Mă bucur, Aranca, pentru trecere și pentru că ai găsit acolo ceva ce ți- a plăcut. Ceva mai mult de data aceasta. Oricum părerea ta este importantă pentru mine și apreciez fiecare trecere a ta pe aici. Însă eu sunt conștientă că nu ne poate plăcea totul și că fiecare poate "vedea" într-un text ceva ce corespunde sau nu cu o latură a sa. Mulțumesc.
Virgile, explică-mi și mie de ce oare trebuie să scrii poeme din astea inginerești și greșite dpdv tehnic pe deasupra? Cum adică
'vor trece prin carnea ta
precum suveica unui pescar' - ce-i aia?
Cât de poetic ți se pare ție substantivul 'abțibild'?
Come on, ăsta e un poem pur și simplu urât, lipsit de estetică, de emoție.
'ca o taxă pe lipsa de iubire' - tu chiar îți imaginezi că vreun cititor va rezona cu versul ăsta în afară de câțiva întârziați mental nicidecum romantici?
Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile, mai ales la textele mele unde am și dreptul să mă apăr de proști nu? îmi vărs nervii pe impotenții care-mi populează garajul.
Prin texte încerc să fiu mai atent.
Nu crezi că ar fi timpul să renunți și tu la a mai posta asemenea rubbish?
mulţumesc de analiza pe text, observaţiile tale sunt pertinente şi-mi prind bine... am revăzut textul, am redus din redundanţe, din zâmbete şi ... da, năvala "căzută"!
evident autorul ştie să poetizeze. am rezerve însă faţă de alegerea unor anumite cuvinte. precum "lunetişti", "tocilar", "teanc", "ezitată", "pudrare".
remarc însă ceea ce mie mi s-a părut reuşit: "risipiţi prin spaţiul furtunilor de var" şi "cum mângâie tăcerea".
pai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
Blaga nu a ținut cont de arta poetică a lui Verlaine. Opinia mea este că atunci când traduci un autor vezi și cam cum privește el poezia. Nu se traduce ad literam. De aceea cred, că "muzica înainte de toate" a lui Verlaine, vers ce redă întreaga lui concepție despre poezie este respectată de G. Georgescu. Blaga nu a excelat prin traduceri, iar traducerea lui nu are ritmul original al poeziei, asta, însă nu îi reduce deloc valoarea poetului din Lancrăm. Se pierde mult prin traducere mai ales când nu privești în ansamblu opera autorului. Însă putem avea opinii diferite. La Baudelaire încă nu m-a satisfăcut nimeni, dar mai aștept.
daca scot cuvantul iubire se intelege apoi cumva cum ca poemul inaintas de primavara e opiaceul? el e doar n efect. daca spun iubire la sfarsit mi-se pare lipsit de sens.
stiu ca nu e un poem puternic, iar daca scot iubire parca ii iau toata forta.
daca o las subanteleasa ma simt frustrata.
Textul e departe de ceea ce putea scrie autorul...E doar un fragment decapitat din altă poezie ce s-a anunțat mult mai interesantă în prima sa ipostază de editare. Rima din final (involuntară...) defavorizează întregul.
crisparea face riduri:) prin urmare, dacă textul meu seamănă cu o "declarație de adeziune" și acest fapt (care este ilogic, pentru că eu sunt membru Hermeneia, deci la ce aș mai adera?)(termen impropriu "a adera", pentru că nu e un partid) te-a împiedicat să îți exprimi o părere, opinie, despre site-ul acesta pe care activezi, chiar îmi dă de gândit chestiunea. eu te-aș fi încadrat la cei care din bun simț au tăcut. știi, mie intervenția ta îmi pare în totalitate o scuză. chiar așa și începi... "nu am răspuns pentru că..." și mâinile mele nu sunt la reverul nimănui. adică în momentul când eu zic plus, nu oblig pe nimeni să fie de acord cu mine? sau te simți obligată de acest text să spui vreun secret?:) cât despre discuția cu George, cred că într-o polemică (deși e pretențios spus așa, aici), într-un schimb contradictoriu de idei, poți analiza discursul celuilalt în termeni civilizați, cum cred că am și făcut-o. încă nu am spus că aberează sau alte cele:)) e o discuție, probabil încheiată și purtată la rece.
noteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
ma intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
eu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
Mi-a plăcut mult ultimul. Oferă, mai întâi, o imagine de ansamblu, ,,vechiul heleşteu", în care epitetul ,,vechi" este punct de sprijin foarte bun pentru ,,copilăria" din final, apoi acesta devine doar fond al percepţiei, în timp ce se face focalizare pe stuf şi pe ceea ce se poate întrezări prin desişul lui. Versul al doilea ,,adânc ascunsă în stuf" sugerează foarte bine puterea memoriei afective de lungă durată. Factorul declanşator al amintirilor este acest cadru bine înrămat de cuvinte pe care un aparat foto sau un pictor l-ar putea pune pe hârtie. În ultimele două versuri avem de a face cu genul de metaforă acceptată de haiku, fiindcă nu e din acelea care schimbă percepţia. Desigur, nu poţi reprezenta copilăriei ca orice alt obiect. Eu aş picta doar nişte mici străluciri ale apei care clipoceşte printre tulpinile de stuf. Ar fi ca o complicitate între noi ( eu şi apa, stuful, adâncurile...), doar noi ştim amintirle copilăriei...Au devenit un bun comun.
Iniţial lectorul este tentat să îşi imagineze copilăria autorului, apoi este ..furat" de nostalgii, de amintirea propriei copilării preţ de multe minute.
Din punctul meu de vedere, este un haiku de nota 10.
PS. Nu ştiu dacă nu ar fi mai bine să fie postat doar câte un haiku...mă gândesc că fiecare dintre ele are nevoie de spaţiu aşa cum are nevoie şi un tablou. Recent am primit un volum de haiku cât palma şi fiecare haiku are pagina lui. Pe de altă parte, fiecare cititor ar trebui să facă abstracţie de ce e în jur. Totuşi, având în vedere că un haiku bun provoacă la meditaţii, reflecţii, reverii, analize profunde, şi asta implică timp, cred că e mai bine să fie postat câte unul. E doar o părere.
Şi ar mai fi un motiv, acela că riscăm ,,păcatul" evaluării prin comparaţie, fenomen semnalat şi de pedagogia şi psihologia evaluarii. Eu am postat şi câte unul, dar şi în grupaje de câte trei sau patru.
de ce nu intrunea conditiile... textul se refera la satul bunicilor dinspre mama, e scris pe 1 aprilie. iar eu ma revendic peste tot hutul (din partea tatalui, haha), eventual va putea induce in eroare, unii chiar bateau apropouri de genul "stim noi cine-i din vaslui" (probabil se gindeau la dorin cozan); oricum, nu a intentionat nici una, nici alta. au fost trei note de 10, doua primite de primul meu text, celalalt primit de al doilea text (scris pe 2 aprilie), mi se pare chiar hilar ce sustii. oricum, merci de apreciere :)
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
paul, poemul are o frumusete înghetata, de genul unei zile de iarna foarte friguroase ,cu mult soare si cu o limpezime ireala a aerului. o frumusete care înfioara. ceva care se uita mult mai greu. putin-putin ma "irita" "soarele răsare din esofagul ei", dar doar pentru ca nu se potriveste cu imaginea desenata de mine.
dar care, în orice alta situatie, poate fi OK. cele bune.
Cat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
Draga Virgil, poate ca nu ai "remarcat" dar eu m-am corectat in erata de indata ce am citit comm-ul, raman la parerea ca ar trebui sa vezi ce naiba e cu ochelarii aia, sa stii ca si eu am fost recent la oculist si mi-am facut alta pereche :-) Ai dreptate, "old habits die hard" la mine, dar asta e ceva omenesc si nu are nicio rea intentie inclusa sau implicita. That's just the way it is... Ideile tale sunt valoroase, iti multumesc ca m-ai facut sa inteleg procesul prin care un text este "remarcat". Probabil cineva il remarca, se voteaza apoi si.. asta e! Totusi aici nu e vreo editura sau altceva, Hermeneia este un site literar a carui menire (printre altele, desigur) este sa ne educe, sa ne defineasca, sa ne creasca valoarea prin comunicare directa, astfel incat in cele din urma sa putem avea fiecare dintre noi o abordare mai indreptatita a cuvantului scris. Nu crezi ca ar ajuta un comentariu din partea unui editor in subsolul unui text "remarcat"? Si nu orice fel de comentariu, ci anume unul care sa ne arate cum ar trebui si noi, ceilalti, sa observam si sa comentam un text? Eu personal mi-as dori sa pot avea ceva de invatat de la editorii acestui site la acest capitol. Si te rog sa ma crezi ca nu consider ca "vorbesc urat" cu Marina Nicolaev (banuiesc ca la ea te referi) ci doar spun ceeace cred despre acest personaj care imi aminteste de un altul de trista amintire din vremea comunistilor. Iar daca esti in "criza" de editori asta nu poate fi pusa in carca mea Virgile, situatia este aceesi si pe agonia si unde vrei tu (e munca grea si voluntara), dar eu pot sa-ti mai recomand alte persoane valoroase, autori Hermeneia, care se afla chiar sub nasul tau prea infumurat de nu vede dincolo de lungul lui uneori, asa cum am facut-o si cu Emilian Pal. Sper sa nu rastalmacesti cuvintele mele si te imbufnezi iar suparandu-te ca vacarul pe sat. Bobadil
Primele cinci versuri sunt banale, iar ultimele trei salvează poemul cu o metaforă superbă. Aș încerca un alt verb pentru amfora din versul 5 pentru că ne-ai atenționt din titlu că e vorba de un desen și ai accentuat acest aspect în primul vers.
personal, as putea spune ca nu mi se pare prea reusita, parca n-ai fi tu. sau ai scris-o demult, nu stiu cind si ti-a venit ideea de a o "reactiva", nu stiu din ce motive... in plus am mai gasit si un soi de umor involuntar "ce minunat că nu bate vântul prea tare, că nu mai simt spinii prin falduri și nici între picioare!..." no comment... e poate parodie?
Ceea ce ai prezentat este un text mult peste medie, reviriment liric plin de metafore originale. Pare o transcriere accentuată de un alt fel de grafie spirituală, de o forță expresivă de unde ai ce desprinde. Consider că ceea ce este efectiv spectacular în acest poem, este însăși atmosfera descrisă 3D ce are calitatea de a observa și transmite fără eforturi, de o manieră naturală, desenul minuțios, precis, aerisit. Nu este ilustrat pe undeva? Imi plac creațiile tale. Atenție la: "un guștere verde"... gușter e la singular, guștere la plural...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă bucur, Aranca, pentru trecere și pentru că ai găsit acolo ceva ce ți- a plăcut. Ceva mai mult de data aceasta. Oricum părerea ta este importantă pentru mine și apreciez fiecare trecere a ta pe aici. Însă eu sunt conștientă că nu ne poate plăcea totul și că fiecare poate "vedea" într-un text ceva ce corespunde sau nu cu o latură a sa. Mulțumesc.
pentru textul : unei primăveri deVirgile, explică-mi și mie de ce oare trebuie să scrii poeme din astea inginerești și greșite dpdv tehnic pe deasupra? Cum adică
pentru textul : t. a. l. c. de'vor trece prin carnea ta
precum suveica unui pescar' - ce-i aia?
Cât de poetic ți se pare ție substantivul 'abțibild'?
Come on, ăsta e un poem pur și simplu urât, lipsit de estetică, de emoție.
'ca o taxă pe lipsa de iubire' - tu chiar îți imaginezi că vreun cititor va rezona cu versul ăsta în afară de câțiva întârziați mental nicidecum romantici?
Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile, mai ales la textele mele unde am și dreptul să mă apăr de proști nu? îmi vărs nervii pe impotenții care-mi populează garajul.
Prin texte încerc să fiu mai atent.
Nu crezi că ar fi timpul să renunți și tu la a mai posta asemenea rubbish?
mulţumesc de analiza pe text, observaţiile tale sunt pertinente şi-mi prind bine... am revăzut textul, am redus din redundanţe, din zâmbete şi ... da, năvala "căzută"!
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi deevident autorul ştie să poetizeze. am rezerve însă faţă de alegerea unor anumite cuvinte. precum "lunetişti", "tocilar", "teanc", "ezitată", "pudrare".
pentru textul : pseudopatriarhale IV deremarc însă ceea ce mie mi s-a părut reuşit: "risipiţi prin spaţiul furtunilor de var" şi "cum mângâie tăcerea".
Mulţumesc d-le Dorel, pentru consemnarea părerii dvs., din orice părerere se învaţă ceva.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine depai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
pentru textul : Consumaționism deBlaga nu a ținut cont de arta poetică a lui Verlaine. Opinia mea este că atunci când traduci un autor vezi și cam cum privește el poezia. Nu se traduce ad literam. De aceea cred, că "muzica înainte de toate" a lui Verlaine, vers ce redă întreaga lui concepție despre poezie este respectată de G. Georgescu. Blaga nu a excelat prin traduceri, iar traducerea lui nu are ritmul original al poeziei, asta, însă nu îi reduce deloc valoarea poetului din Lancrăm. Se pierde mult prin traducere mai ales când nu privești în ansamblu opera autorului. Însă putem avea opinii diferite. La Baudelaire încă nu m-a satisfăcut nimeni, dar mai aștept.
pentru textul : Nenorocul dedaca scot cuvantul iubire se intelege apoi cumva cum ca poemul inaintas de primavara e opiaceul? el e doar n efect. daca spun iubire la sfarsit mi-se pare lipsit de sens.
pentru textul : poem înaintaş de primăvară destiu ca nu e un poem puternic, iar daca scot iubire parca ii iau toata forta.
daca o las subanteleasa ma simt frustrata.
Mda, parcă aş tăia si augumentativul "băltoacă", limitându-mă la "baltă". Acest vers:
"privește apoi în mine
pentru textul : dade I deca-ntr-o băltoacă" -, iertat îmi fie limbajul academic, e ţavărţă (tare/beton)!
Textul e departe de ceea ce putea scrie autorul...E doar un fragment decapitat din altă poezie ce s-a anunțat mult mai interesantă în prima sa ipostază de editare. Rima din final (involuntară...) defavorizează întregul.
pentru textul : racing live de... măi, măi...
pentru textul : Sinteză deAlma - Tibik Indrikova e Andrea Lazar Anamaria . Textele sunt discutii interactive mai vechi, improvizatii on line . Multumim de trecere.
pentru textul : Tibik & Rameau deOK.
pentru textul : semnul de plecare deam inceput sa ma gandesc serios cum sa fac sa te supar si eu!...:))
pentru textul : login decrisparea face riduri:) prin urmare, dacă textul meu seamănă cu o "declarație de adeziune" și acest fapt (care este ilogic, pentru că eu sunt membru Hermeneia, deci la ce aș mai adera?)(termen impropriu "a adera", pentru că nu e un partid) te-a împiedicat să îți exprimi o părere, opinie, despre site-ul acesta pe care activezi, chiar îmi dă de gândit chestiunea. eu te-aș fi încadrat la cei care din bun simț au tăcut. știi, mie intervenția ta îmi pare în totalitate o scuză. chiar așa și începi... "nu am răspuns pentru că..." și mâinile mele nu sunt la reverul nimănui. adică în momentul când eu zic plus, nu oblig pe nimeni să fie de acord cu mine? sau te simți obligată de acest text să spui vreun secret?:) cât despre discuția cu George, cred că într-o polemică (deși e pretențios spus așa, aici), într-un schimb contradictoriu de idei, poți analiza discursul celuilalt în termeni civilizați, cum cred că am și făcut-o. încă nu am spus că aberează sau alte cele:)) e o discuție, probabil încheiată și purtată la rece.
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? denoteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte dema intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
dar autorul decide, evident :)
pentru textul : Chat deeu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
pentru textul : Eminescu deMarina, ești surprinzătoare! În sensul că nu mă așteptam. Dar m-a bucurat articolul tău. Mulțumesc
pentru textul : Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr deMi-a plăcut mult ultimul. Oferă, mai întâi, o imagine de ansamblu, ,,vechiul heleşteu", în care epitetul ,,vechi" este punct de sprijin foarte bun pentru ,,copilăria" din final, apoi acesta devine doar fond al percepţiei, în timp ce se face focalizare pe stuf şi pe ceea ce se poate întrezări prin desişul lui. Versul al doilea ,,adânc ascunsă în stuf" sugerează foarte bine puterea memoriei afective de lungă durată. Factorul declanşator al amintirilor este acest cadru bine înrămat de cuvinte pe care un aparat foto sau un pictor l-ar putea pune pe hârtie. În ultimele două versuri avem de a face cu genul de metaforă acceptată de haiku, fiindcă nu e din acelea care schimbă percepţia. Desigur, nu poţi reprezenta copilăriei ca orice alt obiect. Eu aş picta doar nişte mici străluciri ale apei care clipoceşte printre tulpinile de stuf. Ar fi ca o complicitate între noi ( eu şi apa, stuful, adâncurile...), doar noi ştim amintirle copilăriei...Au devenit un bun comun.
Iniţial lectorul este tentat să îşi imagineze copilăria autorului, apoi este ..furat" de nostalgii, de amintirea propriei copilării preţ de multe minute.
Din punctul meu de vedere, este un haiku de nota 10.
PS. Nu ştiu dacă nu ar fi mai bine să fie postat doar câte un haiku...mă gândesc că fiecare dintre ele are nevoie de spaţiu aşa cum are nevoie şi un tablou. Recent am primit un volum de haiku cât palma şi fiecare haiku are pagina lui. Pe de altă parte, fiecare cititor ar trebui să facă abstracţie de ce e în jur. Totuşi, având în vedere că un haiku bun provoacă la meditaţii, reflecţii, reverii, analize profunde, şi asta implică timp, cred că e mai bine să fie postat câte unul. E doar o părere.
pentru textul : încă trei haiku deŞi ar mai fi un motiv, acela că riscăm ,,păcatul" evaluării prin comparaţie, fenomen semnalat şi de pedagogia şi psihologia evaluarii. Eu am postat şi câte unul, dar şi în grupaje de câte trei sau patru.
de ce nu intrunea conditiile... textul se refera la satul bunicilor dinspre mama, e scris pe 1 aprilie. iar eu ma revendic peste tot hutul (din partea tatalui, haha), eventual va putea induce in eroare, unii chiar bateau apropouri de genul "stim noi cine-i din vaslui" (probabil se gindeau la dorin cozan); oricum, nu a intentionat nici una, nici alta. au fost trei note de 10, doua primite de primul meu text, celalalt primit de al doilea text (scris pe 2 aprilie), mi se pare chiar hilar ce sustii. oricum, merci de apreciere :)
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" dealma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
pentru textul : candelabrele depaul, poemul are o frumusete înghetata, de genul unei zile de iarna foarte friguroase ,cu mult soare si cu o limpezime ireala a aerului. o frumusete care înfioara. ceva care se uita mult mai greu. putin-putin ma "irita" "soarele răsare din esofagul ei", dar doar pentru ca nu se potriveste cu imaginea desenata de mine.
pentru textul : ultimele zile dedar care, în orice alta situatie, poate fi OK. cele bune.
Nu ai repetat, Alma am verificat fiecare text si comentariu am tinut cont de ceea ce mi-ai spus
pentru textul : Soare comun deCat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
pentru textul : nimic artificial deNu poate administratorul site-ului sa stearga dublura?
pentru textul : MIRCEA deDraga Virgil, poate ca nu ai "remarcat" dar eu m-am corectat in erata de indata ce am citit comm-ul, raman la parerea ca ar trebui sa vezi ce naiba e cu ochelarii aia, sa stii ca si eu am fost recent la oculist si mi-am facut alta pereche :-) Ai dreptate, "old habits die hard" la mine, dar asta e ceva omenesc si nu are nicio rea intentie inclusa sau implicita. That's just the way it is... Ideile tale sunt valoroase, iti multumesc ca m-ai facut sa inteleg procesul prin care un text este "remarcat". Probabil cineva il remarca, se voteaza apoi si.. asta e! Totusi aici nu e vreo editura sau altceva, Hermeneia este un site literar a carui menire (printre altele, desigur) este sa ne educe, sa ne defineasca, sa ne creasca valoarea prin comunicare directa, astfel incat in cele din urma sa putem avea fiecare dintre noi o abordare mai indreptatita a cuvantului scris. Nu crezi ca ar ajuta un comentariu din partea unui editor in subsolul unui text "remarcat"? Si nu orice fel de comentariu, ci anume unul care sa ne arate cum ar trebui si noi, ceilalti, sa observam si sa comentam un text? Eu personal mi-as dori sa pot avea ceva de invatat de la editorii acestui site la acest capitol. Si te rog sa ma crezi ca nu consider ca "vorbesc urat" cu Marina Nicolaev (banuiesc ca la ea te referi) ci doar spun ceeace cred despre acest personaj care imi aminteste de un altul de trista amintire din vremea comunistilor. Iar daca esti in "criza" de editori asta nu poate fi pusa in carca mea Virgile, situatia este aceesi si pe agonia si unde vrei tu (e munca grea si voluntara), dar eu pot sa-ti mai recomand alte persoane valoroase, autori Hermeneia, care se afla chiar sub nasul tau prea infumurat de nu vede dincolo de lungul lui uneori, asa cum am facut-o si cu Emilian Pal. Sper sa nu rastalmacesti cuvintele mele si te imbufnezi iar suparandu-te ca vacarul pe sat. Bobadil
pentru textul : puterea mea e în tine dePrimele cinci versuri sunt banale, iar ultimele trei salvează poemul cu o metaforă superbă. Aș încerca un alt verb pentru amfora din versul 5 pentru că ne-ai atenționt din titlu că e vorba de un desen și ai accentuat acest aspect în primul vers.
pentru textul : Desen depersonal, as putea spune ca nu mi se pare prea reusita, parca n-ai fi tu. sau ai scris-o demult, nu stiu cind si ti-a venit ideea de a o "reactiva", nu stiu din ce motive... in plus am mai gasit si un soi de umor involuntar "ce minunat că nu bate vântul prea tare, că nu mai simt spinii prin falduri și nici între picioare!..." no comment... e poate parodie?
pentru textul : ana rose deCeea ce ai prezentat este un text mult peste medie, reviriment liric plin de metafore originale. Pare o transcriere accentuată de un alt fel de grafie spirituală, de o forță expresivă de unde ai ce desprinde. Consider că ceea ce este efectiv spectacular în acest poem, este însăși atmosfera descrisă 3D ce are calitatea de a observa și transmite fără eforturi, de o manieră naturală, desenul minuțios, precis, aerisit. Nu este ilustrat pe undeva? Imi plac creațiile tale. Atenție la: "un guștere verde"... gușter e la singular, guștere la plural...
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros dePagini