Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. aceasta este definiția pentru titlul tău care încoronează un poem ce, deși este sensibil lipsit de measj, se potrivește titlului ales.
semidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
iti multumesc silviana, mai ales pentru perceptia formelor mele alungite! :) ... si bineinteles pentru semnul acesta de recunoastere pe care nu stiu cat il merit, dar si pentru cuvintele tale deosebit de incurajatoare, o sa incerc sa nu dezamagesc! sarbatori cu iubire!
sunt doar curioasa sa aud opinii pertinente, indiferent daca sunt sau nu pozitive... nu cred ca am avut alt motiv, privind adanc inauntrul meu. sau poate sufar de vedetism...?! si m-am chinuit pe toate caile posibile sa fiu pe locul intai la cele mai citite poezii...?! asa sa fie...?! poate am in mine samanta de rebel?! sau poate nu am inteles, pur si simplu, cum devine treaba... anyway, scuze mari! sa scot textul...? sa nu-l scot? sa-l mai las sa nu-l mai las...? imi spuneti. mi-am insusit si imi asum. (cu tot cu pam-pam) madalina, uite de ce am pus textul... vezi?! sa comentezi si tu o data in viata la mine :) joke!!! alina, fireste ca nu am citit regulamentul (dar tu ma cunosti bine si stii...) no joke! virgil, explicatia pe care trebuia sa o dau am dat-o deja, fara urma de joke, si mi-am luat si ciufuleala (poate era mai bine sa se stie, ca sa nu mai iau alta... aici e joke!) dorin, nu am secrete fata de tine. :) as fi insistat mai mult asupra incintei automobilului si a poposirii lor in interior (mai putin a portarului care doar vegheaza. in rest, repet a milioana oara, exagerand, "...muntele everest". tu chiar nu o iei in joke. sa nu tipati la mine ca va trebui sa raspund si ma dor o amigdala si o ureche de crap.
E o poezie pretenţioasă, poate un fel de crez al scriitorului, o rostire cu valenţe înalte care tocmai de aceea cred că necesită ca ultimul rând să îmbrace o altă haină.
multumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
contez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
ddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
Domnule Virgil Titarenco, eu nu am inteles de ce va intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspundeti la comentarii.La cat de mult va critica m-a mirat insemnarea textului. Simplu. Va rog sa nu intrepretati cuvintele mele si sa faceti nu stiu ce presupuneri. Comentariul meu cu privire la poezie este cat se poate de sincer, iar daca dv spuneti ca nu m-as pricepe sau ca as fi ridicol si licean, este o jignire. V-am apreciat partile bune si partile mai putin bune. Despre tendintele eristice in poezie v-as putea raspunde extrem de detaliat, insa nu am vrut sa starnesc nu stiu ce polemici filosofice. Va rog sa reveniti la sentimente mai bune si sa nu consiedrati orice parere sincera drept un afront personal. Toate cele bune.
Iuri, ce rost are paranteza aceea? rupe ideea in doua degeaba.
uite:
(e loc suficient... îmi zic)
pentru mama şi tata
//
e loc suficient... îmi zic
pentru mama şi tata
...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
apreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
Suprarealista, da. Urmuz, nu. Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra. Poezia in "logica" visului. Sa incers o interpretare pdihoanalitic? Ma abtin. Ultimul vers insa e complet auirea. Dar treaca de la min. Si mie imi plac pisicile. Sunt subiectiv. Asa ca dau o penita
ok, Andule. există două caregorii de oameni. unii care vorbesc porcos la ei acasă și alții care vorbesc porcos la ei acasă și în public. cred că îți este cunoscută noțiunea de „public”. anyway, pe hermeneia ești în public. aici, printr-o înțelegere comună am decis să nu vorbim unii cu alții așa. tu văd că insiști să faci parte din a doua categorie. nu este nicio problemă. pentru noi. doar pentru tine. la prima recidivă știi ce se va întîmpla și te asigur că nu te voi mai anunța. o zi bună.
nu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.
am o curiozitate, Petru, dintre traducătorii lui Verlaine, pe cine preferi: paula romanescu sau g. georgescu?
traducerea ta mi-aș dori să aibă și textul în original, pentru cititori. sper că vei avea bunăvoința să îl postezi.
la nivel tehnic, nimic de reproșat. doar m-aș mai gândi puțin la versul "inima-mi bate-un marș funebru" care diminuează prospețimea vie a translației.
ei, ce bine că îți place și ție, Mădă... mă bucur! da, e un poem care vorbește mai mult, cum frumos spui. mulțumesc pentru apreciere și abia aștept să te mai citesc!
domnule Cernea, bine ați venit pe Hermeneia! mulțumesc pentru semn...
Suport cu greu schilodirea limbii romane prin introducerea de eneglezisme, italienisme sau limbaj feisbuchist. Ca fost absolvent de facultate de drept, pot spune cu siguranta ca in limbajul juridic nu exista termenul "derogativ" si cu atit mai putin sensul dat de Nicholas Dinu, sau originea sugerata de stimata Iulia Elize. De altfel, "numeroasele" exemple de pe internet lipsesc cu desavirsire in acest sens. Cel putin in limba romana. Este drept, in ultimii ani, prin scarile blocului au aparut tot felul de sedii ale unor facultati fantoma unde este posibil sa se foloseasca acest termen. Singura explicatie plauzibila pe care o gasesc, pentru a nu cadea in ridicol, este ca Nicholas Dinu a dorit o licenta lingvistica. Pentru ca nicaieri, nici in practica juridica, nici in teorie, nu exista un astfel de termen. Si nici ca sinonim pentru insulta. Iar cind vine vorba de a vorbi corect in limba romana, nu cred ca intereseaza pe nimeni ca eu cred sau cutare crede ce intentii sau cit de familiar e un termen.
Raluca,
părerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
viaţa nu ar trece ca un tăvălug peste noi fizic, moral, psihic... din toate punctele de vedere. însă, ideea de a retuşa, de a mai face ceva cât timp e posibil trebuie să existe şi nu numai, trebuie pusă în aplicare cu acele mijloace pe care le avem la îndemână şi cu dibăcia personală. photoshop sau nu, imaginea retuşată arată mult mai bine decât realitatea. asta nu înseamnă că trebuie să ne iluzionăm. iată, există magicieni care pot face şi mai frumos din frumos. de ce să nu-i apreciem?
Vlad, este o artă (iar arta presupune multă muncă şi dăruire) să faci din frumos şi mai frumos, deci aprecieri!
am notat părerea Aalizei. Deocamdată principiile Hermeneia sînt acestea. Le-am respectat și folosit de la bun început pe Hermeneia și nu cred că avem nici un motiv ca să îndulcim nici sarea și nici altceva. Cred că nu e nevoie să îți menționez că „Dupa vremuri multi venira”, vorba lui Eminescu, și a ramas cum am stabilit. Deci eu zic că moderatorii Hermeneia au dreptate cu atenționarea făcută. Evident s-ar putea ca aceasta să nu fie pe placul tău sau al altora dar nu prea cred că există alternativă.
Margas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
Frate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. aceasta este definiția pentru titlul tău care încoronează un poem ce, deși este sensibil lipsit de measj, se potrivește titlului ales.
pentru textul : Reificare desemidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
pentru textul : Binaritate & PoMo deiti multumesc silviana, mai ales pentru perceptia formelor mele alungite! :) ... si bineinteles pentru semnul acesta de recunoastere pe care nu stiu cat il merit, dar si pentru cuvintele tale deosebit de incurajatoare, o sa incerc sa nu dezamagesc! sarbatori cu iubire!
pentru textul : de la o ploaie la alta desunt doar curioasa sa aud opinii pertinente, indiferent daca sunt sau nu pozitive... nu cred ca am avut alt motiv, privind adanc inauntrul meu. sau poate sufar de vedetism...?! si m-am chinuit pe toate caile posibile sa fiu pe locul intai la cele mai citite poezii...?! asa sa fie...?! poate am in mine samanta de rebel?! sau poate nu am inteles, pur si simplu, cum devine treaba... anyway, scuze mari! sa scot textul...? sa nu-l scot? sa-l mai las sa nu-l mai las...? imi spuneti. mi-am insusit si imi asum. (cu tot cu pam-pam) madalina, uite de ce am pus textul... vezi?! sa comentezi si tu o data in viata la mine :) joke!!! alina, fireste ca nu am citit regulamentul (dar tu ma cunosti bine si stii...) no joke! virgil, explicatia pe care trebuia sa o dau am dat-o deja, fara urma de joke, si mi-am luat si ciufuleala (poate era mai bine sa se stie, ca sa nu mai iau alta... aici e joke!) dorin, nu am secrete fata de tine. :) as fi insistat mai mult asupra incintei automobilului si a poposirii lor in interior (mai putin a portarului care doar vegheaza. in rest, repet a milioana oara, exagerand, "...muntele everest". tu chiar nu o iei in joke. sa nu tipati la mine ca va trebui sa raspund si ma dor o amigdala si o ureche de crap.
pentru textul : portarul de la spital deorice spovedanie e binevenită:)
pentru textul : Valeriu Valegvi - Istorii înainte de marele clic dealma ai dreptate.imi cer scuze pentru greseala...
pentru textul : foarfecele iubirii deE o poezie pretenţioasă, poate un fel de crez al scriitorului, o rostire cu valenţe înalte care tocmai de aceea cred că necesită ca ultimul rând să îmbrace o altă haină.
pentru textul : profeţie I ▒ deUite d'aia, ca-mi place. Pe post de liliac impuscat "trâgînd cu ochiul pe sub sutana lui dumnezeu". What is to be it like a bat?
Totusi m-as opri aici:
"așteptîndu-ne apoi la scară ruginite
inutile
cu toate mecanismele stricate".
Restul nu ma intereseaza.
pentru textul : 21 deva rog, nu ma intaritati, si asa ma straduiesc sa trimit doar texte "soft", sa vedem cit mai pot sa ma conformez
pentru textul : eu şi tocitul meu cal de lemn demultumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
pentru textul : O zi din viața poetului K deMaria(na) am corectat...mulţumesc mult.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol decontez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.
pentru textul : Stare existențială de„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
pentru textul : Scrâșnitorul deDomnule Virgil Titarenco, eu nu am inteles de ce va intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspundeti la comentarii.La cat de mult va critica m-a mirat insemnarea textului. Simplu. Va rog sa nu intrepretati cuvintele mele si sa faceti nu stiu ce presupuneri. Comentariul meu cu privire la poezie este cat se poate de sincer, iar daca dv spuneti ca nu m-as pricepe sau ca as fi ridicol si licean, este o jignire. V-am apreciat partile bune si partile mai putin bune. Despre tendintele eristice in poezie v-as putea raspunde extrem de detaliat, insa nu am vrut sa starnesc nu stiu ce polemici filosofice. Va rog sa reveniti la sentimente mai bune si sa nu consiedrati orice parere sincera drept un afront personal. Toate cele bune.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deIuri, ce rost are paranteza aceea? rupe ideea in doua degeaba.
pentru textul : Groparul deuite:
(e loc suficient... îmi zic)
pentru mama şi tata
//
e loc suficient... îmi zic
pentru mama şi tata
...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deapreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
Suprarealista, da. Urmuz, nu. Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra. Poezia in "logica" visului. Sa incers o interpretare pdihoanalitic? Ma abtin. Ultimul vers insa e complet auirea. Dar treaca de la min. Si mie imi plac pisicile. Sunt subiectiv. Asa ca dau o penita
pentru textul : Geamantan cu pisică deok, Andule. există două caregorii de oameni. unii care vorbesc porcos la ei acasă și alții care vorbesc porcos la ei acasă și în public. cred că îți este cunoscută noțiunea de „public”. anyway, pe hermeneia ești în public. aici, printr-o înțelegere comună am decis să nu vorbim unii cu alții așa. tu văd că insiști să faci parte din a doua categorie. nu este nicio problemă. pentru noi. doar pentru tine. la prima recidivă știi ce se va întîmpla și te asigur că nu te voi mai anunța. o zi bună.
pentru textul : patul în formă de gondolă denu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.
pentru textul : făptura trotuarului galactic deam o curiozitate, Petru, dintre traducătorii lui Verlaine, pe cine preferi: paula romanescu sau g. georgescu?
pentru textul : Nenorocul detraducerea ta mi-aș dori să aibă și textul în original, pentru cititori. sper că vei avea bunăvoința să îl postezi.
la nivel tehnic, nimic de reproșat. doar m-aș mai gândi puțin la versul "inima-mi bate-un marș funebru" care diminuează prospețimea vie a translației.
ei, ce bine că îți place și ție, Mădă... mă bucur! da, e un poem care vorbește mai mult, cum frumos spui. mulțumesc pentru apreciere și abia aștept să te mai citesc!
domnule Cernea, bine ați venit pe Hermeneia! mulțumesc pentru semn...
pentru textul : din ce în ce mai galben deSuport cu greu schilodirea limbii romane prin introducerea de eneglezisme, italienisme sau limbaj feisbuchist. Ca fost absolvent de facultate de drept, pot spune cu siguranta ca in limbajul juridic nu exista termenul "derogativ" si cu atit mai putin sensul dat de Nicholas Dinu, sau originea sugerata de stimata Iulia Elize. De altfel, "numeroasele" exemple de pe internet lipsesc cu desavirsire in acest sens. Cel putin in limba romana. Este drept, in ultimii ani, prin scarile blocului au aparut tot felul de sedii ale unor facultati fantoma unde este posibil sa se foloseasca acest termen. Singura explicatie plauzibila pe care o gasesc, pentru a nu cadea in ridicol, este ca Nicholas Dinu a dorit o licenta lingvistica. Pentru ca nicaieri, nici in practica juridica, nici in teorie, nu exista un astfel de termen. Si nici ca sinonim pentru insulta. Iar cind vine vorba de a vorbi corect in limba romana, nu cred ca intereseaza pe nimeni ca eu cred sau cutare crede ce intentii sau cit de familiar e un termen.
pentru textul : new year samba deRegret excluderea lui Boba. Pacat ca nu s-a limitat (doar) la postarea de poezii.
pentru textul : poem single deRaluca,
pentru textul : cântec de dragoste depărerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
viaţa nu ar trece ca un tăvălug peste noi fizic, moral, psihic... din toate punctele de vedere. însă, ideea de a retuşa, de a mai face ceva cât timp e posibil trebuie să existe şi nu numai, trebuie pusă în aplicare cu acele mijloace pe care le avem la îndemână şi cu dibăcia personală. photoshop sau nu, imaginea retuşată arată mult mai bine decât realitatea. asta nu înseamnă că trebuie să ne iluzionăm. iată, există magicieni care pot face şi mai frumos din frumos. de ce să nu-i apreciem?
Vlad, este o artă (iar arta presupune multă muncă şi dăruire) să faci din frumos şi mai frumos, deci aprecieri!
pentru textul : retuş fotografie deam notat părerea Aalizei. Deocamdată principiile Hermeneia sînt acestea. Le-am respectat și folosit de la bun început pe Hermeneia și nu cred că avem nici un motiv ca să îndulcim nici sarea și nici altceva. Cred că nu e nevoie să îți menționez că „Dupa vremuri multi venira”, vorba lui Eminescu, și a ramas cum am stabilit. Deci eu zic că moderatorii Hermeneia au dreptate cu atenționarea făcută. Evident s-ar putea ca aceasta să nu fie pe placul tău sau al altora dar nu prea cred că există alternativă.
pentru textul : Paneraș cu ouă deMargas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai depentru spuse, dar și pentru nespuse, mulțam Eugen!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deFrate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 dePagini