dragii mei, multumesc pentru opinii. textul a stat mai multa vreme la dospit si apoi l-am pus aici aprecierile voastre inseamna ca poate dincolo de rezonanta a avut si ceva calitate. sper.
Ideea nu este rea, poate doar peretele e prea mult și el înghețat. Deși câteodată nimic nu e prea mult, dar știi... din afară nu se vede niciodată la fel. Nu-mi dau seama ce este în dreptul ferestrei, dar mie îmi pare un fel de morișcă, la fel ca acelea cu care se joacă prin parcuri copiii. Și dacă nu asta este, eu tot asta vreau să fie. Pentru că am voie, o dată ce te-ai eliberat de creația ta, venim noi, privitorii. Ascuns. Mi-a plăcut.
Radu Luca Dupeș, mulțumesc pentru citire și pentru cuvintele calde.
Vlad, măiastrule, ție… ce pot să-ți spun, decât încă o dată „La MulȚi Ani!!” ?
Să ți se împlinească toate dorințele!
(ba nu, retrag ultima urare… fiindcă e un cuțit cu două tăișuri.)
fiecare are dreptul la opinie. eu respect libertatea de exprimare si de expresie si sunt fericit cand textele mele sunt comentate. in anii ce vor urma sper sa evoluez si, cu multa indrazneala, sa scot un volum de versuri.
Virgil, multumesc frumos. In ultima perioada chiar m-am gindit ca ma prinde mai mult jurnalul. Oricum, am in intentie sa continui cu un fel de jurnal. Cel putin pentru o vreme. Cit despre tupeu, imi lipseste cu desavirsire.
as fi preferat sa citesc trei texte separate. nu imi este clar de ce apar impreuna. ce mecanism sau mister se afla in spatele acestei puneri impreuna. interesanta, desi putin cam "prea prezenta" repatarea cuvintului "Dumnezeu" in finalul fiecarui text. ma intreb daca nu ar fi mers si fara asta. in general textele sint bune, cu acelasi stil cu care ne-a obisnuit oriana.
alma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
"îmi spui o poveste, în care se făcea că eu furam mere domnești din curtea bisericii și sfinții de pe pereți arătau cu degetul în sus; te întreb - și iar nu știi să-mi răspunzi – mă cercau cu frica de domnul sau îmi arătau vîrful pomului, înalță-te Simioane și ia mărul cel mai rotund?" remarc aici aleasa inspiratie, care face ca aceste rânduri să epateze în dauna întregului. cu sincera prietenie.
da, ai dreptate Sapphire, și va trebui să o mai "acordez", dar am zîmbit cînd am văzut că ai perceput "ideea". există un "dor", un fel de dor pe care nu îl poți simți decît în ziua de întîi a anului, atunci cînd simți "tangajul valurilor timpului"
i-am smuls aripa altfel, precum ai spus. partea care nu merge sa mai astepte fiindca nu merge la mine acum. cat despre asezare... dă cu mine undeva unde să nu încurc pe nimeni. mulțam de toate!
un text interesant, mai viguros, mai eliberat de melancolii remarc "pentru că din femeie nu se poate păstra decât sângele" si "am totul ca o săpătură fără fulgere între cer și pământ" nu imi place "încap într-un cerc verde"
fiecare cu ce-l doare... dacă ai încuiat totul și mai ții și mâna pe încuietori, cum de te-aștepți să ți se pară ceva poetic în jurul tău? cu bicicleta vei învăța să mergi singură, iar genunchii îți vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ți-am adus aminte de libertate și curaj.
Aleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
in general sint destul de critic si neimpresionat de toata povestea traducerilor poeziei. pentru ca e foarte greu, daca nu imposibil, sa translezi sufletul, pentru ca poezia are suflet, unui text poetic dintr-o limba in alta, mai ales din romaneste in engleza fiindca limbile sint asa de diferite "sufleteste". si totusi trebuie sa recunosc ca mi-a placut traducerea aceasta. luminita chiar se pricepe si are rabdare; eu n-as avea, eu n-am nici cu textele mele. pentru puterea sugestiei simple a textului in limba engleza, o penita de aur
"but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele." iar eu zic: in sfarsiiiit!! asa si trebuie. :))) dar ce comentariu atent, multumesc! insa ruperea de ritm tot n-o vad...:) iar "acvila ratacita-n nisipuri"...tocmai asta e, ca in nisip cresc cactusi, nu acvile! :)
Bine aţi punctat aici. Evoluţia e vizibilă. Eu remarc şi ideea, limbajul bine structurat, chiar economia de cuvinte fără a pierde înţelesul. Dănuţ scrie bine, merită citit. Transmite excelent starea momentului şi induce imagini deosebite. Cît priveşte traducerile, sînt bune, chiar savuroase.
LIM.
este o poezie dedicata. trimiterile bibliografice au o anumita semnificatie ca si versurile inserate. El intelege si asta e arhisuficient, in ceea ce ma priveste. Multumesc.
Imi par versurile destul de telegrafice... de parca ar fi o pauza adanca dupa fiecare si se pierde conexiunea (ipotetica) intre ele. Iar in versurile doi-patru de la ma gandesc-la ma fugaresc ganduri nu se face o trecere suficienta si apare totul ca o repetitie redundanta. Remarca utilizarea "fasii/sfasii" care provoaca o dihotomie intre o simtire oarecum pasiva si una ce exprima o actiune activa in forta ("sfasii") , intre "eu" si "tu". Ialin
dacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
Din respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
Bianca s-a retras de mult din varii motive si ma indoiesc ca va reveni pe Hermeneia. Ca peste tot si pe Hermeneia au fost si probabil sunt diverse conflicte ce rezulta in astfel de plecari.
Yin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dragii mei, multumesc pentru opinii. textul a stat mai multa vreme la dospit si apoi l-am pus aici aprecierile voastre inseamna ca poate dincolo de rezonanta a avut si ceva calitate. sper.
pentru textul : delirice VI deIdeea nu este rea, poate doar peretele e prea mult și el înghețat. Deși câteodată nimic nu e prea mult, dar știi... din afară nu se vede niciodată la fel. Nu-mi dau seama ce este în dreptul ferestrei, dar mie îmi pare un fel de morișcă, la fel ca acelea cu care se joacă prin parcuri copiii. Și dacă nu asta este, eu tot asta vreau să fie. Pentru că am voie, o dată ce te-ai eliberat de creația ta, venim noi, privitorii. Ascuns. Mi-a plăcut.
pentru textul : Ger și ulcer în familia din mai deVirgil, mă bucur să ai văzut… ce era de văzut.
Radu Luca Dupeș, mulțumesc pentru citire și pentru cuvintele calde.
Vlad, măiastrule, ție… ce pot să-ți spun, decât încă o dată „La MulȚi Ani!!” ?
pentru textul : postludiu deSă ți se împlinească toate dorințele!
(ba nu, retrag ultima urare… fiindcă e un cuțit cu două tăișuri.)
"din care se aud doar bătăile inimii" suna oarecum nepoetic as zice
pentru textul : căutîndu-mi ochii defiecare are dreptul la opinie. eu respect libertatea de exprimare si de expresie si sunt fericit cand textele mele sunt comentate. in anii ce vor urma sper sa evoluez si, cu multa indrazneala, sa scot un volum de versuri.
pentru textul : scrisoare de adio deVirgil, multumesc frumos. In ultima perioada chiar m-am gindit ca ma prinde mai mult jurnalul. Oricum, am in intentie sa continui cu un fel de jurnal. Cel putin pentru o vreme. Cit despre tupeu, imi lipseste cu desavirsire.
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deas fi preferat sa citesc trei texte separate. nu imi este clar de ce apar impreuna. ce mecanism sau mister se afla in spatele acestei puneri impreuna. interesanta, desi putin cam "prea prezenta" repatarea cuvintului "Dumnezeu" in finalul fiecarui text. ma intreb daca nu ar fi mers si fara asta. in general textele sint bune, cu acelasi stil cu care ne-a obisnuit oriana.
pentru textul : Alte scrisori din emisfera boreală dealma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
pentru textul : Cel mai, Cea mai dein primele doua expresii ma refeream strict la stridentele sonore. "ar_ro", "rare_re".
pentru textul : Lauryannus's Land de"îmi spui o poveste, în care se făcea că eu furam mere domnești din curtea bisericii și sfinții de pe pereți arătau cu degetul în sus; te întreb - și iar nu știi să-mi răspunzi – mă cercau cu frica de domnul sau îmi arătau vîrful pomului, înalță-te Simioane și ia mărul cel mai rotund?" remarc aici aleasa inspiratie, care face ca aceste rânduri să epateze în dauna întregului. cu sincera prietenie.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu deda, ai dreptate Sapphire, și va trebui să o mai "acordez", dar am zîmbit cînd am văzut că ai perceput "ideea". există un "dor", un fel de dor pe care nu îl poți simți decît în ziua de întîi a anului, atunci cînd simți "tangajul valurilor timpului"
pentru textul : mi-e dor dei-am smuls aripa altfel, precum ai spus. partea care nu merge sa mai astepte fiindca nu merge la mine acum. cat despre asezare... dă cu mine undeva unde să nu încurc pe nimeni. mulțam de toate!
pentru textul : născocire deun text interesant, mai viguros, mai eliberat de melancolii remarc "pentru că din femeie nu se poate păstra decât sângele" si "am totul ca o săpătură fără fulgere între cer și pământ" nu imi place "încap într-un cerc verde"
pentru textul : Săpătură fără fulgere defiecare cu ce-l doare... dacă ai încuiat totul și mai ții și mâna pe încuietori, cum de te-aștepți să ți se pară ceva poetic în jurul tău? cu bicicleta vei învăța să mergi singură, iar genunchii îți vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ți-am adus aminte de libertate și curaj.
pentru textul : Îmi vreau tălpile înapoi deAleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
pentru textul : și cînd mi-e somn deprecum spui! initial a fost fara "nu" in titlu. apoi mi s-a parut ca. desigur, mi s-a parut... Multam de toate!
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce dein general sint destul de critic si neimpresionat de toata povestea traducerilor poeziei. pentru ca e foarte greu, daca nu imposibil, sa translezi sufletul, pentru ca poezia are suflet, unui text poetic dintr-o limba in alta, mai ales din romaneste in engleza fiindca limbile sint asa de diferite "sufleteste". si totusi trebuie sa recunosc ca mi-a placut traducerea aceasta. luminita chiar se pricepe si are rabdare; eu n-as avea, eu n-am nici cu textele mele. pentru puterea sugestiei simple a textului in limba engleza, o penita de aur
pentru textul : on my west side de"but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele." iar eu zic: in sfarsiiiit!! asa si trebuie. :))) dar ce comentariu atent, multumesc! insa ruperea de ritm tot n-o vad...:) iar "acvila ratacita-n nisipuri"...tocmai asta e, ca in nisip cresc cactusi, nu acvile! :)
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat del-ai incadrat, domnule, la polemica?
pentru textul : mama la toate țările dedoar nu crezi cineva ar avea curajul sa te contrazica...:)
Bine aţi punctat aici. Evoluţia e vizibilă. Eu remarc şi ideea, limbajul bine structurat, chiar economia de cuvinte fără a pierde înţelesul. Dănuţ scrie bine, merită citit. Transmite excelent starea momentului şi induce imagini deosebite. Cît priveşte traducerile, sînt bune, chiar savuroase.
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor deLIM.
este o poezie dedicata. trimiterile bibliografice au o anumita semnificatie ca si versurile inserate. El intelege si asta e arhisuficient, in ceea ce ma priveste. Multumesc.
pentru textul : top secret deImi par versurile destul de telegrafice... de parca ar fi o pauza adanca dupa fiecare si se pierde conexiunea (ipotetica) intre ele. Iar in versurile doi-patru de la ma gandesc-la ma fugaresc ganduri nu se face o trecere suficienta si apare totul ca o repetitie redundanta. Remarca utilizarea "fasii/sfasii" care provoaca o dihotomie intre o simtire oarecum pasiva si una ce exprima o actiune activa in forta ("sfasii") , intre "eu" si "tu". Ialin
pentru textul : delirice VII demultumesc de trecere si pareri hialin. te asigur ca voi tine cont de ele pe viitor. trecerea ta ma bucura si te mai astept.
pentru textul : Tot pieptul cerului dedacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare deLaurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
pentru textul : este dimineață în peru deDin respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
pentru textul : photo deo dedicaţie adresată persoanei dragi.
"vreau
să îți simt măcar o dată
trecerea rîurilor
prin văile adînci
ale gîndurilor"
să fie "La mulţi ani" şi de la mine. pentru că sînt prieten cu tată-su.
pentru textul : septembrie deBianca s-a retras de mult din varii motive si ma indoiesc ca va reveni pe Hermeneia. Ca peste tot si pe Hermeneia au fost si probabil sunt diverse conflicte ce rezulta in astfel de plecari.
pentru textul : Moderator pe hermeneia decred ca de data aceasta este vorba de unul din ceilalti membri ai consiliului, care a remarcat textul. dar cu siguranta merita.
pentru textul : sura11 deYin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
pentru textul : Mirabile Dictu dePagini