Dorine, ok, beep.
Textul șterge-l tu dacă beep-ul te mulțumește.
Burtică am, nu foarte mare, dar sincer a început să-mi apară de la o vârstă pe care tu încă nu ai apucat-o, așa că să ne limităm fiecare la ceea ce știm sigur. Eu de exemplu știu sigur că la vârsta ta frumoasă aveam 1,80 și cântăream 56 de kg. Tu câte kile ai per metru cub de burtică la vârsta ta?
Vladimir, întâi mulțam de comentariu, mereu o plăcere să te regăsesc pe aici. Chestia cu hazardul imparțial știu că sună poate aiurea, dar hazardul e de cele mai multe ori părtinitor, în sensul că se abate doar asupra unora, fie în sens negativ, fie în sens pozitiv. Hazardul meu imparțial este obiectivarea întâmplării, este hazardul care cu alte cuvinte spus, face ceea ce ar trebui să facă, sau dacă vrei e un hazard cu un avansat simț deontologic.
Andu
Virgile e vorba despre rescrierea unei idei valorizate intr-un text mai vechi... adulmecarea (gest de salbaticiune, primar prin excelenta) unui Dumnezeu care se ascunde in femeie ca un parfum s-a vrut o sinteza a atitudinii mele fata de dame... "oaza de sange" e un fel de a zice ca in jur totul e mort, e desertic... poate ca spus cam prea dur... am sa ma ganesc la altceva aici. In partea a doua, ma iarta, am cazut in hedonism... n-am mai avut destula inspiratie. Multam de feed-back.
A, inversiunile, de cele mai multe ori, nu aduc nimic bun textului, dar pot aduce o amprentă de patetism, ca aici "în magazinul bătrînului vînzător", unde eu aş fi scris "în magazinul vânzătorului bătrân".
textul tau paule blajule si risipa asta de litere mi-aminteste de cezar viziniuck. mai ia o pauza, o gura de aer, asa cum ziceai tu la mine, bre, nu le umplea tu pe toate de sange!
Am citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
Depresie citadina. Pesimism metropolitan. Si Mircea Vintila ne canta "...nu ai unde sa pleci, e secolulul XX" desi contextul era altul acolo, o fata frumoasa intr-un han vechi. Exista deci intotdeauna un loc unde ne putem refugia pentru o doza de puritate.
The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
pacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
de acord, și evident există și aspecte, să le zicem de natură „morală”. pentru că la urma urmei toata problema asta nu are de a face cu fonemele și asocierea lor (de vreme ce s-a demonstrat deja că ele există în tot felul de alte cuvinte și nu explodează dicționarul) ci mai degrabă este generată de imaginea pe care o proiectăm asupra cititorului (oricare ar fi elș și aici se include și autorul textului). cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală de la înălțimea căreia sîntem gata să considerăm pe oricine vinovat pînă la proba contrarie. situația asta mi se pare ciudat de asemănătoare cu ministerele virtuții și viciului din țările cu regimuri fundamantalist islamice. unde o femeie trebuie să fie acoperită aproape în totalitate nu pentru că neaparat ea ar fi vinovată de ceva ci pentru că se presupune (cu aceeași pseudo-superioritate ) că orice bărbat are o minte murdară și cu siguranță o va „dezbrăca” la vederea unui fir de păr sau a unui centimetru de epidermă. evident, comparația mea este destul de dramatică dar ideea mi se pare, așa cum am spus, asemănătoare.
Nu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
Deunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
Cu tot cu senzația atemporală și atmosfera pe care ai creat-o, efectul e cu siguranță futuristic. Oare greșesc? Plus că am impresia că-ți place (ți-ar plăcea) Houellebecq. Dar omul cesta Matrioșkă știe în ce se bagă atunci când retrăiește mereu aceleași clipe? Fă-l, te rog, personaj și mai scrie câteva texte pe linia asta. Să iasă un grupaj. Sau un ciclu de poeme. E doar o sugestie :)
Iateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
Un text destul de slab. Din cate vad ati urmarit si ceva prozodie, e drept ca nu v-ati facut un scop determinant din asta. Ideea este ca ritmic, acet text pica in mai multe puncte facand citirea dificila. Ideea este destul de uzitata, cu iz eminescian si un final aproape teologic. Gradat, se pleaca de la negarea fireasca a unei notiuni ambigue si se ajunge la o negare aproape apocaliptica a existentei firesti. Cred ca este nevoie de mai mult lucru pe text. Parerea mea ! Ialin
părerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
și cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
Un text discursiv, cam prea sentimental şi de un alegorism oarecum desuet. Construit, e drept, cu migală şi chiar cu o anume ştiinţă. Dar fără a reuşi să decoleze. În special ultima strofă suferă de o poetizare excesivă şi facilă. "Poezie", "seminţe", "cer nou".. Nu e cam mult?
Starea pe care mi-o transmite textul, atmosfera... sunt destul de apăsătoare, ceea ce, din pedeveul meu, e ok. Însă aş atrage atenţia asupra genitivelor. "vâful cerului/ ritualul după-amiezii/ luciul oamenilor/ firul spinării - prea multe.
Îmi place mult titlul.
interesant. nu este un text prost. poate putin ieftin-teribilist pe alocuri dar daca e citit in liniste si fara prejudecati are farmec. cred ca daca autorul ar cauta sa fie mai exigent cu ce scrie ar putea sa iasa ceva mai mult decit un text al momentului
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dorine, ok, beep.
pentru textul : cutia muzicală deTextul șterge-l tu dacă beep-ul te mulțumește.
Burtică am, nu foarte mare, dar sincer a început să-mi apară de la o vârstă pe care tu încă nu ai apucat-o, așa că să ne limităm fiecare la ceea ce știm sigur. Eu de exemplu știu sigur că la vârsta ta frumoasă aveam 1,80 și cântăream 56 de kg. Tu câte kile ai per metru cub de burtică la vârsta ta?
Vladimir, întâi mulțam de comentariu, mereu o plăcere să te regăsesc pe aici. Chestia cu hazardul imparțial știu că sună poate aiurea, dar hazardul e de cele mai multe ori părtinitor, în sensul că se abate doar asupra unora, fie în sens negativ, fie în sens pozitiv. Hazardul meu imparțial este obiectivarea întâmplării, este hazardul care cu alte cuvinte spus, face ceea ce ar trebui să facă, sau dacă vrei e un hazard cu un avansat simț deontologic.
Andu
eu sa stii ca ma bucur ca te amuzi. e soluția ieftină și bășcălioasă a românului, nu? întotdeauna cînd trebuie să fie demn se amuză. dar e ok.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deMulţumesc pentru semnul de lectură Elena. Poate că nu este un joc.
pentru textul : interstiţii deVirgile e vorba despre rescrierea unei idei valorizate intr-un text mai vechi... adulmecarea (gest de salbaticiune, primar prin excelenta) unui Dumnezeu care se ascunde in femeie ca un parfum s-a vrut o sinteza a atitudinii mele fata de dame... "oaza de sange" e un fel de a zice ca in jur totul e mort, e desertic... poate ca spus cam prea dur... am sa ma ganesc la altceva aici. In partea a doua, ma iarta, am cazut in hedonism... n-am mai avut destula inspiratie. Multam de feed-back.
pentru textul : nisip deA, inversiunile, de cele mai multe ori, nu aduc nimic bun textului, dar pot aduce o amprentă de patetism, ca aici "în magazinul bătrînului vînzător", unde eu aş fi scris "în magazinul vânzătorului bătrân".
pentru textul : călătorii.cioburi.zile de:)) mark my words, Corina ...I'll die by your hands:p
pentru textul : Oster-Monath detextul tau paule blajule si risipa asta de litere mi-aminteste de cezar viziniuck. mai ia o pauza, o gura de aer, asa cum ziceai tu la mine, bre, nu le umplea tu pe toate de sange!
pentru textul : toarnă cu love habibi deAm citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels de...mâine, ţinând cont de toate observaţiile (inclusiv ale mele, după recitirea la rece), voi posta, sub textul actual, o variantă.
pentru textul : p.s deDepresie citadina. Pesimism metropolitan. Si Mircea Vintila ne canta "...nu ai unde sa pleci, e secolulul XX" desi contextul era altul acolo, o fata frumoasa intr-un han vechi. Exista deci intotdeauna un loc unde ne putem refugia pentru o doza de puritate.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deTe superi daca nu-mi place poezia? Sunt sigur ca nu.
Vad aici un text neconcludent.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deprima parte e stilul tau si e ok sfirsitul e cam ludic si nu stiu daca merge. subscriu la parerea almei, se putea mult mai bine
pentru textul : Poveste de Dragobete deThe rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
pentru textul : Grandma depacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata descoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
Andule, frumoasa alegorie, dar stau si ma-ntreb ridicandu-mi mandibula din praf: de ce ai avut nevoie de ultima strofa?
pentru textul : 110 m garduri denicodem, Dihania, multumesc pentru semnele de lectura.
pentru textul : Spune-i deVlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
pentru textul : Exil dede acord, și evident există și aspecte, să le zicem de natură „morală”. pentru că la urma urmei toata problema asta nu are de a face cu fonemele și asocierea lor (de vreme ce s-a demonstrat deja că ele există în tot felul de alte cuvinte și nu explodează dicționarul) ci mai degrabă este generată de imaginea pe care o proiectăm asupra cititorului (oricare ar fi elș și aici se include și autorul textului). cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală de la înălțimea căreia sîntem gata să considerăm pe oricine vinovat pînă la proba contrarie. situația asta mi se pare ciudat de asemănătoare cu ministerele virtuții și viciului din țările cu regimuri fundamantalist islamice. unde o femeie trebuie să fie acoperită aproape în totalitate nu pentru că neaparat ea ar fi vinovată de ceva ci pentru că se presupune (cu aceeași pseudo-superioritate ) că orice bărbat are o minte murdară și cu siguranță o va „dezbrăca” la vederea unui fir de păr sau a unui centimetru de epidermă. evident, comparația mea este destul de dramatică dar ideea mi se pare, așa cum am spus, asemănătoare.
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum deNu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? deDeunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
Cu tot cu senzația atemporală și atmosfera pe care ai creat-o, efectul e cu siguranță futuristic. Oare greșesc? Plus că am impresia că-ți place (ți-ar plăcea) Houellebecq. Dar omul cesta Matrioșkă știe în ce se bagă atunci când retrăiește mereu aceleași clipe? Fă-l, te rog, personaj și mai scrie câteva texte pe linia asta. Să iasă un grupaj. Sau un ciclu de poeme. E doar o sugestie :)
pentru textul : timpanul domnului t1 deIateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
pentru textul : Răvașe către întuneric deputernică această capacitate de a sugera... iar tehnic e impecabil, ca întotdeauna Vlad.
pentru textul : perpetuum mobile (II) defain!
Un text destul de slab. Din cate vad ati urmarit si ceva prozodie, e drept ca nu v-ati facut un scop determinant din asta. Ideea este ca ritmic, acet text pica in mai multe puncte facand citirea dificila. Ideea este destul de uzitata, cu iz eminescian si un final aproape teologic. Gradat, se pleaca de la negarea fireasca a unei notiuni ambigue si se ajunge la o negare aproape apocaliptica a existentei firesti. Cred ca este nevoie de mai mult lucru pe text. Parerea mea ! Ialin
pentru textul : Poem fecund depărerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza deși cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
pentru textul : Anotimp deăăă, i m stupid..
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri deUn text discursiv, cam prea sentimental şi de un alegorism oarecum desuet. Construit, e drept, cu migală şi chiar cu o anume ştiinţă. Dar fără a reuşi să decoleze. În special ultima strofă suferă de o poetizare excesivă şi facilă. "Poezie", "seminţe", "cer nou".. Nu e cam mult?
pentru textul : placebo deStarea pe care mi-o transmite textul, atmosfera... sunt destul de apăsătoare, ceea ce, din pedeveul meu, e ok. Însă aş atrage atenţia asupra genitivelor. "vâful cerului/ ritualul după-amiezii/ luciul oamenilor/ firul spinării - prea multe.
pentru textul : icoane pe asfalt deÎmi place mult titlul.
Din respect pentru literatură şi, de ce nu, pentru unii autori care semnează în carte, am să validez acest text deşi:
- nu pricep logica anunţării unei lansări de carte care... a trecut (septembrie 2011) ori care va fi peste un an (septembrie 2012).
- nu este tocmai "sportiv" să folosim un site literar doar pentru promovare (aceasta postare este prima ta forma de activtate pe Hermeneia.com.)
...dar este prima şi ultima validare de acest gen.
pentru textul : A apărut antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” deinteresant. nu este un text prost. poate putin ieftin-teribilist pe alocuri dar daca e citit in liniste si fara prejudecati are farmec. cred ca daca autorul ar cauta sa fie mai exigent cu ce scrie ar putea sa iasa ceva mai mult decit un text al momentului
pentru textul : virtual dressing dePagini