Moment poetic și albastru: "...oamenii albaștri au încă un ochi citadin"- un vers cu putere mare. ca o undă seismică. Îmi place alăturarea imagine- vers/esență, deși fotomontajul e foarte sugestiv și singur. Într-un moment ca acesta, chiar dacă mi-ai fi dușman, te-aș ierta!
Cu plăcere, îmi place introducerea comului, nu pot să spun decât Amin!. Pentru că mult adevăr conţine. Iar în ce priveşte talentul, stai liniştit, cam mulţi de pe aici ar trebui să facă şi coadă după tine.
P.S. Peniţa ai primit-o pentru stil, conţinut, talent şi cu ocazia "serbării roadelor". Ştii de la cine. Mă bucur că ai intuit şi efectul. Era previzibil. Un lucru este cert. E multă pâine neagră de mâncat pentru a fi poet veritabil. Pe cărarea îngustă. Dar întotdeauna în luptă vor fi cel puţin doi. Până la şapte mii. Dar se vor vedea toate acestea "când se vor citi numele".
super poem, discursiv, emotional, picurat cu meticulozitate in ochiul cititorului
remarc de ex
'în zori când difracția luminii printre nori e un fenomen care
ne apropie
de idealul nostru comun
Iubirea de sine '
și în completare
'în căutarea idealului nostru comun
descoperirea prematură a sinelui'
un poem frumos construit pe un discurs bazat pe cursivitate
sunt și elemente care nu îmi plac,
'am construit pe hârtii străzile cu magazine de bonton la parter chiar
lângă cimitirele pline de garoafe roșii
și halele de procesare a cărnii
chiar lângă căminele muncitorești'
și chiar pe lângă poezie aș îndrăzni să comentez
Dar una peste alta am citit aici un poem care m-a prins și pe care îl remarc
Un poem inteligent care, deși nu este foarte bine scris, este foarte bine spus.
Dorin, I.V.Pascal, va multumesc pentru ce-ati spus.
Petre Mocanu: aveti dreptate, punctul pus dupa versul 2 poate crea confuzii. o sa schimb acolo, e bine ca m-ati atentionat.
Cristin, stiu de un text din 2009 (sau 2008?). De acela-i vorba? sau mi-a scapat ceva, intre timp? (caz in care te rog sa-mi spui ce, dar nu aici, sa nu initiem un dialog offtopic).
mă bucură mult cuvintele voastre, mai ales că ele vin după o perioadă de ”„tăceri mai lungi” (cum bine zici, Adrian) - nu neapărat autoimpuse, ci mai degradă pricinuite de împrejurări... :)
adevarat, razbate o unda de infantilitate aici insa se pare ca tocmai aceasta a fost intentia autorului. plus pentru: "de fiecare data cand urc trei etaje spre cer/obosesc in mine toate dorurile" nici finalul nu este rau, insa de la "ar mai fi problema, doctore..." eu zic ca se poate lucra altfel textul.
Da, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
P.S. Am observat, dintr-un com. al tău, ca, probabil, ai preluat si tu de la mine (cred că ți-a plăcut) chestia aia cu „punctul de asamblare” al vrăjitorilor tolteci. Deoarece o presupunere insidioasa si neavenită mă face sa bănui ca dintre toate cărțile lui Castaneda, nu ai ajuns, așa, din întȃmplare, tocmai la aia în care se vorbește de așa ceva. Nu-i bai. Si eu am preluat de la tine tot soiul de chestii. Și o să-ți mai ofer și altele cȃnd o să ajung de la Zen la Sufi. Și apoi la magia aia de care s-au ocupat unii și alții prin europenica noastră. Tu ce-mi vei oferi în schimb? Cele de mai sus îmi aduc aminte de unu de-i zicea Pixi (și Georgescu) de la Institutul în care, cȃndva, am lucrat. Si care, dacă auzea de ceva nou în Inteligența Artificială (de exemplu), scria cate un raport (de cercetare) fără să înțeleagă despre ce era vorba . Și apoi, cum îndrăznea altul să vorbească despre același lucru, îi sărea țandăra și afirma textual „nu permit să vorbească altcineva despre termenul de…., pentru că eu am fost primul care l-am lansat” (uita să adauge „în Institut” ca și cȃnd el l-ar fi inventat primul pe plan mondial, ba chiar național). Așa și cu mine cu „punctul de asamblare”. Ce să-i faci, prostia – se pare – e molipsitoare (ca sa fiu autocritic). Asta, pentru că veni, printre altele, vorba și de „morala” aia de care ne împiedicăm mereu. Si nici eu nu sunt mai breaz decȃt alții. Dar acum să știi că chiar (ce cacofonie mișto mi-a ieșit!) m-am distrat de ambidextri – scuzați, uitasem ca tu ești ambistȃnd, că nu știu cum să-zic altfel – o fi „ambilevogir”, sau „ambisinistru” [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng]. Și m-am bine dispus în dimineața asta. Chiar dacă îți voi crea „o ușoară impresie de dislalie”. Și presimt că nu vei deveni, doamne ferește, vreunul dintre „prozeliții” mei precum Potra și alții. Cine știe? Poate rămȃn eu printre cei ai tăi. Hai, pa! Și amical (fiule), Gorun
și aș mai vrea să fac o precizare. nu aș vrea să se interpreteze că aș crede că autorul nu are imaginație și uneori, în anumite situații, poate chiar talent. și poate chiar bune intenții. dar sub nici o formă ele nu sînt suficiente pentru a scrie poezie. după cum nu este suficient să ai pensule, culori și șevalet, și poate chiar muză, ca să fii pictor.
francisc, îți dau dreptate cu sonoritatea titlului. în rest, am să mai las textul un pic în pace pentru că sunt la a n variantă. și voi mai cugeta despre el. mulțumesc pentru semn, bucuroasă că te-ai oprit.
Portet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
Nu va onoreaza sa imi redactati numele gresit (Kelaro si nu kalaro), cum nu va onoreaza nici greseala de ortografie din comentariul pe care mi l-ati adresat. Cu atat mai mult cu cat, in anii mei de formare ca scriitor, ati avut o contributie importanta prin Hermeneia. Daca voi mai posta poeme sau proza pe acest site, ramane la latitudinea mea, a timpului si a inspiratiei precum si a respectului cultivat de comunitatile cu care interactionez. In ceea ce priveste absenta mea de cativa ani de pe siturile de literatura, ea s-a datorat unor cauze extrem de bine motivate si care nu fac obiectul acestei discutii si nici vreunui repros. Multumesc pentru primire...toate bune, intr-o zi dupa ce am primit un verdict de la curtea de apel am simtit nevoia sa redeschid pagini vechi de poezie si am dat de concurs si m-am inscris...in rest, aceeasi maree de furie, frustrare si corali in lupta cu altii si cu sine. Ca noi toti de altfel, cu respect, K
mi a placut incursiunea in Matrixul acestui suprarealism.. Mi-au placut acei delfini care se sinucid cu cinism pe nisipul alb insa nu am inteles curbura lobilor inimii creierului (poate caut eu logica unde nu e!)
Insa ultimul vers este favoritul meu!
cheers!
Atenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
..mi-a placut. este scris cu singe nu inca rece dar care se raceste. ~ am de circotit insa. mi-ar fi placut putin mai dramatic. si am senzatia ca atunci cind descriem asa ceva furia ne taie din cuvinte si ne schimba ritmul, de ex:
Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.
Decolorate la margini, păreau
lipite cu scoci în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de perete.
să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu
Încercam
cu rănile rupte spre lună -
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.
si as sugera si poate un alt titlu deoarece simbioza este o relatie care functioneaza (cum are fi cea dintre clown fish si anemone). nu vreau sa dau sugestii (sau vreau?) m-am gindit la ceva ce are continuare cu textul, cu primul vers: nu demult, mai stii, Noi, se spune ca, cica..etc
Da, un tablou foarte expresiv al rugaciunii care vine dupa suferinta catorva iubiri mioape. Pentru mesajul inaltator si crestin, pentru expresivitate si sensibilitate, evidentiez.
monica, de ce imi spui cozane? argumentatia mea era una impaciuitoare, nu neaparat ce cred eu despre problema in cauza. sa ne gandim insa o secunda numai la critica contemporana a oricarei etici. sa ne gandim la critica oricarei cauzalitati si psihanalitici. sa ne gandim si la critica gandirii in sine. si apoi nu vom mai face presupuneri, indiferent de pre-supozitiile avute. apreciez insa faptul ca vrei sa intelegi blestemul dane, rasuceste gatul, ca merita! vladimir, cu siguranta dan cunoaste riscurile orizontalitatii
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a scapat: atitudinea cameleonica, dupa cum bate vantul, fata de realitate.
pentru textul : murmur demi-e placut in mod deosebit sfarsitul.
pentru textul : shooting stars demultumim pentru urari, si scuzele mele cela mai profunde pentru intarzierea in raspuns, dar am avut niste probleme si...
pentru textul : Dubla lansare de carte deMoment poetic și albastru: "...oamenii albaștri au încă un ochi citadin"- un vers cu putere mare. ca o undă seismică. Îmi place alăturarea imagine- vers/esență, deși fotomontajul e foarte sugestiv și singur. Într-un moment ca acesta, chiar dacă mi-ai fi dușman, te-aș ierta!
pentru textul : "blue touches blue" deiata unul din textele acelea cu care nun prea stii ce sa faci decit probabil sa zimbesti putin. evident, nu lipsit de imaginatie
pentru textul : mi-e frică să dorm deCu plăcere, îmi place introducerea comului, nu pot să spun decât Amin!. Pentru că mult adevăr conţine. Iar în ce priveşte talentul, stai liniştit, cam mulţi de pe aici ar trebui să facă şi coadă după tine.
pentru textul : cui prodest deP.S. Peniţa ai primit-o pentru stil, conţinut, talent şi cu ocazia "serbării roadelor". Ştii de la cine. Mă bucur că ai intuit şi efectul. Era previzibil. Un lucru este cert. E multă pâine neagră de mâncat pentru a fi poet veritabil. Pe cărarea îngustă. Dar întotdeauna în luptă vor fi cel puţin doi. Până la şapte mii. Dar se vor vedea toate acestea "când se vor citi numele".
fie cum zici tu... vorba aceea: „las` să fie și-un lup mâncat de oaie”
Seară bună,
pentru textul : terorism individual* deEugen.
super poem, discursiv, emotional, picurat cu meticulozitate in ochiul cititorului
pentru textul : every / body / dies deremarc de ex
'în zori când difracția luminii printre nori e un fenomen care
ne apropie
de idealul nostru comun
Iubirea de sine '
și în completare
'în căutarea idealului nostru comun
descoperirea prematură a sinelui'
un poem frumos construit pe un discurs bazat pe cursivitate
sunt și elemente care nu îmi plac,
'am construit pe hârtii străzile cu magazine de bonton la parter chiar
lângă cimitirele pline de garoafe roșii
și halele de procesare a cărnii
chiar lângă căminele muncitorești'
și chiar pe lângă poezie aș îndrăzni să comentez
Dar una peste alta am citit aici un poem care m-a prins și pe care îl remarc
Un poem inteligent care, deși nu este foarte bine scris, este foarte bine spus.
Bine, Poate am exagerat un pic. Îmi cer scuze, Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene de…şi uite aşa, din prea multă dragoste (pe internet)
pentru textul : profilaxie depoeţii au murit, nedemn şi-ncet…
Trăiască poeţii..
Dorin, I.V.Pascal, va multumesc pentru ce-ati spus.
pentru textul : nisip aurifer dePetre Mocanu: aveti dreptate, punctul pus dupa versul 2 poate crea confuzii. o sa schimb acolo, e bine ca m-ati atentionat.
Cristin, stiu de un text din 2009 (sau 2008?). De acela-i vorba? sau mi-a scapat ceva, intre timp? (caz in care te rog sa-mi spui ce, dar nu aici, sa nu initiem un dialog offtopic).
esti reprimit cu bratele deschise.
pentru textul : să ne rugăm demă bucură mult cuvintele voastre, mai ales că ele vin după o perioadă de ”„tăceri mai lungi” (cum bine zici, Adrian) - nu neapărat autoimpuse, ci mai degradă pricinuite de împrejurări... :)
pentru textul : nu lăsa depărtarea deschisă deaccept critica de la unul mai bun decat mine, prietene. vezi ce e cu "bunul simt", ai trecut la lovituri sub centura.
pentru textul : hiatus deadevarat, razbate o unda de infantilitate aici insa se pare ca tocmai aceasta a fost intentia autorului. plus pentru: "de fiecare data cand urc trei etaje spre cer/obosesc in mine toate dorurile" nici finalul nu este rau, insa de la "ar mai fi problema, doctore..." eu zic ca se poate lucra altfel textul.
pentru textul : alergie la îngeri deDa, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
pentru textul : Flori de Gunamar deP.S. Am observat, dintr-un com. al tău, ca, probabil, ai preluat si tu de la mine (cred că ți-a plăcut) chestia aia cu „punctul de asamblare” al vrăjitorilor tolteci. Deoarece o presupunere insidioasa si neavenită mă face sa bănui ca dintre toate cărțile lui Castaneda, nu ai ajuns, așa, din întȃmplare, tocmai la aia în care se vorbește de așa ceva. Nu-i bai. Si eu am preluat de la tine tot soiul de chestii. Și o să-ți mai ofer și altele cȃnd o să ajung de la Zen la Sufi. Și apoi la magia aia de care s-au ocupat unii și alții prin europenica noastră. Tu ce-mi vei oferi în schimb? Cele de mai sus îmi aduc aminte de unu de-i zicea Pixi (și Georgescu) de la Institutul în care, cȃndva, am lucrat. Si care, dacă auzea de ceva nou în Inteligența Artificială (de exemplu), scria cate un raport (de cercetare) fără să înțeleagă despre ce era vorba . Și apoi, cum îndrăznea altul să vorbească despre același lucru, îi sărea țandăra și afirma textual „nu permit să vorbească altcineva despre termenul de…., pentru că eu am fost primul care l-am lansat” (uita să adauge „în Institut” ca și cȃnd el l-ar fi inventat primul pe plan mondial, ba chiar național). Așa și cu mine cu „punctul de asamblare”. Ce să-i faci, prostia – se pare – e molipsitoare (ca sa fiu autocritic). Asta, pentru că veni, printre altele, vorba și de „morala” aia de care ne împiedicăm mereu. Si nici eu nu sunt mai breaz decȃt alții. Dar acum să știi că chiar (ce cacofonie mișto mi-a ieșit!) m-am distrat de ambidextri – scuzați, uitasem ca tu ești ambistȃnd, că nu știu cum să-zic altfel – o fi „ambilevogir”, sau „ambisinistru” [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng]. Și m-am bine dispus în dimineața asta. Chiar dacă îți voi crea „o ușoară impresie de dislalie”. Și presimt că nu vei deveni, doamne ferește, vreunul dintre „prozeliții” mei precum Potra și alții. Cine știe? Poate rămȃn eu printre cei ai tăi. Hai, pa! Și amical (fiule), Gorun
pentru textul : Morala? Teoria ca teoria, practica ne mănâncă deși aș mai vrea să fac o precizare. nu aș vrea să se interpreteze că aș crede că autorul nu are imaginație și uneori, în anumite situații, poate chiar talent. și poate chiar bune intenții. dar sub nici o formă ele nu sînt suficiente pentru a scrie poezie. după cum nu este suficient să ai pensule, culori și șevalet, și poate chiar muză, ca să fii pictor.
pentru textul : cui prodest defrancisc, îți dau dreptate cu sonoritatea titlului. în rest, am să mai las textul un pic în pace pentru că sunt la a n variantă. și voi mai cugeta despre el. mulțumesc pentru semn, bucuroasă că te-ai oprit.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w dePortet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
pentru textul : femeia și ploaia deNu va onoreaza sa imi redactati numele gresit (Kelaro si nu kalaro), cum nu va onoreaza nici greseala de ortografie din comentariul pe care mi l-ati adresat. Cu atat mai mult cu cat, in anii mei de formare ca scriitor, ati avut o contributie importanta prin Hermeneia. Daca voi mai posta poeme sau proza pe acest site, ramane la latitudinea mea, a timpului si a inspiratiei precum si a respectului cultivat de comunitatile cu care interactionez. In ceea ce priveste absenta mea de cativa ani de pe siturile de literatura, ea s-a datorat unor cauze extrem de bine motivate si care nu fac obiectul acestei discutii si nici vreunui repros. Multumesc pentru primire...toate bune, intr-o zi dupa ce am primit un verdict de la curtea de apel am simtit nevoia sa redeschid pagini vechi de poezie si am dat de concurs si m-am inscris...in rest, aceeasi maree de furie, frustrare si corali in lupta cu altii si cu sine. Ca noi toti de altfel, cu respect, K
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” demi a placut incursiunea in Matrixul acestui suprarealism.. Mi-au placut acei delfini care se sinucid cu cinism pe nisipul alb insa nu am inteles curbura lobilor inimii creierului (poate caut eu logica unde nu e!)
pentru textul : La solitudine deInsa ultimul vers este favoritul meu!
cheers!
Atenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
În rest, citim, citim.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist de..mi-a placut. este scris cu singe nu inca rece dar care se raceste. ~ am de circotit insa. mi-ar fi placut putin mai dramatic. si am senzatia ca atunci cind descriem asa ceva furia ne taie din cuvinte si ne schimba ritmul, de ex:
Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.
Decolorate la margini, păreau
lipite cu scoci în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de perete.
să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu
Încercam
cu rănile rupte spre lună -
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.
si as sugera si poate un alt titlu deoarece simbioza este o relatie care functioneaza (cum are fi cea dintre clown fish si anemone). nu vreau sa dau sugestii (sau vreau?) m-am gindit la ceva ce are continuare cu textul, cu primul vers: nu demult, mai stii, Noi, se spune ca, cica..etc
sper ca interventia mea nu deranjeaza..:)
cheers,
Corina
pentru textul : Simbioză deFrancisc, nu "francis", scuze!
pentru textul : De-acuma ești străină deDa, un tablou foarte expresiv al rugaciunii care vine dupa suferinta catorva iubiri mioape. Pentru mesajul inaltator si crestin, pentru expresivitate si sensibilitate, evidentiez.
pentru textul : Mi-a zâmbit denu este "camera cu ceață"?
pentru textul : rotații decare mă ia pe sus! să-ți dea Dumnezeu bucurii, Virgil!
pentru textul : iarna întârzie la un film deAm corectat. Mulțumesc.
pentru textul : O pasăre îmi cântă pe umăr demonica, de ce imi spui cozane? argumentatia mea era una impaciuitoare, nu neaparat ce cred eu despre problema in cauza. sa ne gandim insa o secunda numai la critica contemporana a oricarei etici. sa ne gandim la critica oricarei cauzalitati si psihanalitici. sa ne gandim si la critica gandirii in sine. si apoi nu vom mai face presupuneri, indiferent de pre-supozitiile avute. apreciez insa faptul ca vrei sa intelegi blestemul dane, rasuceste gatul, ca merita! vladimir, cu siguranta dan cunoaste riscurile orizontalitatii
pentru textul : crucile dePagini