Da Ecaterina stau toata ziua cu lesa pusa si te urmaresc pe tine si cand faci vreo prostie editorii imi dau drumul din lesa si eu fug cat pot de tare spre calculator si iti mai transmit ce mi-au zis. Ai grija ca deja treci de limita bunului simt. Si este a treia oara cand te avertizez, si spre surprinderea ta, da, o fac din proprie initiativa. Ultima oara ti-am luat apararea, dar daca tu crezi ca o sa mai inghit remarcile impertinente si comentariile de forum, te inseli ? Ialin
eu as evita folosirea de astfel de titluri. am mai spus-o si altadata. oricit de fancy am vrea sa fim totusi titlul are si un rol pur pragmatic de identificare si tabulare a unei colectii. cu un astfel de titlu in lumea computerelor si in lumea oamenilor textul tau se va pierde in necunoscut. acum despre text. evident este un text undeva intre mediocru si slab iar gaselnita asta cu „la doua rinduri” (la care te-as ruga sa renunti pe hermeneia) nu aduce nici un plus pentru ca nu are la ce. asta nu inseamna ca textul ca intreg nu te lasa cu o anumita senzatie pe care o poti atribui unei valente poetice. pacat insa ca o idee destul de interesanta s-a scufundat in mediocritatea unei sonoritati maneliste. in acest text se observa ca autorului ii lipseste elitismul exigentei cu ceea ce scrie.
eu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
Sapphire, în ce privește "traducerile" nu este o secțiune greu de implementat. singura problemă e că nu am identificat deocamdată o cerere semnificativă pentru aceasta în ce privește secțiunea "interactiv", și aici răspund și lui persephone, intenția mea a fost să conțină în esență subsecțiuni în care interactivitatea dintre doi sau mai mulți autori să fie mai mare. astfel intenționez un loc în care să se poată construi "colaje literar-poetice", o secțiune de "dezbateri-polemică" pe teme literare sau alte teme, și poate și alte subsecțiuni care să se bucure de o doză mai mare de interactivitate. evident există riscurile aferente unor astfel de grade de libertate și va fi nevoie de o monitorizare corespunzătoare. în ce privește "colajul" mai apare și problema paternității textelor și a coordonării participării asfel că e nevoie de o logistică specifică pentru a nu aluneca în "îmbulzeli" nedorite. sper să putem implemeta această secțiune cît de curînd persephone, în ce privește dificultățile tehnice, dacă ele există, te rog să apelezi la adresa de email pentru probleme tehnice, [email protected] mulțumesc
Din punct de vedere tehnic:
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie.
Unde e efectul comic?
Cit despre efectul comic, cafele, typosuri imaginare si numere de telefon ma abtin. Ai fost un membru vechi pe poezie.ro si ai revenit sub un alt nume. Mai mult nu ma explic.
un eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
Marina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
Melanjul acela mi-l doream prins. Totul pornește de la casă, dar m-am gândit și le chestia aceea: oamenilor deosebiți li se întâmplă lucruri deosebite. And the story goes on, te mai aștept, Francisc, mulțumesc.
Pâna sa ne preocupam daca se scrie "nici un" sau "niciun" (desigur, important) cred ca trebuie sa aruncam o privire mai ales spre agramatisme deja celebre care devin, încet-încet, "reguli" în limba româna : "care-pe care", "nu se merita...", "am decât...", "te fac...", "romîn"...etc. Si ar mai fi multe exemple.
nu există remediu pentru virusul social şi tot din păcate, infecţia cuprinde omenirea. nu e nevoie să afirm, să dau copy-paste, să pun între ghilimele. este un text care are poezia lui. tristă şi adevărată. a momentului. iar Emilian ştie foarte bine să aducă în prim-plan gravitatea existenţială. jurnalul poetic al zilelor în care ne străduim să facem faţă atâtor lucruri şocante.
părpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
Pe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
Short stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
cel mai mare păcat e când cunoşti adevărul şi trăieşti minciuna, Virgile. lasă-mă cu cineva-ul ăsta de care mi-ai spus de 5 ori deja în comentariile tale. lasă-mă cu abureli şi circ şi mahalale pe care le repeţi de ani şi ani de zile de când te citesc aici sau aiurea şi cu care îţi înfloreşti comentariile ori de câte ori vrei să jigneşti pe cineva. dă-ţi seama ca ai luat-o razna în ce priveşte Cuvântul şi trezeşte-te.
n-or fi poeziile mele aurul literaturii dar nu sînt nici la nivelul bătăii tale de joc. ori a ajuns yin-ul si yang-ul mai de valoare ca Dumnezeu?
ia această strofă:
"am întrebat soţia, mama,
ce-nseamnă dragostea curată
vrând parcă să-i deznod năframa
şi s-o sărut ca niciodată…"
ce e atât de plictisitor, sau abordat cu usurinţă în strofa aceasta? ce e atât de lipsit de sobrietate, încât să mă muşti ca un tasmanian devil? nu te înţeleg şi nu vreau să pricep. porunca a treia iarăşi o foloseşti ca pe o nuia care deja s-a tocit de atâta aplicare. când tu eşti cel care mereu, mereu o siluieşti ca pe-o târfă în scrierile tale. încearcă să nu mai foloseşti Numele lui Dumnezeu dacă n-ai de gând să-l scri şi să-l reprezinţi cu respect. şi nu te mai obosi sa-mi răspunzi, sînt eu destul de încărcat cu ale mele.
Asta nu-mi place; nu-mi place cum construiesti poemul si cum vin versurile astea, prima strofa, de fapt primele 2 strofe puteau functiona foarte bin si ca posibile replici intre ( pentru nebun ) nebun si ceilalti. Nebun, nebun, bine, dar eu nu inteleg totul aci. El nu dirijeaza, el Nu face, el nu drege, Dar are un ceas si uneori, deci nu de obicei fata chestia asta, doar uneori ii deschide capacul. Atunci de ce-i nebun? Era nebuna daca oprea oamenii pe strada si le arata ceasul si zicea replica aia cu amintirile. Atunci da. Dar altfel nu inteleg. Iar faza cu foaia soioasa iar nu o prcep, ce vrea sa fie foaia si de ce ti-o flutura pe sub nas? Indoituri aproape destramtate deja e exagerat, prea mult dus in derizoriu, prea mult exces. In urmatoarele doua strofe nu-mi place paratraznet, iar este exagerat, referintele dali etc, e prea uzata imaginea. Sunt multe de zis si eu sunt obosita acum :). Dar daca ai mai multa grija, cu singuranta textele tale vor fi asa cum trebuie.
Nu știu cum să înțeleg aparatul tău critic Dorel, de aceea voi apela la ceea ce spui, cu dorința de a mă lămuri în următoarea privință: spui în subsolul textului tău Scrisoare: Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc iar în subsolul acestui text te observ cu afirmația: Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60... deci deduc că șaizecismul, la fel ca și optzecismul sunt "chestii care (n.m.) nu vor mai conta deloc" sincer, aș aprecia un aparat critic definit, format adicătelea, pe care să îl observ, (aici pe Hermeneia) și să îl respect de va fi cazul, ceea ce voi încerca, în măsura timpului... poemul îmi place, dar nu îl consider reprezentativ pentru autor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da Ecaterina stau toata ziua cu lesa pusa si te urmaresc pe tine si cand faci vreo prostie editorii imi dau drumul din lesa si eu fug cat pot de tare spre calculator si iti mai transmit ce mi-au zis. Ai grija ca deja treci de limita bunului simt. Si este a treia oara cand te avertizez, si spre surprinderea ta, da, o fac din proprie initiativa. Ultima oara ti-am luat apararea, dar daca tu crezi ca o sa mai inghit remarcile impertinente si comentariile de forum, te inseli ? Ialin
pentru textul : incoruptibil deeu as evita folosirea de astfel de titluri. am mai spus-o si altadata. oricit de fancy am vrea sa fim totusi titlul are si un rol pur pragmatic de identificare si tabulare a unei colectii. cu un astfel de titlu in lumea computerelor si in lumea oamenilor textul tau se va pierde in necunoscut. acum despre text. evident este un text undeva intre mediocru si slab iar gaselnita asta cu „la doua rinduri” (la care te-as ruga sa renunti pe hermeneia) nu aduce nici un plus pentru ca nu are la ce. asta nu inseamna ca textul ca intreg nu te lasa cu o anumita senzatie pe care o poti atribui unei valente poetice. pacat insa ca o idee destul de interesanta s-a scufundat in mediocritatea unei sonoritati maneliste. in acest text se observa ca autorului ii lipseste elitismul exigentei cu ceea ce scrie.
pentru textul : Femeia Cratiță deeu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
pentru textul : Eminescu deSapphire, în ce privește "traducerile" nu este o secțiune greu de implementat. singura problemă e că nu am identificat deocamdată o cerere semnificativă pentru aceasta în ce privește secțiunea "interactiv", și aici răspund și lui persephone, intenția mea a fost să conțină în esență subsecțiuni în care interactivitatea dintre doi sau mai mulți autori să fie mai mare. astfel intenționez un loc în care să se poată construi "colaje literar-poetice", o secțiune de "dezbateri-polemică" pe teme literare sau alte teme, și poate și alte subsecțiuni care să se bucure de o doză mai mare de interactivitate. evident există riscurile aferente unor astfel de grade de libertate și va fi nevoie de o monitorizare corespunzătoare. în ce privește "colajul" mai apare și problema paternității textelor și a coordonării participării asfel că e nevoie de o logistică specifică pentru a nu aluneca în "îmbulzeli" nedorite. sper să putem implemeta această secțiune cît de curînd persephone, în ce privește dificultățile tehnice, dacă ele există, te rog să apelezi la adresa de email pentru probleme tehnice, [email protected] mulțumesc
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deDin punct de vedere tehnic:
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dePARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie.
Unde e efectul comic?
Cit despre efectul comic, cafele, typosuri imaginare si numere de telefon ma abtin. Ai fost un membru vechi pe poezie.ro si ai revenit sub un alt nume. Mai mult nu ma explic.
un eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
pentru textul : Religia progresului. Un eşec previzibil? defain, fain de tot. nimic în plus, nimic forțat.
pentru textul : Obiecte fragile dearanca, niciun profet nu-i iubit in tara lui ioana dana nicolae, se observa ca nu cunosti textele mele. nu sunt un incepator
pentru textul : să ne rugăm deMarina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină deMelanjul acela mi-l doream prins. Totul pornește de la casă, dar m-am gândit și le chestia aceea: oamenilor deosebiți li se întâmplă lucruri deosebite. And the story goes on, te mai aștept, Francisc, mulțumesc.
pentru textul : La Pedrera dede corectat și "Vei știi" ...
pentru textul : Duios șurub dePâna sa ne preocupam daca se scrie "nici un" sau "niciun" (desigur, important) cred ca trebuie sa aruncam o privire mai ales spre agramatisme deja celebre care devin, încet-încet, "reguli" în limba româna : "care-pe care", "nu se merita...", "am decât...", "te fac...", "romîn"...etc. Si ar mai fi multe exemple.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deIată omul!
pentru textul : respir denu prea inteleg ce-ai vrut sa spui cu ""doar în două părți se rupe ritmul"" :D
pentru textul : Scrâșnitorul denu există remediu pentru virusul social şi tot din păcate, infecţia cuprinde omenirea. nu e nevoie să afirm, să dau copy-paste, să pun între ghilimele. este un text care are poezia lui. tristă şi adevărată. a momentului. iar Emilian ştie foarte bine să aducă în prim-plan gravitatea existenţială. jurnalul poetic al zilelor în care ne străduim să facem faţă atâtor lucruri şocante.
pentru textul : dengue fever depărpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dein sfirsit imaginea este clara. da cu totul altfel in context. multumesc.
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq deAm sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
pentru textul : infraroșu decred ca ai dreptate, Dahaar.
pentru textul : Miel la Proțap deEmil, multumesc!...Sigur, ai dreptate,am eliminat acele versuri, care de altfel incarcau poemul. Numai de bine!
pentru textul : Şotron deMulţumesc d-le Dorel, pentru consemnarea părerii dvs., din orice părerere se învaţă ceva.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine de... încremenit într-un volum vechi de poeme, Beni... acolo este...
pentru textul : Tot Ce Am Adus deMulte felicitări lui Matei Hutopila.
Felicit întreaga conducere a site-ului. Hermeneia a evoluat frumos. Să sperăm că acest concurs va avea continuitate.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deiata un text de prima pagina
pentru textul : coming soon dePe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deShort stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
pentru textul : Labirint de ceară deSunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului decel mai mare păcat e când cunoşti adevărul şi trăieşti minciuna, Virgile. lasă-mă cu cineva-ul ăsta de care mi-ai spus de 5 ori deja în comentariile tale. lasă-mă cu abureli şi circ şi mahalale pe care le repeţi de ani şi ani de zile de când te citesc aici sau aiurea şi cu care îţi înfloreşti comentariile ori de câte ori vrei să jigneşti pe cineva. dă-ţi seama ca ai luat-o razna în ce priveşte Cuvântul şi trezeşte-te.
n-or fi poeziile mele aurul literaturii dar nu sînt nici la nivelul bătăii tale de joc. ori a ajuns yin-ul si yang-ul mai de valoare ca Dumnezeu?
ia această strofă:
"am întrebat soţia, mama,
ce-nseamnă dragostea curată
vrând parcă să-i deznod năframa
şi s-o sărut ca niciodată…"
ce e atât de plictisitor, sau abordat cu usurinţă în strofa aceasta? ce e atât de lipsit de sobrietate, încât să mă muşti ca un tasmanian devil? nu te înţeleg şi nu vreau să pricep. porunca a treia iarăşi o foloseşti ca pe o nuia care deja s-a tocit de atâta aplicare. când tu eşti cel care mereu, mereu o siluieşti ca pe-o târfă în scrierile tale. încearcă să nu mai foloseşti Numele lui Dumnezeu dacă n-ai de gând să-l scri şi să-l reprezinţi cu respect. şi nu te mai obosi sa-mi răspunzi, sînt eu destul de încărcat cu ale mele.
pentru textul : despre iubire deAsta nu-mi place; nu-mi place cum construiesti poemul si cum vin versurile astea, prima strofa, de fapt primele 2 strofe puteau functiona foarte bin si ca posibile replici intre ( pentru nebun ) nebun si ceilalti. Nebun, nebun, bine, dar eu nu inteleg totul aci. El nu dirijeaza, el Nu face, el nu drege, Dar are un ceas si uneori, deci nu de obicei fata chestia asta, doar uneori ii deschide capacul. Atunci de ce-i nebun? Era nebuna daca oprea oamenii pe strada si le arata ceasul si zicea replica aia cu amintirile. Atunci da. Dar altfel nu inteleg. Iar faza cu foaia soioasa iar nu o prcep, ce vrea sa fie foaia si de ce ti-o flutura pe sub nas? Indoituri aproape destramtate deja e exagerat, prea mult dus in derizoriu, prea mult exces. In urmatoarele doua strofe nu-mi place paratraznet, iar este exagerat, referintele dali etc, e prea uzata imaginea. Sunt multe de zis si eu sunt obosita acum :). Dar daca ai mai multa grija, cu singuranta textele tale vor fi asa cum trebuie.
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deNu știu cum să înțeleg aparatul tău critic Dorel, de aceea voi apela la ceea ce spui, cu dorința de a mă lămuri în următoarea privință: spui în subsolul textului tău Scrisoare: Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc iar în subsolul acestui text te observ cu afirmația: Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60... deci deduc că șaizecismul, la fel ca și optzecismul sunt "chestii care (n.m.) nu vor mai conta deloc" sincer, aș aprecia un aparat critic definit, format adicătelea, pe care să îl observ, (aici pe Hermeneia) și să îl respect de va fi cazul, ceea ce voi încerca, în măsura timpului... poemul îmi place, dar nu îl consider reprezentativ pentru autor.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere dePagini