Ah, cum mai zornăie şi în mine toate şaibele, piuliţele şi şuruburile uzate ale cotidianului fara (prea mult) rost! Mă simt pe undeva pe aceeasi lungime de undă cu acei clincheţi şi subansamble inutile (dar în cazul meu, la modul concret, nu simbolic), deşi mi-aş dori să pot 'cerşi' pe la o altă 'poartă'. Ah, daţi-mi şpanul încins şi acea scânteie din măruntaiele maşinii de fabricat poeme, că de la o vreme 'soft'-ul meu nu mai recunoaşte decât prozaicul din pliantele tehnice.
singurul vot facut public vor fi voturile juriului. votul popular este si ramine ceea ce este: un rezultat al opiniei generale al membrilor hermeneia care aleg sa si-l exprime. stiu ca exista subiectivitate ptr textele proprii dar de vreme ce fiecare va avea dreptul sa si-o exprime influenta se anuleaza reciproc. aceasta este parerea mea.
Mă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
Ioana multumesc de apreciere si perceptie. Sunt clare influentele dadaiste. Cat despre cuvintele deformate, simt si eu disonante. Voi mai lucra la text cu o proxima ocazie.
Mulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
...parcă știam că ești detașat în acea luciditate, George, ce se simte în întreg poemul. am perceput primul vers ca antagonic cu ceea ce urmează, pentru a pune în valoare indiferența estetică. mi-au plăcut versurile acestea în special: nu e nimeni de vină poate doar graba asta neapărată și mai degrabă comică de a exista cu gânduri bune, paul
Remarc:
,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
mă, mie îmi place. am zăbovit asupra acestui text și deși subiectul nu este printre preferințele mele, la nivel artistic e ireproșabil. de aceea semnalez aprecierea mea pentru impecabila construcție. desigur sunt ființe și mai exigente ca mine...
Destul de bun poem, mai puțin acea secvență cu intrările și ieșirile. Voi relata aici o glumă pe această temă dar nu aș vrea să se înțeleagă că aș face mișto pentru că nu e așa. Vreau să elimini banalul și hilarul din acest poem, atât. La închisoare, vine șeful gardienilor disperat la șeful închisorii și îi spune a fugit aida șefu, a evadat!! Păi cum nenorociților îi răspunde directorul, nu ați păzit cu strășnicie toate ieșirile? Ba da, răspunde gardianul, dar a fugit pe o intrare! E un poem bun, demn de o peniță din alea vechi.
Iar în altă ordine de idei, totuși, nu se poate să scoți jump-ul ăla când te loghezi să nu te mai trimită obligatoriu acasă la tine ci să te lase unde erai? Zău...
Andu
alma - sigur că tema nu e nouă. Aici intervin propriile trăiri ale autorului, într-o lume văzută întotdeauna ca un spațiul al constrângerilor. Important este că ți-a plăcut.
aduceti-ma in fata consiliului, doamna Panza, cum nu. dar eu cred ca dorinta de a-i trimite cuiva niste texte pentru ca m-a impresionat ceva dintr-un comentariu, mai precis exprimarea acestei dorinte sub unul din textele mele (pentru ca persoana in cauza sa poata afla, pentru ca n-am gasit cum altfel sa-i transmit dorinta mea) imi va fi scuzata... sau in fine, decizia va priveste pe domniile voastre. PS: n-am facut proces de intentie, si m-am referit doar la acele date ale problemei pe care le cunosc. iar acesta e singurul off-topic de sub acest text pe care il fac (si asta asa, ca o precizare). poate n-ati observat ca domnul Titarenco a lasat discutia deschisa, prin nestergerea contului la cerere si prin "experimentul" generator de offtopice. si poate ca n-ati observat ca eu am comentat poezia postata aici, nefacand insa abstractie, e adevarat (ca parte distincta a comentariului meu), nici de offtopicul incurajat, ma repet, de chiar autorul acestui post.
a fost o perioada cand citeam multa proza si credeam ca pot sa scriu. acum nu mai am timp nici de citit nici de exersat o eventuala proza, dar, apreciez cand mi se ofera ocazia sa mai citesc ceva de genul. recunosc, cand am ajuns la partea in care el intra in oniric a trebuit sa clipesc de doua ori si apoi sa continui, insa nu pentru ca am fost nedumerita ci pentru ca a trebuit sa tin pasul, ceea ce a fost bine. Vlad are dreptate ca se accentueaza prea tare partea in care el este inconstient, insa mie partea aceea mi-a placut cel mai mult. O fi si din cauza ca eu sunt mai haotica de fel si viata mea seamana cu o chestie greu de definit in continua schimbare si dezvoltare:))
apropo de Edmond, seamana putin cu filmul; ideea e aproape aceeasi, ce sa mai spun de finaluri- nepredictibile in ambele cazuri. Da, a fi artist nu inseamna sa scrii cand mai ai o drama si trebuie sa mai plangi pe "umarul" unei poezii ci sa armonizezi cu realitatea toate sentimentele astea, iar in cazul tau, finalul e... cum sa spun, ca atunci cand stii ca nu mai ai niciun ban de paine, dar totusi iti mai permiti o ultima iesire la cafea cu cel mai bun prieten.:)
nu stiu cat de argumentat este comentariul meu, dar eu dau penita. mereu mi s-a parut stupid sa ridici in slavi fara recomensa, mai ales cand textul se sustine singur.:)
corect, ce frumuseti ascund pustiurile africane!.. insa ac idee ar fi fost bine de dezvoltat intr un poem. poate deveni un crez poetic. insa, acum suna a jurnal si tradare
Atmosfera medievală e doar butaforie... Ce mi se par facinante dincolo de prozodie, sunt commedia dell'arte, mesajul textului, simbolistica titlului "Trandafirul coasei" (de altfel exprimată clar în primul vers cât și în ultimele două versuri, ca laitmotiv): "Cât trandafirul coasei lucește fãrã fard Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard" Allora vi posso proporre di cominciare una discussione, dello stile : "O voi che per la via d'Amore passate attendete e guardate s'elli è dolore alcun, quanto 'l mio, grave; e prego sol ch'audir mi sofferiate, e poi imaginate"...
Mulțumesc ție Virgil pentru concluzie... absolut necesară și chiar îmi pare rău că mai scriu aici după ce ai spus tu, dar vreau să clarific două aspecte, vis-a-vis de afirmațiile Cristinei și a lui emiemi. Întâi că definiția parodiei e una, iar parodia însăși e mereu alta, la fel e și cu epigrama sau cu haiku-ul. Eu am mai făcut parodie pe Hermeneia și nu sunt singura. În tot acest timp am încercat să învăț de la alții mai pricepuți. Așa că vă rog pe amândoi să nu mă luați cu definiții și bull-shit. E ridicol iar Hermeneia este un site de literatură inovativ, nu un apendice al defunctei Academii Române.
Pe bucăți, Cristina, mă mâhnește hotărârea ta dar îți aparține și aș vrea să o pot schimba pentru că nu ajută nimănui, la fel ca greva foamei.
Emiemi, dumneata emiți o presupunere haotică, cum adică 'un membru vechi poezie.ro'? Întâi că aduci în discuție acel site dubios plin de interese 'a-la-romanes' unde încerc într-adevăr să scriu dar nu pot pentru că acolo dictează un grup de câțiva oameni ieșiți demult de pe orbita literaturii, acuzând membrii siteului că ar fi clone când însuși unii editori sunt clone (poate chiar și Dvs domnule?), și mai recent chiar de pe orbita bunului simț pentru că acționează după bunul plac al celor care, pesemne le aduc ceva bani din niște amărâte de reclame care n-au nici în clin nici în mânecă cu subiectul site-ului... dar chiar nu vreau să dezvolt pentru că, iată m-am prins, ca să zic așa, că sunteți un mare admirator al acelui site de rahat scuzată să-mi fie expresia dar nu am alta mai 'dulce'... și apoi mă acuzi că aș fi altcineva. Repet, dacă ai curajul asumării vorbelor dumitale, ne vom întâlni oricând dorești în 'live'. Va fi probabil, prima întâlnire adevărată a matale cu o clonă care nu e clonă ci doar aberația minții matale și a prietenilor de pe poezie.ro. Dacă nu, mănâncă jaratic în continuare împreună cu prietenii care te țin în brațe ca pe un prunc nefericit.
Margas
doamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
chiar mi-a placut. nu știu, dar mi se pare total diferit față de ceea ce scrii în mod normal. are sens, mesaj, finețe.
dar, într-adevăr ultima strofă e din alt film. unul chiar prost
alma, pentru ca este. iar editorii nu sint obligati sa iti explice. cu atit mai mult cu cit daca ar binevoi sa o faca tu ar trebui mai intii sa ii rogi frumos. ceea ce se pare ca nu ai facut. de ce nu ai facut-o, nu stiu. si nici nu e treaba mea. fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. si nu, nu e rost de scandal. ai gresit usa. incearca in alta parte. iar in ce priveste jena, nu, nu noua ar trebui sa ne fie jena, ci tie. iar daca nu iti este, din nou, nu am au ce sa (mai) fac. oricum e prea tirziu acum. si nici nu cred ca este responsabilitatea mea. si oricum, parca am mai spus-o, fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. din pacate.
dragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
Cred că îi vedem cu toții și pe aceștia, poate doar e mai greu să ne imaginăm poveștile lor nespuse. Ori poate că mult mai adesea tocmai astfel de oameni au câte una de spus, iar noi nu avem timp să o descoperim. Dinspre mine, este cât se poate de "materializată" așa cum este. Nu știu ce și dacă va mai fi ceva dincolo. Mulțumesc de ochiul atent, la rându-ți.
Mie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
Dragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
texte care au ”darul” de a te binedispune dis de dimineață. foaie verde și-o dungă, altceva nu e hidoșenia asta de text. ar mai fi mers un grupaj:
”foaie verde, foi de puțe/fi-vom, Doamne, iar mainmuțe?”
în atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
mi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ah, cum mai zornăie şi în mine toate şaibele, piuliţele şi şuruburile uzate ale cotidianului fara (prea mult) rost! Mă simt pe undeva pe aceeasi lungime de undă cu acei clincheţi şi subansamble inutile (dar în cazul meu, la modul concret, nu simbolic), deşi mi-aş dori să pot 'cerşi' pe la o altă 'poartă'. Ah, daţi-mi şpanul încins şi acea scânteie din măruntaiele maşinii de fabricat poeme, că de la o vreme 'soft'-ul meu nu mai recunoaşte decât prozaicul din pliantele tehnice.
Poezia m-a impresionat în mod deosebit.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare desingurul vot facut public vor fi voturile juriului. votul popular este si ramine ceea ce este: un rezultat al opiniei generale al membrilor hermeneia care aleg sa si-l exprime. stiu ca exista subiectivitate ptr textele proprii dar de vreme ce fiecare va avea dreptul sa si-o exprime influenta se anuleaza reciproc. aceasta este parerea mea.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deMă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deIoana multumesc de apreciere si perceptie. Sunt clare influentele dadaiste. Cat despre cuvintele deformate, simt si eu disonante. Voi mai lucra la text cu o proxima ocazie.
pentru textul : Evoluția tăcută a dansului deam să te verific.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deMulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape de...parcă știam că ești detașat în acea luciditate, George, ce se simte în întreg poemul. am perceput primul vers ca antagonic cu ceea ce urmează, pentru a pune în valoare indiferența estetică. mi-au plăcut versurile acestea în special: nu e nimeni de vină poate doar graba asta neapărată și mai degrabă comică de a exista cu gânduri bune, paul
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă deprimul vers mi-a plăcut mult, iar ideea e frumoasă, Silviu!
pentru textul : zilnică deștii că am să mai trec, deci nimic nou în această privință:)!
mie-mi plac inventiile secrete si conspiratiile. s-ar putea ca la sfarsitul lui 2012 sa avem in loc de poem, meop, ş.a.m.d.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deRemarc:
pentru textul : Abecedar al melancoliei, de,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
mă, mie îmi place. am zăbovit asupra acestui text și deși subiectul nu este printre preferințele mele, la nivel artistic e ireproșabil. de aceea semnalez aprecierea mea pentru impecabila construcție. desigur sunt ființe și mai exigente ca mine...
pentru textul : povestea sirenei cu gîtul gros deDestul de bun poem, mai puțin acea secvență cu intrările și ieșirile. Voi relata aici o glumă pe această temă dar nu aș vrea să se înțeleagă că aș face mișto pentru că nu e așa. Vreau să elimini banalul și hilarul din acest poem, atât. La închisoare, vine șeful gardienilor disperat la șeful închisorii și îi spune a fugit aida șefu, a evadat!! Păi cum nenorociților îi răspunde directorul, nu ați păzit cu strășnicie toate ieșirile? Ba da, răspunde gardianul, dar a fugit pe o intrare! E un poem bun, demn de o peniță din alea vechi.
pentru textul : confesiune de ianuarie deIar în altă ordine de idei, totuși, nu se poate să scoți jump-ul ăla când te loghezi să nu te mai trimită obligatoriu acasă la tine ci să te lase unde erai? Zău...
Andu
alma - sigur că tema nu e nouă. Aici intervin propriile trăiri ale autorului, într-o lume văzută întotdeauna ca un spațiul al constrângerilor. Important este că ți-a plăcut.
pentru textul : În casa mea nu-s singur niciodată deaduceti-ma in fata consiliului, doamna Panza, cum nu. dar eu cred ca dorinta de a-i trimite cuiva niste texte pentru ca m-a impresionat ceva dintr-un comentariu, mai precis exprimarea acestei dorinte sub unul din textele mele (pentru ca persoana in cauza sa poata afla, pentru ca n-am gasit cum altfel sa-i transmit dorinta mea) imi va fi scuzata... sau in fine, decizia va priveste pe domniile voastre. PS: n-am facut proces de intentie, si m-am referit doar la acele date ale problemei pe care le cunosc. iar acesta e singurul off-topic de sub acest text pe care il fac (si asta asa, ca o precizare). poate n-ati observat ca domnul Titarenco a lasat discutia deschisa, prin nestergerea contului la cerere si prin "experimentul" generator de offtopice. si poate ca n-ati observat ca eu am comentat poezia postata aici, nefacand insa abstractie, e adevarat (ca parte distincta a comentariului meu), nici de offtopicul incurajat, ma repet, de chiar autorul acestui post.
pentru textul : poate deSensibilitate. Transmisie directă, nesofisticată. Cam atât. Voi mai citi şi alte texte ale autoarei.
pentru textul : rugăciune în somn desunt un furtun, caut furtuna. sincer, pentru inspiratie, te-as fi considerat autor si nu novice hermeneia.
pentru textul : Insomniac dea fost o perioada cand citeam multa proza si credeam ca pot sa scriu. acum nu mai am timp nici de citit nici de exersat o eventuala proza, dar, apreciez cand mi se ofera ocazia sa mai citesc ceva de genul. recunosc, cand am ajuns la partea in care el intra in oniric a trebuit sa clipesc de doua ori si apoi sa continui, insa nu pentru ca am fost nedumerita ci pentru ca a trebuit sa tin pasul, ceea ce a fost bine. Vlad are dreptate ca se accentueaza prea tare partea in care el este inconstient, insa mie partea aceea mi-a placut cel mai mult. O fi si din cauza ca eu sunt mai haotica de fel si viata mea seamana cu o chestie greu de definit in continua schimbare si dezvoltare:))
pentru textul : Iulian are ochi de melc deapropo de Edmond, seamana putin cu filmul; ideea e aproape aceeasi, ce sa mai spun de finaluri- nepredictibile in ambele cazuri. Da, a fi artist nu inseamna sa scrii cand mai ai o drama si trebuie sa mai plangi pe "umarul" unei poezii ci sa armonizezi cu realitatea toate sentimentele astea, iar in cazul tau, finalul e... cum sa spun, ca atunci cand stii ca nu mai ai niciun ban de paine, dar totusi iti mai permiti o ultima iesire la cafea cu cel mai bun prieten.:)
nu stiu cat de argumentat este comentariul meu, dar eu dau penita. mereu mi s-a parut stupid sa ridici in slavi fara recomensa, mai ales cand textul se sustine singur.:)
corect, ce frumuseti ascund pustiurile africane!.. insa ac idee ar fi fost bine de dezvoltat intr un poem. poate deveni un crez poetic. insa, acum suna a jurnal si tradare
pentru textul : despre dimineți ce sunt deAtmosfera medievală e doar butaforie... Ce mi se par facinante dincolo de prozodie, sunt commedia dell'arte, mesajul textului, simbolistica titlului "Trandafirul coasei" (de altfel exprimată clar în primul vers cât și în ultimele două versuri, ca laitmotiv): "Cât trandafirul coasei lucește fãrã fard Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard" Allora vi posso proporre di cominciare una discussione, dello stile : "O voi che per la via d'Amore passate attendete e guardate s'elli è dolore alcun, quanto 'l mio, grave; e prego sol ch'audir mi sofferiate, e poi imaginate"...
pentru textul : Trandafirul coasei deMulțumesc ție Virgil pentru concluzie... absolut necesară și chiar îmi pare rău că mai scriu aici după ce ai spus tu, dar vreau să clarific două aspecte, vis-a-vis de afirmațiile Cristinei și a lui emiemi. Întâi că definiția parodiei e una, iar parodia însăși e mereu alta, la fel e și cu epigrama sau cu haiku-ul. Eu am mai făcut parodie pe Hermeneia și nu sunt singura. În tot acest timp am încercat să învăț de la alții mai pricepuți. Așa că vă rog pe amândoi să nu mă luați cu definiții și bull-shit. E ridicol iar Hermeneia este un site de literatură inovativ, nu un apendice al defunctei Academii Române.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dePe bucăți, Cristina, mă mâhnește hotărârea ta dar îți aparține și aș vrea să o pot schimba pentru că nu ajută nimănui, la fel ca greva foamei.
Emiemi, dumneata emiți o presupunere haotică, cum adică 'un membru vechi poezie.ro'? Întâi că aduci în discuție acel site dubios plin de interese 'a-la-romanes' unde încerc într-adevăr să scriu dar nu pot pentru că acolo dictează un grup de câțiva oameni ieșiți demult de pe orbita literaturii, acuzând membrii siteului că ar fi clone când însuși unii editori sunt clone (poate chiar și Dvs domnule?), și mai recent chiar de pe orbita bunului simț pentru că acționează după bunul plac al celor care, pesemne le aduc ceva bani din niște amărâte de reclame care n-au nici în clin nici în mânecă cu subiectul site-ului... dar chiar nu vreau să dezvolt pentru că, iată m-am prins, ca să zic așa, că sunteți un mare admirator al acelui site de rahat scuzată să-mi fie expresia dar nu am alta mai 'dulce'... și apoi mă acuzi că aș fi altcineva. Repet, dacă ai curajul asumării vorbelor dumitale, ne vom întâlni oricând dorești în 'live'. Va fi probabil, prima întâlnire adevărată a matale cu o clonă care nu e clonă ci doar aberația minții matale și a prietenilor de pe poezie.ro. Dacă nu, mănâncă jaratic în continuare împreună cu prietenii care te țin în brațe ca pe un prunc nefericit.
Margas
doamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
pentru textul : opi dechiar mi-a placut. nu știu, dar mi se pare total diferit față de ceea ce scrii în mod normal. are sens, mesaj, finețe.
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii dedar, într-adevăr ultima strofă e din alt film. unul chiar prost
Dorel, as vrea sa te intreb ce parere ai despre eventualitatea folosirii termenului de ASPIRANT in loc de NOVICE? multumesc,
pentru textul : hermeneia 2.0 dealma, pentru ca este. iar editorii nu sint obligati sa iti explice. cu atit mai mult cu cit daca ar binevoi sa o faca tu ar trebui mai intii sa ii rogi frumos. ceea ce se pare ca nu ai facut. de ce nu ai facut-o, nu stiu. si nici nu e treaba mea. fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. si nu, nu e rost de scandal. ai gresit usa. incearca in alta parte. iar in ce priveste jena, nu, nu noua ar trebui sa ne fie jena, ci tie. iar daca nu iti este, din nou, nu am au ce sa (mai) fac. oricum e prea tirziu acum. si nici nu cred ca este responsabilitatea mea. si oricum, parca am mai spus-o, fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. din pacate.
pentru textul : Viraj mult prea strâns dedin pacate, e un text caruia nu ii mai pot adauga variante.
pentru textul : exercițiul umilinței dedragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
pentru textul : ghemuire III deCred că îi vedem cu toții și pe aceștia, poate doar e mai greu să ne imaginăm poveștile lor nespuse. Ori poate că mult mai adesea tocmai astfel de oameni au câte una de spus, iar noi nu avem timp să o descoperim. Dinspre mine, este cât se poate de "materializată" așa cum este. Nu știu ce și dacă va mai fi ceva dincolo. Mulțumesc de ochiul atent, la rându-ți.
pentru textul : Regele pescar deMie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
pentru textul : Uneori... deDragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
texte care au ”darul” de a te binedispune dis de dimineață. foaie verde și-o dungă, altceva nu e hidoșenia asta de text. ar mai fi mers un grupaj:
pentru textul : Flori de nuferi flori de tei unde s-au dus anii mei de”foaie verde, foi de puțe/fi-vom, Doamne, iar mainmuțe?”
în atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
pentru textul : despre noi demi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
Pagini