Destul de bun poem, mai puțin acea secvență cu intrările și ieșirile. Voi relata aici o glumă pe această temă dar nu aș vrea să se înțeleagă că aș face mișto pentru că nu e așa. Vreau să elimini banalul și hilarul din acest poem, atât. La închisoare, vine șeful gardienilor disperat la șeful închisorii și îi spune a fugit aida șefu, a evadat!! Păi cum nenorociților îi răspunde directorul, nu ați păzit cu strășnicie toate ieșirile? Ba da, răspunde gardianul, dar a fugit pe o intrare! E un poem bun, demn de o peniță din alea vechi.
Iar în altă ordine de idei, totuși, nu se poate să scoți jump-ul ăla când te loghezi să nu te mai trimită obligatoriu acasă la tine ci să te lase unde erai? Zău...
Andu
Ei,bine, Adriana, cu tot respectul şi sunt convinsă că Vlad Turburea nu se va opune, dacă ne va răspunde, să i se ia peniţa, nu o să opun rezistenţă, el are încrederea mea ca cititor. Mulţumesc. Din acest moment este singura justificare pe care o validez prin drept liber de viaţă.
Asta îmi este justifiarea: Este bun.
Virgil poate lua măsurile de rigoare după regulile Hermeneia. Mulţumesc frumos şi lui. O seară bună:)
Mie nu mi se pare că are legătură cu lumea unui copil. Mi se pare că sunt niște stări decupate, uneori contradictorii, usor ironice.
„când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ” - îmi sună a omul când iese din sacru, cer, biserică tot pe pământ, profan, lumesc ajunge.
Nemulțumirea umană în contrast cu mulțumirea melcului al cărui univers e rezumat la un borcan etc.
Mi se pare că are o idee bună, dar din punctul meu de vedere, la stările decupate, capcana este că se omit anumite indicii care completează ideea și care țin de autor. Pentru noi restul, care citim textul, unele idei par incoerente și nu putem decât să le luăm separat, pentru autor toate au sens și se leagă foarte armonios tocmai datorită faptului că autorul știe acele elemente pe care uneori nu reușeste să le redea foarte bine.
mie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
Sunt câteva locuri comune, deși la prima lectură se trece ușor peste ele: - bulevard imens - ovații înflăcărate - cu rigla - dezvățate de lacrimi - stație de metrou pustiu (pustie?) Finalul mi se pare ok. Ideea e de apreciat. Mi-a plăcut să citesc poemul tău.
Alma, eu pana la urma asa l-am perceput, pentru ca nu se referea nici la ce e in text, si nici la o incalcare a regulamentului, ci la exigente personale, unde nici strategia ta nu e gresita, si in fond, nici a mea. Asta insemna in comentariul meu "pur personal". Tu l-ai vazut constructiv, dar eu am perceput "un ghiot". M-am inselat. Data viitoare voi fii mai atenta. Hai sa incheiem aici.
îmi propusesem - plecînd de la acest text - să mai citesc două trei poezii semnate de Daniela Bîrzu. pînă la urmă le-am citit pe toate. interesantă modalitatea de abordare trecerea aparent neregulată/brutală de la elemente aprige din realitatea imediată la pasaje domoale/melancolice/triste. dar acestea din urmă sînt repede strunite prin reîntoarcerea frapantă în cotidian pentru a nu da motive de sminteală unui cititor mofturos predispus să creadă că autoarea îl ademenește cu un tragism ieftin.
parcă e o succesiune melodică formată din note scurte și rapide care face trecerea între diferitele teme ale piesei. și totuși întregul transmite o stare de tristețe/melancolie dar paradoxal e un exercițiu tonifiant.
ce e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
Eu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
"începutul poemului
este întocmai ca răsăritul
iar pagină albă
o mare misterioasă
care mă cheamă-n adâncuri
dar umbra mă ţine de mână
- nu te duce încă, lasă primul val
să se izbească de stâncă
şi stânca seamănă cu inima mea
o aşchie înfiptă în toracele timpului
un vas fantomă şi salva
de puncte puncte
spargand linistea
sfârşitul poemului
este întocmai ca noaptea cea mai lungă
de care nu vrei să te desparţi
în care nu vrei să adormi de teama
necunoscutului
groparul orb sapă mormântul ultimului cuvânt
doar păsările mai poartă în tril
amintirea poemului"
Bun regasit. Am citit regulamentul sitului si mi se pare ca s-au imbunatatit multe lucruri intre timp. Mai ales in folosul autorilor. Sper sa am o contributie pozitiva aici. Important este sa invatam din trecut si sa mergem inainte asa cum trebuie. Interventia pe text este binevenita si iti multumesc.
Silviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Cred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
La versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
draga Virgil, eu am incercat sa ofer o explicatie de folos autorului nicodem in legatura cu interventia ta evident agresiva si non-crestina nu cred ca am incalcat Regulamentul de vreme ce am explicat autorului ceea ce eu cred ca au fost motivele scrierii tale care in totalitate ataca acest poem care nu ar trebui scos din contextul lui crestin Ulterior, apare si yester ca o privighetoare cu nasul infundat si care inca nu mi-am dat seama daca este cu simbrie sau este pur si simplu prostanac (imi voi da seama de asta probabil curand) amandoi limitati la o aceeasi perceptie care in loc sa incurajati un membru talentat al site-ului ii dati in cap cu desteptaciunea voastra de curcani grasi de conac fluierati. E pacat sa arunci cu noroi intr-un poem de Craciun scris nu zic bine, ci doar din suflet. Treaba voastra, ba desteptilor. Eu va desfid Andu
tie e redundant sa-ti dau eu! penita, asa cum mi se pare aiurea sa dau si altora de pe aici. e pentru a remarca titlu in combinatie cu versurile alea doua, ansamblul ala mi s-a parut cumva foarte fin, chiar daca e posibil sa fie un amestec din vulnerabilitatea calcaiului meu si o intamplare. :o)
Matei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
un titlu foarte frumos, ca dealtfel si versurile. E liniste aici "orasul dormea capatai sub fluviul timpului", dar pana la urma devine apasatoare " linistea se face secure". Interesanta mi se pare si o antiteza, as zice eu, intre "cea mai inalta colina ", dar, surprinzator, " a noptii", si " marginea lumii" pana aici obisnuit, dar " marginea e doar o gradina" ...unde si mai surprinzator, trandafirii se unesc cu Dumnezeu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
finalul e sublim. n-am mai rîs așa bine de multă vreme.
pentru textul : se strică toate de1. cum adica "patru câte doi"?
pentru textul : primăvara de2. ce inseamna "întrânsa"?
Destul de bun poem, mai puțin acea secvență cu intrările și ieșirile. Voi relata aici o glumă pe această temă dar nu aș vrea să se înțeleagă că aș face mișto pentru că nu e așa. Vreau să elimini banalul și hilarul din acest poem, atât. La închisoare, vine șeful gardienilor disperat la șeful închisorii și îi spune a fugit aida șefu, a evadat!! Păi cum nenorociților îi răspunde directorul, nu ați păzit cu strășnicie toate ieșirile? Ba da, răspunde gardianul, dar a fugit pe o intrare! E un poem bun, demn de o peniță din alea vechi.
pentru textul : confesiune de ianuarie deIar în altă ordine de idei, totuși, nu se poate să scoți jump-ul ăla când te loghezi să nu te mai trimită obligatoriu acasă la tine ci să te lase unde erai? Zău...
Andu
Ei,bine, Adriana, cu tot respectul şi sunt convinsă că Vlad Turburea nu se va opune, dacă ne va răspunde, să i se ia peniţa, nu o să opun rezistenţă, el are încrederea mea ca cititor. Mulţumesc. Din acest moment este singura justificare pe care o validez prin drept liber de viaţă.
Asta îmi este justifiarea: Este bun.
Virgil poate lua măsurile de rigoare după regulile Hermeneia. Mulţumesc frumos şi lui. O seară bună:)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deMie nu mi se pare că are legătură cu lumea unui copil. Mi se pare că sunt niște stări decupate, uneori contradictorii, usor ironice.
„când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ” - îmi sună a omul când iese din sacru, cer, biserică tot pe pământ, profan, lumesc ajunge.
Nemulțumirea umană în contrast cu mulțumirea melcului al cărui univers e rezumat la un borcan etc.
Mi se pare că are o idee bună, dar din punctul meu de vedere, la stările decupate, capcana este că se omit anumite indicii care completează ideea și care țin de autor. Pentru noi restul, care citim textul, unele idei par incoerente și nu putem decât să le luăm separat, pentru autor toate au sens și se leagă foarte armonios tocmai datorită faptului că autorul știe acele elemente pe care uneori nu reușeste să le redea foarte bine.
pentru textul : Desprindere deam rezolvat.
pentru textul : Uneori sufletul meu de"Textul nu mi-a transmis nimic, poate şi pentru că nu ar trebui să transmită." - ca tot e perceptie...
pentru textul : coborârea în Carte deMarlena Braester, felicitarile mele sint insotite de un gest simplu, simbolic, dar sincer. Succes!
pentru textul : Vocea ne devansează ,הקול הולך לפנינו demie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
pentru textul : Film mut deSunt câteva locuri comune, deși la prima lectură se trece ușor peste ele: - bulevard imens - ovații înflăcărate - cu rigla - dezvățate de lacrimi - stație de metrou pustiu (pustie?) Finalul mi se pare ok. Ideea e de apreciat. Mi-a plăcut să citesc poemul tău.
pentru textul : Forme de empatie deeste posibil sa intru in posesia acestui volum?
pentru textul : Un an + pe Hermeneia deai un typo: "perfecțiunea" nu "pefecțiunea".
pentru textul : agnes deAlma, eu pana la urma asa l-am perceput, pentru ca nu se referea nici la ce e in text, si nici la o incalcare a regulamentului, ci la exigente personale, unde nici strategia ta nu e gresita, si in fond, nici a mea. Asta insemna in comentariul meu "pur personal". Tu l-ai vazut constructiv, dar eu am perceput "un ghiot". M-am inselat. Data viitoare voi fii mai atenta. Hai sa incheiem aici.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deîmi propusesem - plecînd de la acest text - să mai citesc două trei poezii semnate de Daniela Bîrzu. pînă la urmă le-am citit pe toate. interesantă modalitatea de abordare trecerea aparent neregulată/brutală de la elemente aprige din realitatea imediată la pasaje domoale/melancolice/triste. dar acestea din urmă sînt repede strunite prin reîntoarcerea frapantă în cotidian pentru a nu da motive de sminteală unui cititor mofturos predispus să creadă că autoarea îl ademenește cu un tragism ieftin.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deparcă e o succesiune melodică formată din note scurte și rapide care face trecerea între diferitele teme ale piesei. și totuși întregul transmite o stare de tristețe/melancolie dar paradoxal e un exercițiu tonifiant.
?!?
pentru textul : MĂRTURIE dece e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deEu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
pentru textul : aprilie de"începutul poemului
este întocmai ca răsăritul
iar pagină albă
o mare misterioasă
care mă cheamă-n adâncuri
dar umbra mă ţine de mână
- nu te duce încă, lasă primul val
să se izbească de stâncă
şi stânca seamănă cu inima mea
o aşchie înfiptă în toracele timpului
un vas fantomă şi salva
de puncte puncte
spargand linistea
sfârşitul poemului
este întocmai ca noaptea cea mai lungă
de care nu vrei să te desparţi
în care nu vrei să adormi de teama
necunoscutului
groparul orb sapă mormântul ultimului cuvânt
doar păsările mai poartă în tril
amintirea poemului"
atat as pastra din text.
pentru textul : Groparul orb deBun regasit. Am citit regulamentul sitului si mi se pare ca s-au imbunatatit multe lucruri intre timp. Mai ales in folosul autorilor. Sper sa am o contributie pozitiva aici. Important este sa invatam din trecut si sa mergem inainte asa cum trebuie. Interventia pe text este binevenita si iti multumesc.
pentru textul : Canibalism liric deaha. Nu mă mişc într-un spaţiu citadin ci într-o metropolă de sub betoane, ca ce din cimitirul Ghencea.
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer deSilviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Succes!
pentru textul : Amurg cu Ludmila deCred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) deLa versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
draga Virgil, eu am incercat sa ofer o explicatie de folos autorului nicodem in legatura cu interventia ta evident agresiva si non-crestina nu cred ca am incalcat Regulamentul de vreme ce am explicat autorului ceea ce eu cred ca au fost motivele scrierii tale care in totalitate ataca acest poem care nu ar trebui scos din contextul lui crestin Ulterior, apare si yester ca o privighetoare cu nasul infundat si care inca nu mi-am dat seama daca este cu simbrie sau este pur si simplu prostanac (imi voi da seama de asta probabil curand) amandoi limitati la o aceeasi perceptie care in loc sa incurajati un membru talentat al site-ului ii dati in cap cu desteptaciunea voastra de curcani grasi de conac fluierati. E pacat sa arunci cu noroi intr-un poem de Craciun scris nu zic bine, ci doar din suflet. Treaba voastra, ba desteptilor. Eu va desfid Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deeu cred ca astazi nu-i mai sta bine poeziei asa. de fapt nu i-a stat niciodata, citind-o n-am putut sa o leg de nimic, nici de tine, nici de mine.
pentru textul : poem elizabethan detie e redundant sa-ti dau eu! penita, asa cum mi se pare aiurea sa dau si altora de pe aici. e pentru a remarca titlu in combinatie cu versurile alea doua, ansamblul ala mi s-a parut cumva foarte fin, chiar daca e posibil sa fie un amestec din vulnerabilitatea calcaiului meu si o intamplare. :o)
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deMatei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
pentru textul : starea hermeneia deun titlu foarte frumos, ca dealtfel si versurile. E liniste aici "orasul dormea capatai sub fluviul timpului", dar pana la urma devine apasatoare " linistea se face secure". Interesanta mi se pare si o antiteza, as zice eu, intre "cea mai inalta colina ", dar, surprinzator, " a noptii", si " marginea lumii" pana aici obisnuit, dar " marginea e doar o gradina" ...unde si mai surprinzator, trandafirii se unesc cu Dumnezeu.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deFilonul asta este interesant de urmarit la AAA. Mai ales ca tot soiul de mofturi filosofice si idei asijderea par a fi disparut.
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie de*varietaTe
pentru textul : în ultima cameră, el degraba...
după ce am citit comentariul am întrebat-o pe Iasomia - femeie tu crezi că sînt bătrîn și celebru?
relaxează-te dragul meu, ești doar bătrîn!
sînteți prea generoasă cu un turburat la cap. mulțumesc.
pentru textul : Lina lu’ Mărin dePagini