daca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
interesant, am totusi senzatia ca esti intr-o perioada de tranzitie. cind incepi sa folosesti materialul altor stiluri devii suspectata de lipsa de inspiratie. dar per total e bun desi eu cred ca primul pastel e mai reusit tehnic iar al doilea mai reusit ca idee
... Marina, sunt două idei extrase din comentariul tău: 1. mă confunzi cu Iisus Christos; 2. mă faci mincinos; regret să te dezamăgesc, ambele sunt eronate:)!
Adrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
Cu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
La"vă puteţi exprima prin simpla manipulare a oamenilor minusculi
a lumii acestora
de a cărei evoluţie veţi fi direct răspunzători."
după minusculi e virgulă, doar că nu am folosit punctuaţia.Deci:simpla manipulare a oamenilor minusculi şi simpla manipulare a lumii acestora.
La:"cîştigător cel în al cărui lume minusculă", e greşit. O să corectez.
La dublul adverb, de asemenea am evitat repetiţia:"nu uitaţi".
Mulţumesc de trecere şi semn. O să mai gîndesc şi asupra remodelării propuse.
LIM.
Aș fi evitat metafora cu sufletul deschis ca o fereastră, poate prea uzitată. De fapt, citind, am și văzut un pic altfel valențele acestei poezii care este, într-adevăr, deosebit de emoționantă.
ela, tu CHIAR esti generoasa! fara legatura, azi am luat o palma peste fata de mi-au sarit dintii din gura. nici de sasait nu mai sasai. nu cred ca mai ies din casa curand. macar pana la prima furtuna. poate da fulgerul peste mine si imi mai creste un rand... :( mi-ar placea sa vorbim (ioanabaracgrigore)
Vladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
Cristi, nimeni, dar absolut nimeni, nu goneste pe nimeni de aici. cel putin atita timp cit ma ocup eu de hermeneia. dar motivul avertizarii este cel pe care l-ai mentionat. si nu functioneaza aici sisteme cu acumulari ca si minutele la celular.
sugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
Fain, un poem pe care l-as numi "in tempo de mars", aici poetul impune citirii un ritm alert si, la urma urmei, pleci din text nu obosit, ci mai degraba trezit, acut. Sigur, acum unuii ar putea spune ca asa e dictatura, dar eu nu cred ca e asa. Mie mi se pare mai degraba o impetuozitate si o sinceritate a scriiturii care mi-a placut mereu la asztalos. Uneori i-a reusit mai putin (atunci cand bagatelizeaza cand te astepti mai putin - uneori si eu fac asta- e usor sa pici in asa ceva) dar alteori (ca acum) el creioneaza si accentueza si uite ca ii iese. Imi aminteste putin de un "fade to black" insa proiectat intr-un univers parelel, ca un infern al pasarilor fara aripi zicea cineva, candva (nu eu, desigur). Fata de alte poeme de-ale lui asztalos acesa mi se pare mai reusit si la capitolul prozodie, unde elementele de legatura cu tenta muzicala sunt prezente, mie imi place asta. Apoi balastul dativelor si al conjunctiilor care lipseste. Imi amintesc la ultimul Deko am avut si eu o interventie pe niste texte de Vlad Moldovan iar moderatorul (nimeni altul decat Felix Nicolau) mi-a zis ca "da, tu esti un calo-fonetic" - poate ca avea dreptate de undeva de acolo, din iadul criticilor de unde vorbeste el. Pe scurt, un poem placut, bine structurat, fara lucruri inutile prin el, sincer si puternic. Aprecierea mea. Andu -
Textul tau imi aminteste de un artist care desena in nisip. Forme care trec unele in altele cu naturaletea unor vise, lipsa aparenta a unei ordini, senzatia de lasare in vrie, toate acestea axate pe motivul vietii ca vis. Dar daca ne gandim ca apexul avea alt inteles pentru vechii persi atunci putem intelege poezia si ca privire a unui ochi lucid asupra propriei fiintari, de cautare a elementului neschimbat, pelegrin intr-o lume a formelor perisabile.
imaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat de proaspata, ca aproape pot sa simt in nari mirosul ei si modul cum imi gidilea gleznele cand mergeam cu bunica-mea pe cate un ogor aflat in capatul lumii. imi dau seama ca desi acum chestia asta nu se mai afla decat in capul meu, la fel cum imi lasa de inteles si finalul, pentru simplul fapt ca retraiesc la nivel mental, se produce o repetitivitate.
„n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu sub bluză” desi nu aduce o idee noua, mi-a placut pentru ironia din ele.
"cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." după aceste versuri e greu să mai scrii despre mâna stângă... poate că o variantă ai putea să mai găseștim dacă vrei: metaforele tale originale ar merita a doua șansă...
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
excelenta despicare de primavara , inversa cabalei care lipeste cuvintele, anuleaza spatiile si gaseste alte intelesuri fenomenale. Va veni o vreme cand nu va mai fi nevoie de cuvinte ci doar de intentia mesajului truncat. Rameau
Ești ironic în primele versuri. Îmi place ideea cu "o inimă sterilizată bacteriologic" - de reținut pentru un viitor tratat de microbiologie. :) Ai două versuri și nu le înțeleg rostul în poemul acesta: "nu mai cred în necesitatea intermediarilor / sau a dicționarelor explicative, deci sunt contextuale. Planetă... "făcută" sună bine în engleză, tradus, dar în românește nu prea. La "aparatele mele/ de înviat" am o reținere... "cu sau fără acele lucruri minore / cu care ne naștem a doua sau a treia oară" ... să înțeleg că și tu crezi în reîncarnare? :) Ai doi de "brusc" unul după altul, spre final. Ai "două nașteri" în contradictoriu cu "a doua sau a treia oară" de mai înainte. Finalul tandru.
Mă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
Virgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
Dincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
alma, să înțeleg că nu îți place ingambamentul? să înțeleg că nu știi ce e o Ars Poetica? să înțeleg că nu te-ai gândit de ce masivul e plăpând ca o statuie? de ce se urcă în doi pe el? că nu pricepi tropul "vorbe de fier"? că nu știi ce reprezintă bocancii? că e o înșiruire de simboluri? că frământarea e reală? că rucsacul, impresia de prăbușire etc. semnifică ceva? îți dau un indiciu... poezia e în spatele meu:) e povara nelipsită alpinistului, dar nu am de gând să îmi interpretez poemul. lămurește-mă detaliat:) sunt mai greu de cap, deși urc "masivul plăpând ca o statuie" cu plăcere:) eh, semantica asta:) cu sympatheia, yester p.s. dacă ți-a plăcut, de ce nu te "zbați în gând ca sunetul în fluier"?:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deinteresant, am totusi senzatia ca esti intr-o perioada de tranzitie. cind incepi sa folosesti materialul altor stiluri devii suspectata de lipsa de inspiratie. dar per total e bun desi eu cred ca primul pastel e mai reusit tehnic iar al doilea mai reusit ca idee
pentru textul : campia/podul de... Marina, sunt două idei extrase din comentariul tău: 1. mă confunzi cu Iisus Christos; 2. mă faci mincinos; regret să te dezamăgesc, ambele sunt eronate:)!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic de...nu reușesc să fiu decât întâmplător ...mulțumesc, Marina...
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine deAdrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
pentru textul : cântec candriu deCu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
La"vă puteţi exprima prin simpla manipulare a oamenilor minusculi
pentru textul : intraţi pe forum aici dea lumii acestora
de a cărei evoluţie veţi fi direct răspunzători."
după minusculi e virgulă, doar că nu am folosit punctuaţia.Deci:simpla manipulare a oamenilor minusculi şi simpla manipulare a lumii acestora.
La:"cîştigător cel în al cărui lume minusculă", e greşit. O să corectez.
La dublul adverb, de asemenea am evitat repetiţia:"nu uitaţi".
Mulţumesc de trecere şi semn. O să mai gîndesc şi asupra remodelării propuse.
LIM.
Aș fi evitat metafora cu sufletul deschis ca o fereastră, poate prea uzitată. De fapt, citind, am și văzut un pic altfel valențele acestei poezii care este, într-adevăr, deosebit de emoționantă.
pentru textul : copacul deeu am senzatia ca m-am retras dar tu nu te prinzi
pentru textul : fericirea II deela, tu CHIAR esti generoasa! fara legatura, azi am luat o palma peste fata de mi-au sarit dintii din gura. nici de sasait nu mai sasai. nu cred ca mai ies din casa curand. macar pana la prima furtuna. poate da fulgerul peste mine si imi mai creste un rand... :( mi-ar placea sa vorbim (ioanabaracgrigore)
pentru textul : Cutremur decu respect iti spun Francisc ca nu as invita pe oricine la mine acasa.
pentru textul : confesiune deVladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : Eterna reîntoarcere decre că corect e „al temii”, întradevăr. se poate corecta, nu-i bai
pentru textul : noapte cu plată deIubito, mă gândesc la tine/ Ca un borfaş la ceasul unui lord/ Şi se ciocnesc în carnea mea drezine/ Şi caii fac atac de cord...
[...]
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea de"mai puternic decât orice fiinţă umană sau inumană"
singurul vers care nu mi-a plăcut atât de mult, în rest, un poem excelent
Numai bine...
Cristi, nimeni, dar absolut nimeni, nu goneste pe nimeni de aici. cel putin atita timp cit ma ocup eu de hermeneia. dar motivul avertizarii este cel pe care l-ai mentionat. si nu functioneaza aici sisteme cu acumulari ca si minutele la celular.
pentru textul : Camilafca iubirii deda, observ ca nu-s primul de aici acolo :D oricum, vad ca o placut si aici si acolo. ii ok dar are ceva ce ma deranjeaza. nu vreau sa stiu ce
pentru textul : moartea nu are desugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
pentru textul : PoMo lifestyle desigur...de acord...o sa caut romanul cu pricina.
pentru textul : pe tocuri prea înalte deFain, un poem pe care l-as numi "in tempo de mars", aici poetul impune citirii un ritm alert si, la urma urmei, pleci din text nu obosit, ci mai degraba trezit, acut. Sigur, acum unuii ar putea spune ca asa e dictatura, dar eu nu cred ca e asa. Mie mi se pare mai degraba o impetuozitate si o sinceritate a scriiturii care mi-a placut mereu la asztalos. Uneori i-a reusit mai putin (atunci cand bagatelizeaza cand te astepti mai putin - uneori si eu fac asta- e usor sa pici in asa ceva) dar alteori (ca acum) el creioneaza si accentueza si uite ca ii iese. Imi aminteste putin de un "fade to black" insa proiectat intr-un univers parelel, ca un infern al pasarilor fara aripi zicea cineva, candva (nu eu, desigur). Fata de alte poeme de-ale lui asztalos acesa mi se pare mai reusit si la capitolul prozodie, unde elementele de legatura cu tenta muzicala sunt prezente, mie imi place asta. Apoi balastul dativelor si al conjunctiilor care lipseste. Imi amintesc la ultimul Deko am avut si eu o interventie pe niste texte de Vlad Moldovan iar moderatorul (nimeni altul decat Felix Nicolau) mi-a zis ca "da, tu esti un calo-fonetic" - poate ca avea dreptate de undeva de acolo, din iadul criticilor de unde vorbeste el. Pe scurt, un poem placut, bine structurat, fara lucruri inutile prin el, sincer si puternic. Aprecierea mea. Andu -
pentru textul : Feel in the blanks deTextul tau imi aminteste de un artist care desena in nisip. Forme care trec unele in altele cu naturaletea unor vise, lipsa aparenta a unei ordini, senzatia de lasare in vrie, toate acestea axate pe motivul vietii ca vis. Dar daca ne gandim ca apexul avea alt inteles pentru vechii persi atunci putem intelege poezia si ca privire a unui ochi lucid asupra propriei fiintari, de cautare a elementului neschimbat, pelegrin intr-o lume a formelor perisabile.
pentru textul : apex demintuirea exista cu adevarat - doar ca o gasim in noi :)
pentru textul : eli pili deimaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat de proaspata, ca aproape pot sa simt in nari mirosul ei si modul cum imi gidilea gleznele cand mergeam cu bunica-mea pe cate un ogor aflat in capatul lumii. imi dau seama ca desi acum chestia asta nu se mai afla decat in capul meu, la fel cum imi lasa de inteles si finalul, pentru simplul fapt ca retraiesc la nivel mental, se produce o repetitivitate.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc de„n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu sub bluză” desi nu aduce o idee noua, mi-a placut pentru ironia din ele.
"cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." după aceste versuri e greu să mai scrii despre mâna stângă... poate că o variantă ai putea să mai găseștim dacă vrei: metaforele tale originale ar merita a doua șansă...
pentru textul : mâna ta stângă deDpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
Felicitări!
pentru textul : poem de alungat singurătatea deexcelenta despicare de primavara , inversa cabalei care lipeste cuvintele, anuleaza spatiile si gaseste alte intelesuri fenomenale. Va veni o vreme cand nu va mai fi nevoie de cuvinte ci doar de intentia mesajului truncat. Rameau
pentru textul : ar-av-ăm-irp deEști ironic în primele versuri. Îmi place ideea cu "o inimă sterilizată bacteriologic" - de reținut pentru un viitor tratat de microbiologie. :) Ai două versuri și nu le înțeleg rostul în poemul acesta: "nu mai cred în necesitatea intermediarilor / sau a dicționarelor explicative, deci sunt contextuale. Planetă... "făcută" sună bine în engleză, tradus, dar în românește nu prea. La "aparatele mele/ de înviat" am o reținere... "cu sau fără acele lucruri minore / cu care ne naștem a doua sau a treia oară" ... să înțeleg că și tu crezi în reîncarnare? :) Ai doi de "brusc" unul după altul, spre final. Ai "două nașteri" în contradictoriu cu "a doua sau a treia oară" de mai înainte. Finalul tandru.
pentru textul : un alt fel de singurătate deLuana, mulțumesc: ai văzut elementele de mitic, legendar, simbolic și metamorfoza spiritelor și în esențialitatea nașterilor-morților, prin iubire.
pentru textul : Ochi de leu deMă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” delasa tot ce ai si urmeaza-ma :)
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deVirgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
pentru textul : Noaptea de martie deDincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
alma, să înțeleg că nu îți place ingambamentul? să înțeleg că nu știi ce e o Ars Poetica? să înțeleg că nu te-ai gândit de ce masivul e plăpând ca o statuie? de ce se urcă în doi pe el? că nu pricepi tropul "vorbe de fier"? că nu știi ce reprezintă bocancii? că e o înșiruire de simboluri? că frământarea e reală? că rucsacul, impresia de prăbușire etc. semnifică ceva? îți dau un indiciu... poezia e în spatele meu:) e povara nelipsită alpinistului, dar nu am de gând să îmi interpretez poemul. lămurește-mă detaliat:) sunt mai greu de cap, deși urc "masivul plăpând ca o statuie" cu plăcere:) eh, semantica asta:) cu sympatheia, yester p.s. dacă ți-a plăcut, de ce nu te "zbați în gând ca sunetul în fluier"?:)
pentru textul : Ca sunetul în fluier dePagini