pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
Întîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
note de lectura: perceptia textului ca o proiectie succinta 3D a celor trei zile la Paris, flash-uri vizuale, residuum spiritual al memoriei despre arta si om spectatorul, lectorul in raport/dialog cu arta/istoria/civilizatia autorul autodefinit intr-o noua teorie a mezomeriei, extrapolind filosofic.
Alina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
slab textul. am tot respectul pentu simtirile sau experientele tale personale dar a face poezie e mult mai mult decit e aici. culmea e ca nici devotiunea crestina si nici ateismul nu merita asa o mediocritate. parerea mea. oricum pe hermeneia m-as astepta sa se posteze texte adevarate nu ca acesta.
îmi place poemul, găsesc evocare mohorâtă mixată cu un prezent difuz, semisenzual.
probabil nu vor ieși niciodată oameni din noi
spuneau bătrînii de cînepă adormind
în carapacea lor curați și simpli
ca niște fluturi străvezii în noapte
iar tu mă-ntrebi acum tolănită
peste toate altarele inhibării
dacă am o definiție pentru dragoste
îți zic doar irosește-te
porțiunea asta îmi pare ireproșabilă, de aceea poate m-aș fi oprit aici.
las și semnul meu de apreciere pentru ea.
ai dreptate Virgil cu aspectul ăsta de derizoriu. uneori așa e percepută dragostea. poate tot mai des în felul ăsta, derizoriu. știu că e păcat și că noi ar trebui să ne luăm în serios. ba conform conformiștilor să scriem foarte îngrijit și sobru. la ce bun? lumea doar îngrijită și sobrră nu prea e. așadar prefer un titlu hilar la un poem care relevă o trăire autentică și profundă, deci serioasă, decît invers, un titlu serios la un poem hilar. aspectul nu contează, repet. contează trăirea. despre asta era vorba în propoziție, dom profesor...:) mersi pentru impresii. te mai aștept.
mi-a placut mai ales ultimul vers: „să împlinești privirea, pe chipul meu uitată” l-am citit de multe ori, are o multitudine de sensuri, le-am rasucit si m-am infiorat de frumos... sfintii din tampla ta au rabdarea pietrelor, invierea poate veni oricand, caci nu exista tarziu unde este speranta...
am putin rezerve fata de masura in care textul poate fi considerat un tot unitar. ultimele patru cinci rinduri mi se pare ca apartin unui alt tip de text. parerea mea de doi centi
Am mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
o trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
frumos,..., titlul este foarte sugestiv și are un aer plăcut de sensibilitate mixată cu ziceri înțelepte. mi-au plăcut versurile semnalate de Alina, precum și acestea:
unde să mă vezi
când lipsesc din intersecţia vederii
cu umbra
şi tot ce prinde a scânteia e rana
pe care încerc să o trag deasupră-mi
ca pe o hlamidă
paul, semnul tău l-am văzut dimineaţă şi mi-a înseninat o zi pe care ştiam că trebuie s-o petrec pe drumuri, cu treburi. eu îţi mulţumesc şi mă bucur că ai o impresie favorabilă despre ceea ce scriu. am să mă străduiesc, deşi nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, să menţin trend-ul, să-l îmbunătăţesc, să sap mai adânc:)
o seară plăcută şi ţie.
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
text slab care nici macar muzicalitatea unei rime populare sau logica clară a poeziei de acest gen nu reuseste sa o realizeze. eu zic ca daca nu poti sa faci ceva, mai bine nu fa. mai bine trei rinduri cu tilc si cu farmec decit patru strofe schioapete.
Sappfire, n-am realizat initial cine esti, pana n-am vazut numele.. Stii, imi place cum scrii. Traiesti cu imagini, cu instantanee suprapuse, inlantuite, si mereu gasesc cadre care ma surprind prin sensuri "sting pe rând lumânări cu palmele oarbe", "de parcă ne-am fi făcut zid din cădere", esti un amalgam : muzica, imagini si versuri.:-) Anticipand sfarsitul, credeam ca e vorba de moarte, poate nici n-am gresit pe deplin. Te citesc, e clar.
Omul poate să piardă multe pe drum, dar a pierde limba maternă, înseamnă a pierde totul și a nu mai fi nimic.Și-atunci ar fi inutile și conferințele celea în limba engleză. Adică, așa ca un bun cetățean al țării nimănui, mă întreb la ce v-ar folosi, conferințele zic și orice altceva ar mai avea să vă ofere lumea? E adevărat că trăim într-o lume așa cum e ea, o lume în care nonvaloarea pare să fi cotropit totul, o junglă, mda, dar am jigni jungla și jungla e vie, e viață, iar nimicul nimic, nici măcar un balcon cu frunze uscate. Poemul ludic, pare o glumă, în tonalitatea băieților de cartier și prin urmare greșelile de ortografie (?) pot fi luate drept licențe, sau provocare, sau orice altceva așa cum acum toate pot fi luate drept orice altceva, în acest crepuscul în care orice identitate se pierde, în care cultura urbană pare a fi ieșit triumfătoare, toate aceste pânze de păianjen. Eu nu cred că ați fi putut scrie în limba engleză un poem la fel de mișcătoriu pentru că publicul căruia v-ați fi adresat cum l-ar fi simțit?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... mulțumesc pentru ce ți se pare, my dear Ioana. cât despre metatext, ohoho:)!
pentru textul : Dansează! deAdriana, are ochi frumoşi, nimic de comentat, dar mi se pare mie că aduce cu Radu Herinean cumva?:))))
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deîncepe să se audă la 0:39...
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila demda... chiar dacă titlul nu o rostește, e un fel de întoarcere la inocență păcut ca un vals. a LEX.
pentru textul : sephirot I depe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
pentru textul : Box(II) deÎntîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
pentru textul : Șoarecele și Pisica denote de lectura: perceptia textului ca o proiectie succinta 3D a celor trei zile la Paris, flash-uri vizuale, residuum spiritual al memoriei despre arta si om spectatorul, lectorul in raport/dialog cu arta/istoria/civilizatia autorul autodefinit intr-o noua teorie a mezomeriei, extrapolind filosofic.
pentru textul : 3 zile în Paris deAlina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
pentru textul : Culori deslab textul. am tot respectul pentu simtirile sau experientele tale personale dar a face poezie e mult mai mult decit e aici. culmea e ca nici devotiunea crestina si nici ateismul nu merita asa o mediocritate. parerea mea. oricum pe hermeneia m-as astepta sa se posteze texte adevarate nu ca acesta.
pentru textul : oare e ziua copilului și în cer? deîmi place poemul, găsesc evocare mohorâtă mixată cu un prezent difuz, semisenzual.
probabil nu vor ieși niciodată oameni din noi
spuneau bătrînii de cînepă adormind
în carapacea lor curați și simpli
ca niște fluturi străvezii în noapte
iar tu mă-ntrebi acum tolănită
peste toate altarele inhibării
dacă am o definiție pentru dragoste
îți zic doar irosește-te
porțiunea asta îmi pare ireproșabilă, de aceea poate m-aș fi oprit aici.
pentru textul : spuneau bătrînii de cînepă delas și semnul meu de apreciere pentru ea.
...sau "perche" e din italiana. Ma perchè disturbano tanto?
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deai dreptate Virgil cu aspectul ăsta de derizoriu. uneori așa e percepută dragostea. poate tot mai des în felul ăsta, derizoriu. știu că e păcat și că noi ar trebui să ne luăm în serios. ba conform conformiștilor să scriem foarte îngrijit și sobru. la ce bun? lumea doar îngrijită și sobrră nu prea e. așadar prefer un titlu hilar la un poem care relevă o trăire autentică și profundă, deci serioasă, decît invers, un titlu serios la un poem hilar. aspectul nu contează, repet. contează trăirea. despre asta era vorba în propoziție, dom profesor...:) mersi pentru impresii. te mai aștept.
pentru textul : Îndrăgostit noctambul demi-a placut mai ales ultimul vers: „să împlinești privirea, pe chipul meu uitată” l-am citit de multe ori, are o multitudine de sensuri, le-am rasucit si m-am infiorat de frumos... sfintii din tampla ta au rabdarea pietrelor, invierea poate veni oricand, caci nu exista tarziu unde este speranta...
pentru textul : Corolă răbdării deam putin rezerve fata de masura in care textul poate fi considerat un tot unitar. ultimele patru cinci rinduri mi se pare ca apartin unui alt tip de text. parerea mea de doi centi
pentru textul : Grandma dedap, nu intelesesem sensul, am sesizat si modificarea.
pentru textul : A cappella deAm mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
pentru textul : all the way home deeu doar remarcam abundența lor într-un poem... moto...
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii decred că admir la textele tale abilitatea de a contura o formulă poetică individuală și de o estetică mai degrabă filosofică decît senzorială
pentru textul : [REC] deMulţumesc domnule. Da am încercat o trecere uşoară înspre o enunţare moralizatoare a realităţii trăitului.
pentru textul : poem trupesc deo trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
pentru textul : aritmie defrumos,..., titlul este foarte sugestiv și are un aer plăcut de sensibilitate mixată cu ziceri înțelepte. mi-au plăcut versurile semnalate de Alina, precum și acestea:
unde să mă vezi
când lipsesc din intersecţia vederii
cu umbra
şi tot ce prinde a scânteia e rana
pe care încerc să o trag deasupră-mi
ca pe o hlamidă
bref, am lecturat cu plăcere, Sebi!
pentru textul : nu exist dar mă tratez depaul, semnul tău l-am văzut dimineaţă şi mi-a înseninat o zi pe care ştiam că trebuie s-o petrec pe drumuri, cu treburi. eu îţi mulţumesc şi mă bucur că ai o impresie favorabilă despre ceea ce scriu. am să mă străduiesc, deşi nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, să menţin trend-ul, să-l îmbunătăţesc, să sap mai adânc:)
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deo seară plăcută şi ţie.
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
pentru textul : poți să taci deExcelente eseuri (Adrian şi Sebi), provocate de textul postat! Mulţumesc, Andu, pentru opinie!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia detext slab care nici macar muzicalitatea unei rime populare sau logica clară a poeziei de acest gen nu reuseste sa o realizeze. eu zic ca daca nu poti sa faci ceva, mai bine nu fa. mai bine trei rinduri cu tilc si cu farmec decit patru strofe schioapete.
pentru textul : Cântec de blestem dedeunazi l-am folosit cu accent pe ultima silaba, mai ardeleneste...:)
daca pana si umbra!!! cu intoarceri, bineinteles:)
multam amandurora!
pentru textul : nu-i bai deSappfire, n-am realizat initial cine esti, pana n-am vazut numele.. Stii, imi place cum scrii. Traiesti cu imagini, cu instantanee suprapuse, inlantuite, si mereu gasesc cadre care ma surprind prin sensuri "sting pe rând lumânări cu palmele oarbe", "de parcă ne-am fi făcut zid din cădere", esti un amalgam : muzica, imagini si versuri.:-) Anticipand sfarsitul, credeam ca e vorba de moarte, poate nici n-am gresit pe deplin. Te citesc, e clar.
pentru textul : Strange face of love deOmul poate să piardă multe pe drum, dar a pierde limba maternă, înseamnă a pierde totul și a nu mai fi nimic.Și-atunci ar fi inutile și conferințele celea în limba engleză. Adică, așa ca un bun cetățean al țării nimănui, mă întreb la ce v-ar folosi, conferințele zic și orice altceva ar mai avea să vă ofere lumea? E adevărat că trăim într-o lume așa cum e ea, o lume în care nonvaloarea pare să fi cotropit totul, o junglă, mda, dar am jigni jungla și jungla e vie, e viață, iar nimicul nimic, nici măcar un balcon cu frunze uscate. Poemul ludic, pare o glumă, în tonalitatea băieților de cartier și prin urmare greșelile de ortografie (?) pot fi luate drept licențe, sau provocare, sau orice altceva așa cum acum toate pot fi luate drept orice altceva, în acest crepuscul în care orice identitate se pierde, în care cultura urbană pare a fi ieșit triumfătoare, toate aceste pânze de păianjen. Eu nu cred că ați fi putut scrie în limba engleză un poem la fel de mișcătoriu pentru că publicul căruia v-ați fi adresat cum l-ar fi simțit?
pentru textul : ritualuri de cartier I dete rog Adriana, evită expresiile de genul: "în timpul ăsta". e păcat de text.
pentru textul : Tablou cu femeie, pisică și două pahare cu vin deproblema nu stă în lopată
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! denici în roboții de pe Marte
ci-n aceeași veche pată
pe creier... plus lipsă de carte!
Pagini