noțiuni utilizate accidental, fără sens, fără logică, din dorința de epatare: ce înseamnă "Elogiul lucrurilor se simte- desfășurat in elemente negre plutește in tenebre luminate de simbolul vitalității…"?? și ce înseamnă "cristale disimulate" ?? până să scrii sau să transcrii visele, te rog să citești literatură!
Textul e al unui novice, si pe alocuri trazneste de.. novice, cum ar fi prin strofa a patra... la ziditul umbrei, etc. dar nu e nici o problema, ca autorul este foarte capabil sa evolueze.. i-as recomanda multa lectura si sa incerce sa scrie in vers alb. Insa trebuie sa recunosc mai carcotas decat s-ar cade, ca daca n-ati fi voi doi hermeneia si-ar da duhul, ceea ce ne-ar plictisi de moarte. :)) Cred ca la 60% din comentariile lui Andu ma umfla rasul, apoi invariabil vine atentionarea/mustrarea/suspendarea lui Virgil. Literatura plus show. :) Nici regizat n-ati fi atat de haiosi. Sau am eu o afinitate pentru conflicte.. care zau ca nu se cade. ;))
Ideea mi se pare super, cred ca mai merge dezvoltata, titlul este de forta (ma asteptam cand am deschis textul sa dau de un confesional) ca sa fie expediat asa, pur si simplu... ma rog, este doar parerea mea. Dar astept si 6,7,... Andu P.S. Spune-mi te rog cele "zece lucruri... " sunt toate sau doar zece dintre ele? Ca despre mine de exemplu eu as avea o lista foarte lunga... daca m-as pune pe scris ar trebui sa fiu Homer :-)
Multumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
Virgil,
da, am şi astfel de abordări ( text sau grafică) şi toate –puţine la număr- sînt aici pe hermeneia. le consider exerciţii de respiraţie/ gesturi amicale şi am încercat să evit expresii derizorii/vulgare, preferînd o recuzită stilistică, dominante grave care să sugereze şi emoţie. comentariul tău mă face să cred că într-o anumită măsură am reuşit. mulţumesc.
Silvia,
Te văd cam încruntată, hai să încercăm un zîmbet, un mesaj mereu valabil:
La Capşa unde vin nemuritorii
Există două mari despărţituri
Într-una se mănîncă prăjituri,
În alta se mănîncă scriitorii.
pasaje valoric interesante din text: "Cum vine asta? Vidul golit de vid este un corp întreg. Corolar : Dacă îndrăznim să o zicem atunci Există ! Vreau să-mi amintesc aerul în care râdeam cu tine. Aerul în care muream fără tine." "Cădeau din mine berze transpirate, mirosind a moarte proaspătă. Câtă singurătate poți afla din vârful mansardei poetice." atenție typo: "proprii noștrii copii" "Imi explici tricul"
multumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
cu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
mă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
Ani, textul acesta, deși nu e lipsit de idee, este greoi în exprimare, cuvintele nu par a se lega unele de altele, sunt alăturări nu numai nefericite ca "intrată târâș", "permanent urmărește" - citește și tu cu voce tare să îți dai seama cum se poticnește limba în cuvintele acestea unul lângă celălalt - dar mai ai și o cacofonie în ultimul vers al primei strofe, un typo la "cuvimte", o imagine cel puțin ciudată "umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului" - trebuie să fii atentă la imaginile pe care mintea le creează involuntar din cuvintele tale. Pe scurt, ar fi bine să revezi textele pe care le scrii înainte de a posta, și să încerci să îți sporești singură exigența față de propriile tale creații.
excesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
Alma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
foarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
Deși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
Vlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
Apreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
Este doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
.....Aş încadra textul acesta la un suprarealism romantic, cu tuşe impresioniste, dar asta ar fi aşa - o anostă cale de a începe un demers (pseudo)critic. Fără să mă întind prea mult, spun că mi-au plăcut în primul rând modul discursiv de abordare şi echilibrul aproape perfect între imagine şi sensul final şi, fireşte, veridic via sentiment.
.....Pe de altă parte, poezia ta ne arată clar şi succint cum se foloseşte în armonie cu metafora suficientă acest instrument liric atât de abuzat (molestat aş spune), care se numeşte repetiţia.
.....În rest, un puseu pozitiv de lirism autentic, rezonabil criptat, o trăire lucidă servită onest cititorului, o scriere care ne demonstrează că, atunci când ai cu adevărat ceva de spus şi mai eşti şi vizitat de inspiraţie, se poate ajunge la poezie imanentă relativ simplu, fără ambiguitate extremă, fandoseală eliptic-metafizică şi decapitarea sentimentului din raţiuni de autoapărare.
.....Dacă ar fi să remarc neapărat ceva, ar fi finalul - un alt exemplu de cum şi când se pune punct, un final memorabil, cel puţin pentru mine.
Căline, ai dreptate și dacă mă încurajezi mă pun pe lucrat la varianta explicită.
Nume zici, portrete zici? Ești sigur?
O să iasă plină de beep-uri cf. cu RegulaMenta
Frumos, prima strofă este chiar cuceritoare, acel gen de coup-d-etat poetic, în care autoarea răstoarnă în căteva secunde de lectură dictatura plictiselii.
Din păcate, deși ideea bună a poemului se susține până la final, el mai pierde din forță prin cele trei versuri care urmează, becul economic care pâlpâie nu mi se pare reușit.
Finalul oricum este adorabil, mai ales că, mai știind câte ceva despre forma de exprimare a autoarei, acea 'despielițare' parcă vine dintr-o variantă cenzurată...
Oricum, poemul meu de peniță pentru acest crochiu negru cu oameni și lucruri
Ioana, trebuie sa precizez ca aceasta poezie "știi, doar dimineața" nu este scrisa ieri, ci a fost publicata pe alt site in data de 07.02.2006 (ea inca mai figureaza acolo se poate verifica; o mare parte din poeziile mele au ramas postate). iata si link-ul: http://poezie.ro/index.php/poetry/164521/index.html. am cautat poezia ta la adresa indicata de tine (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si la care faci referire si am constatat ca a fost publicata pe 10.06.2006 pe hermeneia. in concluzie, cred ca este o simpla coincidenta intre expresia ta poetica "tu iti vei alege un spatiu pe care e desemnat un semn." scrisa in iunie 2006 cu expresia mea de aici "desemn semn stingher" din februarie 2006.
după îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.
mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mersi de comentariu. Ce-i drept, acest text a fost scris cu mai mult timp in urma. Mersi de sfaturi, voi tine cont.
pentru textul : Paul Goma deun text interesant. pe alocuri ritmul, care se vrea melodic, e uneori nereușit
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) demulțumesc, Adrian!
pentru textul : elegie pentru rulmenți și furnale deRitmul e fain. Nu m-am gândit niciodată să rimez Amsterdam cu epitalam. ...un typo din păcate în final la "guvaier"...giuvaier voiai să spui?
pentru textul : Duios șurub denoțiuni utilizate accidental, fără sens, fără logică, din dorința de epatare: ce înseamnă "Elogiul lucrurilor se simte- desfășurat in elemente negre plutește in tenebre luminate de simbolul vitalității…"?? și ce înseamnă "cristale disimulate" ?? până să scrii sau să transcrii visele, te rog să citești literatură!
pentru textul : disoluție deTextul e al unui novice, si pe alocuri trazneste de.. novice, cum ar fi prin strofa a patra... la ziditul umbrei, etc. dar nu e nici o problema, ca autorul este foarte capabil sa evolueze.. i-as recomanda multa lectura si sa incerce sa scrie in vers alb. Insa trebuie sa recunosc mai carcotas decat s-ar cade, ca daca n-ati fi voi doi hermeneia si-ar da duhul, ceea ce ne-ar plictisi de moarte. :)) Cred ca la 60% din comentariile lui Andu ma umfla rasul, apoi invariabil vine atentionarea/mustrarea/suspendarea lui Virgil. Literatura plus show. :) Nici regizat n-ati fi atat de haiosi. Sau am eu o afinitate pentru conflicte.. care zau ca nu se cade. ;))
pentru textul : Noaptea deIdeea mi se pare super, cred ca mai merge dezvoltata, titlul este de forta (ma asteptam cand am deschis textul sa dau de un confesional) ca sa fie expediat asa, pur si simplu... ma rog, este doar parerea mea. Dar astept si 6,7,... Andu P.S. Spune-mi te rog cele "zece lucruri... " sunt toate sau doar zece dintre ele? Ca despre mine de exemplu eu as avea o lista foarte lunga... daca m-as pune pe scris ar trebui sa fiu Homer :-)
pentru textul : zece lucruri pentru care nu îmi place de mine deMultumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
pentru textul : tango deVirgil,
da, am şi astfel de abordări ( text sau grafică) şi toate –puţine la număr- sînt aici pe hermeneia. le consider exerciţii de respiraţie/ gesturi amicale şi am încercat să evit expresii derizorii/vulgare, preferînd o recuzită stilistică, dominante grave care să sugereze şi emoţie. comentariul tău mă face să cred că într-o anumită măsură am reuşit. mulţumesc.
Silvia,
Te văd cam încruntată, hai să încercăm un zîmbet, un mesaj mereu valabil:
La Capşa unde vin nemuritorii
Există două mari despărţituri
Într-una se mănîncă prăjituri,
În alta se mănîncă scriitorii.
(N. Crevedia)
pentru textul : fiecare cu treaba lui depasaje valoric interesante din text: "Cum vine asta? Vidul golit de vid este un corp întreg. Corolar : Dacă îndrăznim să o zicem atunci Există ! Vreau să-mi amintesc aerul în care râdeam cu tine. Aerul în care muream fără tine." "Cădeau din mine berze transpirate, mirosind a moarte proaspătă. Câtă singurătate poți afla din vârful mansardei poetice." atenție typo: "proprii noștrii copii" "Imi explici tricul"
pentru textul : Nemaipomenitele cugetări ale mătușii Mercedes demultumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
pentru textul : sequoia II decu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
pentru textul : ieşirea din iarnă demă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deAni, textul acesta, deși nu e lipsit de idee, este greoi în exprimare, cuvintele nu par a se lega unele de altele, sunt alăturări nu numai nefericite ca "intrată târâș", "permanent urmărește" - citește și tu cu voce tare să îți dai seama cum se poticnește limba în cuvintele acestea unul lângă celălalt - dar mai ai și o cacofonie în ultimul vers al primei strofe, un typo la "cuvimte", o imagine cel puțin ciudată "umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului" - trebuie să fii atentă la imaginile pe care mintea le creează involuntar din cuvintele tale. Pe scurt, ar fi bine să revezi textele pe care le scrii înainte de a posta, și să încerci să îți sporești singură exigența față de propriile tale creații.
pentru textul : matadorul deexcesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
pentru textul : crăciun fără nume deAlma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
pentru textul : ca un pretext reumatic defoarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deDeși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
pentru textul : Săptămâna câinilor deVlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
pentru textul : Teama tăcerii deApreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deEste doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
.....Aş încadra textul acesta la un suprarealism romantic, cu tuşe impresioniste, dar asta ar fi aşa - o anostă cale de a începe un demers (pseudo)critic. Fără să mă întind prea mult, spun că mi-au plăcut în primul rând modul discursiv de abordare şi echilibrul aproape perfect între imagine şi sensul final şi, fireşte, veridic via sentiment.
.....Pe de altă parte, poezia ta ne arată clar şi succint cum se foloseşte în armonie cu metafora suficientă acest instrument liric atât de abuzat (molestat aş spune), care se numeşte repetiţia.
.....În rest, un puseu pozitiv de lirism autentic, rezonabil criptat, o trăire lucidă servită onest cititorului, o scriere care ne demonstrează că, atunci când ai cu adevărat ceva de spus şi mai eşti şi vizitat de inspiraţie, se poate ajunge la poezie imanentă relativ simplu, fără ambiguitate extremă, fandoseală eliptic-metafizică şi decapitarea sentimentului din raţiuni de autoapărare.
.....Dacă ar fi să remarc neapărat ceva, ar fi finalul - un alt exemplu de cum şi când se pune punct, un final memorabil, cel puţin pentru mine.
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deEmoţionant, sensibil text! Mulţumim pentru că ai venit la cenaclu şi te mai aşteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia în real demulțumesc mult, Virgil! semnul tău și opinia ta contează!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deCăline, ai dreptate și dacă mă încurajezi mă pun pe lucrat la varianta explicită.
pentru textul : parfumul Hermeneiei deNume zici, portrete zici? Ești sigur?
O să iasă plină de beep-uri cf. cu RegulaMenta
Eu vă mulțumesc pentru sfaturi. S-auzim numai de bine!
pentru textul : Falun deFrumos, prima strofă este chiar cuceritoare, acel gen de coup-d-etat poetic, în care autoarea răstoarnă în căteva secunde de lectură dictatura plictiselii.
pentru textul : Disfuncţii deDin păcate, deși ideea bună a poemului se susține până la final, el mai pierde din forță prin cele trei versuri care urmează, becul economic care pâlpâie nu mi se pare reușit.
Finalul oricum este adorabil, mai ales că, mai știind câte ceva despre forma de exprimare a autoarei, acea 'despielițare' parcă vine dintr-o variantă cenzurată...
Oricum, poemul meu de peniță pentru acest crochiu negru cu oameni și lucruri
Ioana, trebuie sa precizez ca aceasta poezie "știi, doar dimineața" nu este scrisa ieri, ci a fost publicata pe alt site in data de 07.02.2006 (ea inca mai figureaza acolo se poate verifica; o mare parte din poeziile mele au ramas postate). iata si link-ul: http://poezie.ro/index.php/poetry/164521/index.html. am cautat poezia ta la adresa indicata de tine (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si la care faci referire si am constatat ca a fost publicata pe 10.06.2006 pe hermeneia. in concluzie, cred ca este o simpla coincidenta intre expresia ta poetica "tu iti vei alege un spatiu pe care e desemnat un semn." scrisa in iunie 2006 cu expresia mea de aici "desemn semn stingher" din februarie 2006.
pentru textul : știi, doar dimineața... dela fel, cred ca un concurs ar fi mai bine primit. detaliile ar fi dezbatute foarte bine la sectiunea Interactiv....
pentru textul : Cel mai, Cea mai dedupă îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.
mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)
o să văd.
pentru textul : astenii infantile deMulțumesc mult, Mariana.
nu prea stiu ce sa va raspund, va multumesc pentru feed-back.
pentru textul : memento sacadat dePagini