folosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.

"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"

Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".

Excelente eseuri (Adrian şi Sebi), provocate de textul postat! Mulţumesc, Andu, pentru opinie!

Ioana, nu te retrage inca. nu am avut timp sa iti citesc toate poeziile. am fost ocupata. plus concertul lui Johnny Hollyday de la Bercy... nu pune la suflet. mergi mai departe.

Poemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela

Eu nu pot decat sa salut cu o reverenta revenirea cu un cont "curat" aici pe Hermeneia a acestui adevarat poet contemporan care este Ionut (al lui) Caragea. Pentru desavarsirea contextului polemic al existentei acestui poet care se auto-intituleaza "nascut pe google" mi-as dori sa isi deschida un cont aici (la fel de curat) si fratele meu mai mic Mihai Zabet, nu de altceva, ci pentru sarea si piperul din polemica dintre cei doi. Revenind la text, ma bucur ca Oriana mai scrie (posteaza) si aici pe Hermeneia. Luminita este o figura remarcabila (in opinia mea) a literaturii romane moderne din diaspora iar textul de fata imi intareste convingerea ca ea a atins etapa unei maturitati stilistice departe de casa. Astept si alte materiale, cu acelasi interes. Iar daca Gorun (dintr-o neatentie pesemne) greseste numele lui Khayyam (whatever) Ionut Caragea scrie "originar" in loc de "original" ceea ce este ceva, asa, ca un fel de far-eseu al culturii. Andu

corect. promit să lucrez la el. pe cuvînt de pionier

Regret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.

Vladimir, primesc respectul tau. Daca citeai atent ce am scris, ai fi inteles ca nu am tagaduit deloc cultura Almei si calitatile ei si in niciun caz nu am afirmat ca ea ar crea false valori. Era vorba de "Competiția stârnită la un moment nepotrivit sau pe un registru nepotrivit, nu poate crea decât false valori. Umane sau literare sau..." Citeste: moment nepotrivit, registru nepotrivit. Oricum, ceea ce ai scris tu in comentariu, in prima parte e mai mult (dpv negativ) decit am scris eu in toate comentariile mele, fiindca eu nu mi-am permis sa gindesc negativ si sa scriu negativ aici nici despre Alma, nici despre Altii.Cit priveste sonorizarea, nu se poate face nimic. Initial am vrut sa las doar un comentariu scurt, ieri: "Alma, le multumesc parintilor ca mi-au dat un nume cantabil si profesorului de latina de la care am invatat ce inseamna Declivis". Si atit. Insa am ales sa comunic, asa, simplu si deschis. Si cu riscul de a fi interpretata gresit. Alma, ce m-a nelamurit esential, si cred ca ai inteles, a fost: - ca nu ai incadrat la "note" (fiind o impresie personala, o parere a ta, in urma lecturii tale, cu grila ta - indeajuns de buna - efortul este mare, l-am facut si eu, stii ca citesc si amnalizez, compar, si textele si comentariile toate), ca nu ai ales sa clasifici in genul "primele 5 textele care mi-au placut" pe sectiuni (poezie, proza, experiment, limbi straine) si ca ai ales drept criterii de clasificare si aspecte - e drept ca sunt amuzante - mult prea "trendy". Citind comentariile inca si inca o data, ai vedea ce anume a determinat reticente si mai ales libera expresie a nemultumirilor. Si daca sunt folosite aici, pe Hermeneia, cuvinte ca "maladiv, invidie, frustrari, steril" stau si ma intreb asupra calitatii, in continuare. In plus, stiu ca ai si abilitati in organizarea concursurilor, prin urmare, cred in continuare ca ar fi fost mai nimerit sa organizezi asa. Sau, cum am spus mai sus, sa scrii "textele care mi-au placut cel mai mult, pe sectiuni". Fiind la Info - comunitar, a luat alta aliura. Acum abia, fiind propusa o ierarhizare periodica, fiind propus un concurs etc., are sens actiunea. Si e bine sa fie afisate criteriile, analizele, detaliat, ca intr-o analiza literara. Multumesc pentru intelegere si respect, inca o data.

E genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
Din păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.

Virgile, ai o penita de la mine, pentru un poem foarte compact, care surprinde prin vigoare si reuseste sa impresioneze. Nu plictisesti, pentru ca transmiti foarte multe informatii in foarte putine versuri, filtrand totul printr-o imagistica bogata. mi-a placut finalul felicitari petre

Thorkild, cel ce percepe sensuri abia perceptibile are deja un dar lăsat dintru naștere întru o altă naștere. Mulțumesc, ai știut ce să alegi din aceste versuri.

dom'le dacî mai continuațî mult îmi dau lacrimili di atîta jingășii. io zîc să trieșem mai diparti.

Comentariul tau, Vlad, este o replica interesanta la celalalt comentariu al meu, stii tu de unde. Puteai sa-l pui ori aici, ori dincolo, pentru mai multa credibilitate. Stii cat sunt de versat, ce naiba! Ai si o galusca acolo, a da un vot de incredere autorului, de fapt tu voiai sa te referi la text, dar hai, treaca-mearga. Cu elementele onirice ai dat-o in bara, Dragos Visan a fost mult mai atent la rugaciunea monahului. In concluzie, imi place comm-ul tau, incepusei sa fii cam moale. O sa-l pun si dincolo, ca sa nu iti raspund de 2 ori diferit.