în opinia mea, părțile reușite sunt: "în tine e cald amieze de mai ne sărută degetele" (superbă, asta!) în tine plouă seara când încolțește grâul ninge la ivitul zorilor pe ochii colindătorilor (am eliminat negațiile) pentru celelalte strofe am o variantă proprie...dar mă abțin. :) însă formulări de genul "lumina se propagă perpendicular pe retină" sau "să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", mi se par stridente alături de celelalte imagini. ca și cum ai încerca să faci ikebana punând în mijloc un măreț trandafir de plastic, roșu aprins.
desi textul e dedicat, din cate imi aduc aminte, in alte vremi si zone, nuantele simtirilor asemeni (chiar si numai 5%) promit sinestezii in plan superior, multumesc pentru comentariu, scuze pentru intarzierea raspunsului
curat, departe de strune :) o schiţă tăioasă şi rece a unui personaj devenit obiectul devorat şi devorator, ţigara.
e plăcută secvenţa cu covrigi ca final surpriză,
însă pentru mine poemul s-a-cheiat la "cam atât știam despre el"
asta e chiar in plus "părea o bombă artizanală
dezamorsată ", cred că reactiile de tipu' asta trebuie lăsate cititorului :)
Multumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Textul repetă construcția 'una din nopțile' care cred (nu mă dau mare cunoscătoare, sunt alții pe site) că ar fi corect 'una dintre nopțile'. În rest, un poem care fumează exagerat de mult chiar și pentru un poem, părerea mea.
Margas
chestiile astea cu țigările și lăsatul de fumat proiectate în ludic mă lasă indiferent.
Nu cred că o poezie modernă ar mai trebui să pornească de la asemenea premise
'spun uite nu mai fumez, am stins ultima țigară.
și vântul bate foarte tare
de parcă ar vrea să mă sfășie,
eu iar mă tem c-o să mor.
e doar un vis ce ne desparte'
eu zic că ar trebui să fumezi în continuare sau nu asta e decizia ta dar să nu aduci subiectul în poem pentru că nu reușești să-i dai nicio valență artistică.
Cel puțin nu deocamdată.
Spor la scris și la lăsat de fumat.
Andu
P.S
Chiar mă întrebam când o să se găsească cineva să scrie poezie și despre lăsatul de fumat.
The world is not enough
"Îmi aplec" sună a mișcare reluare, apoi, te "apleci" când te închei la șireturi, te "pleci" când e vorba de respect și considerație. La neînțelegere contribuie și faptul că n-am trecut dedicația, pe care o fac acum, pentru o mai bună înțelegere. Punctele de suspensie sunt foarte importante pentru intonație. Apoi, finalul nu e o aserțiune încheiată, nu e completă, ...mai este ceva și dincolo. Piatra nu este numai atât. Ar fi și imposibil.
Ce candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
Am uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
textul acesta, deși parcă scris după o rețetă pe care am mai întîlnit-o în lirica feminină de acum, are un farmec aparte. Îmi atrage atenția îndeosebi ultima parte.
deci, in concluzie, expresia bisericuta pitigoilor va apartine, doamna Nicolaev, asta vreti sa spuneti. bun, atunci, voi sterge subtitlul si ma retrag de pe site ... sunt ferm convinsa ca nu ati folosit aceasta expresie insa sincer dupa acest circ nici nu mai conteaza. va urez succes in activitatea literara, eu am plecat.
a) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
habar nu am cat de buna era dimineata dar in mod cert foarte ...bune cuvintele pe care le-ai scris. Direct, excelent de...fluid, simplu dar- ca de obicei- de impact, imagini excelente: apa aia ca un caine dresat, un soi de gonzo style bine executat, un discurs clar, fara efort. Chapeau.:)
Precizările mele sunt următoarele: La 1: Firește, nu orice este artă, dar orice poate deveni artă. Așadar, trebuie să fim atenți să nu ignorăm a priori ceva La 2: Fraza mea nu fundamentează automat teza haos-ordine-diversitate. Dimpotrivă. De ce? Simplu: Întâi, pentru că, după cum au fost folosite sensurile cuvintelor “haos” „diversitate”, sferele lor par a coincide, ceea ce este, iarăși, o eroare logică de definire și anume neadecvarea definitorului la definit. Însă, chiar dacă nu luăm sensul uzual al cuvintelor amintite, deși așa e normal, în măsura în care inițial nu s-au oferit definiții, chiar și așa, sensul lor “ascuns” nu justifică teza amintită. Dacă diversitatea implicată în natură conduce la imboldul experimentării, rezultă de aici că experimentarea ar fi și ar rămâne o simplă versificație a omului și nu o creație ex nihilo, de tip divin. Adică, pentru a experimenta cu adevărat, e nevoie de depășirea cadrelor naturale, a normalului, pentru a actualiza întreaga potențialitate creatoare, așa cum Lucifer își arată natura rivalizând cu Dumnezeu. În plus, teza diversitate-experimentare sugerează că mereu e nevoie de această încercare a creatorului de a nega totul, chiar și paradigma religioasă, și orice structură a oricărui sistem care i s-ar ivi impotrivă. Astfel, această nouă teză a interlocutorului meu contrazice de fapt teza sa inițială haos-ordine-diversitate, prin faptul că numai punând totul sub semnul îndoielii putem fi siguri de ceva și anume de faptul că, în actul creator, ne afirmăm pe noi înșine și nu altceva. În plus, distincția lege naturală-lege naturală, depășită în epistemologia actuală, sugera, la vremea sa, inviolabilitatea naturii și caracterul modificabil al legii omului. Așadar, omul literat e cel care, în contra naturii, se revoltă, nu spărgând stânca, ci ridicând-o, în fiecare zi, pe umeri. La 3, dacă interpretările mele nu sunt adecvate (deși o interpretare de regulă îmbogățește sensurile unei idei), solicit o clarificare a problemei respective de către susținătorul ei, pentru a putea înțelege clar și distinct chestiunea. Însă, dacă “arta cere geniu” după cum afirmă antecesorul meu, atunci, firește, geniul unui creator e vizibil nu acolo unde se înscrie în rând, ci acolo unde îl rupe și o ia înainte; teza care este, de fapt, explicitarea celei din primul meu comentariu, argumentul 2. Încă o dată, multumesc :D
Vladimir, poeziile tale sunt toate aproape pline de simbolistică mai mult sau mai puțin stearpă, să preiau termenul tău. Și uite că încă o dată faci dovada unui ochi care nu vede decât în sine însuși, fiindcă mă miră că ești rupt de simțire și trăire. Pe de altă parte, apreciezi pozitiv texte care sunt la limita mediocrului, iar acest fapt este, încă o dată, foarte transparent. Dacă poeziile mele îți par slabe, nu mă deranjează, fiindcă știu că dacă le-ai fi văzut sub semnătura altui nume nu ai mai fi spus asta. Apreciez o părere sau un comentariu care vine intenționat pozitiv, indiferent că marchează puncte slabe. Aș fi apreciat de asemenea să văd că nu ești părtinitor. Și că te ții la distanță de polemici. În privința stilului în care scriu și pe care până acum 2 luni îl admirai, deși aveam texte sub valoarea acetsora de pe Hermeneia, permite-mi să evoluez în propriul meu ritm și cu marja de cultură pe care o asimilez în fiecare zi. Accept sfaturile pertinente. Dacă ar fi fost un text mediocru-slab, ți-aș fi dat dreptate. Am destule, pe care deja le-am pus singură în recycle bean. Și de la o vreme las la dospit. Mă voi stăpâni a-ți comenta poeziile, tocmai pentru că aș avea multe de spus în defavoarea lor și a-i crede că este unmijloc de a răspunde cu aceeași monedă. Rgămintea mea este dacă nu suporți ceea ce citești pe pagina mea, sau nu suporți autoarea, să dai ignore. Sau crezi că a folosi o astfel de strategie îți aduce beneficii? Știi bumerangul, știi cum se întorc lucrurile. Și mai știi cum văd, cum percep dincolo de manifest oamneii, scrierile, întâmplările. Aici mă opresc și orice comentariu în plus va avea non-răspuns din partea mea. Știm amândoi de ce.
emiemi, nu stiu unde este badarana atitudinea mea. habar nu am. dar am unele chestii sa le spun. cred ca toti facem un favor siteului ca scriem aici. mai spui ca hermeneia este un site auxiliar. gresesti, toate siteurile sunt auxiliare pentru mine. faptul ca postez si comentez mai mult pe altele nu inseamna decat un minim de confort personal, si subiectiv, pe care mi-l ofera celalalte siteuri, pornind de la modul de acces pana la feed back. apoi, mai spui 'Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. ' nu sunt poet, dar da, ma doare in cot de aplaudaci. pentru ca eu nu o sa aplaud persoane doar p[entru ca sunt la conducerea siteului. trebuie sa merite /aplaudaca/ mea. oricum, si nu numai pe hermeneia, e ciudat cum textele editorilor siteurilor, sunt mereu elogiate gratuit, cu atitudini paunasciene postedecembriste. volumul meu de versuri, am mai spus, l-am scos prin forte proprii ajutat doar de prieteni. nici un cenaclu literar nu l-a sustinut. tot asa cu urmatorul. asta nu l-a impiedicat sa castig chiar si un premiu. deci se poate pe cont propriu. cum mie nu imi place vorba multa, cearta si atentie redirectionata spre alte taramuri, o sa las textul aici pana maine, poate chiar mai devreme, dupa care o sa il sterg. nu ca imi e frica, dar mie chiar imi fac rau astfel de vobe. imi cer scuze tutror, pentru vorbele spuse aici, fie ca au fost spuse sau nu de mine. cat despre atitudinea ta, imi pare una justa si o salut calduros, sincer chiar. seara buna
Ajung cam tarziu pe aici, dar "viata ca un peron", de pe care privesc trenurile ce mai mult pleaca, dacat vin, m-a lasat sa patrund in melancolia unui text superb. Imaginea finala, a sinelor incinse care asteapta ploaia, mi se pare a fi suprema asteptare si lupta a dorintei de a trai/simti. Multumesc poetului pentru ce a lasat pe pagina sa.
mi-a placut tare mult poezia. mai ales dpdv al constructiei. permite mai multe lecturi. cred ca daca trec pe aici maine, s-ar putea sa inteleg altceva.
plus ca am gasit aici cateva metafore tare frumoase. de care s-a mai vorbit deja. din pacate :)
oricum, eu zic ca merita o penita. sper s-o si gasesc :))
abia acum înțeleg de unde „cutremurarea” ta, numai că eu, adresându-mă Marianie, de fapt (nu? așa-mi amintesc...) nu voiam să te ironizez pe tine.(constat că se întâmplă ceva ciudat, sunt ironică fără să am habar!) pur și simplu, îmi spuneam o părere despre un text. tu ai avut o altă părere, am declarat că n-am nimic împotrivă; dar n-a fost de ajuns, ai continuat. din nefericire, n-am putut să tac, deci tot eu sunt de vină.
ok, fie, cred că pot trăi și cu o vină în plus.
mușchi oricum n-am, nici măcar baloane, să le umflu în loc de, și nici timp pentru așa ceva n-am. sinceră să fiu, nici chef...
așa că îți urez, cordial, o zi bună (uite, e aproape dimineață)!
Nu cad în patriotisme gratuite şi înainte de culcare nu spun "limba noastră-i o comoară", dar nici nu suport importuri lingvistice fără absolut niciun fond în afara snobismului, aşa că, riscând să par insistent, spun:
aş vrea să ştiu, dar numai dacă se poate, ce nuanţă în plus aduce "one way ticket " comparativ cu "bilet doar dus" sau cu "bilet de un singur drum" şi, mai ales, de ce în româneşte ar suna aiurea?
p.s referitor la "din/ dintre", dpvd lingvistic, este o normă referitoare la plural şi singular, nu o regulă. Să nu uităm că "din", care introduce un substantiv la plural, ca în cazul de faţă, este folosit şi răsfolosit de mai toţi marii autori români. În vorbirea curentă, "din" este mult, mult mai folosit decât "dintre", în contextul dat, bineînţeles, aşadar nu e cazul să fim prea stricţi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
..scrierea lui Paul are aici unicitatea unui stol de mierle scapate spre cer.
atit spun*..
(*si adaog: daca o vrei in engleza sa mi spui :p)
cheers,
pentru textul : îngeri sub cărămizi deCorina
Ioana
pentru textul : călătoriile Alétenei deştiu că eşti atentă la detalii. îţi mulţumesc.
în opinia mea, părțile reușite sunt: "în tine e cald amieze de mai ne sărută degetele" (superbă, asta!) în tine plouă seara când încolțește grâul ninge la ivitul zorilor pe ochii colindătorilor (am eliminat negațiile) pentru celelalte strofe am o variantă proprie...dar mă abțin. :) însă formulări de genul "lumina se propagă perpendicular pe retină" sau "să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", mi se par stridente alături de celelalte imagini. ca și cum ai încerca să faci ikebana punând în mijloc un măreț trandafir de plastic, roșu aprins.
pentru textul : germinare dedesi textul e dedicat, din cate imi aduc aminte, in alte vremi si zone, nuantele simtirilor asemeni (chiar si numai 5%) promit sinestezii in plan superior, multumesc pentru comentariu, scuze pentru intarzierea raspunsului
pentru textul : ?așa i-uN decurat, departe de strune :) o schiţă tăioasă şi rece a unui personaj devenit obiectul devorat şi devorator, ţigara.
pentru textul : covrigi calzi dee plăcută secvenţa cu covrigi ca final surpriză,
însă pentru mine poemul s-a-cheiat la "cam atât știam despre el"
asta e chiar in plus "părea o bombă artizanală
dezamorsată ", cred că reactiile de tipu' asta trebuie lăsate cititorului :)
e cu totul altceva. sta mult mai bine ultimul vers iar metafora asta este cu totul aparte: "stă de veghe liniștea în clopotul cu îngeri"
pentru textul : răsărit deMultumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Love and greetings to all!
pentru textul : Carpe Diem deTextul repetă construcția 'una din nopțile' care cred (nu mă dau mare cunoscătoare, sunt alții pe site) că ar fi corect 'una dintre nopțile'. În rest, un poem care fumează exagerat de mult chiar și pentru un poem, părerea mea.
pentru textul : Mica țigariadă deMargas
scrii bine, domnule agheorghesei, cel puțin ultimele două chestii de-ale matale pe care le-am citit m-au impresionat plăcut
pentru textul : Cerneluri dechestiile astea cu țigările și lăsatul de fumat proiectate în ludic mă lasă indiferent.
Nu cred că o poezie modernă ar mai trebui să pornească de la asemenea premise
'spun uite nu mai fumez, am stins ultima țigară.
și vântul bate foarte tare
de parcă ar vrea să mă sfășie,
eu iar mă tem c-o să mor.
e doar un vis ce ne desparte'
eu zic că ar trebui să fumezi în continuare sau nu asta e decizia ta dar să nu aduci subiectul în poem pentru că nu reușești să-i dai nicio valență artistică.
pentru textul : ultima țigară deCel puțin nu deocamdată.
Spor la scris și la lăsat de fumat.
Andu
P.S
Chiar mă întrebam când o să se găsească cineva să scrie poezie și despre lăsatul de fumat.
The world is not enough
"Îmi aplec" sună a mișcare reluare, apoi, te "apleci" când te închei la șireturi, te "pleci" când e vorba de respect și considerație. La neînțelegere contribuie și faptul că n-am trecut dedicația, pe care o fac acum, pentru o mai bună înțelegere. Punctele de suspensie sunt foarte importante pentru intonație. Apoi, finalul nu e o aserțiune încheiată, nu e completă, ...mai este ceva și dincolo. Piatra nu este numai atât. Ar fi și imposibil.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele detotuşi aş renunţa la: "tu nu ştii cum e să mori din afară spre înăuntru" - spre înăuntru, aş lăsa doar: "tu nu ştii cum e să mori din afară"
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan deCe candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
pentru textul : Curtea miracolelor deAm uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
pentru textul : Satul din vale detextul acesta, deși parcă scris după o rețetă pe care am mai întîlnit-o în lirica feminină de acum, are un farmec aparte. Îmi atrage atenția îndeosebi ultima parte.
pentru textul : scrisori dintr-o lume amnezică dedeci, in concluzie, expresia bisericuta pitigoilor va apartine, doamna Nicolaev, asta vreti sa spuneti. bun, atunci, voi sterge subtitlul si ma retrag de pe site ... sunt ferm convinsa ca nu ati folosit aceasta expresie insa sincer dupa acest circ nici nu mai conteaza. va urez succes in activitatea literara, eu am plecat.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dejudecata bobadilica. iar m-am incurcat...
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deCitit, plăcut, lăsat sermn să știi.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere dea) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
pentru textul : Ruines de Rome deemilian
habar nu am cat de buna era dimineata dar in mod cert foarte ...bune cuvintele pe care le-ai scris. Direct, excelent de...fluid, simplu dar- ca de obicei- de impact, imagini excelente: apa aia ca un caine dresat, un soi de gonzo style bine executat, un discurs clar, fara efort. Chapeau.:)
pentru textul : bună dimineața dePrecizările mele sunt următoarele: La 1: Firește, nu orice este artă, dar orice poate deveni artă. Așadar, trebuie să fim atenți să nu ignorăm a priori ceva La 2: Fraza mea nu fundamentează automat teza haos-ordine-diversitate. Dimpotrivă. De ce? Simplu: Întâi, pentru că, după cum au fost folosite sensurile cuvintelor “haos” „diversitate”, sferele lor par a coincide, ceea ce este, iarăși, o eroare logică de definire și anume neadecvarea definitorului la definit. Însă, chiar dacă nu luăm sensul uzual al cuvintelor amintite, deși așa e normal, în măsura în care inițial nu s-au oferit definiții, chiar și așa, sensul lor “ascuns” nu justifică teza amintită. Dacă diversitatea implicată în natură conduce la imboldul experimentării, rezultă de aici că experimentarea ar fi și ar rămâne o simplă versificație a omului și nu o creație ex nihilo, de tip divin. Adică, pentru a experimenta cu adevărat, e nevoie de depășirea cadrelor naturale, a normalului, pentru a actualiza întreaga potențialitate creatoare, așa cum Lucifer își arată natura rivalizând cu Dumnezeu. În plus, teza diversitate-experimentare sugerează că mereu e nevoie de această încercare a creatorului de a nega totul, chiar și paradigma religioasă, și orice structură a oricărui sistem care i s-ar ivi impotrivă. Astfel, această nouă teză a interlocutorului meu contrazice de fapt teza sa inițială haos-ordine-diversitate, prin faptul că numai punând totul sub semnul îndoielii putem fi siguri de ceva și anume de faptul că, în actul creator, ne afirmăm pe noi înșine și nu altceva. În plus, distincția lege naturală-lege naturală, depășită în epistemologia actuală, sugera, la vremea sa, inviolabilitatea naturii și caracterul modificabil al legii omului. Așadar, omul literat e cel care, în contra naturii, se revoltă, nu spărgând stânca, ci ridicând-o, în fiecare zi, pe umeri. La 3, dacă interpretările mele nu sunt adecvate (deși o interpretare de regulă îmbogățește sensurile unei idei), solicit o clarificare a problemei respective de către susținătorul ei, pentru a putea înțelege clar și distinct chestiunea. Însă, dacă “arta cere geniu” după cum afirmă antecesorul meu, atunci, firește, geniul unui creator e vizibil nu acolo unde se înscrie în rând, ci acolo unde îl rupe și o ia înainte; teza care este, de fapt, explicitarea celei din primul meu comentariu, argumentul 2. Încă o dată, multumesc :D
pentru textul : some rule rules some rules dete-am citit si dimineata, ai schimbat si imi place schimbarea! versul-dar tu pleci înainte ca să se adune doctorii-suna mai bine fara ca?!
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta deVladimir, poeziile tale sunt toate aproape pline de simbolistică mai mult sau mai puțin stearpă, să preiau termenul tău. Și uite că încă o dată faci dovada unui ochi care nu vede decât în sine însuși, fiindcă mă miră că ești rupt de simțire și trăire. Pe de altă parte, apreciezi pozitiv texte care sunt la limita mediocrului, iar acest fapt este, încă o dată, foarte transparent. Dacă poeziile mele îți par slabe, nu mă deranjează, fiindcă știu că dacă le-ai fi văzut sub semnătura altui nume nu ai mai fi spus asta. Apreciez o părere sau un comentariu care vine intenționat pozitiv, indiferent că marchează puncte slabe. Aș fi apreciat de asemenea să văd că nu ești părtinitor. Și că te ții la distanță de polemici. În privința stilului în care scriu și pe care până acum 2 luni îl admirai, deși aveam texte sub valoarea acetsora de pe Hermeneia, permite-mi să evoluez în propriul meu ritm și cu marja de cultură pe care o asimilez în fiecare zi. Accept sfaturile pertinente. Dacă ar fi fost un text mediocru-slab, ți-aș fi dat dreptate. Am destule, pe care deja le-am pus singură în recycle bean. Și de la o vreme las la dospit. Mă voi stăpâni a-ți comenta poeziile, tocmai pentru că aș avea multe de spus în defavoarea lor și a-i crede că este unmijloc de a răspunde cu aceeași monedă. Rgămintea mea este dacă nu suporți ceea ce citești pe pagina mea, sau nu suporți autoarea, să dai ignore. Sau crezi că a folosi o astfel de strategie îți aduce beneficii? Știi bumerangul, știi cum se întorc lucrurile. Și mai știi cum văd, cum percep dincolo de manifest oamneii, scrierile, întâmplările. Aici mă opresc și orice comentariu în plus va avea non-răspuns din partea mea. Știm amândoi de ce.
pentru textul : Ochi de leu deemiemi, nu stiu unde este badarana atitudinea mea. habar nu am. dar am unele chestii sa le spun. cred ca toti facem un favor siteului ca scriem aici. mai spui ca hermeneia este un site auxiliar. gresesti, toate siteurile sunt auxiliare pentru mine. faptul ca postez si comentez mai mult pe altele nu inseamna decat un minim de confort personal, si subiectiv, pe care mi-l ofera celalalte siteuri, pornind de la modul de acces pana la feed back. apoi, mai spui 'Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. ' nu sunt poet, dar da, ma doare in cot de aplaudaci. pentru ca eu nu o sa aplaud persoane doar p[entru ca sunt la conducerea siteului. trebuie sa merite /aplaudaca/ mea. oricum, si nu numai pe hermeneia, e ciudat cum textele editorilor siteurilor, sunt mereu elogiate gratuit, cu atitudini paunasciene postedecembriste. volumul meu de versuri, am mai spus, l-am scos prin forte proprii ajutat doar de prieteni. nici un cenaclu literar nu l-a sustinut. tot asa cu urmatorul. asta nu l-a impiedicat sa castig chiar si un premiu. deci se poate pe cont propriu. cum mie nu imi place vorba multa, cearta si atentie redirectionata spre alte taramuri, o sa las textul aici pana maine, poate chiar mai devreme, dupa care o sa il sterg. nu ca imi e frica, dar mie chiar imi fac rau astfel de vobe. imi cer scuze tutror, pentru vorbele spuse aici, fie ca au fost spuse sau nu de mine. cat despre atitudinea ta, imi pare una justa si o salut calduros, sincer chiar. seara buna
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deAjung cam tarziu pe aici, dar "viata ca un peron", de pe care privesc trenurile ce mai mult pleaca, dacat vin, m-a lasat sa patrund in melancolia unui text superb. Imaginea finala, a sinelor incinse care asteapta ploaia, mi se pare a fi suprema asteptare si lupta a dorintei de a trai/simti. Multumesc poetului pentru ce a lasat pe pagina sa.
pentru textul : ...istoria scrumului demi-a placut tare mult poezia. mai ales dpdv al constructiei. permite mai multe lecturi. cred ca daca trec pe aici maine, s-ar putea sa inteleg altceva.
plus ca am gasit aici cateva metafore tare frumoase. de care s-a mai vorbit deja. din pacate :)
oricum, eu zic ca merita o penita. sper s-o si gasesc :))
pentru textul : l'approche du nuage deabia acum înțeleg de unde „cutremurarea” ta, numai că eu, adresându-mă Marianie, de fapt (nu? așa-mi amintesc...) nu voiam să te ironizez pe tine.(constat că se întâmplă ceva ciudat, sunt ironică fără să am habar!) pur și simplu, îmi spuneam o părere despre un text. tu ai avut o altă părere, am declarat că n-am nimic împotrivă; dar n-a fost de ajuns, ai continuat. din nefericire, n-am putut să tac, deci tot eu sunt de vină.
ok, fie, cred că pot trăi și cu o vină în plus.
mușchi oricum n-am, nici măcar baloane, să le umflu în loc de, și nici timp pentru așa ceva n-am. sinceră să fiu, nici chef...
pentru textul : Adoriana minus zece deașa că îți urez, cordial, o zi bună (uite, e aproape dimineață)!
cu ce scop ai băgat câinele mort în poezie?
pentru textul : Poezia demulțumesc, alma. mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : Nippon kouhii deNu cad în patriotisme gratuite şi înainte de culcare nu spun "limba noastră-i o comoară", dar nici nu suport importuri lingvistice fără absolut niciun fond în afara snobismului, aşa că, riscând să par insistent, spun:
aş vrea să ştiu, dar numai dacă se poate, ce nuanţă în plus aduce "one way ticket " comparativ cu "bilet doar dus" sau cu "bilet de un singur drum" şi, mai ales, de ce în româneşte ar suna aiurea?
p.s referitor la "din/ dintre", dpvd lingvistic, este o normă referitoare la plural şi singular, nu o regulă. Să nu uităm că "din", care introduce un substantiv la plural, ca în cazul de faţă, este folosit şi răsfolosit de mai toţi marii autori români. În vorbirea curentă, "din" este mult, mult mai folosit decât "dintre", în contextul dat, bineînţeles, aşadar nu e cazul să fim prea stricţi.
pentru textul : one way ticket dePagini