De la catafatic la apofatic :) Interesant pentru Virgil ca incearca sa construiasca astfel discursul poetic... oricum pana la urma ajungi tot la greci, apolinic sau dionsisiac :)
Virgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
Hm, când să trag ușa, văd șase creioane colorate. Supeeerb scris, frumos cum sensul cel de adânc al lucrurilor se ascunde în micile lucruri de suprafață. Minunate găselnițe accentuatoare de text, nu mai stăm să le enumerăm, le găsiți și singuri. Apoi privirile acelea atente de copil, apoi degetul cel topitor și desenator. "Nicolici, poți tu, poți Nicolici?" O desfătare de citit și de înțeles. Creioanele! Peniță. Să încheiem frumos. Vine un timp pentru toate.
ca de obicei, textul asta al tau imi pare ca un drog. il citesti si nu stii sigur unde incepe fantasticul si unde ai lasat realitatea. imi da senzatia ca e ca un castel de nisip aparut in mijlocul unei sali de asteptare.
fara sa vrei, chiar asa, privind din afara, simti cum vocea aceea, din spatele cuvantului, se frange sub greutatea firului de nisip.
E un text introspectiv, cu multa durere, iar la durere omul are mai multe forme de aparare: intoarcerea la copilarie ( ,,Cerul albastru ca stânjeneii din primăvara de acasă" - stanjenii fiind numiti si irisi ); cautarea lui Dumnezeu si altele. E un dor imens de senin, de cer, de liniste, de iubire neconditionata. In momente de sfarseala, omul isi face procese de constiinta, ca inaintea mortii.
Adevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
Un text realizat cu iscusință în care finalul poartă amprenta unui adevărat cunoscător în ale artei sonetului: "Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume Am poposit, ca șarpele în Rai?" Reușit.
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
Copiii nostri nu sint copia noastra; au o personalitate a lor fiecare cind sint mici atit de accentuata incit important este sa te ingaduie, sa fii acceptat de ei in lumea lor. prieten poti fi cu ei mult mai tirziu, cind te vor intelege. Ai o fata sensibila Bianca si frumoasa. un experiment reusit din toate punctele de vedere.
Costa, daca mai vii pe la noi, fii bun si corecteaza aceste typo: -instealat -al atinge -astepata ("automat la ceea ce credem noi că ne aștepată acolo") -deabia si, daca imi permiti un sfat: "aeriseste" putin textul, delimiteaza niste paragrafe, fa ceva!...e tare greu lizibil asa cum e acum.
wow... nu mi-a venit să cred când am văzut penița de la tine. a trebuit să-mi chem colega de apartament ca să-mi confirme:)). încă sînt în stare de șoc:)
mulțumesc mult, nu mă așteptam!
drept, a fost o căutare lungă, dar tot e bine. măcar acum știu la ce sînt bună:)
textul e plin de locuri comune. aș rescrie strofa asta pentru imagine. numai un oraș poate să moară priveghindu-se-ntre stâlpi de lumină și-acoperindu-și fața cu giulgiul fumului ce urcă la cer.
Otilia, că mie mi-e frică de soare şi grâu.
faină ultima strofă. la versul "l-ai împărţit pentru noi doi" aş fi preferat l-ai împărţit între noi. nici "scăfârlie de floarea soarelui"
nu prea sună prea. (roată). dar un inginer agricol s-ar putea să mă contrazică.
uite unde cred eu că plusezi:
“apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică”
“Dar cinstiţi de-am fi ca gerul între pietre,
am râde îngropându-ne copilul de pe alţi părinţi,
ne-am rechema chimicalele ca pe câini”
“prin râma din peştele stins ar zbura,
cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,
din palma ta împăturită la margini,
cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,
mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
în pieptul altui mine,”
se vede – şi nu numai aici - cum cauţi să fugi de imagini uzate, să pari original şi în loc de rezultatul scontat ajungi la expresii artificiale.
primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.
apoi vin acele expresii artificiale(reiau doar cîteva) – cinstiţi ca gerul între pietre/ ne-am rechema chimicalele ca pe câini/ cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii
apoi - mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
în pieptul altui mine-
îmi aminteşte (de fapt tot ce am citat) de o maşină de tocat nuci. totul merge uns pînă cînd o coajă se prinde în grătar şi atunci auzi-cranţ cranţ!
îmi cer scuze dacă am comis o indiscreţie. Mă rog, "indiscreţia", dacă o putem numi aşa, a fost făcută de preş. USR Bacău, Calistrat Costin, în faţa publicului.
Eu nu am vrut decât să subliniez o chestie care mie se pare faină. Sentimentul matern, patern, e unul profund uman cu care nu avem de ce să ne ruşinăm. Dimpotrivă. Uite, eu de exemplu, în max 2 sapt, mai aştept un bebe şi mă crezi, Raluca, că aş vrea să urlu chestia asta? :)
A fost, repet, o chestie faină. Dacă trei din cinci laureate ale unui concurs cu peste 100 de participanţi sunt mămici,mă pune pe gânduri...:)
hai să fim sănătoşi, săne bucurăm de prunci,de viaţă,de tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu, cu toţic ei care preţuiesc adevăratele valori.
Am recitit poezia. I Îmi pare structurată pe trei momente diferite, trei stări de suflet, stări existențiale. Le reunește persoana prin experiența câștigată. Sufletul fărâmițat, în plutire liberă... în final...
eu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
eu nu am șters niciun text din pagina mea. De acest lucru te asigur. La mine în pagină, acum, nu figurează prima variantă a textului postat de mine în data de 15.06.2013, în jurul orei 14. Am descoperit că textul fusese radiat după ce mă întorsesem de la Brașov, duminica, la prânz. Textul a fost șters de altcineva în absența mea.
În consecință, Mariana Doina Leonte, eu aștept în continuare o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu textele mele pe acest site.
În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel.
Deci, aștept o explicație în legătură cu varianta întâia a acestui text, care nu se regăsește la mine pagină. Și apropo, am martori că între ora 20 seara, 15.06.2013 și între 13:00 16.06.2013, am fost la Poiana Brașov unde nu am avut acces la inteernet. Ori textul dispăruse în acest interval de timp. Înainte de plecarea mea la Poiană, textul era pe site.
nu am timp de asa ceva. cititi-l, e parerea unui filolog in varsta de 65 ani, care a citit biblioteci intregi, apoi a citit in intregime acest volum. merita sa fie insusita. mi s-a trimis parerea pe email. spor la lectura si la scris!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De la catafatic la apofatic :) Interesant pentru Virgil ca incearca sa construiasca astfel discursul poetic... oricum pana la urma ajungi tot la greci, apolinic sau dionsisiac :)
pentru textul : niciploaia deVirgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
pentru textul : Blind date deHm, când să trag ușa, văd șase creioane colorate. Supeeerb scris, frumos cum sensul cel de adânc al lucrurilor se ascunde în micile lucruri de suprafață. Minunate găselnițe accentuatoare de text, nu mai stăm să le enumerăm, le găsiți și singuri. Apoi privirile acelea atente de copil, apoi degetul cel topitor și desenator. "Nicolici, poți tu, poți Nicolici?" O desfătare de citit și de înțeles. Creioanele! Peniță. Să încheiem frumos. Vine un timp pentru toate.
pentru textul : șase creioane deAdriana, am citit versiunea ta care sincer să fiu, este mai bună decât originalul. Îți mulțumesc pentru trecere
pentru textul : shambala deimi pare bine sa te ravad cristina.
ca de obicei, textul asta al tau imi pare ca un drog. il citesti si nu stii sigur unde incepe fantasticul si unde ai lasat realitatea. imi da senzatia ca e ca un castel de nisip aparut in mijlocul unei sali de asteptare.
fara sa vrei, chiar asa, privind din afara, simti cum vocea aceea, din spatele cuvantului, se frange sub greutatea firului de nisip.
penita de la mine.
pentru textul : Nisipiri deeu înclin să cred că este un experiment vizual. Cel puțin atît cît înțeleg eu ideea de colaj poetic
pentru textul : Fulgere în Background deE un text introspectiv, cu multa durere, iar la durere omul are mai multe forme de aparare: intoarcerea la copilarie ( ,,Cerul albastru ca stânjeneii din primăvara de acasă" - stanjenii fiind numiti si irisi ); cautarea lui Dumnezeu si altele. E un dor imens de senin, de cer, de liniste, de iubire neconditionata. In momente de sfarseala, omul isi face procese de constiinta, ca inaintea mortii.
pentru textul : Dor de irişi de"Sînt un nesuferit. Mă gîndesc la ce am să scriu. " noh...dupa lectură, tăt ce mi-o venit a zîce îi: da' scrie, donmule, odata, nu ne mai chinui!
pentru textul : sînt un nesuferit deAdevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă deerata: "sa nu mai vedem si sa nu mai auzim" scuzati. eram coplesita.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deioan, mulțumesc pentru semn.
mă bucur că ți-a plăcut valul umplut cu... ape... :)
alex
pentru textul : poem de alungat singurătatea deDaniel, te asteptam cu drag la cenaclu! Si cu texte :).
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deUn text realizat cu iscusință în care finalul poartă amprenta unui adevărat cunoscător în ale artei sonetului: "Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume Am poposit, ca șarpele în Rai?" Reușit.
pentru textul : Sonet 147 deDomnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
pentru textul : Duel deCopiii nostri nu sint copia noastra; au o personalitate a lor fiecare cind sint mici atit de accentuata incit important este sa te ingaduie, sa fii acceptat de ei in lumea lor. prieten poti fi cu ei mult mai tirziu, cind te vor intelege. Ai o fata sensibila Bianca si frumoasa. un experiment reusit din toate punctele de vedere.
pentru textul : Blue Iulia deCosta, daca mai vii pe la noi, fii bun si corecteaza aceste typo: -instealat -al atinge -astepata ("automat la ceea ce credem noi că ne aștepată acolo") -deabia si, daca imi permiti un sfat: "aeriseste" putin textul, delimiteaza niste paragrafe, fa ceva!...e tare greu lizibil asa cum e acum.
pentru textul : Chasing pavements depe scurt şi cu prietenie:
pentru textul : în fiecare este o rație de stimă de"ce deștept îs" - ce deștept sînt
"domnișoară italiană" - domnișoară italiancă
da, și am uitat. aici ți-a scăpat un să după ar trebui: "de ce oare ar trebui bem latte în librării amorfe/ sau să adormim"
pentru textul : de ce ar trebui dewow... nu mi-a venit să cred când am văzut penița de la tine. a trebuit să-mi chem colega de apartament ca să-mi confirme:)). încă sînt în stare de șoc:)
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar demulțumesc mult, nu mă așteptam!
drept, a fost o căutare lungă, dar tot e bine. măcar acum știu la ce sînt bună:)
mi-am spus ca nici macar n-am sa-ti mai spun nimic. dar e pacat sa nu sti ca am trecut e aici.
am citit commentul lui yester si am zambit. eu iau din poezia ta asta:
"negustorul desfășoară baloți negri
direct pe iarbă
copacii foșnesc și femeile aleg
urcă rătăcite
în vagonul trăsurii de lemn
e timpul ca vulturii să-și rotească zborul
și mâinile albe să-mi lase trupul
culcat
cât mai departe" - mi-ai amintit de iele.
si inca ceva... mi se pare mie ca poezia asta a ta, si nu e singura, este ca sinuciderea unei parti din tine live - spectaculos si tacut.
pentru textul : Femeile se prind de pământ detextul e plin de locuri comune. aș rescrie strofa asta pentru imagine. numai un oraș poate să moară priveghindu-se-ntre stâlpi de lumină și-acoperindu-și fața cu giulgiul fumului ce urcă la cer.
pentru textul : Priveghi deOtilia, că mie mi-e frică de soare şi grâu.
pentru textul : când mă ţii de mână pe potecă se face că defaină ultima strofă. la versul "l-ai împărţit pentru noi doi" aş fi preferat l-ai împărţit între noi. nici "scăfârlie de floarea soarelui"
nu prea sună prea. (roată). dar un inginer agricol s-ar putea să mă contrazică.
Corectat. multumiri. Sunt in continuare devastat de porumbei, Sa vedeti cum arata masina mea dimineata ...
pentru textul : Cinema, Cinema deuite unde cred eu că plusezi:
“apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică”
“Dar cinstiţi de-am fi ca gerul între pietre,
am râde îngropându-ne copilul de pe alţi părinţi,
ne-am rechema chimicalele ca pe câini”
“prin râma din peştele stins ar zbura,
cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,
din palma ta împăturită la margini,
cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,
mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
în pieptul altui mine,”
se vede – şi nu numai aici - cum cauţi să fugi de imagini uzate, să pari original şi în loc de rezultatul scontat ajungi la expresii artificiale.
primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.
apoi vin acele expresii artificiale(reiau doar cîteva) – cinstiţi ca gerul între pietre/ ne-am rechema chimicalele ca pe câini/ cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii
apoi - mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deîn pieptul altui mine-
îmi aminteşte (de fapt tot ce am citat) de o maşină de tocat nuci. totul merge uns pînă cînd o coajă se prinde în grătar şi atunci auzi-cranţ cranţ!
îmi cer scuze dacă am comis o indiscreţie. Mă rog, "indiscreţia", dacă o putem numi aşa, a fost făcută de preş. USR Bacău, Calistrat Costin, în faţa publicului.
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deEu nu am vrut decât să subliniez o chestie care mie se pare faină. Sentimentul matern, patern, e unul profund uman cu care nu avem de ce să ne ruşinăm. Dimpotrivă. Uite, eu de exemplu, în max 2 sapt, mai aştept un bebe şi mă crezi, Raluca, că aş vrea să urlu chestia asta? :)
A fost, repet, o chestie faină. Dacă trei din cinci laureate ale unui concurs cu peste 100 de participanţi sunt mămici,mă pune pe gânduri...:)
hai să fim sănătoşi, săne bucurăm de prunci,de viaţă,de tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu, cu toţic ei care preţuiesc adevăratele valori.
Am recitit poezia. I Îmi pare structurată pe trei momente diferite, trei stări de suflet, stări existențiale. Le reunește persoana prin experiența câștigată. Sufletul fărâmițat, în plutire liberă... în final...
pentru textul : netulburarea apelor deeu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deeu nu am șters niciun text din pagina mea. De acest lucru te asigur. La mine în pagină, acum, nu figurează prima variantă a textului postat de mine în data de 15.06.2013, în jurul orei 14. Am descoperit că textul fusese radiat după ce mă întorsesem de la Brașov, duminica, la prânz. Textul a fost șters de altcineva în absența mea.
În consecință, Mariana Doina Leonte, eu aștept în continuare o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu textele mele pe acest site.
În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel.
Deci, aștept o explicație în legătură cu varianta întâia a acestui text, care nu se regăsește la mine pagină. Și apropo, am martori că între ora 20 seara, 15.06.2013 și între 13:00 16.06.2013, am fost la Poiana Brașov unde nu am avut acces la inteernet. Ori textul dispăruse în acest interval de timp. Înainte de plecarea mea la Poiană, textul era pe site.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. denu am timp de asa ceva. cititi-l, e parerea unui filolog in varsta de 65 ani, care a citit biblioteci intregi, apoi a citit in intregime acest volum. merita sa fie insusita. mi s-a trimis parerea pe email. spor la lectura si la scris!
pentru textul : Pentru toţi cei care au publicat în antologia Virtualia X defie cum zici tu... vorba aceea: „las` să fie și-un lup mâncat de oaie”
Seară bună,
pentru textul : terorism individual* deEugen.
Pagini