cred ca ai fi un textier bun de muzica usoara. ai o usurinta in a rima si poate asta vine dintr-o deformatie profesionala sau cine stie? serios vorbind, ai incercat vreodata sa scrii carti cu versuri pentru copii?

minunata adevarata ta dragoste

și mi-a zis că ai dreptate. L-am rugat să nu mai insiste, că nu-i cedez drepturile de autor. Ah, artiștii ăștia!

cezar există o diferență între a nu avea talent și a nu avea inspirație. un om care scrie poezie poate cu siguranță sa aibă zile proaste. și texte proaste. un om care nu știe sau nu poate să scrie poezie nu are nici măcar un text bun. sau chiar dacă îl are este o excepție. pentru primul excepția este textul prost. pentru al doilea excepția este textul bun. întrebarea care ar trebui să ți-o pui nu este de ce unii își versifică legitimațiile ci dacă tu poți scrie poezie. fiindcă dacă tu nu poți atunci este absolut irelevant ce fac alții.

Bianca, depinde cum vezi lucrurile în ceea ce privește atacul la persoană. Iar în ceea ce privește regulamentul, nu știu cu ce l-am încălcat. Comentariul meu este pe lângă text, dar nu atacă direct pe nimeni, nu conține cuvinte vulgare, nu am dat nici un nume, deci? Că se poate citi ceva în subsidiar, e adevărat, dar numai dacă vrea cineva să citească acolo. Întocmai ca în comentariul Marinei. Proverbul e proverb, iar opera lui Caragiale e scrisă pentru toată lumea. O poate citi cine vrea. Și chiar și așa, comentariul meu nu este lipsit de bun-simț. Crede-mă, cunosc regulile comunicării. Cred că trebuie atenționați cei ce dau naștere acestor discuții, pentru că fiecare are dreptul la replică. Dar replicile unora, doar ale unora, trebuie să aibă bun-simț. Eu așa vad și îmi pare foarte rău că trebuie să o spun. Acuma, că tot vorbeam toți pe aici pe lângă text, nu cred că doar Lucian trebuie mustrat. Și chiar că așteptam și eu ceva legat de text.

Tincuța, și textul în sine este scris pe nerăsuflate, și chiar de când l-am scris am fost conștientă că "am dat peste ceva", că voi fi nevoită să revin și să fac mai mult decât o proză scurtă din el, pentru că sunt atâtea direcții în care pot merge cu acest început. Mă bucură să-mi confirmi a fi privit și tu bucățica aceasta de proză la fel. Mulțumesc. Vlad. Dacă am scris textul pe nerăsuflate, cum spuneam mai sus, atunci vei vrea să afli poate că alegerea numelui mi-a luat mult mai mult timp. Mult mai mult decât mi-a luat la oricare alt text, aș spune, și da, ai reușit să prinzi câteva dintre valențele sale cu o atenție care mă onorează. Când scrii un text plin de detalii, e plăcut să ai cititori atenți la aceste detalii. Iar Amsterdamul... ehei, Amsterdamul. Aveam nevoie, I guess, de un oraș nu numai libertin, dar unul care să sugereze tocmai lipsa memoriei. Pentru că Amsterdamul cel puțin mie asta îmi spune. E un oraș în care prezentul este copleșitor (prezentul personal, dacă pot spune asta, nu vorbesc despre istorie). Finalul, zâmbesc. Știi că ai dreptate? Știi că nici eu n-am remarcat schimbarea asta? Uite că m-a luat și pe mine prin surprindere. Bine că mi-ai atras atenția. Dorin. Toată povestirea a pornit de la imaginea propusă de Virgil. Personajul principal, cel care vorbește, este doar atât: un cap. Un creier, cu alte cuvinte, un receptacul de amintiri și de vise - nu numai ale ei - , într-o lume imaginată în care copiii se nasc fără puterea de a își mai imagina, visa, aminti, și în care se servesc de aceste "receptacule" pentru a-i învăța și ghida în aceste locuri, ca într-o călătorie permanentă. Copilul nostru, Arius, este imaginea distorsionată a acestui viitor al copiilor cărora le lipsește exact atributul copilăriei - imaginația, jocul. În această lume, personajul principal are într-adevăr nevoia unui reper propriu, care aparent se manifestă în dorința de a avea corp și senzații asemenea celor vii, dar care la nivel de subconștient -și ce fel de subconștient poate avea cineva în care s-au îndesat memorii și vise colective? - se refugiază în această bătrână care da, ai intuit bine, este un fel de moira. Îți mulțumesc și ție pentru citirea de dincolo de rânduri, și cred că mi-ați încurajat toți dorința de a transforma fragmentul acesta în ceva mult mai consistent.

As taia, reformula explicativul "sa-i preia numele familia...". Versul "pulpa de fum a berii" este aglomerat (ori chiar pedant). "Respiratia de dupa usa, dupa usa, respiratia de dupa usa", exagerat. Chiar daca e laitmotiv. Se pot cauta echivalente stilistice. In rest, destul de ok.

Fain text, dar ce este acela un "cont retras"? Menit sa te puna pe ganduri, acest "cont retras" mi se infatisezeaza ca un adevarat invatator intru ale regulilor. Cont retras... hm... la diateza pasiva... de catre cine? de autor doar ar fi putut fi retras, deoarece Consililul "suspenda", nu "retrage"... m-a pus pe ganduri, recunosc, acest nou tip de hai sa-i zic "sanctiune" pe Hermeneia si chiar as vrea sa inteleg ce-i ala "cont retras" In rest, poemul este bun, sta in picioare si chiar tropaie. desi construit oarecum "clasic" cu premise si concluzii ulterioare, lectura este placuta pentruca nu lipsesc surprizele "pirateria" "ochiul lipsa" "instrumentarul unui transplant lucid de speranta" - eh, aici e prea mult, poate daca este ceva ce caracterizeaza lirica feminina este aceasta imposibilitate genetica a a dragelor nostre autoare de a se opri acolo unde deja au spus ce trebuia... nu, ele trebuie neaparat sa mai spuna inca ceva! Eu asa deosebesc o poezie feminina aproape fara sa dau gres. Dar asta nu vreau sa imi fie luata in nume de rau... that's just the way it is :-) Poemul este de citit, parerea mea, Andu

Îmi cer scuze pentru ironie, nu am vrut să sune așa cum o spuneți Dvs. De fapt, e regretabilă comparația cu celălalt autor, care mereu mă face să plâng. Ce am vrut eu să subliniez a fost că poemul este cam lacrimogen față de ce scrieți Dvs. iar acea exprimare cu trenul în mișcare tot nu-mi sună bine. Oare nu ar fi mai cum vreți Dvs simplu 'noaptea mă mai trezește câte un tren' ?
În rest, cele bune... și să nu mai aducem vorba niciodată despre metrou.
Margas

nu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.

sincer mi se pare un poem slab epitete banale, singurul lucru ca imi atrage atentia e /îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale./ am citit-o de cateva ori si imi lasa un gust salciu in gura, nu aduce ceva nou, ceva care sa ma faca sa tresar, sa tremur, sa ma infior. femeie de spuma..s-a mai spus prapastii albastre s-a mai spus. .... poate gresesc si e genial insa iarta-ma, mi se pare slab si anost. simpla aparitie a numelui lui nichita acolo nu salveaza poemul.

Ela, sa stii ca am redescoperit kvasul aici, in California. Si icrele de Manciuria. Merci de corectura. Sapphire, da, cred ca sint intr-un "mood" mai de experimentare in ultima vreme. Te invit sa participi si tu.

Mulțumesc tuturor care au citit, comentat și eventual apreciat textul de mai sus. Îmi pare rău că nu am putut răspunde mai devreme. Promit că pe viitor voi încerca să scriu fie cel puțin la fel de prost sau cel puțin la fel de bine (în funcție de direcția opiniei celor care au comentat acest text) pentru ca să mă învrednicesc de cel puțin la fel de multe și variate comentarii. Și da, acesta este un text dintre acelea la care mai revin uneori ca la o pictură încă proaspătă sau la lutul umed al unei sculpturi. L-am recitit și mie mi s-a părut bogat și ispititor la a te război cu el Mulțumesc Aleena. Mă gîndesc că e posibil ca datorită profesiei tale să înțelegi ceva mai bine anumite elemente din text și mai ales finalul. Sancho Panza, da, am schimbat finalul. Nici acum nu cred că „it makes full justice to the text” dar asta e. Probabil ca dacă aș fi director de film aș fi putut face mai mult dar constrîngerea „întru text” este și asta o provocare. Merci pentru peniță. Hialin, cred că e foarte multă, foarte multă vreme de cînd să fi spus cuiva „nu mi-ai înțeles textul” și cred că poate fi oarecum un fel de nepolitețe să spui asta dar de data asta chiar mă tem că este așa. Nu contest că unele din observațiile tale pot fi corecte (deși ele nu mi se par că depășesc nivelul unor alternative doar) dar cred că te-ar ajuta mult mai mult dacă ai încerca să abordezi un text nu numai prin „cartezianismul” rațiunii și ai căuta să îl înțelegi și cu inima.

Paul, tu esti sufletul acela nobil care stie unde, când si cum să încurajeze. Am încercat un stil nou, fără artificii si broderii metaforice. Din intersecţia în care mă aflu, fac primul pas cu o creangă de măr înflorit în mână si cu un colind special :). Mulţumesc pentru generozitate. Semnul tău mă responsabilizează. Mai e mult de lucru. Tu mi-ai arătat că pot.