trebuie - mai mult descriptivă decât sugestivă şi este obţinută printr-un lexic propice. Cred că e tipul de text care nu are nevoie de experienţa directă a cititorului pentru a fi simţit de acesta.
Dacă ar fi să aleg câteva versuri tari:
" pe atunci soarele curgea ca mălaiul" - pentru că îl văd ca un vers scris pentru "atunci", cu ochii de acum, şi înţeleg soarele curgând... repede şi împrăştiat.
" îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept"
"şterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
[...]
şi cântam mânzului cu piele de caramea"
La polul opus:
"săream gardul ca un hoţ să nu ştie nimeni unde sunt" - versul italic explică, şi o face fără valenţe artistice. Eu l-aş tăia, lăsând cititorul să tragă concluzii. Sau aş înlocui comparaţia astfel încât să surprind în ea şi sensul "să nu ştie nimeni unde sunt". Ceva ca "săream gardul ca un evadat".
"ca în formă de turtă dulce" - aş reformula, pentru a scăpa de "ca în".
În concluzie, e un text (foarte) curat din mai multe puncte de vedere, care, surprinzător, pentru tema pe care o abordează, mi-a plăcut mult, şi doar unitatea doi mă face să nu-l remarc şi altfel.
cred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
Emil, n-am incadrat textul la "experiment" chiar din motivul pe care f bine l-ai sesizat, nu completeaza nicidecum fotografia. E asa cum a observat si Adriana, doar un pretext. E un text pe care l-am scris ca un omagiu adus fotografului Kevin Carter, chiar daca e paralel cu fotografia. Aceasta fotografie, povestea ei si drama artistului Kevin Cartr m-au impresionat si am descris in scurtul fragment liric niste sentimente personale dar fara a avea pretentia ca rezultatul sa "sustina" lucrarea de arta, atasata. Repet, e un omagiu, ca o poezie pe care o dedici lui Mihai Eminescu spre exemplu. Daca totusi se va considera ca e mai bine sa nu las fotografia, asa voi face. cu respect, Violeta
Multumesc pentru penita aurita, dar mai ales, multumesc pentru sugestii. Poemul e putin mai vechi, aveam nevoie de o perspectiva noua. Ma bucur doar ca a reusit sa trezeasca ceva, inseamna ca nu e chiar asa de prafuit cum am crezut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ok, alma! Să încerc ce se poate face...
pentru textul : insulele lui langerhans deAm primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
pentru textul : poem de 70 de cenți deDar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
Întregul ăsta așa cum l-ai conceput își pierde substanța cu mult înaintea finalului, ar fi fost bine să postezi separat fiecare text. Mi-a plăcut primul
pentru textul : grand touring deaaaa "romîânia" e scris anume așa! m-am prins după ce am citit în diagonală comentariile. ce nu îmi place e chiar primul vers, nu îi înțeleg rostul. titlul nu mi se pare tocmai potrivit. textul e din Sadicele?
pentru textul : e bună tipa demultumesc mult pentru incurajare!
pentru textul : năluca de... e destul de frumos să fiu capăt prin ceea ce scriu.ești aceeași ființă fermecătoare care știe să spună exact ceea ce gândește. mulțumesc, Vio! Dacă mă bucur cândva, o fac atunci când oameni pe care îi apreciez își exprimă părerea în mod sincer și cugetat asupra a ceea ce fac. Virgil, tu știi că ești unul dintre aceia. îți mulțumesc și pentru că ai remarcat reținerea. Matei, mergi ca de obicei la țintă și simțul tău liric nu te înșeală. ești din ce în ce mai atent la ansamblu fără să neglijezi particularul. personal eu cred că nu tu cauți poezia, ci ea pe tine.mulțam fain pentru sublinieri și nu numai. cu gânduri bune, paul
pentru textul : m-a început albul demultumesc de semn si ginduri. te mai astept.
pentru textul : pe urmele himerei dedin
nimic nu mi se pare mai înălţător
decât îndemnul şi calea de urmat
pentru sufletul meu neliniştit
căzut acum în smerenie
în
nimic nu pare mai înălţător
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie
Mulţumesc Anna, pentru aprecierea şi părerea ta corectă.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine deProfetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
pentru textul : jurnal de nesomn III deam citit cateva texte ale tale. initiezi "socializari" interesante, cu verva si simpatie, deschizi subiecte insolite, spatioase, dar te desfaci prea mult, spre final. ai tendinta sa lasi prea des dicteul sa te stapaneasca. senzatia este de caiet dictando pe care il incepi curat, cu grija si placere, cu dunga trasa frumos, dupa care te plictisesti si incepi sa desenezi haotic, ce-ti vine, printre randuri. imi place a ti-ai fixat un univers poetic, dar trebuie sa insisti mai mult la stil.
pentru textul : Despre o buză dedestul de circumspect text. ai sa te burzuluiesti la mine dar primele doua versuri imi amintesc de silvia caloianu si ale ei "niciodata in... " pe de alta parte nu stiu cum sa imi explica aparitia de doua ori a expresiei "vor trosni... bustenii in soba". este ori neatentie ori vrei sa ne spui ceva si nu ma prind eu. ultima data cind am fost in Romania era asa de cal ca numai ideea de busteni in soba trosnind imi da ameteli
pentru textul : tu trează nămeți de...ca de altfel majoritatea textelor tale și acesta este unul excelent. lexisul sau elocutio ales cu grijă, modern dau fluență și sincronie sentimentelor camuflate derizoriu. tu expui ceea ce comunul are mai valoros: imediatul. și o faci cu succes. mă feresc să exemplific pentru că am observat o unitate în textele tale și știu că este premeditată. deci ai respectul și admirația mea chiar și când nu las un semn. acum doar îngălbenirea. cu gânduri bune, paul
pentru textul : în fond e totul lavabil deLa fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) depersonal mă îndoiesc că laurenţiu s-a referit la conotaţia biblică. de fapt am vrut să spun că probabil intenţionînd să spună ceva a alunecat în formula pe care unii traducători ai noului testament au numit-o "tăiere împrejur a inimii" (sau cu inima). eu cred că el a vrut să spună altceva. dar nu i-a reuşit. în orice caz, mă îndoiesc că se referea la inimă cînd vorbea despre eventualitatea unui "orgasm mimat".
pentru textul : inima dimprejur tăiată deAdrian, din comentariul tău pe final eu îți recomand starea de vomă... nu mort de râs!
pentru textul : Despărţire dePoemul tău e premiat și pe celălalt site, am observat acum prin nu-știu-și-nici-nu-mă-interesează-ce-mecanisme-funcționează-acolo, însă asta nu înseamnă, în opinia mea, că tu trebuie să fii mulțumit cu acest produs, părerea mea.
Poemul tă nu doar că scârțâie din toate încheieturile, ci vine peste cititor amenințător ca un car de luptă scos din uz de o sută de ani și care se rostogolește la vale cu singurul argument al kilogramelor poate tonelor sale de material.
Acum un an și ceva am mai purtat o discuție (oarecum unidirecțională, pentru că tu nu binevoiești să îmi răspunzi considerând că îmi ești superior) în care ți-am arătat câteva locuri comune pe care le tot frecventezi în poeme, ca pe o budă ecologică din parc atunci când nu mai poți să te ții cât să ajungi acasă.
În poemul ăsta ai vreo trei locuri dintr-astea
Oricâtă apreciere ai primit și poate vei mai primi pe acest text, eu îl consider mediocru și extrem de previzbil.
Asta față de ceea eu aștept de la tine, desigur.
Nu știu de ce mi s-ar părea potrivit, în versul al doilea, „din ziua aceea”, în loc de „din ziua aceasta”. Poate că ar asigura o mai bună legătură temporală cu primele două versuri. Altfel, parcă e bruscă trecerea în prezent (acum, aici). La partea mediană trebuie să inspirăm mult aer ca să putem citi :)
„vom visa călătoriile copiilor și morților
desfăcuți sub el ca niște fluturi
care au renunțat să zboare
pentru odihna nepretențioasă
a insectarului”
Cred că „iubito” poate lipsi.
Îmi place că e un poem unitar în idee și stare. Remarc versurile „fundătura acestui hotel/ îngălbenit ca un spital de gînduri” și încă vreo câteva.
PS. Cred că după punctele de la titlu trebuie spațiu.
pentru textul : călătorii.cioburi.zile desnowdon king, de ce nu spui că nu vrei să îmi exprim opinia și să comentez textele pe care le postezi? de ce mă ataci și mă jignești? eu nu am făcut decît să vorbesc despre textul tău. care mi s-a părut deplorabil. eu nu am spus nimic despre persoana ta. tu chiar nu vezi cine este cel ce jignește? dar îți promit că nu îmi voi mai pierde timpul cu textele tale de acum încolo. să fii sănătos.
pentru textul : Transplant de inimă deMultumesc Andule pentru spectacol, era sa ma inec de ris. Asa bine nu am mai ris de pe vremea cind Divertisu' facea spectacole bune. Merci inca o data.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deam scris destul de mult, dar am si o explicatie: de cand nu mai scriu texte propriu-zise scriu comentarii cat un text intreg :)
pentru textul : iubirea la podu iloaiei demulţumesc pentru semnalare Mariana.
pentru textul : prea linişte pentru septembrie deacolo e locul versului doar că am păpat un "de",neatenţia, îmi cer scuze.
am completat.
Mircea, Multumesc tie pentru cuvintele deloc laconice de aceasta data :-) Si da, ai simtit bine, acest poem este o amintire si ca orice amintire vie este un poem. Te mai astept, Andu
pentru textul : excalibur deunele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
pentru textul : o călătorie cu darwin deOtilia, poemul tău denotă o trăire autentică dar suferă de prea multe greșeli de exprimare.
pentru textul : one way ticket dede exemplu strofa a treia este foarte confuză... poate un 'pe' acolo în ultimul vers ar mai lămuri câte ceva, zic și eu...
apoi strofa a patra debutează cu celebra strivire a limbii române 'din' ca un fel de economie a lui 'dintre'... iar cenușa chiar nu arde! poate un 'e' ar salva exprimarea, nu doar matematica logaritmilor.
Pe scurt, un poem care ar putea fi bun dacă nu ar fi atât de neglijent, de indiferent.
ciudata interpretarea aceasta a comercialului, bobadil. asa cum a fost simtit, exact asa a fost scris textul acesta. se vrea un strigat camuflat intr-o senzualitate neaosa, doar atat. multumesc amandurora pentru semne.
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii dedragă kiki, atunci cînd scrii în limba română „m-ai am un motiv” te asigur că nici nu mai ai nevoie de biografie. e suficientă lipsa de ortografie. pentru ca să nu mai ai „o atitudine subiectivă lagată de autorul textului”
pentru textul : Rectiliniu deMi-a plăcut poemul tău. Are nerv şi a fost o plăcere să-l citesc. Cezar
pentru textul : Coboară pe umerii uzi deIdilă cu nostalgia. Evocare şi redimensionare. Expresia - poate nu foarte originală - se mulează perfect pe conţinut. Epicul şi liricul au un echilibru bun. Imaginea, care e decisivă într-o scriere de genul, e aşa cum trebuie - mai mult descriptivă decât sugestivă şi este obţinută printr-un lexic propice. Cred că e tipul de text care nu are nevoie de experienţa directă a cititorului pentru a fi simţit de acesta.
Dacă ar fi să aleg câteva versuri tari:
" pe atunci soarele curgea ca mălaiul" - pentru că îl văd ca un vers scris pentru "atunci", cu ochii de acum, şi înţeleg soarele curgând... repede şi împrăştiat.
" îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept"
"şterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
[...]
şi cântam mânzului cu piele de caramea"
La polul opus:
"săream gardul ca un hoţ
să nu ştie nimeni unde sunt" - versul italic explică, şi o face fără valenţe artistice. Eu l-aş tăia, lăsând cititorul să tragă concluzii. Sau aş înlocui comparaţia astfel încât să surprind în ea şi sensul "să nu ştie nimeni unde sunt". Ceva ca "săream gardul ca un evadat".
"ca în formă de turtă dulce" - aş reformula, pentru a scăpa de "ca în".
În concluzie, e un text (foarte) curat din mai multe puncte de vedere, care, surprinzător, pentru tema pe care o abordează, mi-a plăcut mult, şi doar unitatea doi mă face să nu-l remarc şi altfel.
pentru textul : copilărie decred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
pentru textul : apocalipsa după mine deEmil, n-am incadrat textul la "experiment" chiar din motivul pe care f bine l-ai sesizat, nu completeaza nicidecum fotografia. E asa cum a observat si Adriana, doar un pretext. E un text pe care l-am scris ca un omagiu adus fotografului Kevin Carter, chiar daca e paralel cu fotografia. Aceasta fotografie, povestea ei si drama artistului Kevin Cartr m-au impresionat si am descris in scurtul fragment liric niste sentimente personale dar fara a avea pretentia ca rezultatul sa "sustina" lucrarea de arta, atasata. Repet, e un omagiu, ca o poezie pe care o dedici lui Mihai Eminescu spre exemplu. Daca totusi se va considera ca e mai bine sa nu las fotografia, asa voi face. cu respect, Violeta
pentru textul : Foame de vultur deMultumesc pentru penita aurita, dar mai ales, multumesc pentru sugestii. Poemul e putin mai vechi, aveam nevoie de o perspectiva noua. Ma bucur doar ca a reusit sa trezeasca ceva, inseamna ca nu e chiar asa de prafuit cum am crezut.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu dePagini