cândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
Varianta mea... îți scriu cu privirile pe cer plânsul mi se face seară umbre de păsări cad peste lucruri trupul lor apasă greu clipa ne-a împietrit plăcerea pe buze ca o lamă de cuțit tinerețea se împarte săracilor mei in aripi de verde uscat Subscriu la ce zice Sapphire... "când mă iubeai" suna al naibii de patetic etc
Paul sincer, ma doare sufletul sa vad cum lumea se raneste reciproc si nu incearca sa-si depaseasca resentimentele si sa reactioneze civilizat indiferent de motive.
si-apoi nu pot sa cred ca tu poti afirma despre cineva ca e o „nulitate”... scuza-ma dar eu cred ca nimeni nu are dreptul sa faca asa un comentariul la adresa unui om care scrie, indiferent cat de bine sau cat de rau o face... iar despre „calcatul in picioare”, asa cum spune Vlad, poate exista si o alta maniera de a riposta.
am citit multe controverse si polemici urate si e trist ca se intampla acest lucru intr-un loc unde ar trebui sa se pastreze polemica in jurul textului si sa nu se ajunga la jigniri si atacuri la persoana.
il citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
eu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
La fel de bun text. Poeziile tale merită toată atenția. Nu-i mai spune ”fabulă”! Pe răspunderea mea când zic că e un stil poetic care, așa cum am arătat în partea cealaltă, are predecesori. Asta nu înseamnă nicidecum epigon, ci că ești pe drumul cel bun.
Altfel, sunt foarte curios să știu mai multe. Poate te prindem la Sibiu pentru un recital.
Sancho când ziceam de Nietche mă refeream strict la ideea că cel mai puternic supraviețuiește. Știu că s-au scris multe aberații avându-l drept baza, dar sper că aici nu-i cazul.
Nuți, mă bucur că am putut fi cât de cât de folos.:)
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
mi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
un text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
ok bobadil. pentru chestia asta te rog să primești un avertisment. la următorul știi ce se va întîmpla. și te rog să nu mă mai cauți cu propuneri de concursuri și alte abureli pentru hermeneia. deocamdată sub masca pretenției că îți pasă, vezi doame, de hermeneia și ți se rupe inima din cauza involuției ei nu faci decît să îți bați joc de oricine și mai ales de cei din consiliu. problema ta este că în esență tu nu reușești să delimitezi antipatia față de o persoana de rolul pe care îl joacă acea persoană în hermeneia. de asemnea nu reușești să te pui în locul celor a căror texte le comentezi (nici eu nu reușesc asta întotdeauna dar mă străduiesc - la tine nu se vede nici măcar o umbră de interes fața de așa ceva). astfel că, din punctul meu de vedere, intervențiile tale nu sînt constructive ci destructive. de obicei oamenii(bărbații) reușesc să treacă de etapa asta de confuzie încrîncenată pe la 18-20 de ani. mă refer la oamenii normali, civilizați. tu din păcate se pare că nu ai reușit să o depășești. te ro să mă înțelegi că nu am o probelmă cu persoana ta ci cu atitudinea ta.
și aș vrea să mai adaug ceva. mi se pare mult disproporționată și răutăcioasă intervenția ta față de o biată cacofonie care se putea întîmpla oricui. oamenii greșesc. chiar și cei din consiliu pot greși în contextul atîtor intervenții. dar tu faci din greșeală un viciu. viciul tău.
atît am avut de spus.
Acest poem se constituie, in opinia mea, intr-un ecou la propozitii din filozofia lui Fichte: realitatea - si constiinta relitatii - sint rezultatul activitatii creatoare a eului absolut ca act originar al gindirii; cunoasterea de sine a spiritului conduce in cele din urma la cunoasterea lumii; omul se defineste dinspre interior, din constiinta binelui moral, din acel imperiu al libertatii interioare "cuib pentru puii mei/ inchisoare de sori" Intreg pasajul central al poemului este o ilustrare a idealismului magic profesat de Novalis, vizind transcenderea conditiei fiziologice si psihologice date a fapturii umane. Un poem plin de vitalitate pe care il salut cu o penita. Bobadil. P.S. Vorba fie intre noi, expresia "puii mei", ce puii mei, e nefericita, dar asta e, limba romana e plina de capcane ciudate :-)
Nu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
Încep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
cu înțepăturile m-am obișnuit, dar te rog să-mi indici dramul de originalitate al acestui text vs. ceea ce eu pot oferi oricând... sunt citate, citate și iar citate, chiar și din pictori ca Dali dar care au și scris în puținul lor timp liber, ce să le faci?
Iar eu nu am nevoie de dicționar ca să-i citesc...
Poate ție îți place prea mult snobismul de ai ajuns să îl confunzi cu erudiția sau cultura, este din nou doar părerea mea
Acest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
Virgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
Însă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
am citit textul inca de la postare. mi-a placut, in special cel din dreapta. umbra, nu stiu de ce, imi pare familiara. ps: Perseu, as fi vrut sa nu retragi textul. tocmai ma gandeam sa com. mie imi placuse. Sper sa revii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
pentru textul : ruta 86 deVarianta mea... îți scriu cu privirile pe cer plânsul mi se face seară umbre de păsări cad peste lucruri trupul lor apasă greu clipa ne-a împietrit plăcerea pe buze ca o lamă de cuțit tinerețea se împarte săracilor mei in aripi de verde uscat Subscriu la ce zice Sapphire... "când mă iubeai" suna al naibii de patetic etc
pentru textul : primăvara contemplând un bărbat! demulţumesc mult, Angi.
pentru textul : lună din miere de salcâm turnată în vas maritim declarificări. vacanța = concediul meu...
pentru textul : poeții dorm în vaze dePaul sincer, ma doare sufletul sa vad cum lumea se raneste reciproc si nu incearca sa-si depaseasca resentimentele si sa reactioneze civilizat indiferent de motive.
pentru textul : Viraj mult prea strâns desi-apoi nu pot sa cred ca tu poti afirma despre cineva ca e o „nulitate”... scuza-ma dar eu cred ca nimeni nu are dreptul sa faca asa un comentariul la adresa unui om care scrie, indiferent cat de bine sau cat de rau o face... iar despre „calcatul in picioare”, asa cum spune Vlad, poate exista si o alta maniera de a riposta.
am citit multe controverse si polemici urate si e trist ca se intampla acest lucru intr-un loc unde ar trebui sa se pastreze polemica in jurul textului si sa nu se ajunga la jigniri si atacuri la persoana.
err: axiologic, "!", nu "@".
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! deil citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
pentru textul : REM deeu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
pentru textul : Rânduri fumegânde dePentru cei care dau atenţie cacofoniilor: "ca cei ce-mi respiră...". Peste asta, explicativa e rezolvată slab.
Din cauza topicii, ideea finalului este niţel prea ambiguă.
pentru textul : Cu un milimetru mai departe deLa fel de bun text. Poeziile tale merită toată atenția. Nu-i mai spune ”fabulă”! Pe răspunderea mea când zic că e un stil poetic care, așa cum am arătat în partea cealaltă, are predecesori. Asta nu înseamnă nicidecum epigon, ci că ești pe drumul cel bun.
Altfel, sunt foarte curios să știu mai multe. Poate te prindem la Sibiu pentru un recital.
pentru textul : semnături deSancho când ziceam de Nietche mă refeream strict la ideea că cel mai puternic supraviețuiește. Știu că s-au scris multe aberații avându-l drept baza, dar sper că aici nu-i cazul.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deNuți, mă bucur că am putut fi cât de cât de folos.:)
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
pentru textul : pretext demi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
pentru textul : Asta este... deun text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
Un cititor,
pentru textul : detalii în echilibru deBot Eugen.
ok bobadil. pentru chestia asta te rog să primești un avertisment. la următorul știi ce se va întîmpla. și te rog să nu mă mai cauți cu propuneri de concursuri și alte abureli pentru hermeneia. deocamdată sub masca pretenției că îți pasă, vezi doame, de hermeneia și ți se rupe inima din cauza involuției ei nu faci decît să îți bați joc de oricine și mai ales de cei din consiliu. problema ta este că în esență tu nu reușești să delimitezi antipatia față de o persoana de rolul pe care îl joacă acea persoană în hermeneia. de asemnea nu reușești să te pui în locul celor a căror texte le comentezi (nici eu nu reușesc asta întotdeauna dar mă străduiesc - la tine nu se vede nici măcar o umbră de interes fața de așa ceva). astfel că, din punctul meu de vedere, intervențiile tale nu sînt constructive ci destructive. de obicei oamenii(bărbații) reușesc să treacă de etapa asta de confuzie încrîncenată pe la 18-20 de ani. mă refer la oamenii normali, civilizați. tu din păcate se pare că nu ai reușit să o depășești. te ro să mă înțelegi că nu am o probelmă cu persoana ta ci cu atitudinea ta.
pentru textul : Cantata în mi minor deși aș vrea să mai adaug ceva. mi se pare mult disproporționată și răutăcioasă intervenția ta față de o biată cacofonie care se putea întîmpla oricui. oamenii greșesc. chiar și cei din consiliu pot greși în contextul atîtor intervenții. dar tu faci din greșeală un viciu. viciul tău.
atît am avut de spus.
Acest poem se constituie, in opinia mea, intr-un ecou la propozitii din filozofia lui Fichte: realitatea - si constiinta relitatii - sint rezultatul activitatii creatoare a eului absolut ca act originar al gindirii; cunoasterea de sine a spiritului conduce in cele din urma la cunoasterea lumii; omul se defineste dinspre interior, din constiinta binelui moral, din acel imperiu al libertatii interioare "cuib pentru puii mei/ inchisoare de sori" Intreg pasajul central al poemului este o ilustrare a idealismului magic profesat de Novalis, vizind transcenderea conditiei fiziologice si psihologice date a fapturii umane. Un poem plin de vitalitate pe care il salut cu o penita. Bobadil. P.S. Vorba fie intre noi, expresia "puii mei", ce puii mei, e nefericita, dar asta e, limba romana e plina de capcane ciudate :-)
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deda, cred că ar suna mai bine „floare murdărită”. cu toate subtilitățile implicate
pentru textul : spring roll deNu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
pentru textul : v-a murit pittiș deÎncep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
Sarut mâinile.
pentru textul : E. R. decu înțepăturile m-am obișnuit, dar te rog să-mi indici dramul de originalitate al acestui text vs. ceea ce eu pot oferi oricând... sunt citate, citate și iar citate, chiar și din pictori ca Dali dar care au și scris în puținul lor timp liber, ce să le faci?
pentru textul : Pe străzile Ballinei deIar eu nu am nevoie de dicționar ca să-i citesc...
Poate ție îți place prea mult snobismul de ai ajuns să îl confunzi cu erudiția sau cultura, este din nou doar părerea mea
mulțumesc pentru amănunte, Mariana!
p/s. ok Ralouk, o avem la preferate, tu mi-ai zis ce faci:)
pentru textul : Feminitate sine qua non dedumneanoastra au sa incerce sa mai scrie si din acelea.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deAcest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
pentru textul : ștevia detot ce pot să fac, e să mă bucur că te duce cu gândul undeva ;) & să îți mulțumesc că te și întorci de acolo:)
pentru textul : love offline deera duminică, înainte de Memorial day, ziua soldaţilor cazuţi pe front, şi am căzut pe gânduri.
pentru textul : meditaţie la amiază de"pentru ecoul de viaţă şi de zâmbet
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie dece ne umplu anii cu nopţile" - un micuţ dezacord. Ecoul... ne umple...
MA REFER LA APELATIV....
pentru textul : Consumaționism deVirgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
pentru textul : dade I - varianta 2 deÎnsă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
da, face ordine în noi, ne aşază la loc gândurile răvăşite ... mulţumesc Otilia de trecere şi de semn!
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi deam citit textul inca de la postare. mi-a placut, in special cel din dreapta. umbra, nu stiu de ce, imi pare familiara. ps: Perseu, as fi vrut sa nu retragi textul. tocmai ma gandeam sa com. mie imi placuse. Sper sa revii.
pentru textul : wasted time dePagini