Uite că vine Paștele și mă întreb, ca un bun creștin, oare cu ce am greșit eu față de site-ul Hermeneia de am fost obligată să îmi dau demisia, după ce am muncit, am venit cu idei pentru site etc. Și cum de nici unul, nici prietena Bianca nu a zis nimic. Ei, că același lucru s-a întâmplat și cu Agonia, și cu prietena Ela tot așa, dar acolo or fi niște răi și niște fameni la conducere. Sau poate site-ul Hermeneia a greșit față de mine. Nu aștept vreun răspuns. Cândva o să mă lămuresc eu cum stau treburile. Vă doresc Paște fericit și mai multă lumină în suflete.
Un poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
Sunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
P.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
Remarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
multumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
Cornelia, văd că te-ai pus serios pe treabă la postat texte ceea ce m-a determinat să-ți scriu aici.
Tu scrii ceva între a fi sau a nu fi fără nicio legătură cu Hamlet.
Ești cumva olteancă?
Ai mai mult de 18 ani?
Îți plac telenovelele?
Dar manelele?
Sunt doar câteva întrebări la care chiar dacă nu aștept neapărat un răspuns, ele mă frământă când te citesc.
Și totuși ceva 'se schimbase în psihic, în adânc forța vulturului'... ce naiba mai e și asta, citești Castaneda și în loc să iei notițe postezi pe Hermeneia?
Mă abțin de la sfaturi pentru că nu am pe ce mă baza, deocamdată ce scrii tu e rubbish, fabrică de mezeluri cu rețete pentru păpuși barbie.
golite de dragoste
albe
plutesc in ocean
inimi fara trupuri
afrodita pare incremenita
pletele strans impletite
cum funiile peste trup
valurile-i strecoara nisip printre degete
o gaura neagra in cer
absoarbe culorile
raman doar semnele plansului
zece pasari
au ciocuri foarfece
coboara
zece degete ale poemului
se dezmortesc
mangaie cerul
o pecete de foc acopera gaura neagra
visez colorat
este genul de poem care, in ciuda versului alb, ocolit de multi altii, pare ca ti se potriveste foarte mult, din punctul meu de vedere. aici gasesc ca ai forta in exprimarea propriilor stari sufletesti, te identifici cu personajul tau atat de nelinistit, de insingurat... ochiul singuratatii se deschide mirat "încă îi plutește umbra undeva în marea roșie mă ghemuiesc în el"...
am zis ca e un text ok, atit. si nicodem nu face decit o satira la adresa societatii actuale consumiste, nu e nici o blasfemie. cu minuscule sau majuscule tot aia
ma gandeam la aceasta teorie inedita a cioturilor: "nu știu de ce numai noaptea devenim conștienți de noi înșine ca și cum în timpul zilei ne e frică de noi". si la Tina Arena... "Je m’appelle Bagdad Princesse défigurée Et Shéhérazade M’a oubliée"... poate nu toti uitam Prezentul.
Doamnă, eu am intrat cu o observaţie pe text - aceea că e prea dulce. N-am dezoltat, n-am arătat ce şi cum, n-am ironziat. D-voastră m-aţi făcut acritură. Corect? Corect. V-am răspuns pe măsură. Astfel, dacă d-voastră consideraţi că aţi depăşit măsura cu primul comentariu, înseamnă că am făcut-o şi eu cu al doilea. Dacă nu, nu. Corect? Corect. Aţi continuat, şi m-aţi făcut frustrat. Eu nu am mai continuat cu "fineţurile", ci v-am făcut un rezumat cu părerea mea faţă de ce încercaţi să scrieti. Corect? Corect. Şi uite cum d-voastră, acum, 1. vorbiţi în numele altora, 2. mă faceţi, în continuare, frustrat şi 3. aţi descoperit că nu am suflet. Corect? Corect. Şi frumos.
Doar că acum nu mai sunteţi ironică, ci doar atacaţi la persoană. Aşadar, încă o data, atenţie!
Pe d-voastră nu vă deranjează polemicile, doamnă, vă deranjează când vi se spune că scrieţi prost. Consider că aveţi pretenţia că folclorul e poezie. D-voastră credeţi că a scrie cu sufletul, pentru oameni cu suflet, e de ajuns. Ei bine, dacă o faceţi pentru cercul d-voastră de lectură, e destul. Dacă vă apucaţi să publicaţi pe site-uri de specialtiate, nu mai e de ajuns, doamnă. Şi, din păcate, daţi de câte un căpos ca mine, vă vedeţi adevărata măsură şi începeţi să o faceţi pe-a persecutata. Şi e cert şi corect: toţi cei care nu gustă poezia d-voastră, nu au suflet. Dacă au tupeul să o şi spună, sunt şi frustraţi.
Nu deţin niciun adevăr. D-voastră o faceţi? Instrumentele critice şi reperele de intepretare, în lumea poeziei, fac parte din adevăr. Ar trebui să prezint scuze că mi-am permis să le folosesc pe vreun text care vă aparţine?
Dacă vreţi să continuăm polemica literară, e ok, dacă însă doriţi să-mi mai comunicaţi ceva de dulce referitor la personalitatea mea, folositi alte căi.
Felicitari Dorine si nu uita ca facerea de bine ar insemna in cazul tau sa trimiti niste carti pe niste adrese... asta desigur daca nu cumva crezi in vorbe. Penita nu-ti mai dau ca ai destule si dup-aia semanam cu poeziepunctro sau si mai rau cu roliteraturapunctotv. La mai mari bucurii! Andu
ok, andu. voi incepe cu "osul"! mustirea lui ar putea fi intuita in continuarea versului. taietura ceea groasa a ranei ar fi ajuns pana la os. dar daca suna jenibil, apoi vad eu cum oi croseta afacerea "osul" numa sa nu lase cititorii in dileme existentiale. ;) acum despre horaieli rurale. mmda, zici bine cu bagatelizarea, dar, intelege-ma si tu: acolo am neaparata nevoie de o hora! nu stiu de ce imi imaginam o scena idilica si usor ridicola a unor sateni in itari prinsi intr-o hora ireala, mai degraba decupata din desenele de clasa a 2-a decat din "viata satelor" (duminica pe la 10, daca esti interesat! desi acum s-ar putea sa-i fi schimbat titlul in: "euroagricultorii", talkshow reprogamat la o ora de varf, nu in timpul crestinestei leturghii, cum foarte urat aparea in mai vechea grila). hora e una din imaginile esentiale ale poemului, ramane sa vad cum o pot aseza frumos si gospodareste intr-un realism liric. poate renunt la "sate", oricum am alergie la contondentii tarani postmoderni care fac stirile de la 5, iar cei "clasici" parca nu mai au acelasi impact precum odinioara. s-o fi nascut vesnicia la sat, dar satul de azi esueza la protv/antena1 unde "sangele curge in rauri. tineti aproape!" (carcotasii). cat dinspre partea oprobriului..."Cand Dumnezeu vrea sa piara furnica, ii da aripi" (proverb arab).
Mi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
Nu, nu e logic! Eu cred, de fapt, sunt sigur că am fost mai clar ca izvorul: a pune în ghilimele expresii figurative e de prost gust, pentru că îţi consideri citiorul inferior dpdv intelectual.
Nu m-am referit la altceva în afara acestui aspect!
şi chiar înainte de a ajunge în fabrică să „trag pe gât”câteva guri zdravene de băutură ieftină - dacă nu erau ghilimelele, sigur înţelegeam cu toţii că trăgeai pe gât cu puşca. Sau cu tunul.
la un „non stop” - dacă nu erau ghilimelele, nimeni un afla ce este un non stop şi toţi cititorii credeau că ai tras pe gât câteva guri fiind într-o farmacie.
Cei mai curajoşi plecau să „se adape” - şi noi care credeam că erau vite curajoşii respectivi şi chiar se adăpau. Noroc cu ghilimelele!
etc.
Niciun autor care se respectă nu a publicat vreodată ceva, folosind ghilimele pentru expresiile figurative.
Multumesc pentru popasul pe pagina mea si parerea sincera! Am observat si eu ca nu prea ma inscriu in tendintele sitului dar alt stil nu m-ar exprima mai bine. Sper sa nu risc acea inexistenta despre care vorbiti. Vad ca prima strofa a placut mai mult, fiind considerata o imagine artistica mai reusita. In schimb, ultima, observ ca a parut finalizata fortat. Citind insa mai atent aceste strofe si lasand sa respire strofa a doua care este mai greu de inteles la prima citire, ar trebui sa se observe legatura si asemanarea dintre ele (vers 4 din ambele). Deci, e nevoie sa ne hotaram: ori ambele fortate, ori ambele reusite. Daca ideea poeziei nu a fost bine inteleasa vina e pe undeva a mea:). Friendly...
cred ca metoda cea mai eficienta a fost sa elimin si sa inlocuiesc cu altceva. mi-a fost mai usor aici, fiind o stare trecuta prin spatii. am experimentat prin versurile introduse o schimbare de registru si o pendulare de spatiu-timp. e un exercitiu tehnic. sper ca e ceva mai bine asa. multumesc (si mie mi se pareau cumva nepotrivite ca voce versurile acelea, dar la momentul respectiv mi se parea ca se muleaza pe scheletul textului).
Ela, am retinut fulguirea ta prin gradinile mele...o singura precizare: nu am si nu accept gradinile oranj, sau nu asa percep eu gradinile raiului, ci in alte nuante, mai putin ostile. ipostazele compasiunii sint si ramin intotdeauna indiferent de sursa, aceleasi: pumnul sau palma, si tu stii.
Dacă așa e precum spui, un gând al fiului tău, cred că ar trebui încurajat. Profundă afirmația de început. Câți ani are? Pentru modul de a gândi al unui copil, mie mi se pare ineteresant. Cami
Da, in linia scrierilor lui emil care hai sa recunoastem, parca vrea sa re-inventeze realismul, poemul de fata se evidentiaza prin cel putin doua elemente novatoare: - eu e mai mult el, deci apare o anume obiectivare bine plasata in context si - declaratia, care hai sa recunoastem, este poate cel mai greu element al sinceritatii literare dar care aici lui emil ii iese pur si simplu, poate si datorita semnaturii din final. O penita de apreciere si o recomandare din partea mea. Andu P.S. acolo la "sa-si tina copii" cred ca trebuie trei de "i"... sa-si tina copiii
îngerul tace când plângi și nu te mai aud părinții niciodată, când moș Crăciun atârnă în crengile bradului chipurile celor plecați departe în Neverland-ul Celui-de-Sus și atunci ochii celor rămași sunt adâncuri de mare... nu toți ne vom transforma "în îngeri chilugi precum copiii tunși zero după o lungă boală când au vomitat numai și numai îngeri/ tăcuti" unii vor lua foma stanelor de sare pentru ca niciodata nu au visat ingeri... Rotitor de luminos bradul îngerilor tăi... (P.S. te mai uiți tu la ultimul vers?)
Ce ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Uite că vine Paștele și mă întreb, ca un bun creștin, oare cu ce am greșit eu față de site-ul Hermeneia de am fost obligată să îmi dau demisia, după ce am muncit, am venit cu idei pentru site etc. Și cum de nici unul, nici prietena Bianca nu a zis nimic. Ei, că același lucru s-a întâmplat și cu Agonia, și cu prietena Ela tot așa, dar acolo or fi niște răi și niște fameni la conducere. Sau poate site-ul Hermeneia a greșit față de mine. Nu aștept vreun răspuns. Cândva o să mă lămuresc eu cum stau treburile. Vă doresc Paște fericit și mai multă lumină în suflete.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deUn poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
pentru textul : desperado deSunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
P.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine dede acord (mai e loc la subsol)! nu mi-ai zis unde este poemul cu fluviul...
pentru textul : Tot Ce Am Adus deRemarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
pentru textul : Teatru Scurt deFranco, mulțumesc foarte mult pentru această observație făcută din perspectiva unui lector sincer!
pentru textul : cine ajunge primul demultumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
pentru textul : Neclar viziune deCornelia, văd că te-ai pus serios pe treabă la postat texte ceea ce m-a determinat să-ți scriu aici.
pentru textul : bebeluşul albastru deTu scrii ceva între a fi sau a nu fi fără nicio legătură cu Hamlet.
Ești cumva olteancă?
Ai mai mult de 18 ani?
Îți plac telenovelele?
Dar manelele?
Sunt doar câteva întrebări la care chiar dacă nu aștept neapărat un răspuns, ele mă frământă când te citesc.
Și totuși ceva 'se schimbase în psihic, în adânc forța vulturului'... ce naiba mai e și asta, citești Castaneda și în loc să iei notițe postezi pe Hermeneia?
Mă abțin de la sfaturi pentru că nu am pe ce mă baza, deocamdată ce scrii tu e rubbish, fabrică de mezeluri cu rețete pentru păpuși barbie.
Am zâmbit puțin la observația dumneavoastră (O poezie "poezie".) însă am înțeles nuanța cât și dorința de a puncta, a semnala textul. Vă mulțumesc.
pentru textul : elegie pe linia de centură depardon am uitat principalul
golite de dragoste
albe
plutesc in ocean
inimi fara trupuri
afrodita pare incremenita
pletele strans impletite
cum funiile peste trup
valurile-i strecoara nisip printre degete
o gaura neagra in cer
absoarbe culorile
raman doar semnele plansului
zece pasari
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deau ciocuri foarfece
coboara
zece degete ale poemului
se dezmortesc
mangaie cerul
o pecete de foc acopera gaura neagra
visez colorat
m-a luat gura pe dinainte. Nu-i o construcție pleonastică, e una redundantă doar.
pentru textul : blue moon demai trebuie lucrat, cum bine zici, Virgil. deocamdată nu pot să mă desprind de el până la acea obiectivitate.mulțumesc frumos de sugestii.contează.
pentru textul : ploaia nu face sex cu oricine dedai un click click pe "atentie editor"! tot graba:)
pentru textul : scleroză deeste genul de poem care, in ciuda versului alb, ocolit de multi altii, pare ca ti se potriveste foarte mult, din punctul meu de vedere. aici gasesc ca ai forta in exprimarea propriilor stari sufletesti, te identifici cu personajul tau atat de nelinistit, de insingurat... ochiul singuratatii se deschide mirat "încă îi plutește umbra undeva în marea roșie mă ghemuiesc în el"...
pentru textul : Singur deam zis ca e un text ok, atit. si nicodem nu face decit o satira la adresa societatii actuale consumiste, nu e nici o blasfemie. cu minuscule sau majuscule tot aia
pentru textul : noapte cu plată dema gandeam la aceasta teorie inedita a cioturilor: "nu știu de ce numai noaptea devenim conștienți de noi înșine ca și cum în timpul zilei ne e frică de noi". si la Tina Arena... "Je m’appelle Bagdad Princesse défigurée Et Shéhérazade M’a oubliée"... poate nu toti uitam Prezentul.
pentru textul : je m'appelle bagdad deDoamnă, eu am intrat cu o observaţie pe text - aceea că e prea dulce. N-am dezoltat, n-am arătat ce şi cum, n-am ironziat. D-voastră m-aţi făcut acritură. Corect? Corect. V-am răspuns pe măsură. Astfel, dacă d-voastră consideraţi că aţi depăşit măsura cu primul comentariu, înseamnă că am făcut-o şi eu cu al doilea. Dacă nu, nu. Corect? Corect. Aţi continuat, şi m-aţi făcut frustrat. Eu nu am mai continuat cu "fineţurile", ci v-am făcut un rezumat cu părerea mea faţă de ce încercaţi să scrieti. Corect? Corect. Şi uite cum d-voastră, acum, 1. vorbiţi în numele altora, 2. mă faceţi, în continuare, frustrat şi 3. aţi descoperit că nu am suflet. Corect? Corect. Şi frumos.
Doar că acum nu mai sunteţi ironică, ci doar atacaţi la persoană. Aşadar, încă o data, atenţie!
Pe d-voastră nu vă deranjează polemicile, doamnă, vă deranjează când vi se spune că scrieţi prost. Consider că aveţi pretenţia că folclorul e poezie. D-voastră credeţi că a scrie cu sufletul, pentru oameni cu suflet, e de ajuns. Ei bine, dacă o faceţi pentru cercul d-voastră de lectură, e destul. Dacă vă apucaţi să publicaţi pe site-uri de specialtiate, nu mai e de ajuns, doamnă. Şi, din păcate, daţi de câte un căpos ca mine, vă vedeţi adevărata măsură şi începeţi să o faceţi pe-a persecutata. Şi e cert şi corect: toţi cei care nu gustă poezia d-voastră, nu au suflet. Dacă au tupeul să o şi spună, sunt şi frustraţi.
Nu deţin niciun adevăr. D-voastră o faceţi? Instrumentele critice şi reperele de intepretare, în lumea poeziei, fac parte din adevăr. Ar trebui să prezint scuze că mi-am permis să le folosesc pe vreun text care vă aparţine?
Dacă vreţi să continuăm polemica literară, e ok, dacă însă doriţi să-mi mai comunicaţi ceva de dulce referitor la personalitatea mea, folositi alte căi.
Corect? Corect.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deFelicitari Dorine si nu uita ca facerea de bine ar insemna in cazul tau sa trimiti niste carti pe niste adrese... asta desigur daca nu cumva crezi in vorbe. Penita nu-ti mai dau ca ai destule si dup-aia semanam cu poeziepunctro sau si mai rau cu roliteraturapunctotv. La mai mari bucurii! Andu
pentru textul : De la Vaslui citire deok, andu. voi incepe cu "osul"! mustirea lui ar putea fi intuita in continuarea versului. taietura ceea groasa a ranei ar fi ajuns pana la os. dar daca suna jenibil, apoi vad eu cum oi croseta afacerea "osul" numa sa nu lase cititorii in dileme existentiale. ;) acum despre horaieli rurale. mmda, zici bine cu bagatelizarea, dar, intelege-ma si tu: acolo am neaparata nevoie de o hora! nu stiu de ce imi imaginam o scena idilica si usor ridicola a unor sateni in itari prinsi intr-o hora ireala, mai degraba decupata din desenele de clasa a 2-a decat din "viata satelor" (duminica pe la 10, daca esti interesat! desi acum s-ar putea sa-i fi schimbat titlul in: "euroagricultorii", talkshow reprogamat la o ora de varf, nu in timpul crestinestei leturghii, cum foarte urat aparea in mai vechea grila). hora e una din imaginile esentiale ale poemului, ramane sa vad cum o pot aseza frumos si gospodareste intr-un realism liric. poate renunt la "sate", oricum am alergie la contondentii tarani postmoderni care fac stirile de la 5, iar cei "clasici" parca nu mai au acelasi impact precum odinioara. s-o fi nascut vesnicia la sat, dar satul de azi esueza la protv/antena1 unde "sangele curge in rauri. tineti aproape!" (carcotasii). cat dinspre partea oprobriului..."Cand Dumnezeu vrea sa piara furnica, ii da aripi" (proverb arab).
pentru textul : Doină deMi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
pentru textul : ferpar deNu, nu e logic! Eu cred, de fapt, sunt sigur că am fost mai clar ca izvorul: a pune în ghilimele expresii figurative e de prost gust, pentru că îţi consideri citiorul inferior dpdv intelectual.
Nu m-am referit la altceva în afara acestui aspect!
şi chiar înainte de a ajunge în fabrică să „trag pe gât”câteva guri zdravene de băutură ieftină - dacă nu erau ghilimelele, sigur înţelegeam cu toţii că trăgeai pe gât cu puşca. Sau cu tunul.
la un „non stop” - dacă nu erau ghilimelele, nimeni un afla ce este un non stop şi toţi cititorii credeau că ai tras pe gât câteva guri fiind într-o farmacie.
Cei mai curajoşi plecau să „se adape” - şi noi care credeam că erau vite curajoşii respectivi şi chiar se adăpau. Noroc cu ghilimelele!
etc.
Niciun autor care se respectă nu a publicat vreodată ceva, folosind ghilimele pentru expresiile figurative.
pentru textul : Nopţile unui proscris deinteresant text. ai grijă că e „gheața” și nu „ghiața”.
pentru textul : nu pleca azi deMultumesc pentru popasul pe pagina mea si parerea sincera! Am observat si eu ca nu prea ma inscriu in tendintele sitului dar alt stil nu m-ar exprima mai bine. Sper sa nu risc acea inexistenta despre care vorbiti. Vad ca prima strofa a placut mai mult, fiind considerata o imagine artistica mai reusita. In schimb, ultima, observ ca a parut finalizata fortat. Citind insa mai atent aceste strofe si lasand sa respire strofa a doua care este mai greu de inteles la prima citire, ar trebui sa se observe legatura si asemanarea dintre ele (vers 4 din ambele). Deci, e nevoie sa ne hotaram: ori ambele fortate, ori ambele reusite. Daca ideea poeziei nu a fost bine inteleasa vina e pe undeva a mea:). Friendly...
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deai doi copii, nu știam. îmi pare rău Mircea.
pentru textul : Pisica neagră decred ca metoda cea mai eficienta a fost sa elimin si sa inlocuiesc cu altceva. mi-a fost mai usor aici, fiind o stare trecuta prin spatii. am experimentat prin versurile introduse o schimbare de registru si o pendulare de spatiu-timp. e un exercitiu tehnic. sper ca e ceva mai bine asa. multumesc (si mie mi se pareau cumva nepotrivite ca voce versurile acelea, dar la momentul respectiv mi se parea ca se muleaza pe scheletul textului).
pentru textul : fixație deEla, am retinut fulguirea ta prin gradinile mele...o singura precizare: nu am si nu accept gradinile oranj, sau nu asa percep eu gradinile raiului, ci in alte nuante, mai putin ostile. ipostazele compasiunii sint si ramin intotdeauna indiferent de sursa, aceleasi: pumnul sau palma, si tu stii.
pentru textul : compendiu despre grădini deDacă așa e precum spui, un gând al fiului tău, cred că ar trebui încurajat. Profundă afirmația de început. Câți ani are? Pentru modul de a gândi al unui copil, mie mi se pare ineteresant. Cami
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! deDa, in linia scrierilor lui emil care hai sa recunoastem, parca vrea sa re-inventeze realismul, poemul de fata se evidentiaza prin cel putin doua elemente novatoare: - eu e mai mult el, deci apare o anume obiectivare bine plasata in context si - declaratia, care hai sa recunoastem, este poate cel mai greu element al sinceritatii literare dar care aici lui emil ii iese pur si simplu, poate si datorita semnaturii din final. O penita de apreciere si o recomandare din partea mea. Andu P.S. acolo la "sa-si tina copii" cred ca trebuie trei de "i"... sa-si tina copiii
pentru textul : training day deîngerul tace când plângi și nu te mai aud părinții niciodată, când moș Crăciun atârnă în crengile bradului chipurile celor plecați departe în Neverland-ul Celui-de-Sus și atunci ochii celor rămași sunt adâncuri de mare... nu toți ne vom transforma "în îngeri chilugi precum copiii tunși zero după o lungă boală când au vomitat numai și numai îngeri/ tăcuti" unii vor lua foma stanelor de sare pentru ca niciodata nu au visat ingeri... Rotitor de luminos bradul îngerilor tăi... (P.S. te mai uiți tu la ultimul vers?)
pentru textul : Între două tăceri deCe ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
pentru textul : Boule dePagini