am remarcat finalul /că-n fiecare călătorie caii poartă pe piept stigmatele descântecului de iarbă între o apă fără nume și-un strigăt ifriții decapitează tăcerea pe altarul păgân dintele de fier al cerului devoreaza stele până la prima lumină/ prima parte simt ca ar trebui un pic prelucrata... insa finalul e foarte frumos
dragii moşului, unde ne-au dus cei 20 de ani de conducere iliesciano-băsistă (Constantinescu fiind de absolvit, măcar parţial, doar că în timpul preşedinţiei sale nu prea conducea el):
ADEVĂRUL- Ceauşescu, dorit preşedinte de 40% din români
REALITATEA- După 20 de ani. 41% dintre români l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
EVENIMENTUL ZILEI- Sondaj: dacă ar candida la preşedinţie, Ceauşescu ar ajunge în turul II
ROMÂNIA LIBERĂ- Românii l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
GÂNDUL- Ceauşescu reales - 41 la sută dintre români ar vota cu el dacă ar fi azi alegeri prezidenţiale
REALITATEA- Vadim Tudor: Ceauşescu a fost un conducător mare
COTIDIANUL.RO- Aproape jumătate dintre români l-ar vota azi pe Ceauşescu
Sondaj IRES: Ceausescu presedinte
RING- 41% din romani l-ar vota presedinte pe Ceausescu
cel mai mare păcat e când cunoşti adevărul şi trăieşti minciuna, Virgile. lasă-mă cu cineva-ul ăsta de care mi-ai spus de 5 ori deja în comentariile tale. lasă-mă cu abureli şi circ şi mahalale pe care le repeţi de ani şi ani de zile de când te citesc aici sau aiurea şi cu care îţi înfloreşti comentariile ori de câte ori vrei să jigneşti pe cineva. dă-ţi seama ca ai luat-o razna în ce priveşte Cuvântul şi trezeşte-te.
n-or fi poeziile mele aurul literaturii dar nu sînt nici la nivelul bătăii tale de joc. ori a ajuns yin-ul si yang-ul mai de valoare ca Dumnezeu?
ia această strofă:
"am întrebat soţia, mama,
ce-nseamnă dragostea curată
vrând parcă să-i deznod năframa
şi s-o sărut ca niciodată…"
ce e atât de plictisitor, sau abordat cu usurinţă în strofa aceasta? ce e atât de lipsit de sobrietate, încât să mă muşti ca un tasmanian devil? nu te înţeleg şi nu vreau să pricep. porunca a treia iarăşi o foloseşti ca pe o nuia care deja s-a tocit de atâta aplicare. când tu eşti cel care mereu, mereu o siluieşti ca pe-o târfă în scrierile tale. încearcă să nu mai foloseşti Numele lui Dumnezeu dacă n-ai de gând să-l scri şi să-l reprezinţi cu respect. şi nu te mai obosi sa-mi răspunzi, sînt eu destul de încărcat cu ale mele.
Virgil, după cum observi, textul e trecut la cutia cu nisip tocmai din cauză că e construit ca o cascadă. îmi dau seama că nu e cel mai reușit text al meu, dar voiam să văd dacă pot scrie așa, în cascadă. dacă pot prinde cititorul într-un vălmășag al ideilor. nu neapărat să-l amețesc, dar să-l iau cu mine și să uite de unde a plecat. se pare că nu mi-a ieșit... și că nu e o tehnică prea bună. în fine, merci de trecere și pentru că ți-ai făcut timp să arunci o privire atât de atentă textului.
Frumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
Mă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
Cori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
subtitlul, și implicit versul, face toți banii. La fel și "luna coboară cu gleznele ei groase și albe". "Hârtie de sugativă" este o construcție pleonastică. Se poate remedia ușor: cerneala prelinsă pe o sugativă.
Bianca nu-i o virtute sa gasesti ironia acolo unde nu exista, poate cel mult sa fie o dovada de imaginatie, lucru dezirabil la un scriitor. Ai dreptate, unul dintre avantajele absentei semnelor de punctuatie este acela ca fiecare vede ce vrea si toata lumea e fericita ca deruteaza sau este derutata. Sau nu? :)
de la o vreme îmi sînt refuzate pe hermeneia textele ca inacceptabile. așa că-l pun aici pe cel mai recent, ca un exemplu. e un text excelent. ciudată politica saitului, nu? sau nu a plăcut atitudinea anti-imigrație, anti-neeuropeni, anti-mediteraneană, eurocentristă? poate nu e chiar așa cum pare textul, nu e un manifest politic, e un poem, deci nu vă supărați.
#14
în hoarde_____despuiați_____murdari_____mediterana ca un styx_____tu de care parte
alpii ca un styx_____tu de care parte_____europa la nord de mediterana versus europa la nord de alpi
steagul meu nu e un steag alb_____privește livada timp de un an_____vei ști ce ai de făcut
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
Adrian, mulțumim de apreciere, ar fi fost frumos de văzut piesa aceea, probabil... sunt atâtea posibile trăsături pe care i le putem da Ioanei... Aranca, până la urmă am tăiat acel măr al discordiei, se pare că avea rădăcini prea adânci. Țin însă a spune că eu nu cred în toate aceste ligamente. Nu vreau să explic mai mult, dar, desigur, îți mulțumesc de atenționare. Imperfecțiunea este și rămâne asumată, și-i mulțumesc lui Vladimir pentru că a răbdat-o. Nu este nevoie să permitem în mod special, știi bine că ești binevenită.
(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
rezon că nu mă aşteptam mersi fain pentru semnul apreciativ de lectură şi îţi urez doar 10 pe linie pe 2010...să fi iubită Roxana de să nu te vezi!
george cel asztalos
oana, nu vreau să-mi dai dreptate. eu ți-am spus doar ceea ce am simțit la lectură în legătură cu acele expresii, care mi-au sunat cumva altfel față cu restul. Nu dau verdicte, ca și unii, care se consideră experți în literatură, (și poate chiar sînt)
a fost doar o opinie. Privitor la întrebarea ta(retorică sau nu) cât de inspirată a fost lovitura - cred că va trebui să-l întrebi pe „șoferul” căruia i-ai dedicat textul. Fiindcă, reieșind din comentariul tău și finalul textului, pare a fi o chestie foarte personală. Oricum, în linii generale, textul mi-a plăcut, altfel n-aș fi lăsat un comentariu în subsolul lui.
Bianca, este o călătorie pe apele munților sacri. Lostrița e simbol al trecerilor, de la sălbăticia terestră spre liniștea cerurilor. Să asculte pruncul vuietul - aici sălbăticia. Crucile tac - aici, liniștea. Și e în context, dacă vezi dincolo de simbolistică. Alb - orice naștere este mai întâi de toate scrisă/destinată în alb ceresc, în alb sfânt, în lumină albă. Nu e nimic antitetic în acel Alb. Acolo sunt Întâlnirile, dincolo de naștere-moarte. Acolo nu mai sunt porți, Dalba... Lumină Albă, ție, mulțumesc.
Nu ştiu de ce trebuie să dramatizăm aşa, ducând totul în extrem. Faptul a fost simplu: te-am rugat şi azi, ca în alte rânduri, să te limitezi la text. Nu ştiam că făcând asta, şi vorbind despre personalitatea ta artistică, te vei simţi lezată la persoană. Şi nu înţeleg de unde moda autosuspendării. Şi nu înţeleg de ce în public. Bineînţeles că fac şi eu erori. Poate uneori sunt mai caustic decât trebuie... Poate alteori sunt mai exigent cu un user, decât cu altul... Poate că nu sunt potrivit ca moderator. De aceea, în primul rând, eu sunt editor, nu moderator. Dar trebui făcută şi treaba asta. Nu pot să fiu cu ochii mereu pe site, deci nu pot răspunde viabil la observaţii de genul "dar la x aşa, iar la y aşa". Unele situaţii chiar nu pot fi tratate echitabil, pentru că (pardon!) contextul e de aşa natură. Uneori, trebuie să fii tranşant. Alteori, balanţă. Nu le nimeresc de fiecare dată. Eu spun să tragem amândoi aer în piept şi să mai vedem... Asta e "lumea-i cum este şi cu ea suntem şi noi".
Cu sincere scuze pentru Vlad, aceasta e ultima mea intervenţie aici.
ioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
Eu m-am oprit la fraza "condorii nu au frigul vrăbiilor", mă gîndesc că nu se știe niciodată, dacă mănîncă vrăbii care posedă astfel de friguri se pot îmbolnăvi și ei. Brrr!!! De cînd se află în vecinătate un cordon de carantină m-am contaminat și eu de claustrofobie și tare aș vrea să fiu acolo unde ești tu acum Anca, les beaux etrangers en passage, dar mă reține fraza cu condorii. De fapt am reținut întreaga poezie, lirismul acesteia, care nu vindecă acea boală teribilă, dorul de ducă, doar răscolește. Răscolește profund!
de a mă culca îmi zic nu ca nevasta lui Pristanda "dezbracă-te, Ghiță", ci "citește ceva ,Radule" să-ți fie somnul lin. Ce inspirație, că m-am oprit "la plezneală" aici. O încântare de text:vervă cât încape, scriitură subțire, matură și, mai ales, o ironie , care mă face invidios (la modul pozitiv, firește). Jocul politic de marionete însoțit mereu de coana Moarte, mă duce cu gândul la Bahtin și lucrarea sa despre Rabelais, în care moartea și râsul stau la masă într-o lume pe dos. Mă bucur că te-am citit Roxana și făgăduiesc că voi citi și celelalte texte, dar saptamâinile astea îs groaznic de ocupat. Asta nu mă împiedică să provoc scandaluri pe icișa. Felicitări și mulțumesc.
I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
Hermeneia este așa cum se observă, eZine de literatură si arte. Lucrările devin din ce în ce mai interesante, Katya dragă, doar că sunt supradimensionate și se percep greu per ansamblu. Oricum ne-ar trebui o secțiune tip Galerie de Artă.
Vlad, dacă ai deţine unele elemente personale, probabil alta ar fi părerea ta. Dar probabil că e vina mea, că nu le-am făcut mai evidente. Nu mai intru în amănunte. Oricum, dacă textul ăsta te-a scos la comentat, chiar şi numai negativ, tot e ceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
măturat, desigur, ca orice preş pe care calci, da, mai poate fi pus sub microscop şi găsit defecte. nu am soluţii încă.
pentru textul : din cartea proverbelor detnx pt păreri.
am remarcat finalul /că-n fiecare călătorie caii poartă pe piept stigmatele descântecului de iarbă între o apă fără nume și-un strigăt ifriții decapitează tăcerea pe altarul păgân dintele de fier al cerului devoreaza stele până la prima lumină/ prima parte simt ca ar trebui un pic prelucrata... insa finalul e foarte frumos
pentru textul : febra dedragii moşului, unde ne-au dus cei 20 de ani de conducere iliesciano-băsistă (Constantinescu fiind de absolvit, măcar parţial, doar că în timpul preşedinţiei sale nu prea conducea el):
ADEVĂRUL- Ceauşescu, dorit preşedinte de 40% din români
REALITATEA- După 20 de ani. 41% dintre români l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
EVENIMENTUL ZILEI- Sondaj: dacă ar candida la preşedinţie, Ceauşescu ar ajunge în turul II
ROMÂNIA LIBERĂ- Românii l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
GÂNDUL- Ceauşescu reales - 41 la sută dintre români ar vota cu el dacă ar fi azi alegeri prezidenţiale
REALITATEA- Vadim Tudor: Ceauşescu a fost un conducător mare
COTIDIANUL.RO- Aproape jumătate dintre români l-ar vota azi pe Ceauşescu
Sondaj IRES: Ceausescu presedinte
RING- 41% din romani l-ar vota presedinte pe Ceausescu
Sursa: www.ziare.ro
Bravo nouă!
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist decel mai mare păcat e când cunoşti adevărul şi trăieşti minciuna, Virgile. lasă-mă cu cineva-ul ăsta de care mi-ai spus de 5 ori deja în comentariile tale. lasă-mă cu abureli şi circ şi mahalale pe care le repeţi de ani şi ani de zile de când te citesc aici sau aiurea şi cu care îţi înfloreşti comentariile ori de câte ori vrei să jigneşti pe cineva. dă-ţi seama ca ai luat-o razna în ce priveşte Cuvântul şi trezeşte-te.
n-or fi poeziile mele aurul literaturii dar nu sînt nici la nivelul bătăii tale de joc. ori a ajuns yin-ul si yang-ul mai de valoare ca Dumnezeu?
ia această strofă:
"am întrebat soţia, mama,
ce-nseamnă dragostea curată
vrând parcă să-i deznod năframa
şi s-o sărut ca niciodată…"
ce e atât de plictisitor, sau abordat cu usurinţă în strofa aceasta? ce e atât de lipsit de sobrietate, încât să mă muşti ca un tasmanian devil? nu te înţeleg şi nu vreau să pricep. porunca a treia iarăşi o foloseşti ca pe o nuia care deja s-a tocit de atâta aplicare. când tu eşti cel care mereu, mereu o siluieşti ca pe-o târfă în scrierile tale. încearcă să nu mai foloseşti Numele lui Dumnezeu dacă n-ai de gând să-l scri şi să-l reprezinţi cu respect. şi nu te mai obosi sa-mi răspunzi, sînt eu destul de încărcat cu ale mele.
pentru textul : despre iubire deVirgil, după cum observi, textul e trecut la cutia cu nisip tocmai din cauză că e construit ca o cascadă. îmi dau seama că nu e cel mai reușit text al meu, dar voiam să văd dacă pot scrie așa, în cascadă. dacă pot prinde cititorul într-un vălmășag al ideilor. nu neapărat să-l amețesc, dar să-l iau cu mine și să uite de unde a plecat. se pare că nu mi-a ieșit... și că nu e o tehnică prea bună. în fine, merci de trecere și pentru că ți-ai făcut timp să arunci o privire atât de atentă textului.
pentru textul : retoric demă gândesc/ deci nu sunt eu
duce la clişeu, un cugito de care s-a tras în toate direcţiile. plasarea în registrul ironic nu o salvează.
vinovăție
unei zile
sau
articulat,
-vinovăţia-
unei zile ?
pentru textul : delirice VII deLinişte şi cumpătare, introspecţie uşoară tuturor! Sărbători fericite, hermeneuţi!
pentru textul : De Nașterea Domnului deFrumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
pentru textul : Şase dimineaţa deMă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dene povestesti si despre leonard cohen sau trebuie sa intrebam noi?
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deCori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
pentru textul : caut femeie desubtitlul, și implicit versul, face toți banii. La fel și "luna coboară cu gleznele ei groase și albe". "Hârtie de sugativă" este o construcție pleonastică. Se poate remedia ușor: cerneala prelinsă pe o sugativă.
pentru textul : blue moon des-au spus, evident.
şi mă indispune.
cu sinceritate,
pentru textul : celălalt mal deacelaşi,
zdroba
Bianca nu-i o virtute sa gasesti ironia acolo unde nu exista, poate cel mult sa fie o dovada de imaginatie, lucru dezirabil la un scriitor. Ai dreptate, unul dintre avantajele absentei semnelor de punctuatie este acela ca fiecare vede ce vrea si toata lumea e fericita ca deruteaza sau este derutata. Sau nu? :)
pentru textul : Piața norilor dede la o vreme îmi sînt refuzate pe hermeneia textele ca inacceptabile. așa că-l pun aici pe cel mai recent, ca un exemplu. e un text excelent. ciudată politica saitului, nu? sau nu a plăcut atitudinea anti-imigrație, anti-neeuropeni, anti-mediteraneană, eurocentristă? poate nu e chiar așa cum pare textul, nu e un manifest politic, e un poem, deci nu vă supărați.
#14
în hoarde_____despuiați_____murdari_____mediterana ca un styx_____tu de care parte
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) dealpii ca un styx_____tu de care parte_____europa la nord de mediterana versus europa la nord de alpi
steagul meu nu e un steag alb_____privește livada timp de un an_____vei ști ce ai de făcut
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pentru textul : iarna deAdrian, mulțumim de apreciere, ar fi fost frumos de văzut piesa aceea, probabil... sunt atâtea posibile trăsături pe care i le putem da Ioanei... Aranca, până la urmă am tăiat acel măr al discordiei, se pare că avea rădăcini prea adânci. Țin însă a spune că eu nu cred în toate aceste ligamente. Nu vreau să explic mai mult, dar, desigur, îți mulțumesc de atenționare. Imperfecțiunea este și rămâne asumată, și-i mulțumesc lui Vladimir pentru că a răbdat-o. Nu este nevoie să permitem în mod special, știi bine că ești binevenită.
pentru textul : Orléans de(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 derezon că nu mă aşteptam mersi fain pentru semnul apreciativ de lectură şi îţi urez doar 10 pe linie pe 2010...să fi iubită Roxana de să nu te vezi!
pentru textul : Happy-endul meu pe douămii-vouă degeorge cel asztalos
Superb! Cand si unde va fi lansarea?
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deoana, nu vreau să-mi dai dreptate. eu ți-am spus doar ceea ce am simțit la lectură în legătură cu acele expresii, care mi-au sunat cumva altfel față cu restul. Nu dau verdicte, ca și unii, care se consideră experți în literatură, (și poate chiar sînt)
a fost doar o opinie. Privitor la întrebarea ta(retorică sau nu) cât de inspirată a fost lovitura - cred că va trebui să-l întrebi pe „șoferul” căruia i-ai dedicat textul. Fiindcă, reieșind din comentariul tău și finalul textului, pare a fi o chestie foarte personală. Oricum, în linii generale, textul mi-a plăcut, altfel n-aș fi lăsat un comentariu în subsolul lui.
Seară bună,
pentru textul : În amonte deEugen.
Bianca, este o călătorie pe apele munților sacri. Lostrița e simbol al trecerilor, de la sălbăticia terestră spre liniștea cerurilor. Să asculte pruncul vuietul - aici sălbăticia. Crucile tac - aici, liniștea. Și e în context, dacă vezi dincolo de simbolistică. Alb - orice naștere este mai întâi de toate scrisă/destinată în alb ceresc, în alb sfânt, în lumină albă. Nu e nimic antitetic în acel Alb. Acolo sunt Întâlnirile, dincolo de naștere-moarte. Acolo nu mai sunt porți, Dalba... Lumină Albă, ție, mulțumesc.
pentru textul : infans deNu ştiu de ce trebuie să dramatizăm aşa, ducând totul în extrem. Faptul a fost simplu: te-am rugat şi azi, ca în alte rânduri, să te limitezi la text. Nu ştiam că făcând asta, şi vorbind despre personalitatea ta artistică, te vei simţi lezată la persoană. Şi nu înţeleg de unde moda autosuspendării. Şi nu înţeleg de ce în public. Bineînţeles că fac şi eu erori. Poate uneori sunt mai caustic decât trebuie... Poate alteori sunt mai exigent cu un user, decât cu altul... Poate că nu sunt potrivit ca moderator. De aceea, în primul rând, eu sunt editor, nu moderator. Dar trebui făcută şi treaba asta. Nu pot să fiu cu ochii mereu pe site, deci nu pot răspunde viabil la observaţii de genul "dar la x aşa, iar la y aşa". Unele situaţii chiar nu pot fi tratate echitabil, pentru că (pardon!) contextul e de aşa natură. Uneori, trebuie să fii tranşant. Alteori, balanţă. Nu le nimeresc de fiecare dată. Eu spun să tragem amândoi aer în piept şi să mai vedem... Asta e "lumea-i cum este şi cu ea suntem şi noi".
Cu sincere scuze pentru Vlad, aceasta e ultima mea intervenţie aici.
pentru textul : Mişu forever deioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
alex
pentru textul : cu maya deEu m-am oprit la fraza "condorii nu au frigul vrăbiilor", mă gîndesc că nu se știe niciodată, dacă mănîncă vrăbii care posedă astfel de friguri se pot îmbolnăvi și ei. Brrr!!! De cînd se află în vecinătate un cordon de carantină m-am contaminat și eu de claustrofobie și tare aș vrea să fiu acolo unde ești tu acum Anca, les beaux etrangers en passage, dar mă reține fraza cu condorii. De fapt am reținut întreaga poezie, lirismul acesteia, care nu vindecă acea boală teribilă, dorul de ducă, doar răscolește. Răscolește profund!
pentru textul : Ruines de Rome deDe revăzut "abea" și punctuația.
pentru textul : Boală dede a mă culca îmi zic nu ca nevasta lui Pristanda "dezbracă-te, Ghiță", ci "citește ceva ,Radule" să-ți fie somnul lin. Ce inspirație, că m-am oprit "la plezneală" aici. O încântare de text:vervă cât încape, scriitură subțire, matură și, mai ales, o ironie , care mă face invidios (la modul pozitiv, firește). Jocul politic de marionete însoțit mereu de coana Moarte, mă duce cu gândul la Bahtin și lucrarea sa despre Rabelais, în care moartea și râsul stau la masă într-o lume pe dos. Mă bucur că te-am citit Roxana și făgăduiesc că voi citi și celelalte texte, dar saptamâinile astea îs groaznic de ocupat. Asta nu mă împiedică să provoc scandaluri pe icișa. Felicitări și mulțumesc.
pentru textul : Tabu deI think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
pentru textul : disease deHermeneia este așa cum se observă, eZine de literatură si arte. Lucrările devin din ce în ce mai interesante, Katya dragă, doar că sunt supradimensionate și se percep greu per ansamblu. Oricum ne-ar trebui o secțiune tip Galerie de Artă.
pentru textul : fish canvas deVlad, dacă ai deţine unele elemente personale, probabil alta ar fi părerea ta. Dar probabil că e vina mea, că nu le-am făcut mai evidente. Nu mai intru în amănunte. Oricum, dacă textul ăsta te-a scos la comentat, chiar şi numai negativ, tot e ceva.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul dePagini