Textul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
adriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
acea observatie la "scriu cu pieptul" nu cred ca a fost inserata din cauza ca nu s-ar fi priceput sensul, ci dintr-un motiv muuult mai pamantean: cei mai lipsiti oarecum de delicatete (noi, barbatii) nu pot sa nu remarce instantaneu un sens foarte... vizibil care, ucide din fasa orice efort de a asimila... metafore. imi cer scuze, dar de aici, sunt convins, a venit remarca aceea. sincer, mie mi-a cam placut textu`, dar fara acea - de evitat - exprimare.
Medeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
stiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
Aplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
da, textul nu e nou dar ca si atunci cind l-am citit prima data si acum zimbesc. uite ca imi place acest fel mucalit al tau de a scrie ca si cum ai privi cu coada ochiului peste umar. o lipsa sanatoasa de patima. o poezie
ca o gura de pelin si una de ulei de masline am simtit poemul asta cum trece prin mine. m-am situat de toate partile cearsafului, ca sa fiu sincera. si nu as avea de ce sa fiu altfel. universul mi-e martor ca nu sunt decat un om si nimic mai mult. nu, nu voi scoate poemul pentru a sterge confesiunea. el se continua cu ce facem noi acum, dedesubt. o asemenea stare de gratie nu am mai patit de ceva vreme si stiu cui ii pot multumi. mamei ca m-a nascut pe pamant, intr-o felie de lume cu 4 anotimpuri. naan, ma bucur ca ne recunoastem, cumva. eu sunt prietenoasa, chiar daca nu ma despart ever de pelerina de tabla zincata. dorin, mereu invat cate ceva de la tine. deseori, pe mine-insami.
Marturisesc primul impuls a fost sa incep sa fac comparatii, paralele cu alte scrieri ale altor scriitori, ar fi destule pe aici. Apoi insa, la a doua lectura m-am trezit (iata si eu cu greu, ca ardeleanul) sedus de aceasta "facatura" poetica a lui Emilian... si odata intrat in poem i-am simtit gustul amarui de "cafea groasa", am dat piept si eu cu o zi de luni, cu "burtile supte" ale si mai ales cu "lucrurile fara prea multa importanta". Poate cu exceptia finalului, care este un pic prea previzibil si usor banal, poemului m-a incantat pe toata intinderea sa. Imi place cand autorul reuseste ca in cazul de fata o economie de mijloace complicate, de metafore grele, evita cuvintele la care au acces doar cei cu o anumita eruditie si se prezinta in fata cititorului asa, dezgolit de aparente angoase metafizice, in forma sa poetica cea mai adevarata a trairii, a emotiei sincere. Aici Emil ne invita poate la cel mai greu lucru de pe lumea asta si anume sa privim aceasta dimineata "plina de despartiri" prin ochii lui care tanjesc dupa vremea cand "eram copii si nu aveam ce manca decat prune verzi". Englezul spune ca "you cannot be in someone else's shoes", dar uneori, iata, cu ceva lectura, zic eu ca am reusit. Semnalez acest poem de calitate membrilor site-ului. Bobadil. P.S. 1/ Scuze daca vreunul dintre citate nu este exact, am citat din memorie (din lipsa de timp) si dupa doar doua lecturi, dar am tinut sa las semnul meu aici 2/ Fotografia de la inceput mi se pare deosebit de inspirata, la randu-i
Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
Am citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
Domnule Titarenco, duritatea formulării referitoare la mediocritatea textului (sau autorului?) mă îndeamnă să vă întreb dacă anumite genuri -în acest caz pastelul- sunt mai puțin dorite pe acest site. Referitor la valoarea textelor, cum pot fi altfel apreciate decât după postare?
durerea încheieturiii mâinii revine obsesiv, ca, de fapt, construcția întregului poem, care se revarsă peste cititor precum valurile mării. poemul pare a fi scris pe plaja oceanului cu dor de originea sinelui.
francisc - sper să fie și unul dintre semnele unei renașteri în fiecare dintre noi, în sensul reîntoarcerii la firea cea bună a limbii române. profetul - atât cât pot și când pot, vreau să fiu și eu alături de cei ce mai inspiră în ritmul armoniilor născute de cuvânt. Cu drag
ioana, ai vorbit aici mai bine si mai frumos decat am reusit eu. este un poem al limitelor gandirii, un blestem in care poetul se autodenunta ca demiug si geniu rau. functia lui, necesara dar nu si suficienta, poate consta intr-o incercare de taiere, intru insanatosire sau moarte. dar, orice dumnezeu razbunator vrea binele, iar blestemul iubirii lui este un arc de cerc. in privinta versului amintit, ma voi gandi. pana atunci spun ca strazile pot fi intelese ca drumuri, cautari, alegeri etc. iar stransul in intuneric, renuntarea mersului ptr a opri curgerea. dar aceasta e o nebunie multumesc
Spui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
față/verso aplecată cu grație- aici am un veșmânt aproape transparent de balerină iar dincolo în picioare- pe veșmânt apar flori mari de margarete aici profilul meu sapă în umbra unui zid strâns cutat ca materia grea a unui aluat ca un borhot de granit se revarsă peste orice deschidere mușchi cangrenat pe verso desenul trupului meu se împuținează cu o mișcare bruscă a foii zidul se revarsă acum și peste mine cu mozoleala de mortar ce se strânge repede circular în jurul gâtului coboară pe umeri foșnind gros/ mai departe pe altă fantă postura nouă: arlechin trist cu mâinile îndreptate în față spre noi pe verso: cu o mână împinge-nainte aerul să nu lase loc nimănui cu cealaltă-și acoperă chipul pe care i-l știu pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat aici într-o rochie albă cu alt trup pe care-ncerc să-l cunosc sub mătase pâlpâie lanțuri foșnetul pe care-l fac ridicând poala de crin tulbură somnul unei păsări care se- înalță lângă mine aripile sunt îndreptate în sus pe verso- cealaltă mișcare a zborului cu aripile în jos în fiece clipă ating ușița secretă a clipei în care voi intra sunt împrăștiată ca în cărțile de ghicit aici sunt încolăcită ca o piatră doar ideile lucrează-n întuneric. o piatră. zumzet sfărâmicios dincolo un zeu obosit se așază pe mine deschide: cineva mă coase acum într-o piele străină de sub noi pleacă o potecă roșie până la zidul de pe partea cealaltă pe varul alb se profilează un bărbat în salopetă albastră care-ncearcă să mă prindă de trupul nou când sar coarda sus-jos-sus-jos peste versul acesta mic al meu reptil
probabil ca ar fi mers un titlu de genul "ochiul aproape închis" mai degraba. atmosfera sugerata de text e reusita. un text care trebuie citit de mai multe ori
Mister Andu, gestul tău mă bucură și îți mulțumesc. Sunt onorat de faptul că pot posta aici. Mulțumesc de asemenea celor care au făcut posibil acest fapt. Într-adevăr oamenii se mai schimbă, însă amintirile rămân. Spor la scris!
Multumesc pentru opinii, ca asa se cuvine in debut. Rafael, inceputul este o trimitere la altceva din care s-au inspirat filmele americane vechi, cum bine zici (oare stii ce? jur ca nu). Obsesiile romanilor nu stiu daca au loc aici, ma abtin cu greu sa nu-ti raspund cu aceeasi moneda pentru ca ar fi aiurea, aici pe H parca nu era loc de aiureli din astea ... Lucian, mai laconic si mai absurd decat atat e greu sa fii. Cum adica "un poem fortat"... si apoi "sugerat de titlu" ? La asa comentarii, multumesc deci cum ziceam si HALAL ! Andu
Acuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
Discuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
pentru textul : Rânduri fumegânde deadriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
pentru textul : dispersie deMulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : ştiinţă pierdută deAm subscris.
Cristina, după asemenea comentariu, simt nevoia să mă pipăi. și găsesc același corp... of! îmi spun - deci nu la mine se referea Eminescu! ;(
îmbrățișarea a ajuns, să știi! mulțumesc. ;)
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deacea observatie la "scriu cu pieptul" nu cred ca a fost inserata din cauza ca nu s-ar fi priceput sensul, ci dintr-un motiv muuult mai pamantean: cei mai lipsiti oarecum de delicatete (noi, barbatii) nu pot sa nu remarce instantaneu un sens foarte... vizibil care, ucide din fasa orice efort de a asimila... metafore. imi cer scuze, dar de aici, sunt convins, a venit remarca aceea. sincer, mie mi-a cam placut textu`, dar fara acea - de evitat - exprimare.
pentru textul : poetul deMedeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
pentru textul : Poem cu buzunare destiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
pentru textul : Autodafé deAplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
pentru textul : Poem într-o palmă deda, textul nu e nou dar ca si atunci cind l-am citit prima data si acum zimbesc. uite ca imi place acest fel mucalit al tau de a scrie ca si cum ai privi cu coada ochiului peste umar. o lipsa sanatoasa de patima. o poezie
pentru textul : de dragoste deca o gura de pelin si una de ulei de masline am simtit poemul asta cum trece prin mine. m-am situat de toate partile cearsafului, ca sa fiu sincera. si nu as avea de ce sa fiu altfel. universul mi-e martor ca nu sunt decat un om si nimic mai mult. nu, nu voi scoate poemul pentru a sterge confesiunea. el se continua cu ce facem noi acum, dedesubt. o asemenea stare de gratie nu am mai patit de ceva vreme si stiu cui ii pot multumi. mamei ca m-a nascut pe pamant, intr-o felie de lume cu 4 anotimpuri. naan, ma bucur ca ne recunoastem, cumva. eu sunt prietenoasa, chiar daca nu ma despart ever de pelerina de tabla zincata. dorin, mereu invat cate ceva de la tine. deseori, pe mine-insami.
pentru textul : jane doe deMarturisesc primul impuls a fost sa incep sa fac comparatii, paralele cu alte scrieri ale altor scriitori, ar fi destule pe aici. Apoi insa, la a doua lectura m-am trezit (iata si eu cu greu, ca ardeleanul) sedus de aceasta "facatura" poetica a lui Emilian... si odata intrat in poem i-am simtit gustul amarui de "cafea groasa", am dat piept si eu cu o zi de luni, cu "burtile supte" ale si mai ales cu "lucrurile fara prea multa importanta". Poate cu exceptia finalului, care este un pic prea previzibil si usor banal, poemului m-a incantat pe toata intinderea sa. Imi place cand autorul reuseste ca in cazul de fata o economie de mijloace complicate, de metafore grele, evita cuvintele la care au acces doar cei cu o anumita eruditie si se prezinta in fata cititorului asa, dezgolit de aparente angoase metafizice, in forma sa poetica cea mai adevarata a trairii, a emotiei sincere. Aici Emil ne invita poate la cel mai greu lucru de pe lumea asta si anume sa privim aceasta dimineata "plina de despartiri" prin ochii lui care tanjesc dupa vremea cand "eram copii si nu aveam ce manca decat prune verzi". Englezul spune ca "you cannot be in someone else's shoes", dar uneori, iata, cu ceva lectura, zic eu ca am reusit. Semnalez acest poem de calitate membrilor site-ului. Bobadil. P.S. 1/ Scuze daca vreunul dintre citate nu este exact, am citat din memorie (din lipsa de timp) si dupa doar doua lecturi, dar am tinut sa las semnul meu aici 2/ Fotografia de la inceput mi se pare deosebit de inspirata, la randu-i
pentru textul : aproape ziuă deCitit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură, 2 deAm citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
pentru textul : încercare de a-l iubi pe celălalt deDomnule Titarenco, duritatea formulării referitoare la mediocritatea textului (sau autorului?) mă îndeamnă să vă întreb dacă anumite genuri -în acest caz pastelul- sunt mai puțin dorite pe acest site. Referitor la valoarea textelor, cum pot fi altfel apreciate decât după postare?
pentru textul : Ghiocelul și vântul dedurerea încheieturiii mâinii revine obsesiv, ca, de fapt, construcția întregului poem, care se revarsă peste cititor precum valurile mării. poemul pare a fi scris pe plaja oceanului cu dor de originea sinelui.
pentru textul : atît îmi doream... ▒ deDoamna Ştefan,
pentru textul : după-amiază de sâmbătă depa, pa
am înțeles: toate acele lucruri care - t.a.l.c.
pentru textul : t. a. l. c. deDa, aşa e, unele puncte nu-şi au locul, prin urmare le-am dibuit şi ȋnlocuit…
Voi ȋncerca să fiu mai critică cu ceea ce postez, n-aş (mai) vrea să induc acest sentiment de déjà-citit :) …
Mulţumesc pentru timpul petrecut aici. :)
pentru textul : Antipoem defrancisc - sper să fie și unul dintre semnele unei renașteri în fiecare dintre noi, în sensul reîntoarcerii la firea cea bună a limbii române. profetul - atât cât pot și când pot, vreau să fiu și eu alături de cei ce mai inspiră în ritmul armoniilor născute de cuvânt. Cu drag
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea deioana, ai vorbit aici mai bine si mai frumos decat am reusit eu. este un poem al limitelor gandirii, un blestem in care poetul se autodenunta ca demiug si geniu rau. functia lui, necesara dar nu si suficienta, poate consta intr-o incercare de taiere, intru insanatosire sau moarte. dar, orice dumnezeu razbunator vrea binele, iar blestemul iubirii lui este un arc de cerc. in privinta versului amintit, ma voi gandi. pana atunci spun ca strazile pot fi intelese ca drumuri, cautari, alegeri etc. iar stransul in intuneric, renuntarea mersului ptr a opri curgerea. dar aceasta e o nebunie multumesc
pentru textul : crucile deSpui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
pentru textul : În mână cu un felinar de vânt defață/verso aplecată cu grație- aici am un veșmânt aproape transparent de balerină iar dincolo în picioare- pe veșmânt apar flori mari de margarete aici profilul meu sapă în umbra unui zid strâns cutat ca materia grea a unui aluat ca un borhot de granit se revarsă peste orice deschidere mușchi cangrenat pe verso desenul trupului meu se împuținează cu o mișcare bruscă a foii zidul se revarsă acum și peste mine cu mozoleala de mortar ce se strânge repede circular în jurul gâtului coboară pe umeri foșnind gros/ mai departe pe altă fantă postura nouă: arlechin trist cu mâinile îndreptate în față spre noi pe verso: cu o mână împinge-nainte aerul să nu lase loc nimănui cu cealaltă-și acoperă chipul pe care i-l știu pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat aici într-o rochie albă cu alt trup pe care-ncerc să-l cunosc sub mătase pâlpâie lanțuri foșnetul pe care-l fac ridicând poala de crin tulbură somnul unei păsări care se- înalță lângă mine aripile sunt îndreptate în sus pe verso- cealaltă mișcare a zborului cu aripile în jos în fiece clipă ating ușița secretă a clipei în care voi intra sunt împrăștiată ca în cărțile de ghicit aici sunt încolăcită ca o piatră doar ideile lucrează-n întuneric. o piatră. zumzet sfărâmicios dincolo un zeu obosit se așază pe mine deschide: cineva mă coase acum într-o piele străină de sub noi pleacă o potecă roșie până la zidul de pe partea cealaltă pe varul alb se profilează un bărbat în salopetă albastră care-ncearcă să mă prindă de trupul nou când sar coarda sus-jos-sus-jos peste versul acesta mic al meu reptil
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deBianca, mulțumesc pentru părere. am să reiau acest poem cât de curând. ai dreptate, ceva scârțâie acolo.
pentru textul : O umbră în plus denicodem, că ești într-un juriu sau la o catedră, nu cred că interesează pe nimeni delirul tău...
pentru textul : de dimineaţă depovestește-mi despre copilăria ta:)!
probabil ca ar fi mers un titlu de genul "ochiul aproape închis" mai degraba. atmosfera sugerata de text e reusita. un text care trebuie citit de mai multe ori
pentru textul : Ochiul închis deMister Andu, gestul tău mă bucură și îți mulțumesc. Sunt onorat de faptul că pot posta aici. Mulțumesc de asemenea celor care au făcut posibil acest fapt. Într-adevăr oamenii se mai schimbă, însă amintirile rămân. Spor la scris!
pentru textul : nais tu mit iu deMultumesc pentru opinii, ca asa se cuvine in debut. Rafael, inceputul este o trimitere la altceva din care s-au inspirat filmele americane vechi, cum bine zici (oare stii ce? jur ca nu). Obsesiile romanilor nu stiu daca au loc aici, ma abtin cu greu sa nu-ti raspund cu aceeasi moneda pentru ca ar fi aiurea, aici pe H parca nu era loc de aiureli din astea ... Lucian, mai laconic si mai absurd decat atat e greu sa fii. Cum adica "un poem fortat"... si apoi "sugerat de titlu" ? La asa comentarii, multumesc deci cum ziceam si HALAL ! Andu
pentru textul : excalibur deAcuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
pentru textul : boaba de strugure deDiscuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
pentru textul : oolong tea deSi eu iti multumesc. Intr-adevar, strofa 3 e cheia. as fi putut sa scriu textul intr-un stil mai aproape de ce se scrie azi. Poate am sa-l rescriu
pentru textul : Copacul (Psalm) dePagini