Plagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
Virgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
Da Monica, ai dreptate, "infern" de trei ori e mult prea mult, dar am găsit înlocuitor pentru al treilea. De "ultima" / "ultim" am scăpat. În infern e întuneric, cred, dar la fel, cred că nu e beznă. Da, iubirea e numai ochi, de aceea a pierdut-o pe Euridice; o iubea și nu putea să nu o privească. Cu celelalte nu știu ce să fac, oricum e o poezie nereușită de-a mea, pe care o voi reface complet peste câțiva ani. Dacă.
Celebrarea re-nasterii. In acest decembrie mohorat si agitat (pentru toata lumea). In simplitatea lui, fara inflorituri, textul imi pogoara pacea in suflet.
*in primul rand, multumesc pentru repostarea textelor *in ceea ce priveste textul /nu știu de ce în mintea mea sună ciudat a bîrloguri ceva rotund concav ca o lavră rusească un fel de sihăstrie cu cablu în care te cuibărești și începe să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist/ ati vizitat vreodata o lavra ruseasca? in nicun caz nu miroase a branza si a parfum ieftin ci miroase a tamaie, smirna si rugaciune.cei ce vietuiesc in pustie mananca putin , sunt de o curatie deosebita si de o simplitate extrema... *remarc finalul /îmi amintesc de profesorul de matematică din liceu m-a lăsat să îi duc servieta într-o după-amiază era așa de beat și așa de sincer încît m-a făcut să devin om mare ieșeam din cocon ca un fluture tîmpit îmi tăia ultima frînghie ultimul cordon ombilical mă dezcopilărea profesorul meu de matematică beat iar eu nu știam că de fapt era ea femeia cu mîini lungi mă smulgea din orașul meu cu clădiri de beton desenîndu-mi pe aripi alte vise alte contururi alte hărți/ e un poem in sine ... p.s.: fac parte dintre bloggeri...deci pagina mea web miroase a parfum ieftin si branza, A NEAERISIT... nu cred, poate doar a singuratate literara...
o modestă variantă personală: iarnă pe străzile Iașului, îl căutăm pe Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu ar fi o particulă încep să râd tu crezi că Dumnezeu arată ca Domnul Pa eu cred că Dumnezeu e în tot și în toate iarna începe să ningă pe Moldova noi înghețăm pe străzi anii ne ajung din urmă Dumnezeu continuă să fie doar o particulă și undeva se aude Bach plecăm așa cum pleacă toți din țara asta să îl caute pe Dumnezeu în altă parte, de parcă nu ar fi peste tot cheițe de învârtit lumea în Dumnezeul-păpușă de parcă nu ar fi peste tot norii de zahăr căsuțele de acadea și pantofii Cenușăresei tu ce ai vrea, eu eu vreau ca într-o zi Domnul Pa să vină
da mai, prefer cam totul natur, neadulterat (daca imi e permis englezismul deși cred ca exista verbul a adultera și în românește, am rezerve cu privire la adjectivul asta provenit din participiu). Anyway, prefer natur
Iată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
andu, scuza-ma dar eu n-am inteles ce ai vrut sa spui. este posibil ca eu sa fiu mai greu de cap dar nu am priceput. ce legatura au evreii cu chestia asta si ce anume din text (sau in text) il obliga sa fi fost scris numai de un evreu. pentru ca am scris ca aceasta intimplare s-ar fi putut petrece oriunde si oricind? ma faci sa rid. in primul rind ma faci sa rid pentru ca inca iti mai pui problema (eterna problema) daca sa ii disculpam sau sa ii incriminam pe evrei pentru uciderea lui hristos. o idee care mi se pare, intr-o mare masura o prostie fundamentala (oricum ai discuta-o). dar care probabil necesita o discutie separata, in alta parte. in al doiea rind ma faci sa rid pentru ca ai gasit aceasta interpretare rasucita pentru textul meu. ai cuvintul meu ca nici nu m-am gindit la asta. eu nu cred ca un popor poate fi incriminat "in corpore". nu cred ca dumnezeu functioneaza asa. si apoi nu cred ca evreii sint nici mai buni si nici mai rai deci alte popoare. de fapt eu nici nu cred ca ei sint (sau mai corect spus "mai sint") poporul ales. evident si chestia asta ar necesita o discutie mai ampla, care l-ar implica pe avraam, pe moise si probabil pe apostolul pavel. si, fiindca tot veni vorba de asta, si pentru ca oarecum m-ai quasi-suspectat ca as fi evreu, sint nevoit sa iti spun ca in sensul in care apostolul pavel defineste evreismul sau apartenenta la "saminta lui avraam", in scrisoarea catre crestinii din galatia (precum si in cea catre cei din roma); deci, daca esti onest si cauti sa respecti interpetarea pe care o da el acestor concepte, atunci esti nevoit sa accepti faptul ca un crestin (deci un urmas si al lui hristos, "inviat" in hristos) este de fapt adevaratul evreu, este de fapt "saminta" "de jure" a lui avraam. deci, in sensul acesta, da, sint evreu. nu stiu insa cum schimba asta dinamica interpretarii tale. in orice caz, se pare ca tu ai obsesii vechi iar in text nu ai gasit decit un pretext.
Îmi amintește de Zenobia lui Naum sau poate asta e și ideea. Însă am citit sute de texte ca acesta. Aceleași imagini: șerpi, sms, cifre din care cititorul nu înțelege mare lucru. Aștept de la tine și alte poeme.
Mulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
O initiativa deosebita de a-l invita astfel, prin intermediul acestui articol, printre noi, pe Andrei Codrescu cu volumul sau "Alien candor/Candoare straina". Romancier, eseist, poet american de origine romana, Andrei Codrescu este publicat dupa 1990 si in Romania. Multumim Bogdan Geana pentru articol! Reamintim ca Andrei Codrescu a mai fost prezent pe site-ul Hermeneia cu "New Orleans, mon amour" tradus in franceza (http://www.hermeneia.com/traduceri/2549) .
doar doua sectiuni imi atrag atentia: "încruntarea ta lăsa urme pe catarg la înălțimea gândului" si "tresărea pe coapsă un fluture era senzația alunecării tale prin valuri fără întoarcere"
Adriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
Multumesc pentru atentie, Sapphire, a fost o greseala de culegere, desi uneori folosesc aceasta separare intre mine si lumea inconjuratoare. Cat despre "mania sfanta" de care zici - nu sunt un credincios tremurator, gata sa ia de bune tot ce balmajesc studentii de la teologie. De aceea imi permit afirmatii de genul celei la care te referi. Am destule experiente cu acestia pentru a mai crede ca orice facultate produce numai varfuri. Desigur, exista si exceptii; din pacate, devin din ce in ce mai putini. Oricum, inca o data multumesc pentru atentie, Stefan Doru dancus
egoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
Dorin... intr-adevar ceea ce am vrut sa surprind a fost setea acuta, dusa pana la limita, setea aceea pe care nu o poti defini insa care te macina in profunzime ca un cancer. Barbatul din final a fost lasat intentionat in penumbra pentru ca fiecare dintre cititori sa gaseasca o cale de iesire din cerc pe potriva sufletului sau. Matei... sa stii ca m-am gandit si eu la acele unghii insa le-am lasat pentru ca surprind pe langa aspectul tragic al cautarii oarbe in htonian si ideea cochetariei feminine, a lustrului, a aparentei. Marina... cu siguranta ca s-a vrut prezentarea unor personaje intr-o atmosfera gotica... cred ca stiu despre ce tablou vorbesti... referitor la incubus/sucubus... hmm Lucian... facem si noi ce putem... uneori tabloul este unul reusit alteori mai incercam :) Multumiri tuturor pentru cuvinte.
ok! din punctul meu de vedere au fost doar o necesitate de a scrie intr-un moment de lipsa a inspiratiei, dar voi reveni asupra lor ca asupra unui exercitiu matematic. multam pt. bunatatea cu care te-ai aplecat asupra acestor randuri!
Citind cu atenție comentariul anterior, concis și definitiv, ca lovitura de scrimă, nu m-am putut abține să nu răspund provocării, dată fiind și miza acestei polemici, care ne implică profund: dacă literatura se face în afara regulilor sau prin intermediul lor. Că o disputationes este ridicată sau nu din labirintul mahalalei, nu importă; mai mult, este o eroare logică discreditarea unei teze prin descalificarea persoanei ce o susține, un sofism de relevanță și anume argumentum ad hominem. Logic, aici, discutăm idei, nu oameni. Ceea ce orice regulament de bun simț admite de asemenea. Încercând o sinteză a precedentei intervenții, evidențiez următoarele etape: 1. un preambul, care amintește de funcția regulamentului valabil pe hermeneia, de necesitarea respectării acestuia, întru apărarea de bramburelile pornografice 2. un prim argument, conform căruia în artă este nevoie de reguli, impuse sau autoimpuse, pe baza analogiei creație a universului versus creație literară 3. argumentul doi, după care “arta se naște în constrângere”, concluzia fiind “cu cit exista mai multa "libertate" si resurse cu atit exista mai putina arta”, fiind adusă în discuție relația literatură-cinematografie Plus, în final, o afirmație asupra căreia voi reveni. Contraargumentarea mea este următoarea: 1. cenzurarea discursului pornografic, psihanalizabil ca orice act uman, printr-un regulament de ordine interioară, care oferă, în același timp, sugestii sau o direcție în contradirecția actuală, recent apusă, permite crearea și păstrarea unui spațiu virtual decent, propice postării și comentariilor pe text. Totodată, ar funcționa, interiozitată la un moment dat, ca o autocenzură, asemeni unui filtru care va purifica orice tentație spre pornografie, spre exhibări puerile. Acestea ar fi, în principal, argumentele implicite ale regulamentului hermeneia. Contraargumentul meu este următorul, retoric spus: cenzura respectivă ajută cu adevărat sau inhibă și mai mult pe cel doritor de creație cu orice preț și orice mijloace? Adică, puritanismul literar la care s-ar gândi mulți, acuzator, mai dă seamă de esența actului creator, de dionisiacul implicat în orice act de afirmare a vieții? Această nevoie de exprimare a ființei proprii, cenzurată, nu refuză oare statutul adecvat sexualității umane, câștigat în ultimele secole? Adică, până la urmă, arta se face din orice, n est ce pas? Ca exemplu, amintesc valențele fracturismului sau erotismul lui Emil Brumaru. 2. Înainte de a contraargumenta primul argument amintit mai sus, cu permisiunea dvoastră, fac o scurtă referință filosofică, care va ajuta, sper, înțelegerii adecvate a problemei puse și anume dacă arta se naște sau nu în/din constrângere. Înainte de toate trebuie precizat faptul că teza “haos-ordine-diversitate”, s-o numim teza filosofică clasică, de reminiscență eminesciană, nu este în acord cu teoriile din fizica actuală, cu modelele de expansiune a universului și cu posibila sa revenire la punctul de singularitate, adică la punctul de dinaintea Big-Bang-ului. Deja în secolul XIX filosofii constatau, dezvrăjind lumea, faptul că oazele de ordine sunt un accident, viața datorându-se hazardului. Plus diferența dintre legea naturală și legea umană. Adică, chiar dacă teza haos-ordine-diversitate ar fi valabilă macroscopic ea nu se legitimă la nivel uman, prin faptul că legea naturală, inviolabilă, diferă de legea umană mereu supusă ajustării; teologic spus, Dumnezu are întotdeauna dreptate. Această divagație filosofică, necesară cred, arată așadar faptul că nu se poate justifica, continuitatea univers-artă; arta ca mimesis. Suntem ființe libere, liberul arbitru ne face responsabili și ne condamnă la libertatea de a alege răul, lipsa, nemăsura, spargerea regulilor impuse sau autoimpuse, aceasta fiind însăși condiția, „regula” de conduită a oricărui creator sau novice. Este ceea ce dezvăluie fenomenul creator: posibilitatea ratării și asumării continue a acestei ratări. Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze, să se renască liber, când criticii și nu numai îl pun în lanțurile comercialului și modei trecătoare? 2. Argumentul doi, desprins din primul, ne spune că arta cere sacrificii. Că există o limitare a mijloacelor de exprimare, adică, vrând-nevrând, ne supunem unor reguli a priori prin însăși materia pixului pe care-l folosim. Într-adevăr, și tocmai de aceea, e necesară depășirea continuă a limitei. Nu mina contează, ci urma pe care o lasă în urmă. Dacă există reguli și limite, nu înseamnă că trebuie să ne mulțumim cu ele. Dacă, în trecut și nu numai, oamenii au creat în condiții mizere, din lipsuri materiale, dacă Pagannini a fost torturat de tatăl său nu rezultă de aici că violența și maltratarea este necesară. Ar fi absurd să ne mortificăm partea trupească pentru a scrie mai bine. Din contră, să benchetuim ca Socrate și să preamărim dragostea de oameni și de zei! Să fim trimbulinzi, dar într-o societate deschisă, nu suspicioasă în puterea omului de a crește, nu lovit, ci ținut de mână! Învățăm din propriile noastre greșeli mai bine decât din ale celorlalți așa cum conștientizarea propriei finitudini implică e infinit mai eficientă decât moartea care nu ne atinge a o mie de poeți. La fel, că există mai multă artă în literatură decât în filme, nu se susține. De va fi necesar, voi reveni asupra acestui aspect. În final, cu speranța că nu v-am plictisit prea mult, fac referire la ultimul paragraf din comentariul anterior care, după cât se pare, contrazice per total intervenția profetică a dlui director. Și, pentru că el exprimă însăși teza pe care o apăr, conchid și eu astfel: “de aceea de fapt arta si literatura adevarata s-au nascut din dinamica nevoii de a sparge regulile si nu din fericirea de a nu le avea.” Ps: atrag atenția că argumentele mele din primul comentariu rămân valabile, nefiind combătute. multumesc :D
Imaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
Va urma ! Si nu-s chestii scrise in doi ci un chat improvizat pe mail . Cit despre rabdare ai dreptate, nu o am din doua motive : viata e scurta, viata e foarte scurta. Believe me.
Frumos poem, desi mi se pare ca din cand in cand vrea sa dea pe dinafara. De fapt da pe dinafara, nu-i aung marginile: inceputul rotund nu-mi place si la iad parca m-as mai gandi, dar in economia textului, simplitatea si curatenia lui, iadul s-ar mentine. Tocmai de aceasta-mi place, e aproape firesc, e si viu si timid.
Îmi pare rău, dar regulamentul Hermeneia este clar:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Plagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deVirgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
pentru textul : stâlpnica deDa Monica, ai dreptate, "infern" de trei ori e mult prea mult, dar am găsit înlocuitor pentru al treilea. De "ultima" / "ultim" am scăpat. În infern e întuneric, cred, dar la fel, cred că nu e beznă. Da, iubirea e numai ochi, de aceea a pierdut-o pe Euridice; o iubea și nu putea să nu o privească. Cu celelalte nu știu ce să fac, oricum e o poezie nereușită de-a mea, pe care o voi reface complet peste câțiva ani. Dacă.
pentru textul : Orfeu deCelebrarea re-nasterii. In acest decembrie mohorat si agitat (pentru toata lumea). In simplitatea lui, fara inflorituri, textul imi pogoara pacea in suflet.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dedaca mi-ai spune si ce este imbd.com, ar fi nemaipomenit.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă de*in primul rand, multumesc pentru repostarea textelor *in ceea ce priveste textul /nu știu de ce în mintea mea sună ciudat a bîrloguri ceva rotund concav ca o lavră rusească un fel de sihăstrie cu cablu în care te cuibărești și începe să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist/ ati vizitat vreodata o lavra ruseasca? in nicun caz nu miroase a branza si a parfum ieftin ci miroase a tamaie, smirna si rugaciune.cei ce vietuiesc in pustie mananca putin , sunt de o curatie deosebita si de o simplitate extrema... *remarc finalul /îmi amintesc de profesorul de matematică din liceu m-a lăsat să îi duc servieta într-o după-amiază era așa de beat și așa de sincer încît m-a făcut să devin om mare ieșeam din cocon ca un fluture tîmpit îmi tăia ultima frînghie ultimul cordon ombilical mă dezcopilărea profesorul meu de matematică beat iar eu nu știam că de fapt era ea femeia cu mîini lungi mă smulgea din orașul meu cu clădiri de beton desenîndu-mi pe aripi alte vise alte contururi alte hărți/ e un poem in sine ... p.s.: fac parte dintre bloggeri...deci pagina mea web miroase a parfum ieftin si branza, A NEAERISIT... nu cred, poate doar a singuratate literara...
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deIată și afișul final, cu programul cenaclului. Mulțumim Hermeneia pentru găzduire! Vă așteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia XI - anunț final deo modestă variantă personală: iarnă pe străzile Iașului, îl căutăm pe Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu ar fi o particulă încep să râd tu crezi că Dumnezeu arată ca Domnul Pa eu cred că Dumnezeu e în tot și în toate iarna începe să ningă pe Moldova noi înghețăm pe străzi anii ne ajung din urmă Dumnezeu continuă să fie doar o particulă și undeva se aude Bach plecăm așa cum pleacă toți din țara asta să îl caute pe Dumnezeu în altă parte, de parcă nu ar fi peste tot cheițe de învârtit lumea în Dumnezeul-păpușă de parcă nu ar fi peste tot norii de zahăr căsuțele de acadea și pantofii Cenușăresei tu ce ai vrea, eu eu vreau ca într-o zi Domnul Pa să vină
pentru textul : cu dumnezeu, pe aici deCum văd textul:
Din păcate frunzele cad,
trupul mi-e umbră de arbore
cu crengile, noduri.
iubito,
după așteptări,
ești floare.
Petalele, pradă singurătății.
În ultimul ceas, mai lasă-mă o clipă
pentru textul : Te iubesc desă-ți scânteiez inima
ca și când aș lovi repetat două cuvinte.
da mai, prefer cam totul natur, neadulterat (daca imi e permis englezismul deși cred ca exista verbul a adultera și în românește, am rezerve cu privire la adjectivul asta provenit din participiu). Anyway, prefer natur
pentru textul : femeia poet deIată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
pentru textul : Sah cu Hesse deandu, scuza-ma dar eu n-am inteles ce ai vrut sa spui. este posibil ca eu sa fiu mai greu de cap dar nu am priceput. ce legatura au evreii cu chestia asta si ce anume din text (sau in text) il obliga sa fi fost scris numai de un evreu. pentru ca am scris ca aceasta intimplare s-ar fi putut petrece oriunde si oricind? ma faci sa rid. in primul rind ma faci sa rid pentru ca inca iti mai pui problema (eterna problema) daca sa ii disculpam sau sa ii incriminam pe evrei pentru uciderea lui hristos. o idee care mi se pare, intr-o mare masura o prostie fundamentala (oricum ai discuta-o). dar care probabil necesita o discutie separata, in alta parte. in al doiea rind ma faci sa rid pentru ca ai gasit aceasta interpretare rasucita pentru textul meu. ai cuvintul meu ca nici nu m-am gindit la asta. eu nu cred ca un popor poate fi incriminat "in corpore". nu cred ca dumnezeu functioneaza asa. si apoi nu cred ca evreii sint nici mai buni si nici mai rai deci alte popoare. de fapt eu nici nu cred ca ei sint (sau mai corect spus "mai sint") poporul ales. evident si chestia asta ar necesita o discutie mai ampla, care l-ar implica pe avraam, pe moise si probabil pe apostolul pavel. si, fiindca tot veni vorba de asta, si pentru ca oarecum m-ai quasi-suspectat ca as fi evreu, sint nevoit sa iti spun ca in sensul in care apostolul pavel defineste evreismul sau apartenenta la "saminta lui avraam", in scrisoarea catre crestinii din galatia (precum si in cea catre cei din roma); deci, daca esti onest si cauti sa respecti interpetarea pe care o da el acestor concepte, atunci esti nevoit sa accepti faptul ca un crestin (deci un urmas si al lui hristos, "inviat" in hristos) este de fapt adevaratul evreu, este de fapt "saminta" "de jure" a lui avraam. deci, in sensul acesta, da, sint evreu. nu stiu insa cum schimba asta dinamica interpretarii tale. in orice caz, se pare ca tu ai obsesii vechi iar in text nu ai gasit decit un pretext.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deÎmi amintește de Zenobia lui Naum sau poate asta e și ideea. Însă am citit sute de texte ca acesta. Aceleași imagini: șerpi, sms, cifre din care cititorul nu înțelege mare lucru. Aștept de la tine și alte poeme.
pentru textul : poem pentru cel de-al 18-lea vis identic deMulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
pentru textul : Veneţia deO initiativa deosebita de a-l invita astfel, prin intermediul acestui articol, printre noi, pe Andrei Codrescu cu volumul sau "Alien candor/Candoare straina". Romancier, eseist, poet american de origine romana, Andrei Codrescu este publicat dupa 1990 si in Romania. Multumim Bogdan Geana pentru articol! Reamintim ca Andrei Codrescu a mai fost prezent pe site-ul Hermeneia cu "New Orleans, mon amour" tradus in franceza (http://www.hermeneia.com/traduceri/2549) .
pentru textul : Candoare străină, candoarea relegatului dedoar doua sectiuni imi atrag atentia: "încruntarea ta lăsa urme pe catarg la înălțimea gândului" si "tresărea pe coapsă un fluture era senzația alunecării tale prin valuri fără întoarcere"
pentru textul : aqua marine deAdriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
pentru textul : și eu te iubesc deMultumesc pentru atentie, Sapphire, a fost o greseala de culegere, desi uneori folosesc aceasta separare intre mine si lumea inconjuratoare. Cat despre "mania sfanta" de care zici - nu sunt un credincios tremurator, gata sa ia de bune tot ce balmajesc studentii de la teologie. De aceea imi permit afirmatii de genul celei la care te referi. Am destule experiente cu acestia pentru a mai crede ca orice facultate produce numai varfuri. Desigur, exista si exceptii; din pacate, devin din ce in ce mai putini. Oricum, inca o data multumesc pentru atentie, Stefan Doru dancus
pentru textul : Durerea până la capăt dePaul, nu mi-ai sugerat nimic în sensul formei pe care ai fi folosit-o. Poate, poate...
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deCu salutări din frigul zilei !
egoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
pentru textul : dragoste la periferie deDorin... intr-adevar ceea ce am vrut sa surprind a fost setea acuta, dusa pana la limita, setea aceea pe care nu o poti defini insa care te macina in profunzime ca un cancer. Barbatul din final a fost lasat intentionat in penumbra pentru ca fiecare dintre cititori sa gaseasca o cale de iesire din cerc pe potriva sufletului sau. Matei... sa stii ca m-am gandit si eu la acele unghii insa le-am lasat pentru ca surprind pe langa aspectul tragic al cautarii oarbe in htonian si ideea cochetariei feminine, a lustrului, a aparentei. Marina... cu siguranta ca s-a vrut prezentarea unor personaje intr-o atmosfera gotica... cred ca stiu despre ce tablou vorbesti... referitor la incubus/sucubus... hmm Lucian... facem si noi ce putem... uneori tabloul este unul reusit alteori mai incercam :) Multumiri tuturor pentru cuvinte.
pentru textul : locus deimpresionat si eu de "daltile ochilor tai" foarte reusit versul chiar de-ar fi fost doar atat.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ deok! din punctul meu de vedere au fost doar o necesitate de a scrie intr-un moment de lipsa a inspiratiei, dar voi reveni asupra lor ca asupra unui exercitiu matematic. multam pt. bunatatea cu care te-ai aplecat asupra acestor randuri!
pentru textul : Stare II dein textul asta se simte o mana sigura. sa stii ca eu de obicei te citesc, chiar daca nu las semne.
astept si eu continuarea - ai grija, subiectul este destul de uzat. sper sa poti scoate ceva bun din el.
pentru textul : am evadat un timp deCitind cu atenție comentariul anterior, concis și definitiv, ca lovitura de scrimă, nu m-am putut abține să nu răspund provocării, dată fiind și miza acestei polemici, care ne implică profund: dacă literatura se face în afara regulilor sau prin intermediul lor. Că o disputationes este ridicată sau nu din labirintul mahalalei, nu importă; mai mult, este o eroare logică discreditarea unei teze prin descalificarea persoanei ce o susține, un sofism de relevanță și anume argumentum ad hominem. Logic, aici, discutăm idei, nu oameni. Ceea ce orice regulament de bun simț admite de asemenea. Încercând o sinteză a precedentei intervenții, evidențiez următoarele etape: 1. un preambul, care amintește de funcția regulamentului valabil pe hermeneia, de necesitarea respectării acestuia, întru apărarea de bramburelile pornografice 2. un prim argument, conform căruia în artă este nevoie de reguli, impuse sau autoimpuse, pe baza analogiei creație a universului versus creație literară 3. argumentul doi, după care “arta se naște în constrângere”, concluzia fiind “cu cit exista mai multa "libertate" si resurse cu atit exista mai putina arta”, fiind adusă în discuție relația literatură-cinematografie Plus, în final, o afirmație asupra căreia voi reveni. Contraargumentarea mea este următoarea: 1. cenzurarea discursului pornografic, psihanalizabil ca orice act uman, printr-un regulament de ordine interioară, care oferă, în același timp, sugestii sau o direcție în contradirecția actuală, recent apusă, permite crearea și păstrarea unui spațiu virtual decent, propice postării și comentariilor pe text. Totodată, ar funcționa, interiozitată la un moment dat, ca o autocenzură, asemeni unui filtru care va purifica orice tentație spre pornografie, spre exhibări puerile. Acestea ar fi, în principal, argumentele implicite ale regulamentului hermeneia. Contraargumentul meu este următorul, retoric spus: cenzura respectivă ajută cu adevărat sau inhibă și mai mult pe cel doritor de creație cu orice preț și orice mijloace? Adică, puritanismul literar la care s-ar gândi mulți, acuzator, mai dă seamă de esența actului creator, de dionisiacul implicat în orice act de afirmare a vieții? Această nevoie de exprimare a ființei proprii, cenzurată, nu refuză oare statutul adecvat sexualității umane, câștigat în ultimele secole? Adică, până la urmă, arta se face din orice, n est ce pas? Ca exemplu, amintesc valențele fracturismului sau erotismul lui Emil Brumaru. 2. Înainte de a contraargumenta primul argument amintit mai sus, cu permisiunea dvoastră, fac o scurtă referință filosofică, care va ajuta, sper, înțelegerii adecvate a problemei puse și anume dacă arta se naște sau nu în/din constrângere. Înainte de toate trebuie precizat faptul că teza “haos-ordine-diversitate”, s-o numim teza filosofică clasică, de reminiscență eminesciană, nu este în acord cu teoriile din fizica actuală, cu modelele de expansiune a universului și cu posibila sa revenire la punctul de singularitate, adică la punctul de dinaintea Big-Bang-ului. Deja în secolul XIX filosofii constatau, dezvrăjind lumea, faptul că oazele de ordine sunt un accident, viața datorându-se hazardului. Plus diferența dintre legea naturală și legea umană. Adică, chiar dacă teza haos-ordine-diversitate ar fi valabilă macroscopic ea nu se legitimă la nivel uman, prin faptul că legea naturală, inviolabilă, diferă de legea umană mereu supusă ajustării; teologic spus, Dumnezu are întotdeauna dreptate. Această divagație filosofică, necesară cred, arată așadar faptul că nu se poate justifica, continuitatea univers-artă; arta ca mimesis. Suntem ființe libere, liberul arbitru ne face responsabili și ne condamnă la libertatea de a alege răul, lipsa, nemăsura, spargerea regulilor impuse sau autoimpuse, aceasta fiind însăși condiția, „regula” de conduită a oricărui creator sau novice. Este ceea ce dezvăluie fenomenul creator: posibilitatea ratării și asumării continue a acestei ratări. Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze, să se renască liber, când criticii și nu numai îl pun în lanțurile comercialului și modei trecătoare? 2. Argumentul doi, desprins din primul, ne spune că arta cere sacrificii. Că există o limitare a mijloacelor de exprimare, adică, vrând-nevrând, ne supunem unor reguli a priori prin însăși materia pixului pe care-l folosim. Într-adevăr, și tocmai de aceea, e necesară depășirea continuă a limitei. Nu mina contează, ci urma pe care o lasă în urmă. Dacă există reguli și limite, nu înseamnă că trebuie să ne mulțumim cu ele. Dacă, în trecut și nu numai, oamenii au creat în condiții mizere, din lipsuri materiale, dacă Pagannini a fost torturat de tatăl său nu rezultă de aici că violența și maltratarea este necesară. Ar fi absurd să ne mortificăm partea trupească pentru a scrie mai bine. Din contră, să benchetuim ca Socrate și să preamărim dragostea de oameni și de zei! Să fim trimbulinzi, dar într-o societate deschisă, nu suspicioasă în puterea omului de a crește, nu lovit, ci ținut de mână! Învățăm din propriile noastre greșeli mai bine decât din ale celorlalți așa cum conștientizarea propriei finitudini implică e infinit mai eficientă decât moartea care nu ne atinge a o mie de poeți. La fel, că există mai multă artă în literatură decât în filme, nu se susține. De va fi necesar, voi reveni asupra acestui aspect. În final, cu speranța că nu v-am plictisit prea mult, fac referire la ultimul paragraf din comentariul anterior care, după cât se pare, contrazice per total intervenția profetică a dlui director. Și, pentru că el exprimă însăși teza pe care o apăr, conchid și eu astfel: “de aceea de fapt arta si literatura adevarata s-au nascut din dinamica nevoii de a sparge regulile si nu din fericirea de a nu le avea.” Ps: atrag atenția că argumentele mele din primul comentariu rămân valabile, nefiind combătute. multumesc :D
pentru textul : some rule rules some rules deImaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deVa urma ! Si nu-s chestii scrise in doi ci un chat improvizat pe mail . Cit despre rabdare ai dreptate, nu o am din doua motive : viata e scurta, viata e foarte scurta. Believe me.
pentru textul : Ramona & Rameau deFrumos poem, desi mi se pare ca din cand in cand vrea sa dea pe dinafara. De fapt da pe dinafara, nu-i aung marginile: inceputul rotund nu-mi place si la iad parca m-as mai gandi, dar in economia textului, simplitatea si curatenia lui, iadul s-ar mentine. Tocmai de aceasta-mi place, e aproape firesc, e si viu si timid.
pentru textul : in illo tempore deÎmi pare rău, dar regulamentul Hermeneia este clar:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz".
pentru textul : Audibil.ro, primul serviciu românesc pentru descărcări audio online dee tare greu sa diseci simplitatea. asa ca, fara prea multe vorbe, o sa-ti spun ca mi-a placut.
pentru textul : Retro dePagini