"Nicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva?" hm, cata dreptate ai Andu! ce sa fac daca nu mi-a picat fisa! chestia cu urma de umbra ramasa si dupa citirea ansamblului de scrieri e voita; adica, in general, a incripta mesajul e o chestie fireasca pentru mine. eu zic ca totusi gradul de incifrare permite cititorului sa intrevada ceva, asa ca dupa un paravan in spatele caruia e aprinsa o lumina.
in masura sa dau sentinte, dar asa cum ti s-a mai spus pe aici de catre persoane competente, ar trebui sa lasi sa curga firesc cuvintele. aici ai cam reusit. de obicei, te lasi sedus prea tare de "telul" de a metaforiza totul, de a spune alambicat, de a atrage neaparat atentia si rezultatele nu sunt chiar cele dorite.
Domnule Manolescu, chiar îmi pare rău că nu continuăm. Eu în Rorty tot intru, poate ne mai vedem prin preajmă, dar interviu n-o să-i iau. Acum glumesc ca să destind și eu atmosfera și vă spun de pe acum: Hristos a înviat!
Ioane, frumos poem și simțit.
Însă așa cum l-ai scris tu rezultă că este vorba despre cuib, pe când eu mă gândesc că de fapt vorbeai despre viață.
D.p.d.v. prozodie deci ori un eșec ori o înșelăciune cu conotații frivole.
Iar încurajarea Adrianei cred că e de fapt o dorință de simetrie pur personală, nimic altceva.
Ea face multe boo-boo d-astea.
Eu mă mișc mai greu recunosc
ai alcatuit in acest poem un "deșert de cuvinte" inspirat si incantator. nu voiesc sa aleg ce imi place si ce nu, insa apreciez evolutia poetica. as spune ca poemul nu se incheie firesc, deoarece ultimele trei versuri se deosebesc de mesajul poemului, se pierd...
Citesc cu plăcere acest sonet ce-mi trezește nostalgice gânduri. Fain: "Hulubii fug; mai dăinuie aroma Imperiului în colbul gri și-un ban-a Legat iubiri păgâne de Fontana Di Trevi iar. Am să mă-ntorc la Roma." ...Și eu...
am modificat ici colo, chiar si amanuntele pe care ezitam sa le lucrez (cele din ultima strofa). i hope it's better now. as schimba si "de dupa intaia moarte", dar nu gasesc o solutie, as vrea sa sugereze intocmai aceasta idee - ea face puntea cu plath. ma poti ajuta?
mi-a placut "mai curata decat muzica este lacrima" si culegatorul acela de lacrimi ce stie sa cearna si sa arda o lacrima pana la zambet.
nu mi se pare inspirat versul de inceput "sufar", poate cumva mesterit nu ar suna asa "patetic" ... doar o parere,
poemul e simplu dar frumos, cred ca poti evita verbul de la inceput.
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
Cred că mai e nevoie să ne întoarcem, din cȃnd în cȃnd, la «origini». Fără a deveni «protocroniști» păgubitori. Ca de exemplu, că noi eram «creștini» îmcinte să fim cteștini sau alte aiureli și mai și de genul acesta. Dompotrivă, «originile» de care aminteam comunică, se pare, osmotic cu ale altora de pe alte meleaguri.
Oho, ce pleiadă, ce cavalcadă, ce de-a personaje real-imaginare, ce joc de cuvinte spectacular, pornind de la Geneză spre Nebunie...
Bine că e și un epilog ( ar fi fost aiurea să nu fi fost), care, ca orice epilog, va avea, cred, un prolog.
E primul cerc ( infern), ultimul, cine știe ? Suntem datori să încercăm !
Uite poezia, per gustus mei: Doar arca traversând deşertul
şi încă eu...
Et in Arcadia ego !
Construcție puternică, dă senzația că abia a căzut despicată din bloc amorf, poartă încă urmele originalului, dar reușește să miște în forma nouă.
tocmai pt. că și anume cred, în ; bube, noroaie, prețuri noi; etc, literar vorbind, tu spui. mult.
restul e dialog.
P.S. până la ultimul infern/ rai, se scrie o viață. cred, Adrian, în mine, ca în ultimul tâlhar ( evident, e vorba de cel de pe cruce, de-a dreapta ).
Artistic vorbind, îmi amintesc și citez, aici, dintr-un un eseu a lui Nichita Stănescu, de prin anii 80. Zice poetul : "Din punct de vedere al sentimentelor, arta se apropie și chiar poate fi comparată în esența ei, pentru o mai ușoară înțelegere, cu starea de îndrăgostit, exprimată. Ca dovadă că obiectul de artă ( efigia, armonia, versul) este starea exprimată a stării de îndrăgostit (jubilația, angoasa, plânsul ) depune mărturie dorul de revedere pe care obiectul de artă îl emană. "
Ești poet și, firesc, îndrăgostit.
Probabil te vei vindeca prin...scris. Aici. E o nevoie nebună de ; îndrăgostiți; !
e simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
Dorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
cred ca se poate evita repetarea de la sfarsit a cuvantului moarte, aceea la un interval de 5 versuri, mai ales ca apare si rima asonanta soapte cum, de altfel, apare si la inceputul poeziei rima seara/vara si razbunate/delapidate se poate accepta ca un experiment, o forma hibrida de poezie, dar care, dupa cum spune si autorul, se poate perfectiona
va atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
mi-a placut! Eu ridic din umeri cand sunt plictisita si nu vreau sa raspund. Ei bine sa fie ridicat la rang de arta sau cel putin sa fie permis in codul bunelor maniere!:)
scrisul tau e... firesc
Sunt încantat că textul meu v-a determinat să citiţi textele vizate, dar mai ales că v-aţi convins că nu bat câmpii. Pagina ultimă din revista "Litere", gustată (ca şi prima, unde public lunar un editorial-tabletă) de puţinii (dar aleşii!) noştri cititori, se bazează pe aptitudinea mea (dar, poate, şi pe norocul) de a găsi subiecte incitante. E o revistă a presei literare mai aparte.
În altă ordine de idei, deduc că, de vreme ce aţi avut dispoziţia de a reveni la acest text, Licenţa a fost trecută strălucit. Aşa că vă felicit din inimă!
ceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
Ionuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
mulțumesc pentru observații. nu cred că sînt de acord însă cu unele dintre ele. de exemplu „recunosc” de la început poate fi și un dialog cu sine. iar indecența poate fi și o concluzie subiectivă, născută dintr-un anumit gen de prejudecată. a considera că oricine își începe așa un text (fie că o face la modul personal, fie că vorbește din perspectiva unui eu poetic) manifestă un gen de indecență poetică mi se pare puțin cam neglijent interpretat (sau simplist). dar asta, evident, este rezerva mea. mai ales că nu înțeleg cum ai ajuns la concluzia că „restul poemului nu susține această abordare”. următorul comentariu chiar că nu l-am înțeles. am senzația că nu ai argumente și ai început să te legi de adjective. nu îți place cuvîntul ultim? sau desuet? hai sa fim serioși. mă tem că ai citit în grabă.
care este baiul cu „emfatic și gol”? de ce nu spui că nu îți place sau că sună prea „clasic” pentru gustul tău? dar a spune „forțat, fără substanță” mi se pare, nu știu cum să spun... cam „emfatic și gol” (sic!)
am senzația că îți plac numai lucrurile acide, vitriolice, mușcătoare. și nu e o problemă să ai „momente” cînd simți nevoia după așa ceva. dar a face judecăți de valoare în virtutea a ceea ce eu aș numi un moft, mi se pare relativ superficial.
Dle Cristea, mă onorează în chip deosebit aprecierea dumneavostră, iar precizările mă ajută în orientare. Intenția a fost de a încadra textul la poezie, dar mi-am zis să nu forțez prea mult limitele "speciilor". Ideea dintru început era să continuu aceste "hieroglifuri" cu alte câteva texte îngemănate, în același ton ambiguu și tot cu ordini răsturnate, sperând să fie cât de cât plăcute la lectură și să nu plictisească. Astfel, intervenția dumneavoastră o simt încurajatoare pentru mine și mă va face să merg mai departe. Aș dori chiar așa să le și numesc, "hieroglifuri" și nu "hieroglife", pentru a sugera acea altă nuanță, dar aceasta doar dacă nu se va reclama o prea mare violentare a limbii. Rămâne să mă decid și să încerc a da formă viitoarelor texte care, dacă vor merita atenția, voi ține seama de părerile cititorilor, oricât de sever critice, pentru a-mi semnala eventualele neajunsuri sau chiar erori de concept. Să văd ce iese.
Posibil numai ca eu n-am ajuns in halul de a crea poeme din titluri...si sa ma mai si impaunez ca sunt poet scriind astfel. Prefer, sincer, scrisul meu greoi, incalcit, cu pretiozitati si cu ce mai vrei, imi place teribil faptul ca nu ti-ai argumentat asertiunile, ci doar te-ai limitat la a improsca ieftin cu noroi. bravo tie, bardule aalizeei, continua...
mie mi se pare exagerata reactia publicului, pare mai degraba un extaz gol. mai ales ca tecstul in sine e cam searbad, straveziu, scris neglijent (trăgeam la sorț) si in general mult mai slab decat altele scrise de profetul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Nicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva?" hm, cata dreptate ai Andu! ce sa fac daca nu mi-a picat fisa! chestia cu urma de umbra ramasa si dupa citirea ansamblului de scrieri e voita; adica, in general, a incripta mesajul e o chestie fireasca pentru mine. eu zic ca totusi gradul de incifrare permite cititorului sa intrevada ceva, asa ca dupa un paravan in spatele caruia e aprinsa o lumina.
pentru textul : trei cinci opt deTotul este perfectibil, Marga, şi fiecare poezie îşi are cititorul ei perfect.
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deSirprins, mulţumesc de oprire!
in masura sa dau sentinte, dar asa cum ti s-a mai spus pe aici de catre persoane competente, ar trebui sa lasi sa curga firesc cuvintele. aici ai cam reusit. de obicei, te lasi sedus prea tare de "telul" de a metaforiza totul, de a spune alambicat, de a atrage neaparat atentia si rezultatele nu sunt chiar cele dorite.
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii deDomnule Manolescu, chiar îmi pare rău că nu continuăm. Eu în Rorty tot intru, poate ne mai vedem prin preajmă, dar interviu n-o să-i iau. Acum glumesc ca să destind și eu atmosfera și vă spun de pe acum: Hristos a înviat!
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deIoane, frumos poem și simțit.
pentru textul : stingerea deÎnsă așa cum l-ai scris tu rezultă că este vorba despre cuib, pe când eu mă gândesc că de fapt vorbeai despre viață.
D.p.d.v. prozodie deci ori un eșec ori o înșelăciune cu conotații frivole.
Iar încurajarea Adrianei cred că e de fapt o dorință de simetrie pur personală, nimic altceva.
Ea face multe boo-boo d-astea.
Eu mă mișc mai greu recunosc
ai alcatuit in acest poem un "deșert de cuvinte" inspirat si incantator. nu voiesc sa aleg ce imi place si ce nu, insa apreciez evolutia poetica. as spune ca poemul nu se incheie firesc, deoarece ultimele trei versuri se deosebesc de mesajul poemului, se pierd...
pentru textul : invocatio deAndu, textul de mai sus este unul slab în raport cu ce? Cu ceea ce scrii tu (de obicei) ori cu ceea ce se află afișat (acum) pe prima pagină?
Eugen
pentru textul : Poemul-blestem deCitesc cu plăcere acest sonet ce-mi trezește nostalgice gânduri. Fain: "Hulubii fug; mai dăinuie aroma Imperiului în colbul gri și-un ban-a Legat iubiri păgâne de Fontana Di Trevi iar. Am să mă-ntorc la Roma." ...Și eu...
pentru textul : Sonet 127 deam modificat ici colo, chiar si amanuntele pe care ezitam sa le lucrez (cele din ultima strofa). i hope it's better now. as schimba si "de dupa intaia moarte", dar nu gasesc o solutie, as vrea sa sugereze intocmai aceasta idee - ea face puntea cu plath. ma poti ajuta?
pentru textul : somn demi-a placut "mai curata decat muzica este lacrima" si culegatorul acela de lacrimi ce stie sa cearna si sa arda o lacrima pana la zambet.
pentru textul : poem pentru mine denu mi se pare inspirat versul de inceput "sufar", poate cumva mesterit nu ar suna asa "patetic" ... doar o parere,
poemul e simplu dar frumos, cred ca poti evita verbul de la inceput.
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
pentru textul : amidon deCred că mai e nevoie să ne întoarcem, din cȃnd în cȃnd, la «origini». Fără a deveni «protocroniști» păgubitori. Ca de exemplu, că noi eram «creștini» îmcinte să fim cteștini sau alte aiureli și mai și de genul acesta. Dompotrivă, «originile» de care aminteam comunică, se pare, osmotic cu ale altora de pe alte meleaguri.
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună deOho, ce pleiadă, ce cavalcadă, ce de-a personaje real-imaginare, ce joc de cuvinte spectacular, pornind de la Geneză spre Nebunie...
Bine că e și un epilog ( ar fi fost aiurea să nu fi fost), care, ca orice epilog, va avea, cred, un prolog.
E primul cerc ( infern), ultimul, cine știe ? Suntem datori să încercăm !
Uite poezia, per gustus mei: Doar arca traversând deşertul
şi încă eu...
Et in Arcadia ego !
Construcție puternică, dă senzația că abia a căzut despicată din bloc amorf, poartă încă urmele originalului, dar reușește să miște în forma nouă.
tocmai pt. că și anume cred, în ; bube, noroaie, prețuri noi; etc, literar vorbind, tu spui. mult.
restul e dialog.
P.S. până la ultimul infern/ rai, se scrie o viață. cred, Adrian, în mine, ca în ultimul tâlhar ( evident, e vorba de cel de pe cruce, de-a dreapta ).
Artistic vorbind, îmi amintesc și citez, aici, dintr-un un eseu a lui Nichita Stănescu, de prin anii 80. Zice poetul : "Din punct de vedere al sentimentelor, arta se apropie și chiar poate fi comparată în esența ei, pentru o mai ușoară înțelegere, cu starea de îndrăgostit, exprimată. Ca dovadă că obiectul de artă ( efigia, armonia, versul) este starea exprimată a stării de îndrăgostit (jubilația, angoasa, plânsul ) depune mărturie dorul de revedere pe care obiectul de artă îl emană. "
Ești poet și, firesc, îndrăgostit.
Probabil te vei vindeca prin...scris. Aici. E o nevoie nebună de ; îndrăgostiți; !
pentru textul : Primul infern dee simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
pentru textul : iertarea după Simion deDorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : și se scuturau caiși în urma lui decred ca se poate evita repetarea de la sfarsit a cuvantului moarte, aceea la un interval de 5 versuri, mai ales ca apare si rima asonanta soapte cum, de altfel, apare si la inceputul poeziei rima seara/vara si razbunate/delapidate se poate accepta ca un experiment, o forma hibrida de poezie, dar care, dupa cum spune si autorul, se poate perfectiona
pentru textul : epitaful cuvintelor deva atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul deAAA.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv demi-a placut! Eu ridic din umeri cand sunt plictisita si nu vreau sa raspund. Ei bine sa fie ridicat la rang de arta sau cel putin sa fie permis in codul bunelor maniere!:)
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri descrisul tau e... firesc
Sunt încantat că textul meu v-a determinat să citiţi textele vizate, dar mai ales că v-aţi convins că nu bat câmpii. Pagina ultimă din revista "Litere", gustată (ca şi prima, unde public lunar un editorial-tabletă) de puţinii (dar aleşii!) noştri cititori, se bazează pe aptitudinea mea (dar, poate, şi pe norocul) de a găsi subiecte incitante. E o revistă a presei literare mai aparte.
pentru textul : La stăpân deÎn altă ordine de idei, deduc că, de vreme ce aţi avut dispoziţia de a reveni la acest text, Licenţa a fost trecută strălucit. Aşa că vă felicit din inimă!
ceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
pentru textul : o să îmi iau umbrela deIonuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
pentru textul : arabescurile dorului deCel mai reușit vers, pentru mine" "aranjez icoanele sub pielea cerului" O cacofonie "mișcă conturul".
pentru textul : vineri demulțumesc pentru observații. nu cred că sînt de acord însă cu unele dintre ele. de exemplu „recunosc” de la început poate fi și un dialog cu sine. iar indecența poate fi și o concluzie subiectivă, născută dintr-un anumit gen de prejudecată. a considera că oricine își începe așa un text (fie că o face la modul personal, fie că vorbește din perspectiva unui eu poetic) manifestă un gen de indecență poetică mi se pare puțin cam neglijent interpretat (sau simplist). dar asta, evident, este rezerva mea. mai ales că nu înțeleg cum ai ajuns la concluzia că „restul poemului nu susține această abordare”. următorul comentariu chiar că nu l-am înțeles. am senzația că nu ai argumente și ai început să te legi de adjective. nu îți place cuvîntul ultim? sau desuet? hai sa fim serioși. mă tem că ai citit în grabă.
pentru textul : last bohemian decare este baiul cu „emfatic și gol”? de ce nu spui că nu îți place sau că sună prea „clasic” pentru gustul tău? dar a spune „forțat, fără substanță” mi se pare, nu știu cum să spun... cam „emfatic și gol” (sic!)
am senzația că îți plac numai lucrurile acide, vitriolice, mușcătoare. și nu e o problemă să ai „momente” cînd simți nevoia după așa ceva. dar a face judecăți de valoare în virtutea a ceea ce eu aș numi un moft, mi se pare relativ superficial.
da yester. probabil ai dreptate.
pentru textul : Refuz cu dor deDle Cristea, mă onorează în chip deosebit aprecierea dumneavostră, iar precizările mă ajută în orientare. Intenția a fost de a încadra textul la poezie, dar mi-am zis să nu forțez prea mult limitele "speciilor". Ideea dintru început era să continuu aceste "hieroglifuri" cu alte câteva texte îngemănate, în același ton ambiguu și tot cu ordini răsturnate, sperând să fie cât de cât plăcute la lectură și să nu plictisească. Astfel, intervenția dumneavoastră o simt încurajatoare pentru mine și mă va face să merg mai departe. Aș dori chiar așa să le și numesc, "hieroglifuri" și nu "hieroglife", pentru a sugera acea altă nuanță, dar aceasta doar dacă nu se va reclama o prea mare violentare a limbii. Rămâne să mă decid și să încerc a da formă viitoarelor texte care, dacă vor merita atenția, voi ține seama de părerile cititorilor, oricât de sever critice, pentru a-mi semnala eventualele neajunsuri sau chiar erori de concept. Să văd ce iese.
pentru textul : Hieroglif desuperb! prin contradicție (fata – corbul) și lejeritatea sa ușor cinic-amăruie. plus un titlu bun.
pentru textul : băltind dePosibil numai ca eu n-am ajuns in halul de a crea poeme din titluri...si sa ma mai si impaunez ca sunt poet scriind astfel. Prefer, sincer, scrisul meu greoi, incalcit, cu pretiozitati si cu ce mai vrei, imi place teribil faptul ca nu ti-ai argumentat asertiunile, ci doar te-ai limitat la a improsca ieftin cu noroi. bravo tie, bardule aalizeei, continua...
pentru textul : lullaby pentru candelabre demie mi se pare exagerata reactia publicului, pare mai degraba un extaz gol. mai ales ca tecstul in sine e cam searbad, straveziu, scris neglijent (trăgeam la sorț) si in general mult mai slab decat altele scrise de profetul.
pentru textul : domnule Labiș deCred că ai dreptate în privinţa acelui exces de referinţe. Voi condensa cumva acolo.
Mă onorează părerea ta şi îţi mulţumesc.
pentru textul : încă o zi perfectă dePagini