am cautat un exemplu in literatura in care barbatul sa isi aduca femeia pe aceeasi treapta a cunoasterii si nu am gasit... pe aceeasi treapta a initierii... apoi m-am intrebat daca penelope si ulise au fost suflete pereche... in alta ordine de idei poemele din aceasta serie sunt la granita dintre mistica unui crestinism oriental si legende pagane, oferind o reinterpretare a acestora... textul are mai multe tablouri.. primul e o trimitere spe athosul sufletesc, stiut fiind faptul ca pe muntele sacru nu urca picior de femeie, dar ca inima lui e inchinata Maicii Domnului (/ci pur și simplu iese din mormânt fericită că soarele ajunge nu numai pe vârfuri ci și la poale acolo unde femeia își deschide cuminte cartea cu rugăciuni inima ei fiind talpa muntelui/) in acelasi timp e o intrebare retorica.. pana uinde il putem urma pe celalalt in cunoastere? daca nu exista o individualizare a acestei intieri unde nici macar iubirea nu pătrunde.. a doua strofă cuprinde jocul de cuvinte dramă / drahmă generator de limbaj straniu... cum uneori vindem din noi bucată cu bucată să primenim locul pe unde știm că va răsări iubirea, ne coasem si descoasem pielea ca un stejar al lui mamvri... e mult de spus, oricum multumessc de trecere si meditatie, andrei...
"îmi înteleg singurătatea acum când mă uit în sufletul tău ca într-o fântână fără sfârșit" Nimic nu îi lasă orbului necunoașterea. Nimic nu îi oprește mersul cu degete lumini împrăștiind. Acest poem despre singurul lăcaș de alb este gândit parcă în coloane de ape, fără sfârșit. Nu iubire, ci înălțarea dincolo d eorice închipuire a ei. Nu vers căutat, ci ritmul unor pulsații creatoare, acolo unde cuvintele se articulează unul din altul, în metafore cuprinzătoare de sensuri concentrice. Desigur, uitarea își are rostul, când lași loc în tine apoi unei alte ierni, unui alt om, unui alt orb. Unui alt înger. Inspirație, viață lină și cer deschis ție, în timpurile nașterilor sfinte. Ela
Alma, cred că am deviat mult de la subiect. Acum ce facem? Psihanalizăm autorul și copilăria lui, ori îi interzicem să mai scrie în limba română doar pentru că avem impresia că el nu simte ori nu înțelege la fel ca toți ceilalți limba? Sau poate e vorba mai degrabă de un procedeu de înstrăinare a unui autor de ceea ce scrie și simte? Nu ai de unde să știi ce am simțit atunci când am scris un text sau altul, la fel cum nu ai de unde să știi ce copilărie am avut. Accept ideea că unora nu le place ce și cum scriu, la fel cum nici mie anumiți autori, însă, mai bune sau mai rele, sunt textele mele la care accept critici pertinente, dar până la urmă eu ca autor hotărăsc ce și cum, decizia îmi aparține. Eugen.
Stefan Doru Dancus, știm bine cât de împărțite sunt părerile în această privință. În anumită măsură, tind să îți dau dreptate, mai ales în ceea ce privește literatura română, dar pe de altă parte poate nici nu m-am aplecat eu suficient în căutări în această direcție. Marina, nici nu am pretins a fi mai mult decât un exercițiu. Optzecist să fie, dacă spui tu. Sincer? Nu. Nu știam că așa se numește perioada aceea a lui de început (parcă scria SF la începuturi?!), dar e interesantă apropierea ta.
am rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
Sunt un ratat fără pretenţii. Am scris şi tipărit vreo şapte cărţi, dar, din nefericire, am ratat să o scriu pe aia genială. Nu cred că sunt deştept, nici de aproape, nici de departe. Original? Nu, nu sunt original! S-ar putea ca nici Adam să nu fi fost original. Fac şi eu ce pot.
Sincere mulţumiri pentru răbdarea de a citi mizeria asta de text. Zapata
exista o adresa de email pentru asta. cred ca ti-am raspuns ori de cite ori m-ai intrebat ceva acolo. nu cred ca e civilizat sa vorbesti despre defecte la nivel de insesctar fara sa le numesti. este doar un mod de a improsca cu noroi. asta vorbeste mai mult despre intentii meschine de denigrare decit despre altceva.
Domnule Lucian Nincu, Intenția mea a fost sa sugerez în acest poem agresiunea artificialului asupra naturalului, faptul că omul contemporan este sortit să trăiască în mari aglomerări urbane, unde caracteristică este trepidația stresantă a vieții și în fața căreia frumusețea originară, lniștitoare a naturii este silită să se retragă. Va mulțumesc sincer pentru "vizită" și pentru "peniță" și vă doresc un an nou cu speranțe împlinite. La mulți ani!
imaginea cerului ca un făt şi ideea naşterii în ochi. o viziune. asemenea, trecerea "dintr-un cerc în altul" şi nicio durere apoi, "nicio urmă de nor".
acu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
una peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
versurile acestea rotunjesc poemul si pun amprenta Luminii ce infloreste dincolo de poem "lascive ploile vin peste noi ne întreabă a noapte și pleacă eu rămîn în tine o boală nedescoperită la timp tu un fel de cafea cu zahăr și moarte" exista zile in care versurile isi sarbatoresc menestrelul. un poem printre rindurile caruia intilnesc o voce de o sensibilitate deosebita.
o zi importanta pt Al: la 6 ani o portie de tort si o portie de Nietzsche imbinate intr un poem pe care ma bucur ca l-ati apreciat..cum ar fi spus si Bill (Mr. Shakespeare) daca ar fi fost invitat: 'I can no other answer make but thanks and tanks! :p
pentru forta mesajului poetic, pentru autenticitatea si plasticitatea constructiei poemului, pentru lejeritatea cu care vehiculezi idei... o modesta penita.am remarcat acest text demult, l-am tot citit si am meditat inainte de a-i acorda meritata distinctie. este un text dens, complex... eul liric trecand printr-o serie de transformari atitudinale, de la ironie si sarcasm la o iubire nedisimulata față de ungherul si stingherul plai romanesc. /pe nota de plată care miroase a piciorul pas înainte nu plânge dragă patrie nu pleca nicăieri câtă vreme mai ai în gură un dinte/
Costin, pentru ultimul tău comentariu din subsolul cestui text, ai un avertisment. Paul Blaj, mă așteptam ca tu să comentezi textele autorilor, nu comentariile comentatorilor. Parcă te mai atentionasem odată.
mihaela, nu fi naiva. și englezismele și arhaismele au fiecare rostul și locul lor. singura problemă este să îl găsești și să nu îl încurci. nu arunca pruncul împreună cu apa din lighean. franțuzisme sau englezisme, sau chiar germanisme sau slavisme s-au folosit, și încă cu succes, pînă și în literatura de dinainte de război și, de ce nu, chiar și eminescu le-a folosit. nu e nici o rușine sau greșeală să o faci... corect, cu gust, cu rost. și la fel este și cu arhaismele sau neologismele, sau regionalismele, etc. nu există culoare despre care un pictor adevărat să spună că nu se poate picta cu ea. toata problema este să o faci cu talent. la urma urmei nu materialul și nici instrumentul face arta. ci „poezia” din ceea ce creezi. iar aceea este lucrul magic, inefabil, șocant, persisten, obsesedant, - englezii folosesc cuvîntul „haunting” - nu știu cum aș putea să îl traduc exact în românește. dar cînd cînd atingi acea coardă, sau mai exact cînd te atinge ea, rezultatul este poezie. „materialul” pe care îl folosești vine de la sine...
atmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS. virgil, overhelming
... feelingul este foarte fain. îmi place poezia aceasta pentru diligența în nonșalant, pentru că pășesc într-un salon cu sentimente valsând nestingherite, simple... precum câțiva oameni comuni, în gândurile lor, fiind întrebați de un reporter, pe strada, despre laburiști și pink floyd. ... uite ce mi-a plăcut mai mult: "tu adunai literele căzute într-o chitară veche ținînd mantia beatles pe umăr salvînd libertățile împăratului muștelor" e o duminică frumoasă Marina. la fel ca ultimul vers. îmi place. asta ești tu.
Ar fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
m-am gandit sa zic sa-ti zic ca am citit poezia de mai multe ori. si nu ma pot abtine sa iti spun ca ... poeziile tale trec peste mine ca un uragan. dupa ce trece te miri cum de-a ramas ceva in picioare. m-a cutremurat masina aia de cusut... si m-a pus pe ganduri si finalul care pare sa-ti zica "i'm ok" dar care ma face sa ma intreb daca eu sunt de fapt asa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
as fi dorit sa imi si precizezi unde. te rog!
pentru textul : Stare precară deVăd că ai schimbat... dar, parcă după 5 la sută era punct, apoi "Să construim o viață". Țin minte că mi-a plăcut. Păstra cadența textului.
pentru textul : Dependențe de sânge deam cautat un exemplu in literatura in care barbatul sa isi aduca femeia pe aceeasi treapta a cunoasterii si nu am gasit... pe aceeasi treapta a initierii... apoi m-am intrebat daca penelope si ulise au fost suflete pereche... in alta ordine de idei poemele din aceasta serie sunt la granita dintre mistica unui crestinism oriental si legende pagane, oferind o reinterpretare a acestora... textul are mai multe tablouri.. primul e o trimitere spe athosul sufletesc, stiut fiind faptul ca pe muntele sacru nu urca picior de femeie, dar ca inima lui e inchinata Maicii Domnului (/ci pur și simplu iese din mormânt fericită că soarele ajunge nu numai pe vârfuri ci și la poale acolo unde femeia își deschide cuminte cartea cu rugăciuni inima ei fiind talpa muntelui/) in acelasi timp e o intrebare retorica.. pana uinde il putem urma pe celalalt in cunoastere? daca nu exista o individualizare a acestei intieri unde nici macar iubirea nu pătrunde.. a doua strofă cuprinde jocul de cuvinte dramă / drahmă generator de limbaj straniu... cum uneori vindem din noi bucată cu bucată să primenim locul pe unde știm că va răsări iubirea, ne coasem si descoasem pielea ca un stejar al lui mamvri... e mult de spus, oricum multumessc de trecere si meditatie, andrei...
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV de"îmi înteleg singurătatea acum când mă uit în sufletul tău ca într-o fântână fără sfârșit" Nimic nu îi lasă orbului necunoașterea. Nimic nu îi oprește mersul cu degete lumini împrăștiind. Acest poem despre singurul lăcaș de alb este gândit parcă în coloane de ape, fără sfârșit. Nu iubire, ci înălțarea dincolo d eorice închipuire a ei. Nu vers căutat, ci ritmul unor pulsații creatoare, acolo unde cuvintele se articulează unul din altul, în metafore cuprinzătoare de sensuri concentrice. Desigur, uitarea își are rostul, când lași loc în tine apoi unei alte ierni, unui alt om, unui alt orb. Unui alt înger. Inspirație, viață lină și cer deschis ție, în timpurile nașterilor sfinte. Ela
pentru textul : Pământul de mijloc defaca-se voia ta, atunci - ce altceva pot sa mai spun? Vei fi instiintata asupra "masurilor de rigoare" pe care le va decide consiliul.
pentru textul : opi deAlma, cred că am deviat mult de la subiect. Acum ce facem? Psihanalizăm autorul și copilăria lui, ori îi interzicem să mai scrie în limba română doar pentru că avem impresia că el nu simte ori nu înțelege la fel ca toți ceilalți limba? Sau poate e vorba mai degrabă de un procedeu de înstrăinare a unui autor de ceea ce scrie și simte? Nu ai de unde să știi ce am simțit atunci când am scris un text sau altul, la fel cum nu ai de unde să știi ce copilărie am avut. Accept ideea că unora nu le place ce și cum scriu, la fel cum nici mie anumiți autori, însă, mai bune sau mai rele, sunt textele mele la care accept critici pertinente, dar până la urmă eu ca autor hotărăsc ce și cum, decizia îmi aparține. Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deAtat. Dancus
pentru textul : spovedania venelor albastre deRitmul e fain. Nu m-am gândit niciodată să rimez Amsterdam cu epitalam. ...un typo din păcate în final la "guvaier"...giuvaier voiai să spui?
pentru textul : Duios șurub deStefan Doru Dancus, știm bine cât de împărțite sunt părerile în această privință. În anumită măsură, tind să îți dau dreptate, mai ales în ceea ce privește literatura română, dar pe de altă parte poate nici nu m-am aplecat eu suficient în căutări în această direcție. Marina, nici nu am pretins a fi mai mult decât un exercițiu. Optzecist să fie, dacă spui tu. Sincer? Nu. Nu știam că așa se numește perioada aceea a lui de început (parcă scria SF la începuturi?!), dar e interesantă apropierea ta.
pentru textul : Regele pescar deam rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deSunt un ratat fără pretenţii. Am scris şi tipărit vreo şapte cărţi, dar, din nefericire, am ratat să o scriu pe aia genială. Nu cred că sunt deştept, nici de aproape, nici de departe. Original? Nu, nu sunt original! S-ar putea ca nici Adam să nu fi fost original. Fac şi eu ce pot.
pentru textul : Dileme, paradoxuri, duplicitate deSincere mulţumiri pentru răbdarea de a citi mizeria asta de text. Zapata
exista o adresa de email pentru asta. cred ca ti-am raspuns ori de cite ori m-ai intrebat ceva acolo. nu cred ca e civilizat sa vorbesti despre defecte la nivel de insesctar fara sa le numesti. este doar un mod de a improsca cu noroi. asta vorbeste mai mult despre intentii meschine de denigrare decit despre altceva.
pentru textul : despre o femeie goală deDomnule Lucian Nincu, Intenția mea a fost sa sugerez în acest poem agresiunea artificialului asupra naturalului, faptul că omul contemporan este sortit să trăiască în mari aglomerări urbane, unde caracteristică este trepidația stresantă a vieții și în fața căreia frumusețea originară, lniștitoare a naturii este silită să se retragă. Va mulțumesc sincer pentru "vizită" și pentru "peniță" și vă doresc un an nou cu speranțe împlinite. La mulți ani!
pentru textul : orașe suprapuse dedar cred că vinovată pentru nedumeririle mele e faptul că am citit asta azi, marți 13.
scuzați offtopic-ul, dar am rămas într-un hal de contemplație, de nerostit...
pentru textul : Cub rubick deas sugera o simplificare a inceputului, fara doamne sint zile, desi nu contest existenta a 'both':
'cind inchid ochii
ii las sa treaca..'
si o ascundere in spatele usilor este la fel cu cea in spatele usilor secrete :p deci jos cu secretele! (zic eu)
finalul mi-a placut pt ca emana enigmatica, insa melcii care zboara ma fac sa zimbesc dintr-un motiv cu totul si cu totul personal.
pentru textul : ganga deimaginea cerului ca un făt şi ideea naşterii în ochi. o viziune. asemenea, trecerea "dintr-un cerc în altul" şi nicio durere apoi, "nicio urmă de nor".
pentru textul : sura rănii deacu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
pentru textul : last night deuna peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
versurile acestea rotunjesc poemul si pun amprenta Luminii ce infloreste dincolo de poem "lascive ploile vin peste noi ne întreabă a noapte și pleacă eu rămîn în tine o boală nedescoperită la timp tu un fel de cafea cu zahăr și moarte" exista zile in care versurile isi sarbatoresc menestrelul. un poem printre rindurile caruia intilnesc o voce de o sensibilitate deosebita.
pentru textul : antiplatonice V deo zi importanta pt Al: la 6 ani o portie de tort si o portie de Nietzsche imbinate intr un poem pe care ma bucur ca l-ati apreciat..cum ar fi spus si Bill (Mr. Shakespeare) daca ar fi fost invitat: 'I can no other answer make but thanks and tanks! :p
pentru textul : Pia fraus depentru forta mesajului poetic, pentru autenticitatea si plasticitatea constructiei poemului, pentru lejeritatea cu care vehiculezi idei... o modesta penita.am remarcat acest text demult, l-am tot citit si am meditat inainte de a-i acorda meritata distinctie. este un text dens, complex... eul liric trecand printr-o serie de transformari atitudinale, de la ironie si sarcasm la o iubire nedisimulata față de ungherul si stingherul plai romanesc. /pe nota de plată care miroase a piciorul pas înainte nu plânge dragă patrie nu pleca nicăieri câtă vreme mai ai în gură un dinte/
pentru textul : de veghe în triaj deScuze pt. eroare!
De acord, Margas.
De aceea am avut grije sa spun: "fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal" "
Teoria, ca teoria. Practica ne omoara!
pentru textul : zen hibernal deCostin, pentru ultimul tău comentariu din subsolul cestui text, ai un avertisment. Paul Blaj, mă așteptam ca tu să comentezi textele autorilor, nu comentariile comentatorilor. Parcă te mai atentionasem odată.
pentru textul : apa trece, pietrele trec demihaela, nu fi naiva. și englezismele și arhaismele au fiecare rostul și locul lor. singura problemă este să îl găsești și să nu îl încurci. nu arunca pruncul împreună cu apa din lighean. franțuzisme sau englezisme, sau chiar germanisme sau slavisme s-au folosit, și încă cu succes, pînă și în literatura de dinainte de război și, de ce nu, chiar și eminescu le-a folosit. nu e nici o rușine sau greșeală să o faci... corect, cu gust, cu rost. și la fel este și cu arhaismele sau neologismele, sau regionalismele, etc. nu există culoare despre care un pictor adevărat să spună că nu se poate picta cu ea. toata problema este să o faci cu talent. la urma urmei nu materialul și nici instrumentul face arta. ci „poezia” din ceea ce creezi. iar aceea este lucrul magic, inefabil, șocant, persisten, obsesedant, - englezii folosesc cuvîntul „haunting” - nu știu cum aș putea să îl traduc exact în românește. dar cînd cînd atingi acea coardă, sau mai exact cînd te atinge ea, rezultatul este poezie. „materialul” pe care îl folosești vine de la sine...
pentru textul : sunt doar o atârnare deatmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS. virgil, overhelming
pentru textul : toamnă de mai de... feelingul este foarte fain. îmi place poezia aceasta pentru diligența în nonșalant, pentru că pășesc într-un salon cu sentimente valsând nestingherite, simple... precum câțiva oameni comuni, în gândurile lor, fiind întrebați de un reporter, pe strada, despre laburiști și pink floyd. ... uite ce mi-a plăcut mai mult: "tu adunai literele căzute într-o chitară veche ținînd mantia beatles pe umăr salvînd libertățile împăratului muștelor" e o duminică frumoasă Marina. la fel ca ultimul vers. îmi place. asta ești tu.
pentru textul : arareori mărturiseam... demulțumesc pentru semn.
[iar „iar” rămâne acolo, face bine auzului meu... ;)]
pentru textul : postludiu deE bine că te compari cu Arghezi. Şi modest, şi poet.
pentru textul : de ce? deAr fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
pentru textul : poetul III deDa, Silviu, nici pe mine nu mă multumeşte comparaţia aia.
pentru textul : p.s dem-am gandit sa zic sa-ti zic ca am citit poezia de mai multe ori. si nu ma pot abtine sa iti spun ca ... poeziile tale trec peste mine ca un uragan. dupa ce trece te miri cum de-a ramas ceva in picioare. m-a cutremurat masina aia de cusut... si m-a pus pe ganduri si finalul care pare sa-ti zica "i'm ok" dar care ma face sa ma intreb daca eu sunt de fapt asa.
in fine, intelegi tu.
pentru textul : în care discul se zgârie dePagini