în măsura în care timpul mi-o permite, m-ar interesa. Mulţumesc, Alina, oricum, de invitaţie.
Alina, cu această veritabilă "lady" e o veselie continuă, nu se vede:) Pănă la zilele Iaşului eu mă veselesc deja pe online cu ea. Dar ştii ce-i mai trist, că fiind amândoi din Bacău, pot avea experienţa dezagreabilă mai devreme. Brr...
Andu, m-am obișnuit cu stilul tău de a face comentarii.Eu mă bucur de cîte ori mă critici. Într-o societate supertehnologizată, alienarea poetică poate deveni extremă.Parcă și văd poemele tale înduioșătoare despre femeia gonflabilă cu microcipuri îndărătnice care se autoscurtcircuitează atunci cînd hackerii îndărătnici (foști colegi de-ai tăi de la automatizări) vor să-i violeze intimitatea electrică. Ia uite, cred că am schițat un poem.Ce zici?
trebuie să recunosc că logica bobadilică e lojică frate, ia uite mândrețe de raționament: Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic ce să mai zici la o chstie d'asta...? amărât până în rărunchi de... nah că am uitat.
Sapphire, cred că orice om care stie să conducă un mouse, știe să caute și răspunsuri pe internet. Ori el nu avea nevoie de așa ceva, intervenția lui a fost mucalită. Nu trebuie să răspunzi și în numele lui, poate și singur.
in prima varianta era "tataie se taia", unde am sesizat chiar si eu zgomotul de unghie plimbata pe geam.
e fara pretentii, de aceea lasat in pace. ii spuneam "tataie", nu "bunic" - cred ca aiureala e nevoia de a publica si nu cuvantul in sine, a carui duiosie aproape ca o uitasem.
multumesc pentru atentionare, o sa corectez acolo. si multumesc pentru comentariu, pentru ca ai rezonat (asta e chiar un supliment la care rareori ma astept!), chiar apreciez.
e slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
Domnule Constantin FROSIN,
cred că este deontologic ca înainte să vă lansați în polemici (și eventual atacuri) pe paginile Hermeneia, să vă completați profilul personal și eventual fotografia. Altfel, „scăparea” aceasta poate fin interpretată altfel.
Din punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
Solomon era un intelept. si Ioana are sclipirea geniului dar si intepatura Mezalinei. Renunt la baraca definitiv dar trebuie sa intelegi fondul. La noi facem armata pana tarziu ca rezervisti, se doarme in baraci si acolo se petrec lucruri si trairi intre sforaituri, joc de table sau povestile unui sot inselat de doamna sa in timp ce el slujeste patria. Intr-o baraca am auzit senzationale destainuiri ale unui scriitor olandez de carti politiste, am ascultat ghitara unui virtuoz din Argentina samd.. Vreau sa spun ca e un nume demn si nu o povara. Acum la textul tau care e linear si personal ca o dezvaluire in noapte unui strain cu care cauti o conversatie.Desigur e de dragoste ca atfel nu ne-ar zgandarii interesul nici cat o ciuperca la degetul de la picior. Dar e al tau. Si asta e marea lui lipsa as zice pt ca nu depaseste personalul , si nu ne duce sa oftam la propriile noastre distopii, utopii, iubiri, si ce-om mai gasi pe canapeaua psihlogului.
Eu iti dau o penita nu pentru acest "scurt metraj" cum ii spui, incursiune asupra trecutului pe care eu il consider intim, personal (de fapt exista, am constatat, un fel de moda de a te expune in vitrine, dar asta e o alta poveste, tu nu esti atit de vinovat), si nici pentru flash-urile stagnante in memorie ca niste reziduuri de petrol in marea egee si nici pentru fotografiile alb-negru pastrate in suflet si in albume cu atita grija, cu un fel de evlavie a copilului nevinovat caruia totul, inclusiv si mai ales, oamenii, sentimentele, i se par imprescriptibile si inalienabile in fata lui Dumnezeu. Este oferita in mod special pentru rugaciunea din final "(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine) in toata aceasta falie de singuratate in care ne devoreaza somnul destinului...
Precizari: Philolaos (in acest context) nu este matematicianul si filosoful grec din vremea lui Socrate. M-am referit la sculptorul contemporan Philolaos Tloupas care in 1972 a creat "Pasarea mecanica" in La Defence, Paris. Materialul preponderent utilizat in sculpturile sale este otelul. Grec prin origine, francez prin adoptie, a fost decorat anul trecut pentru activitatea sa artistica de exceptie.
Cred că nu vrei să înțelegi nuanțele. Eu am spus că e o expresie împrumutată. Nicio o clipă nu am pronunțat cuvântul "plagiat". Mi-am manifestat curiozitatea față de ea ca subtitlu (deja devenise o colecție, mi-ai spus). Perfect. Nu văd nimic tragic în faptul că ai ajuns la un "cumul" de genul ăsta din comentariile unor colegi, practic ai avut inspirație lirică. E minunat. Ei și? Ce mare lucru era să spui: Da, m-au inspirat comentariile și mi-a ieșit din "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" expresia "biserica pițigoilor" . Mie îmi vin idei când văd nuanțe de albastru. Și câți nu văd nuanțe de albastru?!? Aici discutăm, perorăm, dezbatem, susținem. E o agora. La urma urmei, fiecare are dreptul să-și ia jucăriile și să facă tot ce vrea. Comportamentul însă mi se pare copilăresc.
Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
Esti amabila ca intotdeauna, Alma, multumesc de precizare, voi modifica ligamentul, daca nu place. In privinta inscrierii sale in categorie, corect este sa te las pe tine sa faci asta, asa cum am procedat la randu-mi, anterior, in cazul ligamentului tau din comentariul precedent. :) Ultima ta remarca inseamna doar ca … fiecare traieste nezdruncinat de nimic, cu dreptatea proprie si la block-ul lui. :)
1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
frumoasă trecerea voastră, Silviu, Mariana. totul e de fapt frumusețea din voi. (deși nu obișnuiesc să explic, fac o excepție și cu tine Mariana... acel cuvânt este pentru a moderniza aspectul introspectiv, pentru a simboliza apropierea de un act casnic al curățirii și nu numai, dar sper că e suficient:) ) vă mulțumesc frumos!
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
Mulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
Îmi amintește de Zenobia lui Naum sau poate asta e și ideea. Însă am citit sute de texte ca acesta. Aceleași imagini: șerpi, sms, cifre din care cititorul nu înțelege mare lucru. Aștept de la tine și alte poeme.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am reținut cele semnalate Domnule Cozan. Mulțumesc!
pentru textul : Caii morții deda, a fost un fel dragoste umbland pe doua picioare, daca de Pesamosca vorbesti. zile faine!
pentru textul : fără de arginţi deîn măsura în care timpul mi-o permite, m-ar interesa. Mulţumesc, Alina, oricum, de invitaţie.
Alina, cu această veritabilă "lady" e o veselie continuă, nu se vede:) Pănă la zilele Iaşului eu mă veselesc deja pe online cu ea. Dar ştii ce-i mai trist, că fiind amândoi din Bacău, pot avea experienţa dezagreabilă mai devreme. Brr...
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deAndu, m-am obișnuit cu stilul tău de a face comentarii.Eu mă bucur de cîte ori mă critici. Într-o societate supertehnologizată, alienarea poetică poate deveni extremă.Parcă și văd poemele tale înduioșătoare despre femeia gonflabilă cu microcipuri îndărătnice care se autoscurtcircuitează atunci cînd hackerii îndărătnici (foști colegi de-ai tăi de la automatizări) vor să-i violeze intimitatea electrică. Ia uite, cred că am schițat un poem.Ce zici?
pentru textul : arabescurile dorului detrebuie să recunosc că logica bobadilică e lojică frate, ia uite mândrețe de raționament: Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic ce să mai zici la o chstie d'asta...? amărât până în rărunchi de... nah că am uitat.
pentru textul : login deSapphire, cred că orice om care stie să conducă un mouse, știe să caute și răspunsuri pe internet. Ori el nu avea nevoie de așa ceva, intervenția lui a fost mucalită. Nu trebuie să răspunzi și în numele lui, poate și singur.
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă dece aia "mm"?
pentru textul : 19 dein prima varianta era "tataie se taia", unde am sesizat chiar si eu zgomotul de unghie plimbata pe geam.
pentru textul : Oglinda din nuc dee fara pretentii, de aceea lasat in pace. ii spuneam "tataie", nu "bunic" - cred ca aiureala e nevoia de a publica si nu cuvantul in sine, a carui duiosie aproape ca o uitasem.
multumesc pentru atentionare, o sa corectez acolo. si multumesc pentru comentariu, pentru ca ai rezonat (asta e chiar un supliment la care rareori ma astept!), chiar apreciez.
e slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
pentru textul : și noaptea ca o duenă deDomnule Constantin FROSIN,
pentru textul : Cine sapă groapa altuia… Tudor Cristea se cheamă ! decred că este deontologic ca înainte să vă lansați în polemici (și eventual atacuri) pe paginile Hermeneia, să vă completați profilul personal și eventual fotografia. Altfel, „scăparea” aceasta poate fin interpretată altfel.
Din punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
pentru textul : kore3 deSolomon era un intelept. si Ioana are sclipirea geniului dar si intepatura Mezalinei. Renunt la baraca definitiv dar trebuie sa intelegi fondul. La noi facem armata pana tarziu ca rezervisti, se doarme in baraci si acolo se petrec lucruri si trairi intre sforaituri, joc de table sau povestile unui sot inselat de doamna sa in timp ce el slujeste patria. Intr-o baraca am auzit senzationale destainuiri ale unui scriitor olandez de carti politiste, am ascultat ghitara unui virtuoz din Argentina samd.. Vreau sa spun ca e un nume demn si nu o povara. Acum la textul tau care e linear si personal ca o dezvaluire in noapte unui strain cu care cauti o conversatie.Desigur e de dragoste ca atfel nu ne-ar zgandarii interesul nici cat o ciuperca la degetul de la picior. Dar e al tau. Si asta e marea lui lipsa as zice pt ca nu depaseste personalul , si nu ne duce sa oftam la propriile noastre distopii, utopii, iubiri, si ce-om mai gasi pe canapeaua psihlogului.
pentru textul : de dragoste descuye! M-A LUAT VALUL NOPTII, BOBADILE!
pentru textul : Consumaționism deMultumesc pentru comentariile inteligente si sfaturile voastre.
pentru textul : Răvașe către întuneric deEu iti dau o penita nu pentru acest "scurt metraj" cum ii spui, incursiune asupra trecutului pe care eu il consider intim, personal (de fapt exista, am constatat, un fel de moda de a te expune in vitrine, dar asta e o alta poveste, tu nu esti atit de vinovat), si nici pentru flash-urile stagnante in memorie ca niste reziduuri de petrol in marea egee si nici pentru fotografiile alb-negru pastrate in suflet si in albume cu atita grija, cu un fel de evlavie a copilului nevinovat caruia totul, inclusiv si mai ales, oamenii, sentimentele, i se par imprescriptibile si inalienabile in fata lui Dumnezeu. Este oferita in mod special pentru rugaciunea din final "(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine) in toata aceasta falie de singuratate in care ne devoreaza somnul destinului...
pentru textul : scurt metraj dePrecizari: Philolaos (in acest context) nu este matematicianul si filosoful grec din vremea lui Socrate. M-am referit la sculptorul contemporan Philolaos Tloupas care in 1972 a creat "Pasarea mecanica" in La Defence, Paris. Materialul preponderent utilizat in sculpturile sale este otelul. Grec prin origine, francez prin adoptie, a fost decorat anul trecut pentru activitatea sa artistica de exceptie.
pentru textul : helioză II deexcelent! imi place pentru că, deși e în notă parodică, dă senzația de autentic, de cronică.
pentru textul : la pajere deÎncadrează textul la „Lingua - limbi străine”
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deCred că nu vrei să înțelegi nuanțele. Eu am spus că e o expresie împrumutată. Nicio o clipă nu am pronunțat cuvântul "plagiat". Mi-am manifestat curiozitatea față de ea ca subtitlu (deja devenise o colecție, mi-ai spus). Perfect. Nu văd nimic tragic în faptul că ai ajuns la un "cumul" de genul ăsta din comentariile unor colegi, practic ai avut inspirație lirică. E minunat. Ei și? Ce mare lucru era să spui: Da, m-au inspirat comentariile și mi-a ieșit din "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" expresia "biserica pițigoilor" . Mie îmi vin idei când văd nuanțe de albastru. Și câți nu văd nuanțe de albastru?!? Aici discutăm, perorăm, dezbatem, susținem. E o agora. La urma urmei, fiecare are dreptul să-și ia jucăriile și să facă tot ce vrea. Comportamentul însă mi se pare copilăresc.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deScobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
pentru textul : cu sens interzis deEsti amabila ca intotdeauna, Alma, multumesc de precizare, voi modifica ligamentul, daca nu place. In privinta inscrierii sale in categorie, corect este sa te las pe tine sa faci asta, asa cum am procedat la randu-mi, anterior, in cazul ligamentului tau din comentariul precedent. :) Ultima ta remarca inseamna doar ca … fiecare traieste nezdruncinat de nimic, cu dreptatea proprie si la block-ul lui. :)
pentru textul : floare de eroși demulțumesc cristina. a fost o eroare de tipărire
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai de1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
pentru textul : Oameni moderni de2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
frumoasă trecerea voastră, Silviu, Mariana. totul e de fapt frumusețea din voi. (deși nu obișnuiesc să explic, fac o excepție și cu tine Mariana... acel cuvânt este pentru a moderniza aspectul introspectiv, pentru a simboliza apropierea de un act casnic al curățirii și nu numai, dar sper că e suficient:) ) vă mulțumesc frumos!
pentru textul : valeriană de toamnă deEra somnul. Am corectat.
pentru textul : Starea de necesitate deDin ce am întâlnit până acum:
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deMulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
pentru textul : Poveste de dragoste decuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
pentru textul : story of a city dePentru mine, o poezie sub a cărei suprafață textuală bine strunită palpită frumos o lume de emoții, percepții autentice.
pentru textul : mutilare deÎmi amintește de Zenobia lui Naum sau poate asta e și ideea. Însă am citit sute de texte ca acesta. Aceleași imagini: șerpi, sms, cifre din care cititorul nu înțelege mare lucru. Aștept de la tine și alte poeme.
pentru textul : poem pentru cel de-al 18-lea vis identic dePagini