multumesc nicholas, am scos negatia din bobul de ploaie ! ... mai departe am incercat un "scenariu" care este sustinut (zic eu). iti multumesc de parere, toate cele bune!
este să avem consideraţie reciprocă, fiincă fiecare vieţuitoare tot din "pana" Creatorului iese!
mi-au plăcut aceste comparaţii în context:
"noi sîntem ceva ca o ploaie măruntă de toamnă
o fântână în care vocile melcilor nu se sparg niciodată" - îmi duc gândul la perenitate, unicitate...
Andreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
Adriana,
să înţeleg că e şi bine, e şi rău, sau invers. În varianta iniţială, ultimele “versuri”- frânturi de rânduri, nu erau. Am vrut să par mai “bombă” de cât “fitil”. Ai dreptate, sunt în plus. Mulţam de atenţie.
Ştefan,
Eşti prea amabil. Sau nu am îţeles eu bine.
Mulţam pentru semn.
daca e vorba de gramatica, domnule Adrian...(puncte de suspensie...sper sa nu fie mai multe, ci sa fie doar 3) eu le predau elevilor la clasa si despre faptul ca cele doua puncte anunta un dialog, iar acel dialog presupune o linie de dialog, linie de dialog ce se scrie musai de la marginea randului...dar poemul dv mi-a placut atat de mult incat nici nu observasem chestiile pe care mie mi le-ati reprosat ca ar fi surogate, gen: ieftin/scump...clar/fonf...omarand flori...la mine in poezie sunt surogate, la dv sunt expresii magistre
Să îți urăști propria dragoste e un lucru ce merită scris, iar Virgil Titarenco face asta aici cu măiestrie. Și vezi cum clocotește ura zgâlțâită din rărunchii unui trup zdrențuit. Căci aceasta face dragostea ce-i urâtă, nimicește orice alt sentiment. Cuvintele ori expresiile acestei uri clocotitoare, aproape nebunești, vin din două sfere semantice. Una este a diafanului și a unui sensibil aproape sublimat: "subțire", "caligrafic pe umeri...", "visuri", "pântec în care te plămădesc", "magma albastră a gândului", "seducător", "adulmecând", "o mie de șoapte", "strecurat" și bineînțeles "dragoste". A doua sferă este una a grotescului, a absurdului, a nonsensului, a nimicirii: "mâzgălesc", "negru demențial", "obsesiv", "bici", "zile inutile", "necunoscuți vulgari și anoști", "coaja ruptă a unei răni" și, respectiv, bineînțeles, "urăsc" repetat anamnetic, o ușurare, ca o încercare a dezlipirii de suflet a unei poveri interioare. Aceste două sfere semantice antagonice intră în contrast (chiar în expresii mixte ca "negru demențial de subțire", "biciul lui și o mie de șoapte", "strecurate infidel", "cancerul nopții", "cumplită apropiere" ș.a.), și poate tocmai pentru acest fapt, reușesc să dea unui sentiment foarte greu de definit, cum este ura, o expresie atât de puternică încât naște în cititor revelația descoperirii esenței unei trăiri care doar poetic, cred, poate fi descrisă. Iar aici e făcută cu supra măsură. Sentimentul pendulării urii înseși între o limită spirituală și una imanentă, între amintire și realitate, între potențialitate și golire de sens, își trage seva din același contrast. Opoziția dragoste - ură este opoziția dintre sublim și prăbușire, între extaz și agonie. Aici are loc zbaterea celui care trăiește sentimentul de ură, iar soluția se vede: alunecarea în poet, ridicarea celei mai ucigătoare arme care este cuvântul, retragerea cu torțe în poezie. Dacă dragostea este sentimentul regăsirii de sine în celălalt, ura este cel al pierderii, al distrugerii, al izolării sinelui într-o angoasă autodistructivă (dar, iată, productivă poetic) prin lipsa reflectării în celălalt. Această zbatere respiră din fiecare expresie a poemului, izvorăște din fiecare chinuită contorsionare sufletească descrisă și scrisă cu sânge acolo, ce-și găsește o inegalabilă expresie într-o formulă poetică ce se constituie și în centrul inimă al poeziei: "urăsc cuvintele care îmi vin în minte despre tine". Demult nu ma mai citit ceva atât de bun și de hrănitor. Un adevărat dans al cuvântului.
Ca sa ne intelegem bine: ma onoreaza aprecierile in masura in care e un text in care am pus cit mai mult din mine si e receptat ca atare. Nu-mi doresc sa am un loc in literatura, nu m-am comparat niciodata cu Nichita, Sorescu, Naum. Daca se simte ceea ce am vrut sa transmit, pentru mine e mai important decit orice volum pe care l-as scoate. Toto timpul mi-am spus ca daca va fi vreodata sa scot o carte, am s-o scot in patru exemplare: unul pentru mine, unul pentru un raft oarecare dintr-o librarie oarecare, unul pentru cine vrea si unul pentru mama. O apreciere sincera pentru mine e mai importanta decit un loc in literatura. Stiu exact unde ma situez; uneori imi iese, alteori nu. Multumesc tuturor de critici si aprecieri.
Nu cer ca textele mele să fie recunoscute ca foarte bune sau să fie premiate, dar nu înţeleg de ce acest text nu este acceptat nici măcar în şantier
Cu respect Cezar
colțuri ale cercului tăiate de umbră prin inima nopții fereastră lupoaica albă dansează printre fulgi de zăpadă mieii unui paradis nenumit cînd am ajuns umbrele reci ale pădurii mă cutremurară stele sticlind implacabile reci mă ghemuii în adîncuri precum întunericul în trup de vioară cînd arcușu-i pierdut cînd pierdută-i în vară amintirea maestrului său n-aveam cum să strig n-aveam cum să plîng se răzvrătise tare și mă rănea pădurea cu pași de pîslă pe zăpadă însingurarea coboară și n-am ce face cu ea
Niciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
O mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
cred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
bucuros de trecere, unele lucruri au un sens mai puternic în limba engleză decât în cea română. Lipstick, clutter, mess ar fi unele din ele şi le-am folosit ca un (mai) accentuat sens la ce am vrut să spun. Cred ca unui poem scris în româneşte, de un autor autohton, nu i-ar sta bine cuvinte străine, dar eu sînt american. Şi eu strâng din nas când văd cuvinte din altă limbă presărate pe ici pe colo în diferite texte, uneori în mod greşit scrise. Clutter ar însemna o dezordine cruntă într-un spaţiu mic, o grămadă de lucruri aruncate unul peste altul (nu că n-ai şti). Ar fi o frază prea lungă. Clutter e scurt dar foarte larg cuvânt.
Despre celelalte/unele chestii nu pot decât să apreciez părerea.
Eu nu pot decat sa salut cu o reverenta revenirea cu un cont "curat" aici pe Hermeneia a acestui adevarat poet contemporan care este Ionut (al lui) Caragea. Pentru desavarsirea contextului polemic al existentei acestui poet care se auto-intituleaza "nascut pe google" mi-as dori sa isi deschida un cont aici (la fel de curat) si fratele meu mai mic Mihai Zabet, nu de altceva, ci pentru sarea si piperul din polemica dintre cei doi. Revenind la text, ma bucur ca Oriana mai scrie (posteaza) si aici pe Hermeneia. Luminita este o figura remarcabila (in opinia mea) a literaturii romane moderne din diaspora iar textul de fata imi intareste convingerea ca ea a atins etapa unei maturitati stilistice departe de casa. Astept si alte materiale, cu acelasi interes. Iar daca Gorun (dintr-o neatentie pesemne) greseste numele lui Khayyam (whatever) Ionut Caragea scrie "originar" in loc de "original" ceea ce este ceva, asa, ca un fel de far-eseu al culturii. Andu
nici nu ştiu ce să spun să îmi exprim uimirea.
am verificat să văd dacă nu cumva visez şi da textul este acolo pe lângă alte articole cu nume sonore
şi eu acolo "o picătură în ocean".mi-aţi făcut ziua mai frumoasă.mulţumesc mult.
Katya, ai de la mine o penita! Poezia pleaca de la un titlu superb, ales foarte bine si continua cu un discurs complex, ritmic, foarte puternic, care are potentialul de a impresiona multi cititori, iar asta este foarte bine! Pe scurt, am perceput aceasta poezie ca fiind foarte bun, iar titlul este fascinant! Allahu Akbar! si felicitari petre
citit textul. observatiile mele fara pretentii de specialist: - prima strofa incepe bine - "trestii încărcate de vorbe" suna fain - "stelele erau dispersate pe drumuri" - de ce dispersate si nu imprastiate? nu inteleg de ai ales un termen atit de tehnic - "târziu spre ultimul anotimp tăcerea mă strangula cu o floare așezată într-o vază din camera ta" - o inlantuire de determinari care deranjeaza - ".. și alte obiecte" - suna aiurea - "dintr-o casetă cu încuietoarea ruginită" - suna a descriere scolareasca - "cuvintele erau ruginite și ele cu o aromă vetustă" - redundanta de explicatii - "și mă curentam singur la degete" - suna aiurea, iti creaza o imagine ridicola - "clapele obosite" - metafora suprauzitata - "doar portretul tău îmi făcea cu ochiul prin singurătate." - o poanta cam aiurea la sfirsitul unui text care se vrea mai degraba melancolic decit ludic
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc nicholas, am scos negatia din bobul de ploaie ! ... mai departe am incercat un "scenariu" care este sustinut (zic eu). iti multumesc de parere, toate cele bune!
pentru textul : de la o ploaie la alta deda, ai dreptate. deh... incultura mea
pentru textul : sînt un incult deeste să avem consideraţie reciprocă, fiincă fiecare vieţuitoare tot din "pana" Creatorului iese!
pentru textul : dacă lui Dumnezeu i-ar face plăcere demi-au plăcut aceste comparaţii în context:
"noi sîntem ceva ca o ploaie măruntă de toamnă
o fântână în care vocile melcilor nu se sparg niciodată" - îmi duc gândul la perenitate, unicitate...
Andreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
pentru textul : if you go away deMultumesc.
pentru textul : Vorbitor în Numele Morților deMă refeream strict la cuvântul "impresionism", poate ar fi fost de ajuns să fie sugerat. Frumoasă explicația ta, mulțumesc.
pentru textul : Valea Lotusului deAdriana,
să înţeleg că e şi bine, e şi rău, sau invers. În varianta iniţială, ultimele “versuri”- frânturi de rânduri, nu erau. Am vrut să par mai “bombă” de cât “fitil”. Ai dreptate, sunt în plus. Mulţam de atenţie.
Ştefan,
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deEşti prea amabil. Sau nu am îţeles eu bine.
Mulţam pentru semn.
succes! şi dacă pot face ceva în afară de urări, voi face.
pentru textul : hermeneia 3.0-a deDorina Neculce - 06 Iul 2012
daca e vorba de gramatica, domnule Adrian...(puncte de suspensie...sper sa nu fie mai multe, ci sa fie doar 3) eu le predau elevilor la clasa si despre faptul ca cele doua puncte anunta un dialog, iar acel dialog presupune o linie de dialog, linie de dialog ce se scrie musai de la marginea randului...dar poemul dv mi-a placut atat de mult incat nici nu observasem chestiile pe care mie mi le-ati reprosat ca ar fi surogate, gen: ieftin/scump...clar/fonf...omarand flori...la mine in poezie sunt surogate, la dv sunt expresii magistre
multa inspiratie! (sa nu uit semnul exlamarii)
pentru textul : Ars poetica deLa ce români tineri te referi?
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deSă îți urăști propria dragoste e un lucru ce merită scris, iar Virgil Titarenco face asta aici cu măiestrie. Și vezi cum clocotește ura zgâlțâită din rărunchii unui trup zdrențuit. Căci aceasta face dragostea ce-i urâtă, nimicește orice alt sentiment. Cuvintele ori expresiile acestei uri clocotitoare, aproape nebunești, vin din două sfere semantice. Una este a diafanului și a unui sensibil aproape sublimat: "subțire", "caligrafic pe umeri...", "visuri", "pântec în care te plămădesc", "magma albastră a gândului", "seducător", "adulmecând", "o mie de șoapte", "strecurat" și bineînțeles "dragoste". A doua sferă este una a grotescului, a absurdului, a nonsensului, a nimicirii: "mâzgălesc", "negru demențial", "obsesiv", "bici", "zile inutile", "necunoscuți vulgari și anoști", "coaja ruptă a unei răni" și, respectiv, bineînțeles, "urăsc" repetat anamnetic, o ușurare, ca o încercare a dezlipirii de suflet a unei poveri interioare. Aceste două sfere semantice antagonice intră în contrast (chiar în expresii mixte ca "negru demențial de subțire", "biciul lui și o mie de șoapte", "strecurate infidel", "cancerul nopții", "cumplită apropiere" ș.a.), și poate tocmai pentru acest fapt, reușesc să dea unui sentiment foarte greu de definit, cum este ura, o expresie atât de puternică încât naște în cititor revelația descoperirii esenței unei trăiri care doar poetic, cred, poate fi descrisă. Iar aici e făcută cu supra măsură. Sentimentul pendulării urii înseși între o limită spirituală și una imanentă, între amintire și realitate, între potențialitate și golire de sens, își trage seva din același contrast. Opoziția dragoste - ură este opoziția dintre sublim și prăbușire, între extaz și agonie. Aici are loc zbaterea celui care trăiește sentimentul de ură, iar soluția se vede: alunecarea în poet, ridicarea celei mai ucigătoare arme care este cuvântul, retragerea cu torțe în poezie. Dacă dragostea este sentimentul regăsirii de sine în celălalt, ura este cel al pierderii, al distrugerii, al izolării sinelui într-o angoasă autodistructivă (dar, iată, productivă poetic) prin lipsa reflectării în celălalt. Această zbatere respiră din fiecare expresie a poemului, izvorăște din fiecare chinuită contorsionare sufletească descrisă și scrisă cu sânge acolo, ce-și găsește o inegalabilă expresie într-o formulă poetică ce se constituie și în centrul inimă al poeziei: "urăsc cuvintele care îmi vin în minte despre tine". Demult nu ma mai citit ceva atât de bun și de hrănitor. Un adevărat dans al cuvântului.
pentru textul : urăsc demai putin ultima strofa ..o concesie...o abdicare...anuleaza furia...revolta...
pentru textul : Fragmentar deCa sa ne intelegem bine: ma onoreaza aprecierile in masura in care e un text in care am pus cit mai mult din mine si e receptat ca atare. Nu-mi doresc sa am un loc in literatura, nu m-am comparat niciodata cu Nichita, Sorescu, Naum. Daca se simte ceea ce am vrut sa transmit, pentru mine e mai important decit orice volum pe care l-as scoate. Toto timpul mi-am spus ca daca va fi vreodata sa scot o carte, am s-o scot in patru exemplare: unul pentru mine, unul pentru un raft oarecare dintr-o librarie oarecare, unul pentru cine vrea si unul pentru mama. O apreciere sincera pentru mine e mai importanta decit un loc in literatura. Stiu exact unde ma situez; uneori imi iese, alteori nu. Multumesc tuturor de critici si aprecieri.
pentru textul : story of a city deNu cer ca textele mele să fie recunoscute ca foarte bune sau să fie premiate, dar nu înţeleg de ce acest text nu este acceptat nici măcar în şantier
pentru textul : haiku deCu respect Cezar
:)) poate ca. momentan raman la parerea ca in versul acela se putea mai bine.
ce n-am spus in schimb este ca imi place ideea de crochiu si faptul ca stiti sa incheiati un poem.
pentru textul : crochiu I decolțuri ale cercului tăiate de umbră prin inima nopții fereastră lupoaica albă dansează printre fulgi de zăpadă mieii unui paradis nenumit cînd am ajuns umbrele reci ale pădurii mă cutremurară stele sticlind implacabile reci mă ghemuii în adîncuri precum întunericul în trup de vioară cînd arcușu-i pierdut cînd pierdută-i în vară amintirea maestrului său n-aveam cum să strig n-aveam cum să plîng se răzvrătise tare și mă rănea pădurea cu pași de pîslă pe zăpadă însingurarea coboară și n-am ce face cu ea
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 16 den-am probleme cu invizibil/inevitabil. in schimb imi scapa logica conform careia tavanul ar fi un cearceaf invizibil.
pentru textul : crochiu I deNiciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deO mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
pentru textul : Umbra degresesti cristina. arta este arta. indiferent de metoda. daca soarta ta este sa te remarci prin eclecticism nu vei putea scapa de asta.
pentru textul : Pe Volga liniştită decred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
pentru textul : Inside deiata un text ceva mai bun comparativ cu ce ai postat aici pina acum totusi nu imi suna bine "deschizător a ochilor imenși fără priviri"
pentru textul : Răstălmăcire deEmil...acum e perfect! :))) Pana acum, numai titlul nu-mi fusese recomandat spre schimare. Nu-i nicio problema - admit ca e un text esuat. multumesc.
pentru textul : Tăcere cu umeri rotunzi debucuros de trecere, unele lucruri au un sens mai puternic în limba engleză decât în cea română. Lipstick, clutter, mess ar fi unele din ele şi le-am folosit ca un (mai) accentuat sens la ce am vrut să spun. Cred ca unui poem scris în româneşte, de un autor autohton, nu i-ar sta bine cuvinte străine, dar eu sînt american. Şi eu strâng din nas când văd cuvinte din altă limbă presărate pe ici pe colo în diferite texte, uneori în mod greşit scrise. Clutter ar însemna o dezordine cruntă într-un spaţiu mic, o grămadă de lucruri aruncate unul peste altul (nu că n-ai şti). Ar fi o frază prea lungă. Clutter e scurt dar foarte larg cuvânt.
pentru textul : semper idem deDespre celelalte/unele chestii nu pot decât să apreciez părerea.
Eu nu pot decat sa salut cu o reverenta revenirea cu un cont "curat" aici pe Hermeneia a acestui adevarat poet contemporan care este Ionut (al lui) Caragea. Pentru desavarsirea contextului polemic al existentei acestui poet care se auto-intituleaza "nascut pe google" mi-as dori sa isi deschida un cont aici (la fel de curat) si fratele meu mai mic Mihai Zabet, nu de altceva, ci pentru sarea si piperul din polemica dintre cei doi. Revenind la text, ma bucur ca Oriana mai scrie (posteaza) si aici pe Hermeneia. Luminita este o figura remarcabila (in opinia mea) a literaturii romane moderne din diaspora iar textul de fata imi intareste convingerea ca ea a atins etapa unei maturitati stilistice departe de casa. Astept si alte materiale, cu acelasi interes. Iar daca Gorun (dintr-o neatentie pesemne) greseste numele lui Khayyam (whatever) Ionut Caragea scrie "originar" in loc de "original" ceea ce este ceva, asa, ca un fel de far-eseu al culturii. Andu
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra denici nu ştiu ce să spun să îmi exprim uimirea.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deam verificat să văd dacă nu cumva visez şi da textul este acolo pe lângă alte articole cu nume sonore
şi eu acolo "o picătură în ocean".mi-aţi făcut ziua mai frumoasă.mulţumesc mult.
Katya, ai de la mine o penita! Poezia pleaca de la un titlu superb, ales foarte bine si continua cu un discurs complex, ritmic, foarte puternic, care are potentialul de a impresiona multi cititori, iar asta este foarte bine! Pe scurt, am perceput aceasta poezie ca fiind foarte bun, iar titlul este fascinant! Allahu Akbar! si felicitari petre
pentru textul : Höre Israel decorectez: aprig observator al realitatii...
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r demulțumesc de comm Paul, și să știi că metafizica nu depășește pe oricine, hmm... migrenele astea,
pentru textul : euforie muribundă decitit textul. observatiile mele fara pretentii de specialist: - prima strofa incepe bine - "trestii încărcate de vorbe" suna fain - "stelele erau dispersate pe drumuri" - de ce dispersate si nu imprastiate? nu inteleg de ai ales un termen atit de tehnic - "târziu spre ultimul anotimp tăcerea mă strangula cu o floare așezată într-o vază din camera ta" - o inlantuire de determinari care deranjeaza - ".. și alte obiecte" - suna aiurea - "dintr-o casetă cu încuietoarea ruginită" - suna a descriere scolareasca - "cuvintele erau ruginite și ele cu o aromă vetustă" - redundanta de explicatii - "și mă curentam singur la degete" - suna aiurea, iti creaza o imagine ridicola - "clapele obosite" - metafora suprauzitata - "doar portretul tău îmi făcea cu ochiul prin singurătate." - o poanta cam aiurea la sfirsitul unui text care se vrea mai degraba melancolic decit ludic
pentru textul : Înzăpezit în uitare dePagini