pe un vîrf de munte sau pe o planetă îndepărtată
unde confortul se refuză
meditaţia ascetului duce spre mîntuire
vor veni călugării astronauţi în navete spaţiale minuscule
vor ateriza între oameni
şi vor ridica glas
şi aceea tot religie se va numi
fiii oamenilor vor asculta de fiii oamenilor
cuvintele nu din cărţi ci din sisteme informatice
nu prăfuite ci virusate
iar înţelegerea pentru creierele spălate
va fi marfă spre înălţare
apa ca element rar va avea alt termen de comparaţie
nu valuri ci sticluţe cu grijă dosite
pentru supravieţuirea indivizilor apţi de reproducere
cînd vor veni predicatorii să calce în picioare fetuşii
din laboratoare
va păli aura pămîntului
şi nici o mamă nu va ţipa şi nu îşi va smulge părul
între aceştia nici un împărat al viitorului
undeva pe o planetă îndepărtată
într-o peşteră adîncă precum înţelepciunea
filele sfinte ale ultimei cărţi
vor prooroci
în pustiu.
Comentarii
nu stiu de ce
Sancho Panza -
am impresia ca in ultima vreme l-am citit/ recitit cu totii pe Huxley. :)
huxley
bobadil -
Mie mi-a plăcut ideea Adrianei, de aceea am venit aici.
LIM, textul nu e rău, ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon.
Dar cred că bagajul literar folosit aici este cam sărac dpdv semantic. Aș rescrie lăsând mai mult frâu liber imaginației cititorului.
...și aș schimba titlul, poate nu pentru că utilizează acest 'decât' într-un mod neplăcut ochilor și urechilor cititorului din mine, ci pentru că textul merită în opinia mea un titlu mai amplu și mai elocvent în același timp nu neapărat în așa strânsă legătură cu partea narată.
Andu
si Marx...
Sancho Panza -
"ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon."
Andule, asta mi-a amintit de intriga din "Adio, Europa" si de faptul ca si Marx, nu-i asa, a fost un scriitor "stiintific si fantastic"...
acum, serios vorbind, poemul de aici chiar mi se pare huxleryan, mai ales in strofele de mijloc, dar asta nu se vrea a fi o critica, ci doar o observatie. la urma urmei, confruntati fiind cu o evolutie intr-o anume directie, nu ne ramane decat sa brodam pe marginea ei.
Călugării astronauți
Călin Sămărghiţan -
Ideea e foarte generoasă și de mare actualitate în anumite cercuri. Ar putea fi superb speculată în proză și să ducă la un al doilea Walter Miller Jr. (v. ”Cantică pentru Leibowitz”).
De acord și eu că titlul poate ar trebui schimbat (mai ales că nici nu se susține din punct de vedere teologic. Religia este un fenomen istoric, iar istoria în sine, ca știință, nu este veșnică, ci are sfârșit la Parusie).
Oricum, merită aplaudată inițiativa, ideea și ingeniozitatea. N-am citit încă ceva asemănător pe la noi cel puțin.
Adaug
Călin Sămărghiţan -
Adaug, întrucât m-a prins subiectul: să nu uităm că primii exploratori ”planetari” au fost tot călugării, sau, prin extensie, magii ori vracii. Profeții. Hai să-l amintesc pe Avraam, care mi se pare, cred, cel mai vechi de care știm (cca 2200 î.d.Hr.), căci nu se știe precis dacă Ghilgameș chiar a existat (se pare că Enkidu da - asta o zic așa, pentru efect retoric). Urmează, poate, Zarathustra al avestelor, apoi sigur Arjuna din Mahabharata. Pe Noe nu l-am pus la socoteală, că el n-a avut ce face. Na, și acum mă retrag, că mi-am dat idei.
adica hai sa
survivivore -
...vorbim despre ce amintiri declanseaza in noi textul, sau sa flamboaiam mesajul sau apologia batului de chibrit!
sf-ul liricoid (plus in versuri) nu isi are ca obiectiv decat a valorifica niste accente sau a recicla niste idei care, sub alta forma literara (proza, eseu) nu ar avea impact mare, nu ar intra la ingrediente, ci mai mult la arome.
titlul e stangaci. cum sa fie religia vesnica? ce, e prin ea insasi? poate doar raportarea la tiparul ei. m i-ar placea aici o polemica - de fapt impropriu spus; ar face bine o polemica aici. poate si autorului. dar nu pe "cate lucruri vrea sa spuna autorul" ci pe -cum, daca forma e sau nu in detrimentul, impact, etc.
Ok?
Călin Sămărghiţan -
Supraviețuivoro, eu cred că e de bun simț să avem îngăduința de a-l lăsa pe fiecare să vorbească despre ce crede respecivul/a de cuviință. Și dacă ai chef de polemici, ridică-le, înainte de a le pretinde de la alții. Ok?
dimpotrivă
Virgil -
dimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
Mulţumiri
Ioan Bistriteanul -
pentru toţi cei ce aţi trecut pe aici. Nu e chiar cel mai inspirat titlu, dar l-am folosit pentru receptivitatea cititorului. Poate îl voi schimba la un moment dat. Nu prea revin pe poezii, le scriu la prima mînă; pentru un eventual volum o să revizuiesc textele. Vă aştept cu aceeaşi plăcere.
LIM.
Virgil
Ioan Bistriteanul -
abia acum a apărut comentariul. Cred că aveţi dreptate privind subiectul, el a mai fost utilizat. M-am axat mai mult pe expresie, am încercat să o fac gravă, apropiată de limbajul scrierilor sfinte. Genul ce se rosteşte de la tribună, chiar dacă profunzimea nu e punctul forte al mesajului.