ore mici se cuibăresc în așternut
ca doi pui de cățel albi
fără să fi făcut ochi
mă trezește scîncetul lor
și privesc
cum pe gîtul tău coboară
leneș șuvițe negre
ca un fluviu chinezesc
îmbătrînit și tăcut
afară iarna scurmă cu copita
covata albă a nopții
timpul stă agățat de grinzile tavanului
și se leagănă
îmi place poemul. am regăsit acea parte care mi-a atras atenția de la început asupra autoarei. Corina știe bine să îmbine ludicul cu tragismul. dar pe lângă aceste cuvinte de "lemn", pot spune că textul se potrivește cu ceea ce cred eu despre o poezie. so, for Queen & we are the champions!
Lizuca... probabil te-ai apropiat de poem in mod empatic si de aceea ti-a placut... multumesc de sensibilitate. Ela... multam pentru cuvintele de apreciere... e o poezie scrisa dintr-un singur impuls... nu e defel construita. Hanny... placut feed-back, mai ales ca este venit din partea unei scriitoare de proza. Jinn... uite tu ai citit textul plecand din alt unghi... cred ca fiecare luam cu noi imaginile pe care le cautam... mi-am zis mereu ca poeziile mele pot fi un barometru pentru starea lectorului.
nu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
această atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Cred ca mai ai și alte texte despre care nu am spus nimic... dacă nu încalcă regulamentul nu e nevoie să atragi ostentativ atenția. Mulțumesc că ai remediat. Un lucru este pozitiv: mi-am adus aminte de tine. E un jurnal plăcut, până la urmă, așa se încadrează și trimiterile mult prea concrete...
Imi pare rau, poti mai mult de-atit. Stii ca sint corect de fiecare data cind intervin, dar textul asta, in opinia mea, ar trebui sa stea in cuita cu nisip. Exista texte pe care poti aduce argumente de ce sint proaste, dar sint si texte despre care nu poti spune decit damn.Aici sintem sa ne ajutam toti sa scriem mai bine, n-au rost laudele.
domnule cfr,
eu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
pentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
am strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
tot rascolind pe aici, am dat de comentariul tau.
idei ermetice? aici?
sa fim seriosi...ca imi place uneori sa "ma joc" astfel, e adevarat, dar mesajul de aici mi se pare atat de transparent, incat risca sa alunece in facil.
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
te iert, Andu - cum as putea sa nu iert pe cineva care, iata, imi citeste textele pe doua situri, cu atata interes incat nu vede comentariile din subsol decat fragmentar? :) Ce-i drept, uitandu-ma la semnatura, ma intreb daca n-or fi de vina ochelarii... Dealminteri - te inteleg si marturisesc - si eu te citesc fragmentar, prefer comentariile tale - mereu imi amintesc de copilarie... aaa...si bine ai revenit pe Hermeneia! :) Matei, ce sa zic? e minunat cand doi oameni sunt perfect de acord. sa ne citim cu bine. :)
adriana, ai dreptate - traitul impreuna presupune consimtamantul celor doua parti. in mod normal trebuia sa elimin " mi-am sechestrat", ori "traim impreuna", insa in cazul de fata e vorba de o sechestrare ce-a devenit, pe rand, placere pentru cel sechestrat, apoi necesitate si in cele din urma obisnuinta. deci formularea ramane aceeasi. am incadrat scrierea la experiment pentru ca nu mi s-a parut poem la momentul postarii, iar " vizual" caci fiecare strofa, zic eu, poate fi privita asemeni unei secvente dintr-un scenariu de film.
"am vrut să te dor şi eu o dată
cum copita cerbului
afundată în uter"
Doamne-Dumnezeule, am încremenit , pur si simplu, de spaima când am citit formularea.Ca si când cineva mi-ar fi strigat pe neasteptate în ureche! Chiar,ce vrea sa zica?
eu sunt de acord cu ambii. precizez doar ca fiecare din noi este a fost sau va fi iuda. sa nu uitam, prieteni, aceasta! acum com ul justificativ: limbaj exact, imagini frumoase, tari, idee deschisa, intru celalalt, un iuda care merita apreciat si de ce nu? iubit in continuare acel "in gura" nu-mi pare ok
Aranca, tu stii, lumea tristetii e de fapt dincolo de cuvinte, de aceea e greu sa scrii despre asta; aceste “poeme ale tristetii” (regret daca suna patetic) sunt doar o incercare de negociere cu lumea de afara, de fapt o impacare a pustiului dinauntru cu pustiul de afara; o sa incerc sa le grupez intr-un ciclu, ma gandesc de mult la o carte… trecerile tale stiu sa bucure, multumesc!
Pentru că într-o sîmbătă care îmi poartă sîmbetele, iată –trufie sau singurătate!- îndrăznesc să iau cu mine acest jurnal întru odihna și liniștea mea.
o femeie ca o cetate niciodata neindeajuns de cucerita, cu toate turnurile incoltite dincolo in lumea ei uitata sfirsind propriul esafod al rastignirii si invierii ei... ai multe metafore originale de necontestat inca din primele versuri "femeia aceea era o cetate se înălța pe vîrfuri peste valuri cu turnurile ei se apăra de mîinile desfrunzite ale bărbaților" sau "epifania urca eșafodul încet coborîndu-se în pînză de mire într-o spirală adîncită cu ritmuri rupte sfîșiate buzelor ei războinice nemiloase în locuri știute pierdute mătăniile timpului picurau în palme de mag semne și rune" cu un final superb de adevarat, palpabil, rotund "depărtarea țipa își năștea clocotind munții învierea se întindea pe pietre ca o zăpadă căzută anume dimineața în oglinda pătată de sînge pe cer sub frig răzbunată dincolo de porți acolo unde nimeni nu o mai putea ajunge"... aproape iti citez toata poezia cautind metaforele... un poem reusit, un Virgil Titarenco imbracat in haine de sarbatoare.
poemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
spun doar că se poate discuta despre percepţii şi percepţii...
a exprima un punct de vedere - altul, nu înseamnă neapărat polemică, iar a cita din personalităţi nu înseamnă neapărat că nu se pot pune în discuţie şi puncte personale de vedere (care chiar să coincidă cu).
dacă tu ai perceput aici un text banal, asta nu înseamnă că toată lumea vede la fel.
cât despre genialitate, am limitele mele. clar. nicidecum stabilite de mine.
nu vorbesc despre ceilalţi. ar trebui să mă erijez în Marele Judecător. apoi, ei înşişi ar trebui să fie capabili să (se) judece.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am modificat și pun varianta originală aici:
ore mici se cuibăresc în așternut
ca doi pui de cățel albi
fără să fi făcut ochi
mă trezește scîncetul lor
și privesc
cum pe gîtul tău coboară
leneș șuvițe negre
ca un fluviu chinezesc
îmbătrînit și tăcut
afară iarna scurmă cu copita
pentru textul : nopți de ianuarie decovata albă a nopții
timpul stă agățat de grinzile tavanului
și se leagănă
îmi place poemul. am regăsit acea parte care mi-a atras atenția de la început asupra autoarei. Corina știe bine să îmbine ludicul cu tragismul. dar pe lângă aceste cuvinte de "lemn", pot spune că textul se potrivește cu ceea ce cred eu despre o poezie. so, for Queen & we are the champions!
pentru textul : 322 deDesigur ca imi amintesc acel comentariu, valabil si pentru textul de mai sus. Dar am zis sa nu ma repet...
pentru textul : Poem ratat deLizuca... probabil te-ai apropiat de poem in mod empatic si de aceea ti-a placut... multumesc de sensibilitate. Ela... multam pentru cuvintele de apreciere... e o poezie scrisa dintr-un singur impuls... nu e defel construita. Hanny... placut feed-back, mai ales ca este venit din partea unei scriitoare de proza. Jinn... uite tu ai citit textul plecand din alt unghi... cred ca fiecare luam cu noi imaginile pe care le cautam... mi-am zis mereu ca poeziile mele pot fi un barometru pentru starea lectorului.
pentru textul : Reverie denu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
pentru textul : peste prut peste dnepr deaceastă atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Cred ca mai ai și alte texte despre care nu am spus nimic... dacă nu încalcă regulamentul nu e nevoie să atragi ostentativ atenția. Mulțumesc că ai remediat. Un lucru este pozitiv: mi-am adus aminte de tine. E un jurnal plăcut, până la urmă, așa se încadrează și trimiterile mult prea concrete...
pentru textul : El Conqueridor de"...era-n acel boltit ungher
un rai cu sfere de mister.
de-atunci noi simfonii s-au scris
în bucurii de nedescris,
de la popor la alt popor
s-au răspândit ca-n vis.
istoria a fost atinsă
de taina ieslei, necuprinsă..."
Sărbători sub paza luminii, Virgil. Şi tuturor cititorilor.
pentru textul : De Nașterea Domnului deImi pare rau, poti mai mult de-atit. Stii ca sint corect de fiecare data cind intervin, dar textul asta, in opinia mea, ar trebui sa stea in cuita cu nisip. Exista texte pe care poti aduce argumente de ce sint proaste, dar sint si texte despre care nu poti spune decit damn.Aici sintem sa ne ajutam toti sa scriem mai bine, n-au rost laudele.
pentru textul : septembrie dedomnule cfr,
pentru textul : raspuns la observatiile lui Tudor Cristea deeu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
pentru incurajari! Am tinut cont si de observatia referitoare la acea conjunctie.
Cat priveste ultima propozitie, eu zic sa o las. Acolo. Sper sa nu supere foarte tare.
pentru textul : croaziera deМарга, не трать на меня время, не стоит.
pentru textul : Ești cea mai aproape eliberare depentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
pentru textul : de vorbă cu tine II deam strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
tot rascolind pe aici, am dat de comentariul tau.
pentru textul : spirală deidei ermetice? aici?
sa fim seriosi...ca imi place uneori sa "ma joc" astfel, e adevarat, dar mesajul de aici mi se pare atat de transparent, incat risca sa alunece in facil.
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
pentru textul : coloana ultimului templu decuvinte
pentru textul : niciploaia de"vreme / vene", "eterni / viermi" cam schiopateaza rimele :) "veninoase vene" - interesant te salut cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Mai dă-mi să mușc o dată din sânul tău de viermi dete iert, Andu - cum as putea sa nu iert pe cineva care, iata, imi citeste textele pe doua situri, cu atata interes incat nu vede comentariile din subsol decat fragmentar? :) Ce-i drept, uitandu-ma la semnatura, ma intreb daca n-or fi de vina ochelarii... Dealminteri - te inteleg si marturisesc - si eu te citesc fragmentar, prefer comentariile tale - mereu imi amintesc de copilarie... aaa...si bine ai revenit pe Hermeneia! :) Matei, ce sa zic? e minunat cand doi oameni sunt perfect de acord. sa ne citim cu bine. :)
pentru textul : poveste cu nuferi deadriana, ai dreptate - traitul impreuna presupune consimtamantul celor doua parti. in mod normal trebuia sa elimin " mi-am sechestrat", ori "traim impreuna", insa in cazul de fata e vorba de o sechestrare ce-a devenit, pe rand, placere pentru cel sechestrat, apoi necesitate si in cele din urma obisnuinta. deci formularea ramane aceeasi. am incadrat scrierea la experiment pentru ca nu mi s-a parut poem la momentul postarii, iar " vizual" caci fiecare strofa, zic eu, poate fi privita asemeni unei secvente dintr-un scenariu de film.
pentru textul : iubire în stil modern de"am vrut să te dor şi eu o dată
pentru textul : Poem penibil decum copita cerbului
afundată în uter"
Doamne-Dumnezeule, am încremenit , pur si simplu, de spaima când am citit formularea.Ca si când cineva mi-ar fi strigat pe neasteptate în ureche! Chiar,ce vrea sa zica?
eu sunt de acord cu ambii. precizez doar ca fiecare din noi este a fost sau va fi iuda. sa nu uitam, prieteni, aceasta! acum com ul justificativ: limbaj exact, imagini frumoase, tari, idee deschisa, intru celalalt, un iuda care merita apreciat si de ce nu? iubit in continuare acel "in gura" nu-mi pare ok
pentru textul : tăcerea hienei deAranca, tu stii, lumea tristetii e de fapt dincolo de cuvinte, de aceea e greu sa scrii despre asta; aceste “poeme ale tristetii” (regret daca suna patetic) sunt doar o incercare de negociere cu lumea de afara, de fapt o impacare a pustiului dinauntru cu pustiul de afara; o sa incerc sa le grupez intr-un ciclu, ma gandesc de mult la o carte… trecerile tale stiu sa bucure, multumesc!
pentru textul : zid fără nicio fereastră dePentru că într-o sîmbătă care îmi poartă sîmbetele, iată –trufie sau singurătate!- îndrăznesc să iau cu mine acest jurnal întru odihna și liniștea mea.
pentru textul : Scrisori aproapelui meu debucuroasa de recitire, ca si atunci vad marea de cactusi inflorita!
pentru textul : dăruire decu drag, ioana
o femeie ca o cetate niciodata neindeajuns de cucerita, cu toate turnurile incoltite dincolo in lumea ei uitata sfirsind propriul esafod al rastignirii si invierii ei... ai multe metafore originale de necontestat inca din primele versuri "femeia aceea era o cetate se înălța pe vîrfuri peste valuri cu turnurile ei se apăra de mîinile desfrunzite ale bărbaților" sau "epifania urca eșafodul încet coborîndu-se în pînză de mire într-o spirală adîncită cu ritmuri rupte sfîșiate buzelor ei războinice nemiloase în locuri știute pierdute mătăniile timpului picurau în palme de mag semne și rune" cu un final superb de adevarat, palpabil, rotund "depărtarea țipa își năștea clocotind munții învierea se întindea pe pietre ca o zăpadă căzută anume dimineața în oglinda pătată de sînge pe cer sub frig răzbunată dincolo de porți acolo unde nimeni nu o mai putea ajunge"... aproape iti citez toata poezia cautind metaforele... un poem reusit, un Virgil Titarenco imbracat in haine de sarbatoare.
pentru textul : femeia aceea depoemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
pentru textul : smalț dede ce extaz?
pentru textul : extaz dee un text, frumos, liniștit. aceeași voce plăcută care te îndeamnă la meditație. mi-a plăcut mult prima strofă.
pentru textul : puzzle dePentru Hanny Ai intuit perfect! De-asi putea ramane asa! G.M.
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deun poem in care jocul cuvintelor, bine cunoscute si stapanite, construieste cu experienta o tainca lume ipotetica.
pentru textul : antiplatonice VI despun doar că se poate discuta despre percepţii şi percepţii...
a exprima un punct de vedere - altul, nu înseamnă neapărat polemică, iar a cita din personalităţi nu înseamnă neapărat că nu se pot pune în discuţie şi puncte personale de vedere (care chiar să coincidă cu).
dacă tu ai perceput aici un text banal, asta nu înseamnă că toată lumea vede la fel.
cât despre genialitate, am limitele mele. clar. nicidecum stabilite de mine.
nu vorbesc despre ceilalţi. ar trebui să mă erijez în Marele Judecător. apoi, ei înşişi ar trebui să fie capabili să (se) judece.
întotdeauna bucuroasă de prezenţa şi opinia ta.
pentru textul : mi-a rămas în memorie dePagini