da, corect, un text corect, pe cerul ochilor - stele, in lacul ochilor - lebede, in pleoape - lacrimi, in mare - barci, pe faleza - vintul... dar poezia, unde e?
cred ca ti s-a raspuns la aceasta intrebare de mai multe ori, atit direct cit si indirect. in primul rind corectitudinea limbii asa cum stipuleaza si regulamentul. iar textele tale au lacune multe si repetate la acest capitol. apoi urmeaza aspectul estetic, elementele de stil, continutul poetic, ineditul, inefabilul, etc.
daca acestea nu exista sau sint utilizate mecanicist sau simplist atunci nu cred este normal sa te astepti ca editorii sa aprecieze pozitiv ceea ce scrii. dar cred ca partea cea mai ingrijoratoare este nu atit faptul ca nu scrii bine ci faptul ca nu pari a imbunatati nimic. iar asta este in general un semnal cum ca s-ar putea sa nu fii facut pentru asa ceva.
n-am prea inteles ce legatura are obiectul rezervei mele cu obiectul libsei tale de rezerva dar probabil ca o fi ceva si nu m-am prins eu. iar daca este vorba de context atunci imi sustin parerea. interesant c esti deschisa la ideea de schimbare sau evolutie a unui text. nu toti sint.
Cred că poemul își pierde considerabil forța pe la începutul strofei a doua culminând, pe partea negativă, unde se scufundă în clișeistic, cu versurile "și că n-o să murim noi dintr-un dor./ Nu mă tem și nu fug!/ N-o să-ți scriu, dar te iert!" Mai cred că trebuia să muți ghilimeaua a doua mai jos. Sau să nu ai ghilimele deloc. Ideea agendei masculine cu prioritizări ce nu includ aspirații afective sau estetice, este o mină de inspirație. Interesantă abordarea ta.
Mi se pare o poezie foarte echilibrată, chiar dacă e alcătuită dintr-un melanj de elemente, de la cele super-tehnologice și până la câteva oarecum neoromantice (”floare de mărgean” forțează la extrem accepțiunea). Sugestia fină, frizarea indicibilului, comparația surprinzătoare, finalul desprins parcă dintr-un scenariu suprarealist sunt doar câteva realizări de excepție ale acestei poezii care farmecă din orice parte ai privi-o.
Titlul m-a trimis cu gândul la poezia amintită de mine în titlul comentariului, a lui Dylan Thomas, și care e laitmotivul ”Solaris”-ului în realizarea lui Soderbergh (2002). Textul de față se dovedește o poezie a unui spațiu inefabil în care nimic imperfect nu-și poate găsi locul. E o formulă poetică, alchimică, a unui fluid ce te inundă încă de la primul vers și te scufundă în dulcea ”confuzie” descrisă în final.
Hm, am și eu același sentiment, după ce am început citirea cu mare neîncredere, văzând titlul și având în minte că mai toți țintesc spre absconsuri insondabile și exprimări alambicate și cât mai tari (a se citi "cool"). Nu neapărat că miroase a poezie, ori că sună așa, dar după ce spune neaoș totul, conturează la final un sentiment ne-spus, singurul lucru care face dintr-un text poezie, și aici un salt la nivelul receptării, care se apleacă înspre tragic chiar, și care dacă s-ar rosti, n-ar mai fi decât o cronica de ziar.
In general poezia moderna face economie de semne de punctuatie. Unii nu le mai folosesc deloc, atitudine care este discutabila. Insa tu, Cristi, faci abuz de acestea si nu doar ca ingreunezi lectura dar comiti si erori sintactice ( de exemplu "invata de la Sfinx virgula rabdarea si vei pleca nemuritor"). In rest, un poem alpinist, naturist, ecologist, pacifist si... generalist. Iti urez si eu bine ai venit pe Hermeneia, ca asa se face si te astept cu texte eventual mai... colegiste. Andu
Actaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
Cândva gustul acela-mi rămâne după ce ne iubim respirația secundele bruma tăcerii ne rugăm somnului uscatului frigului toamna închide ferestrele frunzele pleacă și vin îmbrățișează-mă încearcă să uiți eram amândoi o coroană am scos doar niste verbe mai nepoetice--- gen clateste, am aranjat putin, sa-mi spui ce parere ai
Virgil, poate ai dreptate dar eu mai cred ca important este ca textul sa aiba la baza un sentiment, nu un sentiment frumos neaparat, dar o traire care sa-l faca viu, asta l-ar putea feri de artificial...
bineinteles insa ca imaginatia noastra poate crea orice si cum poezia este mai inainte de toate o fabulatie, este de preferat sa putem iesi din sfera universului personal si sa lasam frau liber imaginatiei... problema e ca nu intotdeauna reusim sa facem asta.
multumesc pentru parere
M-am gandit daca sa iti zic sau nu acest lucru, dar cred ca e mai bine sa il stii. Vezi tu ce concluzie tragi apoi. Textul "funk si branza de capra" era clar ca iti apartine, mai mult decat atat el de fapt nici nu intrunea conditiile concursului. Concursul a mai avut cateva hibe, eu le-am luat ca "teste" si m-am comportat neutru, de exemplu a aparut acelasi text de doua ori iar un altul chiar cu doua titluri diferite. Textul tau am stiut de la bun inceput ca se va erija in castigator si initial am vrut sa-l notez cu 7,80, nota pe care eu cred ca o merita din partea mea, aceasta nota a ramas scrisa cu pixul pe foaia mea de arbitraj, pentru ca eu la lucruri din acestea asa fac, lucrez pe hartie, old fashioned guy...
Insa cand am postat am avut o remuscare, crede-ma ca iti spun adevarul, si am schimbat 7,80 in 8,70... M-am gandit omul asta chiar vrea sa castige, what a hell?
Si asa a fost, ai castigat, nu?
Acum cand am vazut notele am realizat ca ai castigat datorita razgandirii mele de ultim moment si de aceea ti-am spus asta.
Insa revin, textul trebuia descalificat.
Succes in continuare, deci.
Andu
Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
Dar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
dragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
Ecaterina cele mai multe dintre cunostintele mele dateaza de pe vremea in care era un deliciu sa citesti o carte si nu au de-a face cu internetul. Insa vad ca acesta este oricum util pentru generatia mai tanara :)
Ador Venetia, e fascinanta in orice anotimp. Ciudat, azi am pus un text despre Roma. Italia e un magnet urias, recunosc. La lucru, pe masa mea zace o poza luata la Verona intr-o vara fierbinte cu suspine la casa Juliei. Ariile au ramas de mult in urma , dar nu pot uita fosnetul , clipocitul gondolelor legate linga San Marco, pe laguna. Probabil, uneori, si tu si M refaceti aceasta portie de tacere, eloquenta voua, noua...
un text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
Dincolo de umorul textului, aici e, de fapt, o dramă. A săteanului, a românului, a mioriței, a americanului, a ploii, a vremurilor, singurul care rămâne la toate rece e Dumnezeu care se pare că nu pricepe vorbele huțule. Eu te descopăr abia acum, ca prozator. Am citit haiku-urile și celelalte, și mereu m-am întors la ele, cu bucuria găsirii unui priceput în domeniu. Scrii bine proză și, citind fragmentul de mai sus, am crezut că e scris de vreun consacrat. E bine scris. Sunt unii oameni care ar trebui doar asta să facă: să scrie. Au cuvântul scris lipit de degete. Iar tu ești unul dintre ei. Dacă vreodată vei ajunge și prin Iașiul Moldovei, fii invitatul nostru special la Cenaclul Virtualia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, corect, un text corect, pe cerul ochilor - stele, in lacul ochilor - lebede, in pleoape - lacrimi, in mare - barci, pe faleza - vintul... dar poezia, unde e?
pentru textul : Ferestre decred ca ti s-a raspuns la aceasta intrebare de mai multe ori, atit direct cit si indirect. in primul rind corectitudinea limbii asa cum stipuleaza si regulamentul. iar textele tale au lacune multe si repetate la acest capitol. apoi urmeaza aspectul estetic, elementele de stil, continutul poetic, ineditul, inefabilul, etc.
pentru textul : în zori dedaca acestea nu exista sau sint utilizate mecanicist sau simplist atunci nu cred este normal sa te astepti ca editorii sa aprecieze pozitiv ceea ce scrii. dar cred ca partea cea mai ingrijoratoare este nu atit faptul ca nu scrii bine ci faptul ca nu pari a imbunatati nimic. iar asta este in general un semnal cum ca s-ar putea sa nu fii facut pentru asa ceva.
n-am prea inteles ce legatura are obiectul rezervei mele cu obiectul libsei tale de rezerva dar probabil ca o fi ceva si nu m-am prins eu. iar daca este vorba de context atunci imi sustin parerea. interesant c esti deschisa la ideea de schimbare sau evolutie a unui text. nu toti sint.
pentru textul : ora celor o mie de poeme deCred că poemul își pierde considerabil forța pe la începutul strofei a doua culminând, pe partea negativă, unde se scufundă în clișeistic, cu versurile "și că n-o să murim noi dintr-un dor./ Nu mă tem și nu fug!/ N-o să-ți scriu, dar te iert!" Mai cred că trebuia să muți ghilimeaua a doua mai jos. Sau să nu ai ghilimele deloc. Ideea agendei masculine cu prioritizări ce nu includ aspirații afective sau estetice, este o mină de inspirație. Interesantă abordarea ta.
pentru textul : Bilet sub o ușă deMi se pare o poezie foarte echilibrată, chiar dacă e alcătuită dintr-un melanj de elemente, de la cele super-tehnologice și până la câteva oarecum neoromantice (”floare de mărgean” forțează la extrem accepțiunea). Sugestia fină, frizarea indicibilului, comparația surprinzătoare, finalul desprins parcă dintr-un scenariu suprarealist sunt doar câteva realizări de excepție ale acestei poezii care farmecă din orice parte ai privi-o.
Titlul m-a trimis cu gândul la poezia amintită de mine în titlul comentariului, a lui Dylan Thomas, și care e laitmotivul ”Solaris”-ului în realizarea lui Soderbergh (2002). Textul de față se dovedește o poezie a unui spațiu inefabil în care nimic imperfect nu-și poate găsi locul. E o formulă poetică, alchimică, a unui fluid ce te inundă încă de la primul vers și te scufundă în dulcea ”confuzie” descrisă în final.
pentru textul : în mine moartea să nu te poată găsi de...cred că da, Virgil! am modificat...
pentru textul : Totul despre Mine deHm, am și eu același sentiment, după ce am început citirea cu mare neîncredere, văzând titlul și având în minte că mai toți țintesc spre absconsuri insondabile și exprimări alambicate și cât mai tari (a se citi "cool"). Nu neapărat că miroase a poezie, ori că sună așa, dar după ce spune neaoș totul, conturează la final un sentiment ne-spus, singurul lucru care face dintr-un text poezie, și aici un salt la nivelul receptării, care se apleacă înspre tragic chiar, și care dacă s-ar rosti, n-ar mai fi decât o cronica de ziar.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deMulțumesc sebi pentru sesizarea unei greseli de ortografie l-am văzut acum cu ajutorul tău,o zi frumoasă.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deIn general poezia moderna face economie de semne de punctuatie. Unii nu le mai folosesc deloc, atitudine care este discutabila. Insa tu, Cristi, faci abuz de acestea si nu doar ca ingreunezi lectura dar comiti si erori sintactice ( de exemplu "invata de la Sfinx virgula rabdarea si vei pleca nemuritor"). In rest, un poem alpinist, naturist, ecologist, pacifist si... generalist. Iti urez si eu bine ai venit pe Hermeneia, ca asa se face si te astept cu texte eventual mai... colegiste. Andu
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deai un typo: "perfecțiunea" nu "pefecțiunea".
pentru textul : agnes deActaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
pentru textul : A șaptea minune deCândva gustul acela-mi rămâne după ce ne iubim respirația secundele bruma tăcerii ne rugăm somnului uscatului frigului toamna închide ferestrele frunzele pleacă și vin îmbrățișează-mă încearcă să uiți eram amândoi o coroană am scos doar niste verbe mai nepoetice--- gen clateste, am aranjat putin, sa-mi spui ce parere ai
pentru textul : În sepia de"Frumos subiect insă..."
pentru textul : Amintiri cu miros de sânziene deMulţumesc pentru acel "însă"! E important pentru mine să ştiu ce nu e bine în textele mele.
Cu prietenie,
Vali
Ioan, foarte frumos. Mai ales:
"de aceea ţi-am zis
apropie-te fiică a zorilor
în mine Dumnezeu a zidit
cuptoare"
şi
"în curând pe cerul din Betleem
va deschide ochii o stea"
Şi pentru că nu vreau să ne batem cu peniţe, rămâne aşa.
pentru textul : sub semnul lui Boaz dePrevăd însă că va veni una, curând.
Bine ai revenit în România! Te aşteptăm şi pe la Iaşi, când o fi mai cald. Nu crezi că ar fi mai util să scrii în româneşte?
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. deVirgil, poate ai dreptate dar eu mai cred ca important este ca textul sa aiba la baza un sentiment, nu un sentiment frumos neaparat, dar o traire care sa-l faca viu, asta l-ar putea feri de artificial...
pentru textul : îmi lipseşte umărul drept debineinteles insa ca imaginatia noastra poate crea orice si cum poezia este mai inainte de toate o fabulatie, este de preferat sa putem iesi din sfera universului personal si sa lasam frau liber imaginatiei... problema e ca nu intotdeauna reusim sa facem asta.
multumesc pentru parere
M-am gandit daca sa iti zic sau nu acest lucru, dar cred ca e mai bine sa il stii. Vezi tu ce concluzie tragi apoi. Textul "funk si branza de capra" era clar ca iti apartine, mai mult decat atat el de fapt nici nu intrunea conditiile concursului. Concursul a mai avut cateva hibe, eu le-am luat ca "teste" si m-am comportat neutru, de exemplu a aparut acelasi text de doua ori iar un altul chiar cu doua titluri diferite. Textul tau am stiut de la bun inceput ca se va erija in castigator si initial am vrut sa-l notez cu 7,80, nota pe care eu cred ca o merita din partea mea, aceasta nota a ramas scrisa cu pixul pe foaia mea de arbitraj, pentru ca eu la lucruri din acestea asa fac, lucrez pe hartie, old fashioned guy...
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deInsa cand am postat am avut o remuscare, crede-ma ca iti spun adevarul, si am schimbat 7,80 in 8,70... M-am gandit omul asta chiar vrea sa castige, what a hell?
Si asa a fost, ai castigat, nu?
Acum cand am vazut notele am realizat ca ai castigat datorita razgandirii mele de ultim moment si de aceea ti-am spus asta.
Insa revin, textul trebuia descalificat.
Succes in continuare, deci.
Andu
Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
abia acum am vazu comentariul tau.
pentru textul : singura piele deda, interesanta comparatie. :)
promit să iau în considerare opinia ta, Adrian!
iar eu ce promit nu mă face să ies pe ușa din dos:)
o reverență deocamdată:)
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta deia Doamne îngerul ăsta greșit
ce-a adormit în miezul meu de rană
purtând pe chip un minus infinit
și-n mâna stângă toarta de la cană
varianta ta se impiedica la gresit adormit. parerea mea:)
pentru textul : rugă dinspre pământeni decred că ți s-a mai atras atenția asupra lipsei diacriticelor. Mai ales cînd este vorba de titlu.
pentru textul : Învaţă-mă tu dedragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
pentru textul : Gărzile negre deEcaterina cele mai multe dintre cunostintele mele dateaza de pe vremea in care era un deliciu sa citesti o carte si nu au de-a face cu internetul. Insa vad ca acesta este oricum util pentru generatia mai tanara :)
pentru textul : rem deAdor Venetia, e fascinanta in orice anotimp. Ciudat, azi am pus un text despre Roma. Italia e un magnet urias, recunosc. La lucru, pe masa mea zace o poza luata la Verona intr-o vara fierbinte cu suspine la casa Juliei. Ariile au ramas de mult in urma , dar nu pot uita fosnetul , clipocitul gondolelor legate linga San Marco, pe laguna. Probabil, uneori, si tu si M refaceti aceasta portie de tacere, eloquenta voua, noua...
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) desunt putin bulversat de cat de multe poti tu "arata" intr-un text atat de scurt. e si poveste. si imagini. si senzatii. si amintiri. si umor amar.
pentru textul : drum cât se poate de colorat decare mă ia pe sus! să-ți dea Dumnezeu bucurii, Virgil!
pentru textul : iarna întârzie la un film deun text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
pentru textul : big bang dedom'le nu m-am putut abtine de ris. pe bune, bibelouri de portelan si sini tremurind. cea mai buna gluma pe ziua de azi...
pentru textul : tremolo deDincolo de umorul textului, aici e, de fapt, o dramă. A săteanului, a românului, a mioriței, a americanului, a ploii, a vremurilor, singurul care rămâne la toate rece e Dumnezeu care se pare că nu pricepe vorbele huțule. Eu te descopăr abia acum, ca prozator. Am citit haiku-urile și celelalte, și mereu m-am întors la ele, cu bucuria găsirii unui priceput în domeniu. Scrii bine proză și, citind fragmentul de mai sus, am crezut că e scris de vreun consacrat. E bine scris. Sunt unii oameni care ar trebui doar asta să facă: să scrie. Au cuvântul scris lipit de degete. Iar tu ești unul dintre ei. Dacă vreodată vei ajunge și prin Iașiul Moldovei, fii invitatul nostru special la Cenaclul Virtualia.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) dePagini