de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...

Toate textele vizuale din experimentul "Crucile" se pot privi, odată cu acesta de aici, ca o continuare firească, și mă întreb care e următoarea variantă care poate continua în mod logic șirul. După lectură, rămân cu senzația că orice aș încerca să schimb în text ar modifica esențial poemul.

Younger Sister: Poemul descarcă incărcătura emotională pe pragul usii-nici afară, nici inăuntru. Dacă vrei, mesajul porneste in ambele sensuri.Oleacă satiră, asa cum a sesizat Aranca.Sunt de acord cu tine să nu mai privim inapoi numai in situatia când evenimente independente de noi ne prind in plasă si ne trag la fund. In rest ne rămâne lupta. Optimism si sănătate iti doresc.

Imi amintesc cand eram copil si tatal meu inca traia cat ma suparam pe el cand se bucura ca pierdea vreo echipa a Romaniei, incepea sa topaie prin casa si sa zica "asa le trebuie prostii dracului". Acum trebuie sa mentionez ca tatal meu, desi a fost cel mai tanar profesor universitar la 44 de ani din Romania, ramanese acelasi baiat dintr-o familie cu 11 copii din Ardeal si se exprima liber in orice ocazie. Dar eu tot nu il intelegeam... cum se putea bucura ca pierduse Romania? Uite insa cum trece timpul, tatal meu e mort de 21 de ani am ajuns la varsta cand el era profesor universitar (eu neobisnuind acest lucru :-) si am ajuns sa-l inteleg si sa-l aprob pe cineva, un anume Bogdan Geana (pe care se intampla sa-l cunosc, dar nu asta conteaza) ca se bucura in acest material nu oricum, ci anume intens de aceast Euro-bluf ! De acord cu fiecare rand al acestui articol (care ar merita publicat, oare o fi si fost?) dar eu as fi adaugat si cateva injuraturi babane la adresa acestor incredibil de incompententi sons and daughters of bitches care isi permit sa-si bata joc de imaginea Romaniei. Si daca pe ei doare (evident) in cur, atunci ar trebui o teapa din aia model rotunjit sa li se bage acolo ca sa vada cum ar fi sa-i doara cu adevarat. Andu P.S. Salutari Bogdane, m-am vazut cu Mat si cu Nanu sambata asta la un shpritz si am vorbit si de tine... n-ai sughitat? :-)

Anna, nu pot decât să spun că mă bucur foarte mult să te găsesc pe aici. Cât despre mister, îmi place mult și mie ideea. Poate e un defect profesional acesta cu modul explicit al lucrurilor.

Desigur un poem cu o simbolistica destul de complexa, cu cat te apleci mai mult spre abisurile gnostice, cam asa se intampla... Ma feresc sa abordez semnificatii pentru ca pe de o parte ar trebui sa ma lungesc, inevitabil, iar pe de alta nu stiu daca as fi capabil sa acopar asa cum trebuie tot ce ar fi de zis. deci ma voi rezuma la estetica textului din punctul meu de vedere ca si cititor de poezie. Primele versuri sunt fermecatoare pana la acel "code red" de care ma impiedic oricat as incerca sa-i acord alte si alte valente. Urmeaza versurile mele preferate "să se fi strâns dragostea noastră ca o maculat/ură sfântă" pentru a scrie asa ceva iti trebui cu adevarat har iar eu sunt invidios pe aceste versuri. Finalul insa nu ma "estetizeaza" in aceeasi masura. Mi se pare rupt de context, fortat pentru a incheia rapid acest poem pe care eu il simt mai degraba epic... daca autoarea l-ar fi scris astfel. Asa, minimalist si usor optzecist mi se pare ca un tablou de familie atarnat pe un perete alb... drag si desuet mirosind a ultima zugraveala. Cu stima, Andu

Ottilia, voi reveni si cu alte flori. frumusetea lor ne aminteste de imaginea de ansamblu a ceea ce suntem si ne straduim sa fim

Cristina, fericirea o platim scump, nu-i asa?

of, sunt plin de truisme in dimineata asta ;))

Multumesc pentru precizari. Stiu ca ai luat in considerare doar ce s-a publicat pe Hermeneia. e de al sine inteles. Eu nu as fi ales dintre poeziile mele Declivis printre primele 10. Sunt altele mai reusite. Cele la care ai afirmat inclusiv tu "e f frumoasa". Despre celelalte clasificari, nu comentez. Adica despre celelalte alegeri. E nedrept fata de autori. In plus, una este o clasificare personala, alta este una publica, fiindca a publica asa ceva e ca si cum ti-ai insusi dreptul de a fi deasupra clasamentului. E bine ca stim acum modalitatea proprie de a clasa autorii si textele lor pe diverse criterii. E bine ca faci parte din echipa editoriala. Rog a se tine seama numai de calitatea literara a textelor. Vladimir are un text mult mai bun ca cel clasat. Vizuala Danei Stefan "Sentimente smaltuite" este - cred eu - pe criterii estetice, de compozitie si literare mult mai buna. Nu ai clasat tinerii poeti. Nu stiu citi scriu poezii atit de bune la 15 ani, ca Dan Alexandru, sau la 19 ani ca Adina Batir (acum are 20). in plus, am retincente la concursuri. Nu doar literare. Eu cind am fost apreciata, indiferent de domeniu, am fost aleasa, nu m-am propus eu la concurs. De felul meu, nu particip. Daca intr-o zi criticii literari buni, autentici, ma vor aprecia ca poet , voi ajunge la paote concurs, cistigind sau nu. Eu nu am avut pretentii si ambitii de felul acesta. In formarea pe plan educational si profesional, am avut aprecieri la nivel maxim doar pentru ceea ce sunt, fara sa ma propun singura sau prin relatii. Aceasta este alegerea mea, firea mea. Multmesc pentru ca mi-ai propus un concurs. Eu doresc doar sa ajung sa scriu poezie, autentica, durabila, de buna valoare. Aceea va ramine. Nu premii. desigur, social, da bine. Nu intentionez asa ceva. Apreciez ca ai adus completari, erau necesare, pentru toti membrii Hermeneia.

Paul, am încercat.

evită repetiția epitetelor, folosirea excesivă a genitivelor, evită rimele întâmplătoare și nu aduce în ipostaze hilare tangoului și haosului. citește teoria lui Copernic și legile lui Keppler. după toate astea, întoarce-te, privește lung bradul de Crăciun și încearcă să scrii.

Ciudat cum funcționează uneori telepatia. Zilele acestea tocmai la lipitori mă gîndeam și eu. Textul epatează prin lirismul nonconformist și poate constitui un punct de atracție pentru amatorii acestei specii literare. Remarcabil finalul.

acum îmi place. pentru că îmi place mult, regăsindu-mă pe mine în postură auctorială. despre idee, imagini tra la la nu mai e cazul să vorbesc.

Virgil, textul acesta mi se pare o introspecție mapată pe imaginație, bine scris.
Cât privește celelalte probleme, nu vreau să asist la înlocuirea unei dictaturi (pe care o pot accepta) cu altă dictatură (pe care nu o pot accepta).
Ca să fiu mai specific, dictatura proprietarului unui site care nu întâmplător este un scriitor de talent cu dictatura unui membru al consiliului you name it lipsit de talent. Pentru că atunci când observi texte remarcate (anonim, că așa-i pe H) care aparțin membrilor Consiliului dar care sunt mai slabe decât texte postate în aceeași perioadă de membrii site-ului nu se poate să nu te întrebi, right?
Ceea ce și fac, mă întreb.
Și mă mai întreb ceva... dacă îmi tragi iar una peste bot că nu e treaba mea și iar îmi depășesc atribuțiunile și iar discut Regulamentul și etc etc... eu ce să mai zic?
Să nu-mi amintesc eu oare că singura societate în care dreptatea era de o singură parte este tocmai cea de care ne-am chinuit atât să scăpăm?
Cum să avem noi, membri H, încredere în Consiliu, când textele remarcate apar cu predilecție de sub pana membrilor acestuia când multe dintre ele, ca în cazul ultimului text al lui Adrian Agheorghiesei (variante Aghiorghiesei, Aghiorghesei Doamne, cât de greu e să scrii corect numele acesta neaoș cu care consilierul ne pune mereu la grea încercare, taxându-ne de fiecare dată când greșim și doar o literă, ca și cum am fi comis o infracțiune cu premeditare) sunt mai slabe decât texte postate în același timp de membri site-ului, evident mai slabe. Cum ne puteți convinge că textele remarcate nu se remarcă, să zic așa, singure, de către membri Consiliului care, mai mult, își păstrează și anonimatul când fac o remarcare?
Și sincer, nu mi-aș pune această problemă dacă situația nu ar fi cea descrisă mai sus, adică văd recomandat un text slab aparținînd unui membru al Consiliului în defavoarea a cel puțin două texte mult mai solide apărute în același timp.
Regret această situație... cam asta zice calul meu.

prin urmare, ai observat bine, Viorel, că îmi schimb stilul, dar o fac preferențial și în niciun caz prescriptiv. știu și cunoști la fel de bine expresii biblice cu "Dumnezeu s-a mâniat" ori "se mâniase", deci am simțit impulsul, corect de altfel, de a-L descrie în raport cu mine. cât despre sisif, l-am făcut amnezic și fericit. iar pentru aprecierea ta îți mulțumesc frumos! acestea fiind zise... acta est fabula.