Calm, liniște, melancolie. Toate într-un poem grizonat pe alocuri, acolo unde amintirile nu uită să tacă încuviințând gerului. Mi-e dor de cicoare cu miere și lapte.
poemul tau are tonusul unui bandaj alb infasurat pe o rana. degaja o stare de suferinta, dar si de sigura vindecare in fiecare cuvant, desi nimic nu se poate remarca in parte aici. in intreg, dupa ce este citit, poemul pare a se personaliza intr-o asistenta socio-medicala. cineva care face si iti spune orice, numai pentru a te rupe de realitatea cruda in care te afli. ipoteic vorbind, binenteles. titlului cred ca i-ar fi stat mult mai bine scris intreg.
Izbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
Bianca, Multumesc, voi asculta sfaturile tale. Culoarea este la alegere, inca o data iti datorez multumiri pentru aprofundarea acelui vers din paranteza. Cat priveste "marca" Bobadil, nu stiu ce sa zic... noi ne cunoastem de o vreme, nu stiu daca exista asa ceva poate in afara concursurilor mele care au reusit sa stimuleze imaginatia poetica in mod atat de pozitiv pe agonia s-au enervat pe acolo niste oameni cu vederi foarte inguste. In rest, poate este ironia... poate, dar la 44 de ani am adunat si o viziune ironica asupra vietii :-) Multumesc inca o data si voi incerca sa ma limitez la text in comm-uri, dar asta e foarte greu. Si nici macar nu cred ca e un "must be" daca nu devine atac la persoana... Pentruca un text este legat de autorul (autoarea lui) intrinsec... eu i-am spus Marinei "autosuficienta" pentru ca, iata, nu a mers mai departe cu interpretarea taxand un vers ca o insiruire oarba de cuvinte fara sens... Ma rog, ma voi conforma. Andu
Textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm, şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
Aranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
Nici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
scrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
De acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
Uneori textele mai vechi sunt infinit mai bune decit cele noi, fortate de scurtarea timpului. Alvin Toffler pomeneste de accelerare si nerabdarea mediei electronice. Traim absurdul ca un text mai vechi de 7-10 zile e ingropat si uitat in beciurile electronice ale netului. O sa ajungem la situatia in care un text citit este imediat distrus ca sa evitam rusinea invechirii. Eu as sta pe un pod Calatrava cu ochii inchisi incercind sa ghicesc ce ne va aduce comunicatia viitorului. Mai am o vorba despre "legi" . Omenirea a dat tot ce e mai bun in epocile de maxima libertate si flexibilitate . In dosul gratiilor arta se sufoca si piere.
Este vorba de viata reala vazuta ca pe un cosmar. Imaginile nu sunt una in continuarea celeilalte, sunt confuze ca si un puzzle. Este o incercare de a scapa de toate obstacolele ("strig") care are ca finalitate refugiul intr-o personalitate de gheata, un "castel funebru", o minte rece.
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
Scrierile lui Vlad Turburea , poezie sau proză scurtă sunt surprinzatoare, te conduc într-un univers calm, de poveste, ca în secunda următoare să te facă să simți tristețea. Adânc, de parcă cuvântul se transformă într- un stilet cu mâner aurit. Admir usurinta de a îmbina contrastele si pentru aceasta arta las semnul meu.
Observaţii succinte privind limbajul/expresivitatea
*" I-ascult necuvântul" - despre "cuvânt s-a spus tot. Nu ştiu dacă exagerez când afirm că nu se mai poate spune ceva despre el astfel încât acel ceva să formeze patente literare; ba mai mult, nici măcar ceva care să incite. La fel şi despre "necuvânt", cu atât mai mult cu cât el, în cazul d-voastră, formează o metaforă antagonică (efect stilistic care începe să apună). Totodată, versul d-voastră (şi din considerentele de mai înainte) este un clişeu.
* "privindu-i muţenia" - aproximativ ca în cazul de mai sus, cu deosebirea că aici, datorită ariei lexicale ceva mai restrânsă, sintagma nu mai este aşa prăfuită. În treacăt fie spus, imaginea reflectată de acel emistih nu este una creată, nici una surprinsă, ci este una redată; aşadar, un minus liric.
* "Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra" - aici e un exemplu de "frumos" care nu spune nimic; un retorism rezultat din măreţia cuvântului (şi nu din pedantism) care înghite orice posibil substrat. "Somn/ trezii/ iluzii" sunt atât de mari, încât suportă, în acelaşi timp, aproape toate sensurile, dar poate să le şi respingă. Dacă mi-aş permite un sfat aici, acela ar fi: feriţi-vă de "cuvinte mari", sugeraţi-le prin "cuvinte mici", dacă e musai.
* "părăsesc nemişcarea" - idem punctul doi.
Observaţii privind tehnica exterioară - versificaţia
* în linii mari, aţi abordat un ritm amfibrahic, dodeca şi endecasilab, obţinând astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Ritmul, însă, se pierde de multe ori; atunci, prozodia devine iritantă. Decât o prozodie proastă, mai bine una deloc :)
* versul 1, v3, v4, v5,6,7 şi v9 suferă.
* mu-ţe-ni-e; slu-ţe-ni-e; nu mu-ţe-nie Nu cred că principiul minimului efort a ajuns într-atât de departe încât acestor două cuvinte să le fie schimbat hiatul în diftong.
* cu excepţia rimelor înalt-bazalt/ piatra-Hatra (rare), celelalte sunt sărace.
* a treia vrigulă din versul 1, strofa 3, trebuie ştearsă.
...În concluzie, referindu-mă puţin şi la intrinsecul textului, nu cred că v-ar strica o reinventare a stilului; dacă nu şi formală şi ideatică, măcar una dintre acestea. Personal, aş începe prin lexic, aş continua prin părăsirea reflexelor pur clasice (inversiunea ar fi unul dintre ele), m-as orienta după metafore care să nu fie alterate de-o ambiguitate exagerată şi să fie, dacă nu originale şi şocante, măcar personale şi decente; aş aborda alte forme (personalziate, de ce nu) etc.
...Spertând că am fost cât de cât util, vă doresc o noapte plăcută!
înfiorător de adevărat și (conform părerii mele) elegant acest poem, Virgil. la fel cum, pe lângă morala pertinentă, îmi place și modul în care introduci atent finalul excepțional ( nu e un cuvânt mare): prețul acestor lucruri e mai sigur decît nodul unui ștreang un poem scris dintr-o suflare, cu o experiență de viață la care, probabil, voi avea acces cândva.
Finalul nu îmi sună foarte bine. De exemplu "la dimineaţă" deşi are o tonalitate arhaică,dă senzaţia de atemporalitate, în alt context, în combinaţia dată nu sună foarte poetic.
Dorin: da, cred că orice schimbare de stil, orice încercare de a scrie poezie într-un registru nou ( cum e cazul aici) poate fi privită ca un experiment. asta nu înseamnă că orice poezie e un experiment şi orice experiment e o poezie în sine. e discutabil:)
Silviu: poezia e o minciună atunci când probabil nu empatizezi cu ceea ce am scris, şi mă îndoiesc că ai putea cumva pentru că e un poem destul de abstract, fără prea multe generalizări. într-o poezie, lipsa generalizărilor, a adevărurilor general acceptate ( valabile) sau a unor cadre veridice, provenite din realitatea imediat apropiată, poate fi o piedică pentru cititori, într-adevăr. e un risc pe care mi-l asum uneori.
Cristina: mulţumesc, mă bucur că ţi-a plăcut partea aceea :)
foarte încîlcit text. cred că ar fi benefic ca autorul să își citească textele cu voce tare înaite de a le publica. să se pună în locul celui ce citește și să se întrebe dacă îi place ce citește, dacă îi transmite ceva în mod liric. am citit textul de mai multe ori și mi-a lăsat senzația unui text confuz și nereușit. de exemplu, acea explicație din versul doi te face să te tot întrebi ce legătură logică sau metafizică poate avea cu versul unu. de fapt determinantele sărind de la primul vers pînă la versul 5 sînt foart greu de urmărit. și apoi ajungi să te întrebi:... ce sînt alea... brațele... îmblînzirii? greu de imaginat.
expresia „viul realității” sună aproape tautologic.
ultima întrebare a textului vine așa din senin și habar nu ai ce legătură are cu restul.
doar simple observații.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru intervenţia ta. ar fi fost prea simplă enumeraţia, pe când aşa, groapa devine obsesivă, un teritoriu care adânceşte...
mulţumesc!
pentru textul : gropar deaș vrea să definești "Este o coincidență " în acest context și nu ce ți s-a întâmplat în alte locuri.
pentru textul : Primul cerc debineinteles Ela, niciodata vineri...ai inteles.
pentru textul : niciodată vineri deCalm, liniște, melancolie. Toate într-un poem grizonat pe alocuri, acolo unde amintirile nu uită să tacă încuviințând gerului. Mi-e dor de cicoare cu miere și lapte.
pentru textul : simetrii depoemul tau are tonusul unui bandaj alb infasurat pe o rana. degaja o stare de suferinta, dar si de sigura vindecare in fiecare cuvant, desi nimic nu se poate remarca in parte aici. in intreg, dupa ce este citit, poemul pare a se personaliza intr-o asistenta socio-medicala. cineva care face si iti spune orice, numai pentru a te rupe de realitatea cruda in care te afli. ipoteic vorbind, binenteles. titlului cred ca i-ar fi stat mult mai bine scris intreg.
pentru textul : TDPMN deIzbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
pentru textul : Reportaj de la război deBianca, Multumesc, voi asculta sfaturile tale. Culoarea este la alegere, inca o data iti datorez multumiri pentru aprofundarea acelui vers din paranteza. Cat priveste "marca" Bobadil, nu stiu ce sa zic... noi ne cunoastem de o vreme, nu stiu daca exista asa ceva poate in afara concursurilor mele care au reusit sa stimuleze imaginatia poetica in mod atat de pozitiv pe agonia s-au enervat pe acolo niste oameni cu vederi foarte inguste. In rest, poate este ironia... poate, dar la 44 de ani am adunat si o viziune ironica asupra vietii :-) Multumesc inca o data si voi incerca sa ma limitez la text in comm-uri, dar asta e foarte greu. Si nici macar nu cred ca e un "must be" daca nu devine atac la persoana... Pentruca un text este legat de autorul (autoarea lui) intrinsec... eu i-am spus Marinei "autosuficienta" pentru ca, iata, nu a mers mai departe cu interpretarea taxand un vers ca o insiruire oarba de cuvinte fara sens... Ma rog, ma voi conforma. Andu
pentru textul : avon cosmetics deTextul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul
şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm,
şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
Cu intenții bune, Mariana!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. derefac greșelile de ortografie: "mesajul său" multumesc pt. întelegere
pentru textul : mulțimea vidă deAranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
pentru textul : raiul de la marginea potirului dealma, stare autentica nu exista. cat despre ritm - nu e decat o lepadare a pielii, depinde de exercitiu...
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deNici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
pentru textul : poetul I descrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
vă mulţumesc pentru atenţie, remus ştefan
pentru textul : Alb şi roşu deSeară liniștită, cu miros de pâine caldă.
pentru textul : apus deSilviu, multumesc pentru semn.
De acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
pentru textul : plâns acaju deUneori textele mai vechi sunt infinit mai bune decit cele noi, fortate de scurtarea timpului. Alvin Toffler pomeneste de accelerare si nerabdarea mediei electronice. Traim absurdul ca un text mai vechi de 7-10 zile e ingropat si uitat in beciurile electronice ale netului. O sa ajungem la situatia in care un text citit este imediat distrus ca sa evitam rusinea invechirii. Eu as sta pe un pod Calatrava cu ochii inchisi incercind sa ghicesc ce ne va aduce comunicatia viitorului. Mai am o vorba despre "legi" . Omenirea a dat tot ce e mai bun in epocile de maxima libertate si flexibilitate . In dosul gratiilor arta se sufoca si piere.
pentru textul : El Conqueridor deEste vorba de viata reala vazuta ca pe un cosmar. Imaginile nu sunt una in continuarea celeilalte, sunt confuze ca si un puzzle. Este o incercare de a scapa de toate obstacolele ("strig") care are ca finalitate refugiul intr-o personalitate de gheata, un "castel funebru", o minte rece.
pentru textul : Teenage angst defoarte mult, Iulia!
pentru textul : spațiu deEste un site de poezie .Am lasat un astfel de comentariu si pe alt site unde activezi si unde sigur ai citit poezia fara a cunoaste autorul.
pentru textul : Cântec deEu nu am nimic sa iti reprosez in aceasta clipa. Mi-am propus sa iti citesc poeziile.
pentru textul : rugaminte importanta depe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
pentru textul : domnul salvează regina deScrierile lui Vlad Turburea , poezie sau proză scurtă sunt surprinzatoare, te conduc într-un univers calm, de poveste, ca în secunda următoare să te facă să simți tristețea. Adânc, de parcă cuvântul se transformă într- un stilet cu mâner aurit. Admir usurinta de a îmbina contrastele si pentru aceasta arta las semnul meu.
pentru textul : autobuz fără destinaţie deiti multumesc mult paul. iti multumesc mai ales pentru ca asta este una din poeziile la care tin. poate pentru ca e sincera.
pentru textul : Fast forward deObservaţii succinte privind limbajul/expresivitatea
*" I-ascult necuvântul" - despre "cuvânt s-a spus tot. Nu ştiu dacă exagerez când afirm că nu se mai poate spune ceva despre el astfel încât acel ceva să formeze patente literare; ba mai mult, nici măcar ceva care să incite. La fel şi despre "necuvânt", cu atât mai mult cu cât el, în cazul d-voastră, formează o metaforă antagonică (efect stilistic care începe să apună). Totodată, versul d-voastră (şi din considerentele de mai înainte) este un clişeu.
* "privindu-i muţenia" - aproximativ ca în cazul de mai sus, cu deosebirea că aici, datorită ariei lexicale ceva mai restrânsă, sintagma nu mai este aşa prăfuită. În treacăt fie spus, imaginea reflectată de acel emistih nu este una creată, nici una surprinsă, ci este una redată; aşadar, un minus liric.
* "Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra" - aici e un exemplu de "frumos" care nu spune nimic; un retorism rezultat din măreţia cuvântului (şi nu din pedantism) care înghite orice posibil substrat. "Somn/ trezii/ iluzii" sunt atât de mari, încât suportă, în acelaşi timp, aproape toate sensurile, dar poate să le şi respingă. Dacă mi-aş permite un sfat aici, acela ar fi: feriţi-vă de "cuvinte mari", sugeraţi-le prin "cuvinte mici", dacă e musai.
* "părăsesc nemişcarea" - idem punctul doi.
Observaţii privind tehnica exterioară - versificaţia
* în linii mari, aţi abordat un ritm amfibrahic, dodeca şi endecasilab, obţinând astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Ritmul, însă, se pierde de multe ori; atunci, prozodia devine iritantă. Decât o prozodie proastă, mai bine una deloc :)
* versul 1, v3, v4, v5,6,7 şi v9 suferă.
* mu-ţe-ni-e; slu-ţe-ni-e; nu mu-ţe-nie Nu cred că principiul minimului efort a ajuns într-atât de departe încât acestor două cuvinte să le fie schimbat hiatul în diftong.
* cu excepţia rimelor înalt-bazalt/ piatra-Hatra (rare), celelalte sunt sărace.
* a treia vrigulă din versul 1, strofa 3, trebuie ştearsă.
...În concluzie, referindu-mă puţin şi la intrinsecul textului, nu cred că v-ar strica o reinventare a stilului; dacă nu şi formală şi ideatică, măcar una dintre acestea. Personal, aş începe prin lexic, aş continua prin părăsirea reflexelor pur clasice (inversiunea ar fi unul dintre ele), m-as orienta după metafore care să nu fie alterate de-o ambiguitate exagerată şi să fie, dacă nu originale şi şocante, măcar personale şi decente; aş aborda alte forme (personalziate, de ce nu) etc.
...Spertând că am fost cât de cât util, vă doresc o noapte plăcută!
pentru textul : Sfinx deînfiorător de adevărat și (conform părerii mele) elegant acest poem, Virgil. la fel cum, pe lângă morala pertinentă, îmi place și modul în care introduci atent finalul excepțional ( nu e un cuvânt mare): prețul acestor lucruri e mai sigur decît nodul unui ștreang un poem scris dintr-o suflare, cu o experiență de viață la care, probabil, voi avea acces cândva.
pentru textul : tăcerea hienei deFinalul nu îmi sună foarte bine. De exemplu "la dimineaţă" deşi are o tonalitate arhaică,dă senzaţia de atemporalitate, în alt context, în combinaţia dată nu sună foarte poetic.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deDorin: da, cred că orice schimbare de stil, orice încercare de a scrie poezie într-un registru nou ( cum e cazul aici) poate fi privită ca un experiment. asta nu înseamnă că orice poezie e un experiment şi orice experiment e o poezie în sine. e discutabil:)
pentru textul : atât de absurd deSilviu: poezia e o minciună atunci când probabil nu empatizezi cu ceea ce am scris, şi mă îndoiesc că ai putea cumva pentru că e un poem destul de abstract, fără prea multe generalizări. într-o poezie, lipsa generalizărilor, a adevărurilor general acceptate ( valabile) sau a unor cadre veridice, provenite din realitatea imediat apropiată, poate fi o piedică pentru cititori, într-adevăr. e un risc pe care mi-l asum uneori.
Cristina: mulţumesc, mă bucur că ţi-a plăcut partea aceea :)
foarte încîlcit text. cred că ar fi benefic ca autorul să își citească textele cu voce tare înaite de a le publica. să se pună în locul celui ce citește și să se întrebe dacă îi place ce citește, dacă îi transmite ceva în mod liric. am citit textul de mai multe ori și mi-a lăsat senzația unui text confuz și nereușit. de exemplu, acea explicație din versul doi te face să te tot întrebi ce legătură logică sau metafizică poate avea cu versul unu. de fapt determinantele sărind de la primul vers pînă la versul 5 sînt foart greu de urmărit. și apoi ajungi să te întrebi:... ce sînt alea... brațele... îmblînzirii? greu de imaginat.
pentru textul : atât de vie deexpresia „viul realității” sună aproape tautologic.
ultima întrebare a textului vine așa din senin și habar nu ai ce legătură are cu restul.
doar simple observații.
poti sa nu poti ca sa
pentru textul : smog deHello Nicole, je te remerçie beaucoup. J'ai fait les corrections. Oui, le text est maintenant bien plus fluide
pentru textul : Flash-back dePagini