Dorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
Imi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
Iesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
Din când în când revin în "toamna temperată" pentru ritmul acut al melancoliei degajat de text. Pare decupată dintr-o piesă folk mai veche și copiată la sfârșitul unui caiet dictando de un elev timid cu palmele aburite priin buzunarele gândurilor. Înnebunesc nebunii, se înmulțesc sicofantele. Mi puoi raccontare ancora una volta la storia del mondo ? Ancora una volta...
viaţa nu ar trece ca un tăvălug peste noi fizic, moral, psihic... din toate punctele de vedere. însă, ideea de a retuşa, de a mai face ceva cât timp e posibil trebuie să existe şi nu numai, trebuie pusă în aplicare cu acele mijloace pe care le avem la îndemână şi cu dibăcia personală. photoshop sau nu, imaginea retuşată arată mult mai bine decât realitatea. asta nu înseamnă că trebuie să ne iluzionăm. iată, există magicieni care pot face şi mai frumos din frumos. de ce să nu-i apreciem?
Vlad, este o artă (iar arta presupune multă muncă şi dăruire) să faci din frumos şi mai frumos, deci aprecieri!
Iertare, Daniela! Aveam impresia că am răspuns...
Poemul e voit patetic, un pic...
Acel ,,ajută-mă" era susţinut de încă vreo patru versuri, dar pe care le-am şters din alte motive. Oricum, observaţiile tale sunt notate, şi îmi vor fi de folos la o nouă revizuire a poemului.
Îţi mulţumesc frumos!
Citit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
Nu prea inteleg ce anume l-a facut pe Profet sa rada la finalul acestui poem... eu in schimb am apreciat atmosfera voit degajata foarte bine creionata in versuri succesive ordonate intr-un crescendo care pana la urma (cel putin pe mine) m-a emotionat cu adevarat. Si este un bun exemplu cum se pot folosi celebrele locuri comune de genul "totul se duce de rapa" si "ce bine era pe vremea mea" sau celebrul "pram" transformandu-le in cu totul altceva prin puterea poeziei. Bravos imparateasso, o penita aurie de la monsieur bobadil si un poem cu agrafa in colectia mea personala. Thanks.
Mi-a plăcut acest poem. Are un aer aparte. Totuşi, prima strofă "ar da mai bine" fără ultimul vers. Despre piesa care, probabil, te-a inspirat, jos pălăria!
Sincere felicitari, Laurentiu!
Imi pare rau ca nu sunt in tara, sa iti cer personal un autograf!
As fi dorit sa postez si coperta, insa nu am reusit, probabil nu am acces .
Bianca, Multumesc, voi asculta sfaturile tale. Culoarea este la alegere, inca o data iti datorez multumiri pentru aprofundarea acelui vers din paranteza. Cat priveste "marca" Bobadil, nu stiu ce sa zic... noi ne cunoastem de o vreme, nu stiu daca exista asa ceva poate in afara concursurilor mele care au reusit sa stimuleze imaginatia poetica in mod atat de pozitiv pe agonia s-au enervat pe acolo niste oameni cu vederi foarte inguste. In rest, poate este ironia... poate, dar la 44 de ani am adunat si o viziune ironica asupra vietii :-) Multumesc inca o data si voi incerca sa ma limitez la text in comm-uri, dar asta e foarte greu. Si nici macar nu cred ca e un "must be" daca nu devine atac la persoana... Pentruca un text este legat de autorul (autoarea lui) intrinsec... eu i-am spus Marinei "autosuficienta" pentru ca, iata, nu a mers mai departe cu interpretarea taxand un vers ca o insiruire oarba de cuvinte fara sens... Ma rog, ma voi conforma. Andu
...Prima unitate mi se pare esența textului. Ce urmează parcă este o logică derulare e aceluiași nucleu, dar nu știu dacă și necesară. A.A.A pi es: într-una ( versul doi) se screi fără cratimă
Un text învechit, prăfuit, îmbâcsit, cu un titlu care mie îmi spune că ,'tăierea' ar fi trebuit să fie în fapt autocenzura autorului (absentă în cazul de față) de a apăsa butonul 'publică' pe acest text
ok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
Alma, adica vrei sa zici ca mi-am bagat si picioarele in poem? :-) Oricum, e ceva legat de anatomie pe aici si m-as fi asteptat sa apari (sic) si sa ma demontezi ca pe o jucarie veche si stricata. Multumesc ca m-ai facut totusi scapat de aceasta data doar cu un mic perdaf. Ai dreptate, strofa a doua suna a new age, ai punctat, insa ii doresc sa pice bine in contextul culorilor, atat... despre Cod, deocamdata o tacere cum altfel decat vinovata. Multumesc, Andu
am reformulat puţin .
cred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
matale ai necazuri cu banca sau cu singuratatea? cica lumea se imparte in doua: unii fara bani si altii foarte saraci. Pe mine ma preocupa duhul, adica saracia lui. Entropia textelor de pilda . Ce am scris acum un an e bun de pus la gunoi. Chiar vreau sa dau faliment ca sa pot pleca linistit la pescuit. In canalul deltaic desigur.
Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco
De aceea abordarea de aici nu mi-a plăcut și mă simt datoare cu această sinceritate care sper că nu are a supăra pe nimeni.
Un poem frumos căruia însă i-ar sta bine sub o semnătură 'light'.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Felicitări Doina mă bucur enorm pentru tine mi-ar plăcea să intru și eu în posesia cărții pentru a te citi mereu.multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Karumi deDorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : și se scuturau caiși în urma lui deImi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
pentru textul : eros finit de"despre care". scuze pentru scapare.
pentru textul : De-a singurul deIesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
pentru textul : poduri suspendate deDin când în când revin în "toamna temperată" pentru ritmul acut al melancoliei degajat de text. Pare decupată dintr-o piesă folk mai veche și copiată la sfârșitul unui caiet dictando de un elev timid cu palmele aburite priin buzunarele gândurilor. Înnebunesc nebunii, se înmulțesc sicofantele. Mi puoi raccontare ancora una volta la storia del mondo ? Ancora una volta...
pentru textul : Înnebunesc nebunii deviaţa nu ar trece ca un tăvălug peste noi fizic, moral, psihic... din toate punctele de vedere. însă, ideea de a retuşa, de a mai face ceva cât timp e posibil trebuie să existe şi nu numai, trebuie pusă în aplicare cu acele mijloace pe care le avem la îndemână şi cu dibăcia personală. photoshop sau nu, imaginea retuşată arată mult mai bine decât realitatea. asta nu înseamnă că trebuie să ne iluzionăm. iată, există magicieni care pot face şi mai frumos din frumos. de ce să nu-i apreciem?
Vlad, este o artă (iar arta presupune multă muncă şi dăruire) să faci din frumos şi mai frumos, deci aprecieri!
pentru textul : retuş fotografie deIertare, Daniela! Aveam impresia că am răspuns...
pentru textul : Septembrie cu noduri dePoemul e voit patetic, un pic...
Acel ,,ajută-mă" era susţinut de încă vreo patru versuri, dar pe care le-am şters din alte motive. Oricum, observaţiile tale sunt notate, şi îmi vor fi de folos la o nouă revizuire a poemului.
Îţi mulţumesc frumos!
poate, putin, finalul strofei 4 scapa din context, generalizeaza fortat. pare lipit (ultimele 4 versuri). nu-mi pare de acolo...
pentru textul : départs deCitit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
pentru textul : nevermind deAm uitat.
pentru textul : Economie poetică deNu prea inteleg ce anume l-a facut pe Profet sa rada la finalul acestui poem... eu in schimb am apreciat atmosfera voit degajata foarte bine creionata in versuri succesive ordonate intr-un crescendo care pana la urma (cel putin pe mine) m-a emotionat cu adevarat. Si este un bun exemplu cum se pot folosi celebrele locuri comune de genul "totul se duce de rapa" si "ce bine era pe vremea mea" sau celebrul "pram" transformandu-le in cu totul altceva prin puterea poeziei. Bravos imparateasso, o penita aurie de la monsieur bobadil si un poem cu agrafa in colectia mea personala. Thanks.
pentru textul : se strică toate desugerează*
pentru textul : Cruzimi deMi-a plăcut acest poem. Are un aer aparte. Totuşi, prima strofă "ar da mai bine" fără ultimul vers. Despre piesa care, probabil, te-a inspirat, jos pălăria!
pentru textul : piatră de var deSincere felicitari, Laurentiu!
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deImi pare rau ca nu sunt in tara, sa iti cer personal un autograf!
As fi dorit sa postez si coperta, insa nu am reusit, probabil nu am acces .
O poezie sensibilă ascunsă prin buzunarele unei feminități necunoscute. Atenție la editare! "întotdeuana", "sangelui", "iarta-mă"... Bine ai venit!
pentru textul : se-ntâmplă câteodată așa deBianca, Multumesc, voi asculta sfaturile tale. Culoarea este la alegere, inca o data iti datorez multumiri pentru aprofundarea acelui vers din paranteza. Cat priveste "marca" Bobadil, nu stiu ce sa zic... noi ne cunoastem de o vreme, nu stiu daca exista asa ceva poate in afara concursurilor mele care au reusit sa stimuleze imaginatia poetica in mod atat de pozitiv pe agonia s-au enervat pe acolo niste oameni cu vederi foarte inguste. In rest, poate este ironia... poate, dar la 44 de ani am adunat si o viziune ironica asupra vietii :-) Multumesc inca o data si voi incerca sa ma limitez la text in comm-uri, dar asta e foarte greu. Si nici macar nu cred ca e un "must be" daca nu devine atac la persoana... Pentruca un text este legat de autorul (autoarea lui) intrinsec... eu i-am spus Marinei "autosuficienta" pentru ca, iata, nu a mers mai departe cu interpretarea taxand un vers ca o insiruire oarba de cuvinte fara sens... Ma rog, ma voi conforma. Andu
pentru textul : avon cosmetics de...Prima unitate mi se pare esența textului. Ce urmează parcă este o logică derulare e aceluiași nucleu, dar nu știu dacă și necesară. A.A.A pi es: într-una ( versul doi) se screi fără cratimă
pentru textul : în umbra părului tău deUn text învechit, prăfuit, îmbâcsit, cu un titlu care mie îmi spune că ,'tăierea' ar fi trebuit să fie în fapt autocenzura autorului (absentă în cazul de față) de a apăsa butonul 'publică' pe acest text
pentru textul : Tăierea debună dimineaţa
pentru textul : cînd nu ne mai simţim frumoase denu am pretenţia de scris impecabil, nici pe departe
Acest poem chemare e deosebit, parca se aude cum răsună peste Venetia, noaptea. Foarte frumos!
pentru textul : caut femeie deok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
pentru textul : în care discul se zgârie deAlma, adica vrei sa zici ca mi-am bagat si picioarele in poem? :-) Oricum, e ceva legat de anatomie pe aici si m-as fi asteptat sa apari (sic) si sa ma demontezi ca pe o jucarie veche si stricata. Multumesc ca m-ai facut totusi scapat de aceasta data doar cu un mic perdaf. Ai dreptate, strofa a doua suna a new age, ai punctat, insa ii doresc sa pice bine in contextul culorilor, atat... despre Cod, deocamdata o tacere cum altfel decat vinovata. Multumesc, Andu
pentru textul : papillon deam reformulat puţin .
pentru textul : chipul de umbră decred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
Adriana, am făcut o mică modificare, pentru ca delicatețea si frumusețea versurilor tale să nu fie umbrite. mulțumesc pentru vizită.
pentru textul : Electra deAm decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture dematale ai necazuri cu banca sau cu singuratatea? cica lumea se imparte in doua: unii fara bani si altii foarte saraci. Pe mine ma preocupa duhul, adica saracia lui. Entropia textelor de pilda . Ce am scris acum un an e bun de pus la gunoi. Chiar vreau sa dau faliment ca sa pot pleca linistit la pescuit. In canalul deltaic desigur.
pentru textul : imaginea rememorată de..
pentru textul : Copac demulțumesc pentru gândurile voastre.
pentru textul : suntem doar cărți de joc pe mese rotunde dePoemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deDe aceea abordarea de aici nu mi-a plăcut și mă simt datoare cu această sinceritate care sper că nu are a supăra pe nimeni.
Un poem frumos căruia însă i-ar sta bine sub o semnătură 'light'.
Margas
Pagini