Revin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.
Eu am o sensilibilitate Pentru imaginile cu zapada. :) e intr-adevar foarte frumos, ca o atingere, ceva diafan si dens, cum n- am citit prea des. Poate mergea ceva si o continuare care sa ne invite un pic mai mult inauntrul starii, dar .. Probabil ca e bine ce e, atat cat e. felicitari!
Silvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
Acest text, ca si altele ale d-nei Lucia Marinescu, se afla, dupa parerea mea, din greseala si nemeritat pe Santier. Chiar nu înteleg motivul, este ceva ce au mai semnalat si altii...
Plagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
da, uite ca m-a facut sa zimbesc. se pare ca ai revenit la ce stii sa faci bine, scrisul aerisit, vertical. textul e simplu, ludic, poate chiar la limita simplismului daca nu ar fi substratul numerologic (sau astrologic), (sau poate kabalistic), sau poate cine mai stie. dar daca tot ai "notat" atit si prin atitea locuri uite iti dau o penita sa tatuezi mai departe
Andule, trebuie ca ai o perceptie cel putin bizara despre "intelectualism"...
ma bucur ca mai astepti texte, nu prea inteleg ce anume "mai vedem"...
in fine? de ce mi-oi bate capul?
un poem de-al meu, de-al casei cum s-ar zice.pentru că îmbinarea ciocolată cu roşie poate revoluţiona stomacul şi pentru că, iată, de această dată, cad şi eu de-acord cu autorul acestui text, destul de tacit, dar pe faţă, că doar vorbim de "ciocolată cu roşii". mergea şi un adj. la ciocolată dar nu mă deranjează prea mult. cred că aici stă din tinereţea autorului. doar cred, să nu aruncaţi cu roşii, cu ciocolată amară puteţi.
"mănînc ciocolată cu roşii
fereastra plezneşte cerul peste obraz
teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul"
Iată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
inaintea cuvantului si a numarului se afla mintea in cautarea unui obiect pe care sa-l cerceteze... Virgil fuge de idei... de fapt toata aceasta nevoie a scrisului este de fapt o fuga de idee, un mod functional de aerisire a mansardei, asemeni donatorului de sange care dupa o vreme simte nevoia sa se duca iarasi la dispensar. In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta, insa unii zaresc si elefantii roz disimulati prin copaci... intr-un fel de similaritate, stiu unde sa caute si nimic mai mult.
iata un text bine realizat, aproape cinematografic, pictural, dar fara a deveni facil. autorul te obliga aproape sa vezi iluzia cu ochii sai remarc ceea ce mie mi se pare a fi esenta textului, "omul in contur de nisip si aer"
...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
Da, trebuia ca tăcerea mea să fie mai lungă. Am simțit îngrijorarea Ioanei din întrebare, grija pentru excelență în acest „In memoriam”, și i-am vorbit în șoaptă, la ureche... (îmi prezint scuzele, Ioana).
E bine că ai mai adăugat poemele lui Carmen... un gest nobil, plin de considerație în memoria ei. Demnitatea și noblețea rostirilor postate au toată aprecierea mea.
Spun și eu ca tine: Dumnezeu să o odihnească!
Condoleanțe tuturor celor care i-au fost aproape!
Și ca un alin pentru cei ce o iubesc, câteva versuri, ca din partea ei:
Dacă vei cunoaşte misterul
Nemărginit al cerului
unde trăiesc acum ,
cu orizonturi fără de sfârşit
cu lumina care cuprinde
şi pătrunde-orice lucru,
nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti!
De-acum sunt învăluit(ă)
de farmecul lui D-zeu
în nesfârşita lui frumuseţe.
Cele de odinioră
sunt atât de mici în comparaţie
cu toate acestea!
Mi-a rămas dragostea ,
faţă de tine,
o tandreţe atât de mare
pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina.
Trăiesc o bucurie curată
În necazurile vieții
gândeşte-te la acest lăcaş
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
săturaţi de apele izvorului nesecat
al bucuriei şi al iubirii nesfârşite.
Nu plânge,
dacă mă iubeşti cu adevărat!
(Sf. Augustin)
Mai întâi, pe direct spus, lasă slash-urile. Astea-s figuri :). Care ar fi rostul lor în afară de-a fragmenta? Pentru asta, există spaţiu. N-ai pixeli destui? :)
Jonglezi cu nişte idei periculoase. Atacabile dpdv logic. În pofida a ceea ce mulţi cred, există până si o logică a iubirii, darămite a poeziei(în genere) şi a figurii de stil (în particular). De aceea, rânduri ca "mă întreb dacă după ce mor/ oamenii se mai simt singuri" pot aduce acuze de retorism ideatic.
Excelent fragmentul: "poate că dacă îmi voi lăsa părul să crească
oamenii nu mă vor mai confunda cu un spartan
și poate dacă îmi cumpăr un rimel
oamenii o să mă privească în ochi
dar nu-mi cumpăr de teamă să nu rămână urme
fața mea e atât de albă încât se vede orice
sub puful de deasupra buzelor
se află particule de praf pe care
mi-am promis că le păstrez în cazul în care trebuie
să-mi cimentez gura" - aproape un text în sine. Ai ceva de spus aici, imaginaţie, mijloace artistice, sensibilitate, nerv, siguranţă stilistică şi, foarte important, îngâmfare lirică. Pentru fragmentul acesta aş fi dat peniţă şi l-a fi furat la preferate. Nu că ar conta prea mult, dar arată că mi-a plăcut.
Uite că am citit aici un poem mai matur, mai închegat din partea acestei talentate și extravagante house-wife poete care este pentru mine Corina Papouis. Mai puține accidente anglo-române, mai puțină emfază în schimb mai multă emoție, mai multă aparținere de actul poetic.
Am o majoră obiecție asupra versului cu labradorul și cu linsul gleznelor, că imediat îmi amintește de gospodina Corina Papouis de care tocmai am scăpat în acest poem.
Corina, un sfat cât se poate de sincer, dacă te interesează cu adevărat poezia... și așa mi se pare, scrie cu mâna pe stilou, pe pix, pe taste, pe ce vrei tu în afară de polonic.
Cu drag,
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.
pentru textul : poveste cu nuferi deEu am o sensilibilitate Pentru imaginile cu zapada. :) e intr-adevar foarte frumos, ca o atingere, ceva diafan si dens, cum n- am citit prea des. Poate mergea ceva si o continuare care sa ne invite un pic mai mult inauntrul starii, dar .. Probabil ca e bine ce e, atat cat e. felicitari!
pentru textul : amintire deSilvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
pentru textul : sar peste novembre deAcest text, ca si altele ale d-nei Lucia Marinescu, se afla, dupa parerea mea, din greseala si nemeritat pe Santier. Chiar nu înteleg motivul, este ceva ce au mai semnalat si altii...
pentru textul : Bolero în noapte dePlagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deda, uite ca m-a facut sa zimbesc. se pare ca ai revenit la ce stii sa faci bine, scrisul aerisit, vertical. textul e simplu, ludic, poate chiar la limita simplismului daca nu ar fi substratul numerologic (sau astrologic), (sau poate kabalistic), sau poate cine mai stie. dar daca tot ai "notat" atit si prin atitea locuri uite iti dau o penita sa tatuezi mai departe
pentru textul : tattoos dedeci tall poppies. pappies nu stiu ce inseamna. lectura buna!
pentru textul : pe tocuri prea înalte deam corectat, Aranca. multumesc!
pentru textul : Dans de fier legănat deDa, cred că ai atins toate punctele definitorii ale unui haiku corect și bun. Bravo!
pentru textul : Haiku dePrea "cerebrala".
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta deAm modificat, multumesc!
pentru textul : Soare comun deAndule, trebuie ca ai o perceptie cel putin bizara despre "intelectualism"...
ma bucur ca mai astepti texte, nu prea inteleg ce anume "mai vedem"...
in fine? de ce mi-oi bate capul?
multumesc pentru semnalarea greselii.
pentru textul : uitarea, constanta balansului deCred că scrisul ar trebui să fie mai mare, la mine pe monitor nu se poate citi decât cu greu. Aștept o altă variantă, pentru a putea citi în liniște.
pentru textul : crucile demda. mulțam de semnal la typo... aici nu mizez numai pe tecst!
pentru textul : just scream peace deun poem de-al meu, de-al casei cum s-ar zice.pentru că îmbinarea ciocolată cu roşie poate revoluţiona stomacul şi pentru că, iată, de această dată, cad şi eu de-acord cu autorul acestui text, destul de tacit, dar pe faţă, că doar vorbim de "ciocolată cu roşii". mergea şi un adj. la ciocolată dar nu mă deranjează prea mult. cred că aici stă din tinereţea autorului. doar cred, să nu aruncaţi cu roşii, cu ciocolată amară puteţi.
"mănînc ciocolată cu roşii
pentru textul : ciocolată cu roşii defereastra plezneşte cerul peste obraz
teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul"
Năprasnic. Gerul. Îţi îngheaţă-n tine sensibilitatea, nu alta, Virgil.
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deIată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
pentru textul : Sah cu Hesse deScuze, n-am știut să scot virgulele. Graba, am scos ceva de lângă ele și au rămas aiurea.
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deNu mi se permite să editez, așa că, scuze ptr prima frază.
inaintea cuvantului si a numarului se afla mintea in cautarea unui obiect pe care sa-l cerceteze... Virgil fuge de idei... de fapt toata aceasta nevoie a scrisului este de fapt o fuga de idee, un mod functional de aerisire a mansardei, asemeni donatorului de sange care dupa o vreme simte nevoia sa se duca iarasi la dispensar. In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta, insa unii zaresc si elefantii roz disimulati prin copaci... intr-un fel de similaritate, stiu unde sa caute si nimic mai mult.
pentru textul : sephirot III deiata un text bine realizat, aproape cinematografic, pictural, dar fara a deveni facil. autorul te obliga aproape sa vezi iluzia cu ochii sai remarc ceea ce mie mi se pare a fi esenta textului, "omul in contur de nisip si aer"
pentru textul : Punerea în scenă a uitării deMetrica și rima sunt ireproșabile, dar nu transmite nimic. Nu vi se pare?
pentru textul : Poem ratat de...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
pentru textul : Umărul lobului deimi place aceasta consecventa a formelor. penultima strofa nu prea are logica. retin "și ne sorbeam/din buze moi,/șampania cu gust/de ploi"
pentru textul : Dor de noi deDa, trebuia ca tăcerea mea să fie mai lungă. Am simțit îngrijorarea Ioanei din întrebare, grija pentru excelență în acest „In memoriam”, și i-am vorbit în șoaptă, la ureche... (îmi prezint scuzele, Ioana).
E bine că ai mai adăugat poemele lui Carmen... un gest nobil, plin de considerație în memoria ei. Demnitatea și noblețea rostirilor postate au toată aprecierea mea.
Spun și eu ca tine: Dumnezeu să o odihnească!
Condoleanțe tuturor celor care i-au fost aproape!
Și ca un alin pentru cei ce o iubesc, câteva versuri, ca din partea ei:
Dacă vei cunoaşte misterul
Nemărginit al cerului
unde trăiesc acum ,
cu orizonturi fără de sfârşit
cu lumina care cuprinde
şi pătrunde-orice lucru,
nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti!
De-acum sunt învăluit(ă)
de farmecul lui D-zeu
în nesfârşita lui frumuseţe.
Cele de odinioră
sunt atât de mici în comparaţie
cu toate acestea!
Mi-a rămas dragostea ,
faţă de tine,
o tandreţe atât de mare
pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina.
Trăiesc o bucurie curată
În necazurile vieții
gândeşte-te la acest lăcaş
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
săturaţi de apele izvorului nesecat
al bucuriei şi al iubirii nesfârşite.
Nu plânge,
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dedacă mă iubeşti cu adevărat!
(Sf. Augustin)
Mai întâi, pe direct spus, lasă slash-urile. Astea-s figuri :). Care ar fi rostul lor în afară de-a fragmenta? Pentru asta, există spaţiu. N-ai pixeli destui? :)
Jonglezi cu nişte idei periculoase. Atacabile dpdv logic. În pofida a ceea ce mulţi cred, există până si o logică a iubirii, darămite a poeziei(în genere) şi a figurii de stil (în particular). De aceea, rânduri ca "mă întreb dacă după ce mor/ oamenii se mai simt singuri" pot aduce acuze de retorism ideatic.
Excelent fragmentul: "poate că dacă îmi voi lăsa părul să crească
pentru textul : cinema victoria deoamenii nu mă vor mai confunda cu un spartan
și poate dacă îmi cumpăr un rimel
oamenii o să mă privească în ochi
dar nu-mi cumpăr de teamă să nu rămână urme
fața mea e atât de albă încât se vede orice
sub puful de deasupra buzelor
se află particule de praf pe care
mi-am promis că le păstrez în cazul în care trebuie
să-mi cimentez gura" - aproape un text în sine. Ai ceva de spus aici, imaginaţie, mijloace artistice, sensibilitate, nerv, siguranţă stilistică şi, foarte important, îngâmfare lirică. Pentru fragmentul acesta aş fi dat peniţă şi l-a fi furat la preferate. Nu că ar conta prea mult, dar arată că mi-a plăcut.
Uite că am citit aici un poem mai matur, mai închegat din partea acestei talentate și extravagante house-wife poete care este pentru mine Corina Papouis. Mai puține accidente anglo-române, mai puțină emfază în schimb mai multă emoție, mai multă aparținere de actul poetic.
pentru textul : Supercalifragilisticexpialidocious deAm o majoră obiecție asupra versului cu labradorul și cu linsul gleznelor, că imediat îmi amintește de gospodina Corina Papouis de care tocmai am scăpat în acest poem.
Corina, un sfat cât se poate de sincer, dacă te interesează cu adevărat poezia... și așa mi se pare, scrie cu mâna pe stilou, pe pix, pe taste, pe ce vrei tu în afară de polonic.
Cu drag,
Andu
ehe...bun raspuns! imi dai mie ideea asta, sa ma joc cu ea?
pentru textul : am văzut-o deDe data asta ai brodit-o.
pentru textul : întrepătrunderi deȘi această formă sună bine. Aș fi dat penița și dacă o găseam cum e acum. Deci, nici o problemă, dragă Mircea. Felicitări.
pentru textul : Existând în definitiv decorectura: in loc de "paoura", evident "papura".
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dePagini