Nuta Craciun, iti multumesc pt apreciere da, era un typo cuvantul acela imi cer scuze pt intarzierea raspunsului iti doresc o primavara minunata si multa inspiratie
Iulia, nu stiu daca din dorinta de a surprinde esenta, nu reduc uneori totul la nimic:) multumesc ca ai adus citatul din Cioran, eleganta exprimarii lui nu suporta comparatie... doar ideea cu tipatul, ne mai impinge inainte cativa pasi tremurati ... Ioana, „tipatul” ar putea fi si semn de viata, sau ... „echilibrul” (cu carjele de rigoare) :) da, pasarea ca si timpul, sunt unele din motivele carora eu le atribui multe sensuri... multumesc de cuvintele voastre, ma bucur ca v-ati rasucit in acelasi dor, care nu este intotdeauna o lipsa, uneori poate fi un preaplin.
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
Da, Virgil, asta am vrut să spun cu "negreşit" ("cu regularitate"); dar m-am jucat puţin, ironic, cu vorba, încercând să sugerez o regularitate insistentă, care nu te iartă cu niciun chip. Mă bucură, însă, că suntem pe aceeaşi lungime de undă în privinţa subliteraturii şi a imposturii literare.
Aceeaşi stimă pentru felul în care înţelege Sebi lucrurile.
textul îmbină frumos mai multe simboluri biblice cu drag de poezie. să dăruieşti un dram de suflet pe un vârf de cuţit este un semn de iubire. aşa văd eu din ceea ce spui, de exemplu în strofa a treia. şi tu descoperi în finalul fericirilor toată iubirea pe pământ
da, am cittit textul. pentru prima dată. ca pe un măr crud pe stomacul gol. și l-am invidiat pentru că poate să fie așa puțin teologic fără să agreseze. să fie personal fără să deranjeze. singurul lucru care m-a deranjat este superfluul din versul „arme cu care să ne apărăm”
... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.
ehee, bine-ai trecut pe-aci, nicodem! zici tu bine despre soarte si fantani de altele decat astea de ne-am cam saturat de ele... In rest, galben si maci!:)
Ariana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
De ce ti-a fost frica, pana acum, se pare ca nu scapi. Intr-adevar, poezia asta se deschide: "ca un fluviu rascolit de tenebre/ pe sub un pod / iarna". Sa vedem ce mai urmeaza. Sper sa nu fie o simpla intamplare.
Regãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
sunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
un poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
Robert, textul acesta este inacceptabil pe Hermeneia. Cred ca pe undeva prin regulament scrie despre textele care sin acceptate aici:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
Strofa a treia face toți banii (luați pe ultimul film). Finalul e oarecum europenizat. E bun textul, poate puțin cam aglomerat în nume în detrimentul imaginilor.
Ma bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
tooley: foetusul nu este o persoana, deoarece persoana inseamna fiinta constienta de sine, prin urmare... bolile genetice grave sau sida etc, legitimeaza avortul? este moral sa faci un copil in romania de azi? astept sugestii.... ps: nimeni nu stie voia Domnului....
Dragă Marinela, ai un titlu ce merită o poezie asemenea lui. Trebuie să recunosc, acesta m-a atras pentru a lectura poemul. "Sfaturile" mele sunt clasice, oricine ți le-ar da: renunță la construcțiile genitivale : "caleașca Pământului", împrospătează verbele și substantivele, fii atentă la imaginea pe ansamblu... și ferește-te de locurile comune. Cum observ că ești o fire sensibilă, dar și capabilă de progrese, las acest semn cu dorința ca trecerea mea să fie, cât de cât, utilă. De oi vrea și tu:)! am reținut cu plăcere aceste versuri ce m-au determinat să las un semn: un secol de răni se-mplinește între două secunde bizare cu gânduri bune, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi se pare că ai vrut să impresionezi cu acest oximoron, dar cred că ai căzut în banalitate. părere personală. sine ira:)
pentru textul : Colorado deacum am sters, nu erau pe pagina mea! asta a fost si motivul pentru care am repostat. imi cer scuze din nou!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși deaş zice atenţie la cuvîntul "pepită". prin definiţie nu poate fi decît din aur.
pentru textul : am motivele mele decontinui să citesc...
Nuta Craciun, iti multumesc pt apreciere da, era un typo cuvantul acela imi cer scuze pt intarzierea raspunsului iti doresc o primavara minunata si multa inspiratie
pentru textul : Doliu deIulia, nu stiu daca din dorinta de a surprinde esenta, nu reduc uneori totul la nimic:) multumesc ca ai adus citatul din Cioran, eleganta exprimarii lui nu suporta comparatie... doar ideea cu tipatul, ne mai impinge inainte cativa pasi tremurati ... Ioana, „tipatul” ar putea fi si semn de viata, sau ... „echilibrul” (cu carjele de rigoare) :) da, pasarea ca si timpul, sunt unele din motivele carora eu le atribui multe sensuri... multumesc de cuvintele voastre, ma bucur ca v-ati rasucit in acelasi dor, care nu este intotdeauna o lipsa, uneori poate fi un preaplin.
pentru textul : mă-ntorc în dor deFelicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
pentru textul : La température, c'est de la poudre à canon deAndrei, am citit o parte dintre poemele tale. Eşti talentat şi sensibil. Mulţumesc pentru gest, îţi doresc succes în tot ce faci.
Tania, îţi mulţumesc din suflet.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deDa, Virgil, asta am vrut să spun cu "negreşit" ("cu regularitate"); dar m-am jucat puţin, ironic, cu vorba, încercând să sugerez o regularitate insistentă, care nu te iartă cu niciun chip. Mă bucură, însă, că suntem pe aceeaşi lungime de undă în privinţa subliteraturii şi a imposturii literare.
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deAceeaşi stimă pentru felul în care înţelege Sebi lucrurile.
Alexandru Ioan Despina, nu ştiu de ce ştiam că te-ai retras de pe site... So, felicitări atât pentru premiul acesta, cât şi pentru altele de curând!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deGeorge, multumesc frumos de apreciere si rezonanta.
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deun poem frumos! remarc in toate poeziile tale recente, o emotie mereu proaspata!
pentru textul : sânii cameliei detextul îmbină frumos mai multe simboluri biblice cu drag de poezie. să dăruieşti un dram de suflet pe un vârf de cuţit este un semn de iubire. aşa văd eu din ceea ce spui, de exemplu în strofa a treia. şi tu descoperi în finalul fericirilor toată iubirea pe pământ
pentru textul : Lumi secundare deda, am cittit textul. pentru prima dată. ca pe un măr crud pe stomacul gol. și l-am invidiat pentru că poate să fie așa puțin teologic fără să agreseze. să fie personal fără să deranjeze. singurul lucru care m-a deranjat este superfluul din versul „arme cu care să ne apărăm”
pentru textul : Cantata în mi minor de... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.
pentru textul : Trupul gol al deșertului deehee, bine-ai trecut pe-aci, nicodem! zici tu bine despre soarte si fantani de altele decat astea de ne-am cam saturat de ele... In rest, galben si maci!:)
pentru textul : imagine deAriana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
pentru textul : Alétheia deDe ce ti-a fost frica, pana acum, se pare ca nu scapi. Intr-adevar, poezia asta se deschide: "ca un fluviu rascolit de tenebre/ pe sub un pod / iarna". Sa vedem ce mai urmeaza. Sper sa nu fie o simpla intamplare.
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor deRegãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
pentru textul : de regăsire desunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
pentru textul : Toamna deun poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
pentru textul : când îngerul își imaginează deRobert, textul acesta este inacceptabil pe Hermeneia. Cred ca pe undeva prin regulament scrie despre textele care sin acceptate aici:
pentru textul : Dintre bucăţi de16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
de unde țâșnesc și după cât timp crâmpieile care ajung în stadiul conștient sub mantia generoasă a poeziei.
pentru textul : dezmierdare deDoina, îți mulțumesc de cuvânt!
Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deStrofa a treia face toți banii (luați pe ultimul film). Finalul e oarecum europenizat. E bun textul, poate puțin cam aglomerat în nume în detrimentul imaginilor.
pentru textul : Nippon kouhii deMa bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
pentru textul : cei care iubesc se grăbesc să plece detooley: foetusul nu este o persoana, deoarece persoana inseamna fiinta constienta de sine, prin urmare... bolile genetice grave sau sida etc, legitimeaza avortul? este moral sa faci un copil in romania de azi? astept sugestii.... ps: nimeni nu stie voia Domnului....
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) denu stiu daca meterez ci poate o limita de hotar. thanks a lot for your interest on this text.
pentru textul : Survivivore deDragă Marinela, ai un titlu ce merită o poezie asemenea lui. Trebuie să recunosc, acesta m-a atras pentru a lectura poemul. "Sfaturile" mele sunt clasice, oricine ți le-ar da: renunță la construcțiile genitivale : "caleașca Pământului", împrospătează verbele și substantivele, fii atentă la imaginea pe ansamblu... și ferește-te de locurile comune. Cum observ că ești o fire sensibilă, dar și capabilă de progrese, las acest semn cu dorința ca trecerea mea să fie, cât de cât, utilă. De oi vrea și tu:)! am reținut cu plăcere aceste versuri ce m-au determinat să las un semn: un secol de răni se-mplinește între două secunde bizare cu gânduri bune, paul
pentru textul : Graniță de culoarea sângelui depentru interesul arătat textului. Analiza pe care o faci aici mă determină să cred că sunt pe drumul cel bun.
pentru textul : Neînţelesul joc al rătăcirii deMă bucură faptul că parcurgeți o parte din paginile mele, am înțeles nuanțarea aprecierii pe părți și vă mulțumesc pentru recomandarea dvs.
pentru textul : Pe unde nuferii galbeni au înflorit dePagini