yester si laurtibby, Multumesc frumos pentru aprecieri si observatii. nu este un "text" nou dar din cind in cind mai postez si texte din acestea pe care le-am scris sau alcatuit mai demult. In general nu imi auto-apreciez textele dar acesta este unul despre care si eu am o parere buna. Are, nu stiu de ce, ceva ametitor (sau hipnotic) in intregul sau. Si asta nu pot uita.
Ionuț, mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Toate variantele acestui text exprimă una și aceeași stare/sentiment. Faptul că mai renunț la anumite expresii/ șlefuind altele(ca să fiu un ton cu textul)pentru mine nu-nseamnă neapărat un text netrăit, ci mai degrabă unul retrit. Un text pe care-l porți în tine ani la rând și te gândești la el tot timpul, nu are cum să nu fie „simțit”. Din păcate, în anumite privințe, nu pot fi de acord cu tine. Toate cele bune, Eugen.
mi-a placut indeosebi prima parte. citind, cadenta versurilor si rostirea m au trimis cu gandul la paunescu (cel bun). o replica pe cinste dl C Munteanu
"decît un clipocit de suflet cărăbănit pe după ziduri de cărți" - Inedită imagine tocmai prin folosirea cuvântului "cărăbănit" (regionalism moldovenesc, reminiscență a copilăriei), felicitări, Virgil, ai găsit un cuvânt mai rar care pune-n valoare contextul! În ultimele patru versuri, însă, ai comis un abuz: doar în patru versuri sunt 5 epitete! ! ! Brrr, prea dulce! "ca într-un batiscaf translucid răsucindu-mă embrionic și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei"
memoria mea din Nice e imbibata cu sentimentul unui continent pierdut.. nu departe de Negresco se vorbea araba, intre case atarnau prosoape cu semilune si piata arata mai orientala decat marakeshul cu chilipire si iatagane pt turisti. Nu am nimic contra lunatiei, e un fel de mutatie a lunii intre palmieri , umbra pe asfaltul fierbinte dupa o zi torida, pasiunile mutate la cazino.. fluturii arsi de colizia cu felinarele zgaltaite de briza marii .. doar Aranca pasind singura prin nisipurile pustii fara pic de iarba...
Ioana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
Nu înțeleg ideea poemului. Cafele și tutun, răpind, răsfirate... elemente perimate, nu aduc Nimic nou. Chiar dacă titlul este "Nimic", poezia, totuși, trebuie să fie Ceva. Mai e de lucrat pe text.
n-am prea inteles nimic. nici nu am reusit sa citesc pina la sfirsit. si eu cred in metafora si suprarealism. dar cred ca exista o limita dincolo de care nu prea mai are importanta daca vezi in ceata un elefant sau un ceas elvetian. pentru ca oricum nu vezi decit ceata. parerea mea
Da, textul se vrea ambiguu, dar nu macabru bineînțeles. Deocamdată cel puțin, autorul nu dorește dezvăluirea subiectului, și lasă forma așa. Cu toate riscurile. Expresiile "bucată de carne" și "hrănindu-se" se vor spiritualizate. Hm!, dar nu neapărat. "Știind-o așa", adică hrănindu-se, da, hrănindu-se din mine însumi. Așa cum se hrănește o ființă dintr-o altă ființă. E o întreagă serie, urmăriți "Fardad"; e cuvânt cheie, alături de "chemare". Și da, "nerăspunsă" e cel mai potrivit atribut. Mulțumesc pentru intervenții. Chiar mă interesează părerea cititorilor, motiv pentru care voi dori, cred, să înlătur impresia de macabru, dar încă nu știu cum.
un text scris în lehamite. dar ăsta nu e neaparat un defect. un defect mi se pare faptul că autorul nu a ținut neaparat să rafineze lehamitea pînă la artă ci s-a mulțumit cu o ciornă. dar poate încearcă asta pe viitor.
Aveţi dreptate, d-le Dinu, doar că într-o parte avem Biblia, care duce cu gândul la manele doar dacă eşti bătut în cap cu leica, şi care foloseşte sintagma în corpul textului, iar în altă parte avem un text, o poezie, care o foloseşte (sintagma) în subtitlu. Nu mai aduc în discuţie ipoteza că poezia ar fi şi slabă. Cam asta-i mica diferenţă astronomică dintre fenomene. Analogia d-voastră nu stă nici în fund, darămite in picioare.
Un ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
imi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
O acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
Chiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
Virgil, uite, stai sa iti traduc poezia..(ai pierdut Y-ul de la irony...si fara el nu are sens nimic, nici macar in textul asta): 'Men are from Mars, women are just complicated.' Cheers, C
mi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
Andrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
Ai creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
yester si laurtibby, Multumesc frumos pentru aprecieri si observatii. nu este un "text" nou dar din cind in cind mai postez si texte din acestea pe care le-am scris sau alcatuit mai demult. In general nu imi auto-apreciez textele dar acesta este unul despre care si eu am o parere buna. Are, nu stiu de ce, ceva ametitor (sau hipnotic) in intregul sau. Si asta nu pot uita.
pentru textul : amor villero ▒ deIonuț, mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Toate variantele acestui text exprimă una și aceeași stare/sentiment. Faptul că mai renunț la anumite expresii/ șlefuind altele(ca să fiu un ton cu textul)pentru mine nu-nseamnă neapărat un text netrăit, ci mai degrabă unul retrit. Un text pe care-l porți în tine ani la rând și te gândești la el tot timpul, nu are cum să nu fie „simțit”. Din păcate, în anumite privințe, nu pot fi de acord cu tine. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : Solilocvii aride deȊmi place trecerea ludică de la un plan la altul, de la o realitate imediată la o lume concetrată într-o carte veche.
pentru textul : sub zodia foarfecelui demi-a placut indeosebi prima parte. citind, cadenta versurilor si rostirea m au trimis cu gandul la paunescu (cel bun). o replica pe cinste dl C Munteanu
pentru textul : Sonet 195 de"decît un clipocit de suflet cărăbănit pe după ziduri de cărți" - Inedită imagine tocmai prin folosirea cuvântului "cărăbănit" (regionalism moldovenesc, reminiscență a copilăriei), felicitări, Virgil, ai găsit un cuvânt mai rar care pune-n valoare contextul! În ultimele patru versuri, însă, ai comis un abuz: doar în patru versuri sunt 5 epitete! ! ! Brrr, prea dulce! "ca într-un batiscaf translucid răsucindu-mă embrionic și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei"
pentru textul : ghemuire III dela acest poem nu avem opinii asemănătoare. poate la următorul...
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez demulțumesc frumos!
memoria mea din Nice e imbibata cu sentimentul unui continent pierdut.. nu departe de Negresco se vorbea araba, intre case atarnau prosoape cu semilune si piata arata mai orientala decat marakeshul cu chilipire si iatagane pt turisti. Nu am nimic contra lunatiei, e un fel de mutatie a lunii intre palmieri , umbra pe asfaltul fierbinte dupa o zi torida, pasiunile mutate la cazino.. fluturii arsi de colizia cu felinarele zgaltaite de briza marii .. doar Aranca pasind singura prin nisipurile pustii fara pic de iarba...
pentru textul : septicemia memoriei deIoana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
pentru textul : Ana deioan, apreciez gestul tau. multumesc, domnul meu
pentru textul : Dealul tău cu brândușe decristina... doamna? domnisoara?
Nu înțeleg ideea poemului. Cafele și tutun, răpind, răsfirate... elemente perimate, nu aduc Nimic nou. Chiar dacă titlul este "Nimic", poezia, totuși, trebuie să fie Ceva. Mai e de lucrat pe text.
pentru textul : Nimic den-am prea inteles nimic. nici nu am reusit sa citesc pina la sfirsit. si eu cred in metafora si suprarealism. dar cred ca exista o limita dincolo de care nu prea mai are importanta daca vezi in ceata un elefant sau un ceas elvetian. pentru ca oricum nu vezi decit ceata. parerea mea
pentru textul : monolog I deviorel, îmi pare bine că ți-a plăcut poemul, că ai lăsat un semn. îți urez să ai un an nou bun și fericit! Daniela
pentru textul : kodak film deDa, textul se vrea ambiguu, dar nu macabru bineînțeles. Deocamdată cel puțin, autorul nu dorește dezvăluirea subiectului, și lasă forma așa. Cu toate riscurile. Expresiile "bucată de carne" și "hrănindu-se" se vor spiritualizate. Hm!, dar nu neapărat. "Știind-o așa", adică hrănindu-se, da, hrănindu-se din mine însumi. Așa cum se hrănește o ființă dintr-o altă ființă. E o întreagă serie, urmăriți "Fardad"; e cuvânt cheie, alături de "chemare". Și da, "nerăspunsă" e cel mai potrivit atribut. Mulțumesc pentru intervenții. Chiar mă interesează părerea cititorilor, motiv pentru care voi dori, cred, să înlătur impresia de macabru, dar încă nu știu cum.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deun text scris în lehamite. dar ăsta nu e neaparat un defect. un defect mi se pare faptul că autorul nu a ținut neaparat să rafineze lehamitea pînă la artă ci s-a mulțumit cu o ciornă. dar poate încearcă asta pe viitor.
pentru textul : english laundry deAveţi dreptate, d-le Dinu, doar că într-o parte avem Biblia, care duce cu gândul la manele doar dacă eşti bătut în cap cu leica, şi care foloseşte sintagma în corpul textului, iar în altă parte avem un text, o poezie, care o foloseşte (sintagma) în subtitlu. Nu mai aduc în discuţie ipoteza că poezia ar fi şi slabă. Cam asta-i mica diferenţă astronomică dintre fenomene. Analogia d-voastră nu stă nici în fund, darămite in picioare.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deam incadrat-o unde trebuie
pentru textul : Fulgere în Background deUn ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
pentru textul : policrom de,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
e bine să ai un ochi proaspăt, mulțumesc Emil! de fapt sublinierile tale cred că susțin încercarea de poem.
pentru textul : să devenim împreună o cameră deimi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deO acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
pentru textul : Citadela deChiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deargumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
pentru textul : linia deÎți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-au plăcut poemele mele. Te mai aștept
pentru textul : Tăcerea dunelor deVirgil, uite, stai sa iti traduc poezia..(ai pierdut Y-ul de la irony...si fara el nu are sens nimic, nici macar in textul asta): 'Men are from Mars, women are just complicated.' Cheers, C
pentru textul : Pour Homme de:)
pentru textul : Sursâul meu gothic IV demi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
pentru textul : povestea florilor de mireasă ▒ deAndrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
pentru textul : mama deRautaciosilor, daca versurile astea ar fi fost puse pe o muzica folk, v-ati fi entuziasmat. Tz tz!
pentru textul : ce frumusețe rară deeu as interzice umbra din vocabularul poetic si as pune una bucata coapsa fierbinte
pentru textul : Fotografiind umbre deAi creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
pentru textul : drumul pierdut dePagini