Mi-a placut foarte mult. In special prima si ultima strofa. Este o simplitate dublata de imagine foarte bine . Iar poemul nu falseaza sentimentul, nu are stridente. Asteptam de mult un poem ca acesta. Indifferent de pareri ulterioare, las semnul meu de apreciere, cu drag. Si te felicit, Cristina!
la urma urmei nu este nici o problemă cu estetica urîtului sau cu macabrul, etc. toate pot face parte din poezie. problema, marea problemă cu acest text este că are un mesaj liric foarte facil. iar existența stridențelor macabre nu face decît să se vadă și mai jenant asta. părerea mea.
Mulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
În rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
Inceputul sacadat imi pare imaginea dinamica a unui puzzle a carui piese se aseaza in pozitiile potrivite pentru a determina perspectiva propice creatiei. Ai sugerat frumos momentul inceputului unei lumi alegand ca aceasta sa nu ia fiinta din organic (pantecul femeii) ci dintr-un soi de anexa oculta a acestuia (oul). "adâncit ca un munte în inimă"... un vers care induce ideea de paradox si de neincredere in reperele spatio-temporale pe care le acceptam aprioric... sau poate ca uneori muntele se vrea un eufemism pentru prapastie:) M-as fi orpt aici... "numele lui mă caută fără nici un sunet înăuntru"... da impresia de soarta netocmita... imi place cum ai spiritualizat aici conducand lectorul spre un tarm cu plaja virgina.
Interesantă ideea așteptării în spatele memoriei cameleonice, sugestia că poate și ceea ce s-a întâmplat este încă latent cumva... în măsură în care, gândindu-ne, am putea influența și trecutul... la restul mi se pare că ar mai fi de lucrat, cu precădere începutul îmi pare prea puțin sugestiv. Ai și un typo în primul vers.
Dacă Durează două zile să se aprobe un text deja exageraţi, nu credeţi? Oi fi eu o roată de reyervă desumflată, dar nici să mă aruncaţi într-un colţ şi să mălăsţi plin de praf. Accept faptul că fiecare face ce vrea pe siteul lui, dar nici bătaie de joc. Vă rog să-mi ştergeţi contul. La mulţi Ani tuturor şi multă baftă! Cezar
mea culpa. asa se intimpla cind fac mai multe lucruri in acelasi timp. culmea este ca eram convins ca am scris vlad. interesant e insa faptul cum unii din lipsa de imaginatie sau alte preocupari cauta scame, pentru propriul amuzament probabil. cum spun americanii, simple pleasures for simple minds.
Alina, cand vii, sa iti aduci un sac de dormit. am introdus baracile in circuitul turistic, la 3 margarete, asa ca noi dormim sub cerul liber hermeneutic.
as vrea sa mut stindardul pe reduta asta si nu stiu cum sa fac. cum se scoate o penita?
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
imi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
antal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
Remarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
într-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
Ecaterina, te rog ca pe viitor sa te abtii de la astfel de "comentarii" telegrafice care nu au nimic de a face cu aspectul literar al textului ci devin doar elemente de chat. Dacă vei alege sa continui asta vom fi nevoiti sa iti suspendam contul.
imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
După "Oublier en avant", o nouă bucurie de a căuta prin poeziile tale fire de liniște și cuvânt bine rostit, ape de liric, transparente și line, uneori mi-aș dori să citesc vocalele tale, să reinventez alfabetul prin imagini, acele imagini, Marlena, ce se nasc în mine, ca din nisipurile de demult. Felicitări pentru un alt timp în poesis!
Hm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
Mulţumesc pentru comentarii!
@Adrian A. Agheorghesei: Voi revizui! Îmi pare rău pentru ele. Mi-au scăpat.
@Raluca Blezniuc: Mulţumesc! Sunt la început...
@Cristina Ştefan: E o teoretizare... Orice imagine pe care o expunem e subiectivă. Un text nu poate fi o fotografie perfectă. Şi aparatele de fotografiat mai dau greş cu focalizarea. Să nu mai vorbim de fiinţele imperfecte...:)
Ideea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
Dragă Marinela, ai un titlu ce merită o poezie asemenea lui. Trebuie să recunosc, acesta m-a atras pentru a lectura poemul. "Sfaturile" mele sunt clasice, oricine ți le-ar da: renunță la construcțiile genitivale : "caleașca Pământului", împrospătează verbele și substantivele, fii atentă la imaginea pe ansamblu... și ferește-te de locurile comune. Cum observ că ești o fire sensibilă, dar și capabilă de progrese, las acest semn cu dorința ca trecerea mea să fie, cât de cât, utilă. De oi vrea și tu:)! am reținut cu plăcere aceste versuri ce m-au determinat să las un semn: un secol de răni se-mplinește între două secunde bizare cu gânduri bune, paul
Un text cu inserții "postmoderniste" ce colorează peisajul anotimpului. Amprenta asta, din păcate caracterizantă a orașului, mâncat de cariile șantierelor, se regăsește peste tot, mă stresează și pe mine câteodată: "esențialul e să nu știi cum se termină filmul cu octombrie doar un travelling pe străzi în reparații" Îmi place finalul: "când fiecare piatră va fi o epifanie vom avea momentul perfect ca lumina technicolor pe iarba udă acum l’odeur de la folie motor!" Zoom pe poezie!
Dragi Hermeneuți,
Există o anumită alchimie până și în aceste atât de controversate concursuri de poezie, care volens-nolens, poartă un pic și amprenta mea din anii tinereții ca să zic așa. Și nu doar aici, ci și pe celălalt site... oricine poate verifica încercările lor actuale. Desigur, rezultatele unor astfel de acțiuni sunt mereu discutabile, dar eu prefer să rămân cu ceea ce am reușit să fac atunci când am făcut ceea ce am făcut, doar cu entuziasmul acela.
Iar azi nicidecum, oricât iubesc Hermeneia (pe care chiar o iubesc) nu mai pot participa la astfel de acțiuni
Nu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a placut foarte mult. In special prima si ultima strofa. Este o simplitate dublata de imagine foarte bine . Iar poemul nu falseaza sentimentul, nu are stridente. Asteptam de mult un poem ca acesta. Indifferent de pareri ulterioare, las semnul meu de apreciere, cu drag. Si te felicit, Cristina!
pentru textul : ajun de Paşte dela urma urmei nu este nici o problemă cu estetica urîtului sau cu macabrul, etc. toate pot face parte din poezie. problema, marea problemă cu acest text este că are un mesaj liric foarte facil. iar existența stridențelor macabre nu face decît să se vadă și mai jenant asta. părerea mea.
pentru textul : viciul morţii. erotism deFelicitări Virgil. Mulțumesc pentru oportunitate.
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com deMulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
pentru textul : Dungi şi buline deÎn rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
Da, candva a facut parte dinr-un proiect de jurnal, ai intuit bine. Poate va fi, pana la urma. Multumesc pentru atentie, Dana Nicolae, Dancus
pentru textul : Tacut deInceputul sacadat imi pare imaginea dinamica a unui puzzle a carui piese se aseaza in pozitiile potrivite pentru a determina perspectiva propice creatiei. Ai sugerat frumos momentul inceputului unei lumi alegand ca aceasta sa nu ia fiinta din organic (pantecul femeii) ci dintr-un soi de anexa oculta a acestuia (oul). "adâncit ca un munte în inimă"... un vers care induce ideea de paradox si de neincredere in reperele spatio-temporale pe care le acceptam aprioric... sau poate ca uneori muntele se vrea un eufemism pentru prapastie:) M-as fi orpt aici... "numele lui mă caută fără nici un sunet înăuntru"... da impresia de soarta netocmita... imi place cum ai spiritualizat aici conducand lectorul spre un tarm cu plaja virgina.
pentru textul : răsărit de lună deInteresantă ideea așteptării în spatele memoriei cameleonice, sugestia că poate și ceea ce s-a întâmplat este încă latent cumva... în măsură în care, gândindu-ne, am putea influența și trecutul... la restul mi se pare că ar mai fi de lucrat, cu precădere începutul îmi pare prea puțin sugestiv. Ai și un typo în primul vers.
pentru textul : Trezirea deDacă Durează două zile să se aprobe un text deja exageraţi, nu credeţi? Oi fi eu o roată de reyervă desumflată, dar nici să mă aruncaţi într-un colţ şi să mălăsţi plin de praf. Accept faptul că fiecare face ce vrea pe siteul lui, dar nici bătaie de joc. Vă rog să-mi ştergeţi contul. La mulţi Ani tuturor şi multă baftă! Cezar
pentru textul : Muzica andină (traducere din Quechua) demea culpa. asa se intimpla cind fac mai multe lucruri in acelasi timp. culmea este ca eram convins ca am scris vlad. interesant e insa faptul cum unii din lipsa de imaginatie sau alte preocupari cauta scame, pentru propriul amuzament probabil. cum spun americanii, simple pleasures for simple minds.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deAlina, cand vii, sa iti aduci un sac de dormit. am introdus baracile in circuitul turistic, la 3 margarete, asa ca noi dormim sub cerul liber hermeneutic.
pentru textul : la baraca deas vrea sa mut stindardul pe reduta asta si nu stiu cum sa fac. cum se scoate o penita?
cred că nu ar fi rău să îți completezi profilul. Un text interesant.
pentru textul : Mici penitenţe denu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deNu ai repetat, Alma am verificat fiecare text si comentariu am tinut cont de ceea ce mi-ai spus
pentru textul : Soare comun deMult prea multe locuri comune în textul tău; formulări impersonale şi destul de multă poetizare.
"cu unghiile ascuţite sfredelesc noi încercări" - "ascuţite" e balast.
"crengi de copac" - pleonasm.
"(z)bucium de doruri/verde crud/potecile cărunte/porţile ruginite - stereotipii
Ultima unitate, dacă ar fi puţin reformulată, ar putea fi de reţinut.
pentru textul : septembrie turbat apune între frunze deNicholas, diminutivul rochiei m-a pierdut printre falduri:)
pentru textul : o singură frază dee o femeie serioasa, ce Dzeu...?! altfel, imi place cum curge poema.
imi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deantal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
pentru textul : Vorbe pe la spate deRemarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
pentru textul : Teatru Scurt deîntr-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
pentru textul : bronzul orologiilor deEcaterina, te rog ca pe viitor sa te abtii de la astfel de "comentarii" telegrafice care nu au nimic de a face cu aspectul literar al textului ci devin doar elemente de chat. Dacă vei alege sa continui asta vom fi nevoiti sa iti suspendam contul.
pentru textul : far deimi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
pentru textul : story of a city deDupă "Oublier en avant", o nouă bucurie de a căuta prin poeziile tale fire de liniște și cuvânt bine rostit, ape de liric, transparente și line, uneori mi-aș dori să citesc vocalele tale, să reinventez alfabetul prin imagini, acele imagini, Marlena, ce se nasc în mine, ca din nisipurile de demult. Felicitări pentru un alt timp în poesis!
pentru textul : Lansare carte deHm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
pentru textul : Premiile "RefleXos" deMulţumesc pentru comentarii!
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit de@Adrian A. Agheorghesei: Voi revizui! Îmi pare rău pentru ele. Mi-au scăpat.
@Raluca Blezniuc: Mulţumesc! Sunt la început...
@Cristina Ştefan: E o teoretizare... Orice imagine pe care o expunem e subiectivă. Un text nu poate fi o fotografie perfectă. Şi aparatele de fotografiat mai dau greş cu focalizarea. Să nu mai vorbim de fiinţele imperfecte...:)
Ideea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi deDragă Marinela, ai un titlu ce merită o poezie asemenea lui. Trebuie să recunosc, acesta m-a atras pentru a lectura poemul. "Sfaturile" mele sunt clasice, oricine ți le-ar da: renunță la construcțiile genitivale : "caleașca Pământului", împrospătează verbele și substantivele, fii atentă la imaginea pe ansamblu... și ferește-te de locurile comune. Cum observ că ești o fire sensibilă, dar și capabilă de progrese, las acest semn cu dorința ca trecerea mea să fie, cât de cât, utilă. De oi vrea și tu:)! am reținut cu plăcere aceste versuri ce m-au determinat să las un semn: un secol de răni se-mplinește între două secunde bizare cu gânduri bune, paul
pentru textul : Graniță de culoarea sângelui deUn text cu inserții "postmoderniste" ce colorează peisajul anotimpului. Amprenta asta, din păcate caracterizantă a orașului, mâncat de cariile șantierelor, se regăsește peste tot, mă stresează și pe mine câteodată: "esențialul e să nu știi cum se termină filmul cu octombrie doar un travelling pe străzi în reparații" Îmi place finalul: "când fiecare piatră va fi o epifanie vom avea momentul perfect ca lumina technicolor pe iarba udă acum l’odeur de la folie motor!" Zoom pe poezie!
pentru textul : beautyland deDragi Hermeneuți,
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deExistă o anumită alchimie până și în aceste atât de controversate concursuri de poezie, care volens-nolens, poartă un pic și amprenta mea din anii tinereții ca să zic așa. Și nu doar aici, ci și pe celălalt site... oricine poate verifica încercările lor actuale. Desigur, rezultatele unor astfel de acțiuni sunt mereu discutabile, dar eu prefer să rămân cu ceea ce am reușit să fac atunci când am făcut ceea ce am făcut, doar cu entuziasmul acela.
Iar azi nicidecum, oricât iubesc Hermeneia (pe care chiar o iubesc) nu mai pot participa la astfel de acțiuni
te rog reincadreaza la Info/Comunitar de asemeni, ai cumva o imagine mai buna, mai clara, mai mare?
pentru textul : The Poetry Society’s NATIONAL POETRY COMPETITION 2007 deNu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună dePagini