un text care este aş zice aproape foarte bun. poate mi-aş fi dorit ca firul (roşu?) ideatic să fi fost ceva mai conturat pe parcursul textului şi mai ales spre sfîrşit. am senzaţia că "dialogul" celor două fete ar fi meritat ceva şi mai mult. părerea mea - subiectivă, cum altfel? -, la prima citire.
un titlu care atrage atentia. ma si vedeam in campul de ghips, sub soarele de ghips, cu un aer laptos, prafuit. poate de aici si senzatia de fracturare citind textul. no? no?:P personal, as fi renuntat la versul "e primavara" sau l as fi sucit oleaca
mi-a placut partea a doua, aici ideea textului pare cel mai bine reliefata. ma gandesc la faptul ca ideea strofei intai, continuata apoi in celelalte doua parti, e o nastere grea, intr adevar, insa aceasta reticenta fata de umanismul creatiei se bazeaza pe date necesare, dar nu si suficiente. adica, in calitate de cititor, pot oricand ocoli un astfel de scenariu ciclic, care cuprinde atat germenii creatiei cat si o posibila apocalipsa, sau o alta nastere. de remarcat insa logica discursului. si cezura
"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
Textul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
Expresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
Sapphire... bine punctat... desi daca am fi la un cenaclu adevarat un lector nelamurit ar putea desigur intreba autoarea cu privire la un fragment din creatia supusa analizei. Ideea e ca nu toata lumea scrie diwan ori ceva similar de aceea nu mereu exista nevoia "cheilor" pentru ca textul exista doar pe un singur nivel de interpretare. De exemplu acest text mi se pare unul bun, in acelasi registru tematic cu care autoarea ne-a obisnuit deja, insa de aceasta data avem de-a face cu un intreg, relativ inchegat si cu o atmosfera deosebita. Nu ma prea impac cu "ontologia înecaților din dragoste"... cunoscand semnificatia termenilor ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit sa utilizezi poate gnoseologia, axiologia etc Interesanta formularea "la capătul penumbrelor" dar cred ca e putin fortata pentru ca in real exista o granita insesizabila de catre ochiul omenesc intre partea luminoasa si aria umbrei. Miroase frumos poezia ta... ma gandesc insa ca pe cat sunt de frumoase frunzele leandrului pe atat sunt de toxice.
conceptul clasic de haiku e afectat aici prin mesaje lipsite de intensitate chinuite doar a intra in rețeta unor silabe tip. chiar dacă aceste "haiku-ri" par să fie preferatele tale, îți spun sincer că aici nu ești tu, că nu te reprezintă și că ai cu totul altă reverberație literară, mai degrabă în versul alb; cu riscul de a te înfuria, știu, dar a mă considera totuși prietenă, prin sinceritate.
are o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
Frumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
Supraviețuivoro, eu cred că e de bun simț să avem îngăduința de a-l lăsa pe fiecare să vorbească despre ce crede respecivul/a de cuviință. Și dacă ai chef de polemici, ridică-le, înainte de a le pretinde de la alții. Ok?
ador poeziile portret, cum de altfel imi place sa studiez oamenii cand sunt pe strada, atat cat pot sa observ in trecerea grabita, cate un chip ramane imprimat pe retina...asa cum bunica ta magica, cu dorul ei ancestral, cu drumul ei scriindu-si istoria prin ochii copilului din tine, frumos, frumos, Otillia!
aha, vad c-o iei pe limbi straine, bineee,iaca : in doua surecele de vreasc sa se faca, picerele tale, faptura buimaca, sa uiti la utrenii tipicul si psalmii in zi de craciun sa n-ai dupa-masa tutun sa-ti puta buricu... acu o sa te dezveti de cosmopolitism burghezo-mosieresc?:) ca deh, piatra-i petra (:)) de e piatra... pst.reclamatii la Arghezi.
nici eu nu ştiu la ce graţii, gladiatori sau premii te referi. dar, evident, fiecare e liber să abereze în voie. probabil că a calomnia şi a minţi este ultima soluţie salvatoare a incompetenţei. iar dacă mă întrebi la ce minciună mă refer te sfătuiesc să citeşti acest comentariu: http://www.hermeneia.com/content/strada_cu_nume_de_bere#comment-26802 în care mă refeream la tine.
asta ca să nu mai menţionez chiar comentariul tău de mai sus în care scrii "sti" în loc de "stii".
astfel, ca să nu mai intindem pelteaua, fiindcă nimeni nu e nevoit să îţi citească pe aici aberaţiile agramate te avertizez că dacă nu vei evita pe viitor greşelile de limbă, gramatică şi ortografie voi fi nevoit să îţi suspend contul pentru o vreme. cu siguranţă tu vei continua să dai vina pe persecuţii din partea mea sau alte abureli. te asigur că nu mă interesezi aşa de mult ca să îmi pierd timpul cu aşa ceva. şi că astfel de chesitii nici nu mă impresionează şi nici nu mă înspăimîntă. cred că am fost suficient de tolerant cu gafele tale de pînă acum. dacă vrei să participi pe hermeneia cu bun simţ şi respect aşa cum facem noi ceilalţi e ok. dacă nu, tot ok e. tu alegi.
Frumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
Mă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
'disjucttivă - nu mă mir că nu ştii să faci deosebirea dintre o literă mâncată, adică un typo, şi agramatism.
"zidul belimului" - parodie la Zidul Berlinului. Eram în context vuglar, nu? Exact ce spuneam - nu pricepi nici măcar cea mai mică trimitere ironică, stilistică etc.
Virgula dinainte de însă se impune, deoarece urmează o adversativă, consăteanco.
"Aş întreba-o aproape retoric" e un nonsens doar pentru tine.
"altădată" - adverb.
Să mai puneti mâna pe plici şi altădată (cândva, odată).
"altă dată" = intr-o altă dată. Cum ar fi: poate în altă dată, prin 32 a 13 a 2066, vei învăţa şi tu un dram de gramatică elementară, astfel că nu te vei mai face de râs în public.
da Aranaca, ai dreptate. iti multumesc pentru ca nu ma uiti si ca nu iei in seama mofturile mele. cu ajutorul tau si al Orianei, ajung sa incropesc un poem, in cele din urma. voi mai reveni asupra textului.
Se pare că degeaba mi-am răcit degetele - în continuare reiei obsesiv sintagme genitivale. Şi zău dacă îţi trebuie nu ştiu ce mari experienţe literare ca să-ţi dai seama că a te folosi numai şi numai de acest artificiu găunos înseamnă persistenţă în submediocritatea fabricanţilor de stări. Îţi trebuie doar urechi, adică să nu fii surd.
"Spatele schitului/ fantomele fuioarelor/ lumina torței/ zbaterile întunericului/ coastele păsărilor/ cuiburile lutului/ găurile pereților/ molia vremii/ beznele șoarecilor". Pentru că, dacă nu eşti surd, cu siguranţă îţi vei spune "bă, parcă prea sună toate la fel". Şi aşă e - toate sună la fel, adică a gol.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bun venit si din partea mea! Buna poezia, in special finalul!
pentru textul : Tată de duminică deun text care este aş zice aproape foarte bun. poate mi-aş fi dorit ca firul (roşu?) ideatic să fi fost ceva mai conturat pe parcursul textului şi mai ales spre sfîrşit. am senzaţia că "dialogul" celor două fete ar fi meritat ceva şi mai mult. părerea mea - subiectivă, cum altfel? -, la prima citire.
pentru textul : o aplecare spre interior deun titlu care atrage atentia. ma si vedeam in campul de ghips, sub soarele de ghips, cu un aer laptos, prafuit. poate de aici si senzatia de fracturare citind textul. no? no?:P personal, as fi renuntat la versul "e primavara" sau l as fi sucit oleaca
pentru textul : primăvară de ghips demi-a placut partea a doua, aici ideea textului pare cel mai bine reliefata. ma gandesc la faptul ca ideea strofei intai, continuata apoi in celelalte doua parti, e o nastere grea, intr adevar, insa aceasta reticenta fata de umanismul creatiei se bazeaza pe date necesare, dar nu si suficiente. adica, in calitate de cititor, pot oricand ocoli un astfel de scenariu ciclic, care cuprinde atat germenii creatiei cat si o posibila apocalipsa, sau o alta nastere. de remarcat insa logica discursului. si cezura
pentru textul : incoruptibil deastazi sint exigent. singurul vers pe care l-am retinut este "e atâta liniște într-un semafor"
pentru textul : poeții dorm în vaze deun simplu typo. multumesc de atentionare
pentru textul : hurricane plane deMarina, iti multumesc de citire si pentru apreciere. toate cele bune
pentru textul : Sâmburi derectificare: ed. Tehnică, 1995.
pentru textul : Solomon Science desper ca anul asta sa nu va mai pupati in fund unele pe altele ca la editiile trecute. totusi, nu e o reuniune a gospodinelor. sau e?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a de"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
pentru textul : insomniac deTextul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
pentru textul : moment deExpresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
Sapphire... bine punctat... desi daca am fi la un cenaclu adevarat un lector nelamurit ar putea desigur intreba autoarea cu privire la un fragment din creatia supusa analizei. Ideea e ca nu toata lumea scrie diwan ori ceva similar de aceea nu mereu exista nevoia "cheilor" pentru ca textul exista doar pe un singur nivel de interpretare. De exemplu acest text mi se pare unul bun, in acelasi registru tematic cu care autoarea ne-a obisnuit deja, insa de aceasta data avem de-a face cu un intreg, relativ inchegat si cu o atmosfera deosebita. Nu ma prea impac cu "ontologia înecaților din dragoste"... cunoscand semnificatia termenilor ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit sa utilizezi poate gnoseologia, axiologia etc Interesanta formularea "la capătul penumbrelor" dar cred ca e putin fortata pentru ca in real exista o granita insesizabila de catre ochiul omenesc intre partea luminoasa si aria umbrei. Miroase frumos poezia ta... ma gandesc insa ca pe cat sunt de frumoase frunzele leandrului pe atat sunt de toxice.
pentru textul : confesiune deconceptul clasic de haiku e afectat aici prin mesaje lipsite de intensitate chinuite doar a intra in rețeta unor silabe tip. chiar dacă aceste "haiku-ri" par să fie preferatele tale, îți spun sincer că aici nu ești tu, că nu te reprezintă și că ai cu totul altă reverberație literară, mai degrabă în versul alb; cu riscul de a te înfuria, știu, dar a mă considera totuși prietenă, prin sinceritate.
pentru textul : Haiku-uri deProfetul
pentru textul : cine-mi va deschide deare o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
pentru textul : puls 0 deEi vezi, Virgil, eu nu stiu care dintre sumerieni a scris epopeea lui Ghilgames ... a fost prea de demult.
Pe de alta parte daca juriul cunoaste catindatii :) ce rost mai au pupaturile din piata mare ?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deFrumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
pentru textul : Umbra. deMulţumesc de trecere şi comentariu, visătoareo! :)
pentru textul : De-ajuns deSupraviețuivoro, eu cred că e de bun simț să avem îngăduința de a-l lăsa pe fiecare să vorbească despre ce crede respecivul/a de cuviință. Și dacă ai chef de polemici, ridică-le, înainte de a le pretinde de la alții. Ok?
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deador poeziile portret, cum de altfel imi place sa studiez oamenii cand sunt pe strada, atat cat pot sa observ in trecerea grabita, cate un chip ramane imprimat pe retina...asa cum bunica ta magica, cu dorul ei ancestral, cu drumul ei scriindu-si istoria prin ochii copilului din tine, frumos, frumos, Otillia!
pentru textul : când i se făcea dor bunicii deaha, vad c-o iei pe limbi straine, bineee,iaca : in doua surecele de vreasc sa se faca, picerele tale, faptura buimaca, sa uiti la utrenii tipicul si psalmii in zi de craciun sa n-ai dupa-masa tutun sa-ti puta buricu... acu o sa te dezveti de cosmopolitism burghezo-mosieresc?:) ca deh, piatra-i petra (:)) de e piatra... pst.reclamatii la Arghezi.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase desi foarte trendy, intr-adevar. Oh, Consuela!
pentru textul : Consuela deNu pot schimba nimic. E perfect. Sunt trăirile tale la care eu sunt neputincios. Cezar
pentru textul : nu îţi dau drumul denici eu nu ştiu la ce graţii, gladiatori sau premii te referi. dar, evident, fiecare e liber să abereze în voie. probabil că a calomnia şi a minţi este ultima soluţie salvatoare a incompetenţei. iar dacă mă întrebi la ce minciună mă refer te sfătuiesc să citeşti acest comentariu: http://www.hermeneia.com/content/strada_cu_nume_de_bere#comment-26802 în care mă refeream la tine.
pentru textul : povestea soldatului de fier deasta ca să nu mai menţionez chiar comentariul tău de mai sus în care scrii "sti" în loc de "stii".
astfel, ca să nu mai intindem pelteaua, fiindcă nimeni nu e nevoit să îţi citească pe aici aberaţiile agramate te avertizez că dacă nu vei evita pe viitor greşelile de limbă, gramatică şi ortografie voi fi nevoit să îţi suspend contul pentru o vreme. cu siguranţă tu vei continua să dai vina pe persecuţii din partea mea sau alte abureli. te asigur că nu mă interesezi aşa de mult ca să îmi pierd timpul cu aşa ceva. şi că astfel de chesitii nici nu mă impresionează şi nici nu mă înspăimîntă. cred că am fost suficient de tolerant cu gafele tale de pînă acum. dacă vrei să participi pe hermeneia cu bun simţ şi respect aşa cum facem noi ceilalţi e ok. dacă nu, tot ok e. tu alegi.
Intocmai asa era pe atunci ...
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deFrumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
pentru textul : Şase dimineaţa deMă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
'disjucttivă - nu mă mir că nu ştii să faci deosebirea dintre o literă mâncată, adică un typo, şi agramatism.
"zidul belimului" - parodie la Zidul Berlinului. Eram în context vuglar, nu? Exact ce spuneam - nu pricepi nici măcar cea mai mică trimitere ironică, stilistică etc.
Virgula dinainte de însă se impune, deoarece urmează o adversativă, consăteanco.
"Aş întreba-o aproape retoric" e un nonsens doar pentru tine.
"altădată" - adverb.
Să mai puneti mâna pe plici şi altădată (cândva, odată).
"altă dată" = intr-o altă dată. Cum ar fi: poate în altă dată, prin 32 a 13 a 2066, vei învăţa şi tu un dram de gramatică elementară, astfel că nu te vei mai face de râs în public.
Somn uşor!
pentru textul : Fluturi pe lampă* dealegerea ta, sa-ti impodobim
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deda Aranaca, ai dreptate. iti multumesc pentru ca nu ma uiti si ca nu iei in seama mofturile mele. cu ajutorul tau si al Orianei, ajung sa incropesc un poem, in cele din urma. voi mai reveni asupra textului.
pentru textul : Madlenă 1 deSe pare că degeaba mi-am răcit degetele - în continuare reiei obsesiv sintagme genitivale. Şi zău dacă îţi trebuie nu ştiu ce mari experienţe literare ca să-ţi dai seama că a te folosi numai şi numai de acest artificiu găunos înseamnă persistenţă în submediocritatea fabricanţilor de stări. Îţi trebuie doar urechi, adică să nu fii surd.
"Spatele schitului/ fantomele fuioarelor/ lumina torței/ zbaterile întunericului/ coastele păsărilor/ cuiburile lutului/ găurile pereților/ molia vremii/ beznele șoarecilor". Pentru că, dacă nu eşti surd, cu siguranţă îţi vei spune "bă, parcă prea sună toate la fel". Şi aşă e - toate sună la fel, adică a gol.
pentru textul : Episoadele asfințitului dePagini