Când nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
entheos, mildy
cand iti iei paznic si bodyguard si mai chemi si cerberul nu mai intra si nu mai iese nici colbul, nici meteoritul:)noroc ca va veni si vremea cand vom da in mintea copiilor, poate ni se mai curata limba:)
O întrebare: cât ai lucrat textul? Dacă n-aș fi avut voință, n-al fi trecut de prima jumătate a primului vers. Și e păcat, pentru că sunt lucruri bune aici, unele inedite. Revino și revin și eu.
Un poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
Nu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
Un poem care îmi amintește de o carte și un film: "Femeia nisipurilor", de Kobo Abe; aceeași stare de pierdere în tine însuți, aceeași sete într-un deșert al vieții-morții, în care singura respirație posibilă este izvorul spiritului, spre creație. Interesant, dar mai ales uimitor cum motivul nisipurilor și al apelor capătă atâtea sensuri sub modelările tale de vers, Marlena... N'oublions jamais...
Virgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
da, doamnă mare moartea asta. și nu trimite nici telegrame... Tocmai ai redat excelent un moment dintr-ăla de viață despuiată până la os în miezul unei toamne ce stă să înghețe. Mulțam, zile bune îți doresc!
"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
Eu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
Acum revin si eu in aceasta polemica (exemplara) nu ca sa fac celebrity death match cu Virgil contra lui nicodem :-) ci pentru a re-puncta un lucru mult mai simplu decat credinta, credintele, religiile (mai nou stau si ma minunez de istoria secreta a lumii a lui jonathan black) anume ca suntem aici pe un site literar deci scriem si citim literatura iar asta se face de mii de ani. Mai cred ca suntem pe aici (din nou) oameni care stim sa apreciem literatura la fel cum eu savurez vinul negru de dealu mare de exemplu iar virgil probabil a lui yerba mate in buncarul lui anti atomic din dana point :-). Literatura nicodeme, intelegi acest cuvant oare?... si nu bazaconiile din capul tau... daca vrei elucubratii religioase sau de orice fel cauta site-uri ca la ora actuala exista site-uri pentru orice. Si daca vrei sa mai scrii pe aici sau pe oriunde se scrie literatura, tu ai urmatoarea problema trebuie sa-ti iei capul actual (care daca nu il gasesti iti spun eu este prelungirea gatului tau prin care vorbesti atunci cand nu taci) si sa il arunci ca pe un ghemotoc de carpa si sa te rogi apoi la Dumnezeul tau, care o fi ala sa iti dea altul facut din oase capabile de literatura. Andu
Djamal dragă, nu toată lumea poate să scrie haiku-uri, nici chiar tu nu reuşeşti mereu... un text poetic mai are şi redundanţe mai are elemente epice, mă rog, ştii tu. De exemplu şoapta desigur că se adresează urechii la fel cum cuvântul se adresează minţii (cui are aşa ceva) dar eu am scris "în ureche" ceea ce ar trebui să sugereze o anumită intimitate, putea fi şi "la ureche" sau "între urechi" ceea ce ar fi fost altceva. Dar nu ştiu de ce îţi explic eu ţie toate astea. Comentariul tău vorbeşte de la sine.
Nicodem, tu încă mai scrii în subsolul textelor mele, nu-mi vine să cred! Eu îţi propun să mă ignori aşa cum fac şi eu cu tine, e civilizat şi nu facem accese pe aici de pomană.
Andu
Un text cu inserții "postmoderniste" ce colorează peisajul anotimpului. Amprenta asta, din păcate caracterizantă a orașului, mâncat de cariile șantierelor, se regăsește peste tot, mă stresează și pe mine câteodată: "esențialul e să nu știi cum se termină filmul cu octombrie doar un travelling pe străzi în reparații" Îmi place finalul: "când fiecare piatră va fi o epifanie vom avea momentul perfect ca lumina technicolor pe iarba udă acum l’odeur de la folie motor!" Zoom pe poezie!
Virgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
Dar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
zău, Anducu?:)) intelectual mic și persecutat ce ești:))!!! știam eu că ai tu așa... ceva... din Nostradamus sau Nostradama...
în rest fii liniștit, când mă comentezi tu parcă mă scarpină o icoană după ceafă...
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
Asta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
si totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
Ela, îmi asum responsabilitatea pentru tot ce scriu. Nu înțeleg de ce te deranjează amplificarea "fenomenului". Peste tot există competiție. Cumva Hermeneia e un loc călduț unde scriem și comentăm oricum, pentru că oricum nu există competiție, adică nu se fac ierarhizări? Cineva a avut curajul să facă asta. Îmi susțin părerea în continuare. Sunt preferințele mele în literatura de 100 de zile de pe Hermeneia. Orice autor este liber să își spună părerea. Așa cum s-a întâmplat și în comentariile tale. De unde știți că nu i-ați jignit cu ce ați scris în comentarii pe cei aleși de mine?
Am revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
Partea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
artificial imaginile. din momentul în care scrii: "pipăi literele" eu îmi zic, de aici - gata, totul e posibil. şi pierde mesajul, mesajul devine netransmisibil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Când nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
pentru textul : nevoia de surâs deentheos, mildy
pentru textul : Sinistraţi decand iti iei paznic si bodyguard si mai chemi si cerberul nu mai intra si nu mai iese nici colbul, nici meteoritul:)noroc ca va veni si vremea cand vom da in mintea copiilor, poate ni se mai curata limba:)
Eu stiam de Lygia, adica asa e scris numele ei in "Calea Searpelui". Intr-adevar am vazut scris numele ei si cu g dublu.. Nu stiu...
pentru textul : centrul lumei deO întrebare: cât ai lucrat textul? Dacă n-aș fi avut voință, n-al fi trecut de prima jumătate a primului vers. Și e păcat, pentru că sunt lucruri bune aici, unele inedite. Revino și revin și eu.
pentru textul : Implozii deUn poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
pentru textul : Primul infern deNu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
Un poem care îmi amintește de o carte și un film: "Femeia nisipurilor", de Kobo Abe; aceeași stare de pierdere în tine însuți, aceeași sete într-un deșert al vieții-morții, în care singura respirație posibilă este izvorul spiritului, spre creație. Interesant, dar mai ales uimitor cum motivul nisipurilor și al apelor capătă atâtea sensuri sub modelările tale de vers, Marlena... N'oublions jamais...
pentru textul : אני בולעת את הצמא deah, imi aminteste de Nina Cassian si de limba sparga! voi reveni...
pentru textul : nodoram huiorul* deVirgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
pentru textul : inner smile deda, doamnă mare moartea asta. și nu trimite nici telegrame... Tocmai ai redat excelent un moment dintr-ăla de viață despuiată până la os în miezul unei toamne ce stă să înghețe. Mulțam, zile bune îți doresc!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele de"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deEu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
pentru textul : linia deMă bucură mult aprecierea d-voastră, d-le Titarenco!
pentru textul : unic vers deMulţumesc.
Acum revin si eu in aceasta polemica (exemplara) nu ca sa fac celebrity death match cu Virgil contra lui nicodem :-) ci pentru a re-puncta un lucru mult mai simplu decat credinta, credintele, religiile (mai nou stau si ma minunez de istoria secreta a lumii a lui jonathan black) anume ca suntem aici pe un site literar deci scriem si citim literatura iar asta se face de mii de ani. Mai cred ca suntem pe aici (din nou) oameni care stim sa apreciem literatura la fel cum eu savurez vinul negru de dealu mare de exemplu iar virgil probabil a lui yerba mate in buncarul lui anti atomic din dana point :-). Literatura nicodeme, intelegi acest cuvant oare?... si nu bazaconiile din capul tau... daca vrei elucubratii religioase sau de orice fel cauta site-uri ca la ora actuala exista site-uri pentru orice. Si daca vrei sa mai scrii pe aici sau pe oriunde se scrie literatura, tu ai urmatoarea problema trebuie sa-ti iei capul actual (care daca nu il gasesti iti spun eu este prelungirea gatului tau prin care vorbesti atunci cand nu taci) si sa il arunci ca pe un ghemotoc de carpa si sa te rogi apoi la Dumnezeul tau, care o fi ala sa iti dea altul facut din oase capabile de literatura. Andu
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deDjamal dragă, nu toată lumea poate să scrie haiku-uri, nici chiar tu nu reuşeşti mereu... un text poetic mai are şi redundanţe mai are elemente epice, mă rog, ştii tu. De exemplu şoapta desigur că se adresează urechii la fel cum cuvântul se adresează minţii (cui are aşa ceva) dar eu am scris "în ureche" ceea ce ar trebui să sugereze o anumită intimitate, putea fi şi "la ureche" sau "între urechi" ceea ce ar fi fost altceva. Dar nu ştiu de ce îţi explic eu ţie toate astea. Comentariul tău vorbeşte de la sine.
pentru textul : memento deNicodem, tu încă mai scrii în subsolul textelor mele, nu-mi vine să cred! Eu îţi propun să mă ignori aşa cum fac şi eu cu tine, e civilizat şi nu facem accese pe aici de pomană.
Andu
Un text cu inserții "postmoderniste" ce colorează peisajul anotimpului. Amprenta asta, din păcate caracterizantă a orașului, mâncat de cariile șantierelor, se regăsește peste tot, mă stresează și pe mine câteodată: "esențialul e să nu știi cum se termină filmul cu octombrie doar un travelling pe străzi în reparații" Îmi place finalul: "când fiecare piatră va fi o epifanie vom avea momentul perfect ca lumina technicolor pe iarba udă acum l’odeur de la folie motor!" Zoom pe poezie!
pentru textul : beautyland demulțumesc pentru semn și lectură, Paul, dar contextul va rămâne neschimbat.
pentru textul : madlenă deexigența, am vrut să spun, dar apreciez și sinceritatea.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deVirgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deDar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
Iata de ce poetii sufera de guta.
pentru textul : zborul precum scoicile demulțumesc pentru perseverența citirii, Cristina. am trecut prin text și am modificat destul de mult după prima ta intervenție. mulțumesc, din nou
pentru textul : dopamine I dezău, Anducu?:)) intelectual mic și persecutat ce ești:))!!! știam eu că ai tu așa... ceva... din Nostradamus sau Nostradama...
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deîn rest fii liniștit, când mă comentezi tu parcă mă scarpină o icoană după ceafă...
nici nu știu de unde să încep un dialog cu tine!
pentru textul : Martell XO depacea cu tine, frate!
să zicem că ai fi fost Iisus, ce ai fi făcut?
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
pentru textul : Nu ştiu să număr deAsta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
si totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
pentru textul : " frumoaso, pielea ta stinsă îmi bântuie umbra" F.M. demai urmează şi alte fragmente? (o să revin)
pentru textul : Caietele lui Filip (II) deEla, îmi asum responsabilitatea pentru tot ce scriu. Nu înțeleg de ce te deranjează amplificarea "fenomenului". Peste tot există competiție. Cumva Hermeneia e un loc călduț unde scriem și comentăm oricum, pentru că oricum nu există competiție, adică nu se fac ierarhizări? Cineva a avut curajul să facă asta. Îmi susțin părerea în continuare. Sunt preferințele mele în literatura de 100 de zile de pe Hermeneia. Orice autor este liber să își spună părerea. Așa cum s-a întâmplat și în comentariile tale. De unde știți că nu i-ați jignit cu ce ați scris în comentarii pe cei aleși de mine?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deAm revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
pentru textul : copacul dinăuntru dePartea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
Hermeneia,
Crăciun cu bine!
pentru textul : Crăciun 2014 deartificial imaginile. din momentul în care scrii: "pipăi literele" eu îmi zic, de aici - gata, totul e posibil. şi pierde mesajul, mesajul devine netransmisibil.
pentru textul : sunt orb deDa, aveti dreptate, o sa modific acolo. Multumesc. Semnele de punctuatie le las pentru o mai buna intelegere.
pentru textul : Despre munţi orez deLIM.
Pagini