Încă: Un creator autentic își poate afirma, desigur, valoarea inclusiv prin tăcere. Prin smerenie, prin sacrificiu ș.a.m.d. E tot o manifestare a ”conștiinței valorii sale”. Așadar, nuanțele. Hristos a înviat! Sper că m-ai înțeles.
de "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
Boba tie iti sta bine cu balaclava indesata bine pe ochi tragind cu prastia in regulament. E o calitate la care nu ar trebui sa renunti tocmai acum.
Nicholas - Hermeneia ti-a salvat sapte ani de sanatate mentala prin terapie gratuita (tinind cont ca un 'shrink' te lasa cam one hundred fifty bucks/ session lighter) . Insa comunitatea asta te accepta oricum. Amen!
Gentlemen, may your 'something better' turn to 'best' in anul care vine!
Bianca, mie îmi pare mai bine. Poate că ,,obosind ochiul" se subînțelege, decorurile schimbându-se continuu, însă chiar îmi plac indicațile de regie, că tot am vorbit atât de ele :). Sunt un preludiu ce nu mai forțează intrarea în text, mutând cititorul în ritmul nebun pe care îl așterni. Dar având de unde să-l mute. Poate ar fi fost interesantă o distribuire mai dezordonată a versurilor, în consonanță cu viermuiala trăirilor, dar...gata, am tăcut. Nu mai spun încă o dată cât îmi place :)
Ioana: "daca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow." - când mi-ai zis de Maslow, eu mă gândeam la Gerard Genette. vezi cum sunt femeile, Ioana, vezi?
asa... trebuie sa explic. poezia asta m-a facut pe mine, cititor sa am senzatia ca tin un caiet in mana, pe filele lui versurile tale, eu intr-un oras strain, cu troieni care scartaie in jurul meu de atata greutate.un oras strain, populat de tine si femeia ta. si la sfarsit ... imagini din jeu d'enfants cumva...
si pentru asta:
"o parte din lume există
cealaltă a trecut
e sâmbătă"
simplitatea asta care doare. simplitatea asta la care personal incerc sa ajung. simplitatea asta care mi-as dori sa vina la mine in mod natural.
Paul Cernea, ma gandesc ca fiecare simte poezia in functie de niste aspecte personale care sunt mai puternice in momentul citirii ei. Se poate sa curga ca o clepsidra, atat doar ca sensurile nu devin mai diluate ci mai aglomerate si poate din cauza asta senzatia de disipare. Eh, filosofie de sambata, nu altceva.
Virgil, poate n-ar trebui s-o spun asa in plen dar cand ti-am citit comentariul mi-am dat seama ce dor mi-a fost de interventiile tale sub textele mele, si nu sunt ironica sau ceva de genul, chiar m-am bucurat. Cat despre text, necuvintele alea sunt asumate iar titlul s-a vrut cu iz gastronomic, de fapt in momentul scrierii poemului mi s-a parut ca cel mai bine ar fi descris starea un pahar de vin demidulce, iar in rest ai dreptate. Am sa incerc sa revin pe text mai tarziu, poate-l imbunatatesc.
Uite-l pe unul foarte periculos care se cheama Stefan Ciobanu. Imi cer scuze pentru cele ce urmeaza, dar mi se pare dezamagitoare atitudinea unui autor in care am crezut. Cu totii ne credem poeti, si mai putin oameni. Stefan, ti s-a atras atentia omeneste asupra unor greseli. Raspunsul tau a fost cel putin mitocan in opinia mea. Si daca eu spun lucrul asta, eu care ma consider o persoana de bun simt si rar iau atitudine, ar trebui sa-ti dea de gindit. Pentru mine atitudinea ta e evidenta: tu esti marele poet care face site-ului un serviciu. Am vazut clar si atitudinea ta fata de hermeneia. E un site auxiliar pentru tine, pacat insa ca nu ai inteles oportunitatile care ti se ofera. Spre deosebire de alte site-uri, indiferent de simpatiii, aici editorii aplica regulamentul, ca de aia e regulament ca sa fie aplicat. By the way, Stefan, nu te retine nimeni sa-ti iei zborul spre inalturi, ma mir ca ai si nimerit intr-un loc asa de mic cu biserici bine cladite. Bine macar macar ca sunt bine cladite. Pacat de atitudinea ta, am vazut acum ce poti. Macar de-ar fi fost un text bun sa te cramponezi de niste greseli. Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. Nu suport si nu voi suporta niciodata atitudini de geniu pustiu. Tu doar ai fost mitocan. Mai multe nu mai vreau sa spun ca mi s-a acrit. Exista un regulament si vad ca toti se cred poeti si toti cred ca poetilor nu li se aplica. Iata-l pe unul foarte scirbit, Emil
Mi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”
Ai citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
ultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
nu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
”eu sînt cîinele păzitor la care cei mici se-nchină seara
cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu”
pentru că disperarea țâșnește ca un câine flămând gata să se agațe de jugulara primului întîlnit.
în rest, cu tot aerul lui dezabuzat, textul seamănă mai mult cu un reportaj. unul cu tușe puternice, dar care nu spune mare lucru, în sensul de lucruri noi, (și aici poate devin eu puțin ”fascist”) sau înfățișate astfel încât să mă revolte, să mă facă să plâng/urlu mai mult decât a făcut-o nu știu care articol scris/citit recent despre vreo dramă oarecare, drame banale, din ce în ce mai banale...
Bine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
Bună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
Finalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
îmi place modul direct prin care autorul te „trage” în text încă de la primele versuri - tehnică pe care am mai observat-o la Ioana -. parcurgi textul care reușește să te păstreze interesat pînă la sfîrșit. îmi place faptul că Ioana alege din cînd în cînd temele acestea „scenariste”.
Da. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.
O stare paralizantă de angoasă, stres general provocat de o schimbare bruscă a mediului. Subliniez finalul deosebit ca impact emoțional: "un călugăr budist iese din templu să mediteze direct în rezervația de tigri" Experiment în măruntaiele Eului provocând stări precum contracția regiunii epigastrice, lipsă de aer, claustrofobie progresivă, sinucidere, discovery, U2, șocuri de natură patologică. Bonjour tristesse! Ai dreptate, nici eu nu rămân zen când nu am net...
Maria, mulțumesc pentru intervenție și semn. Prilej cu care revăd și textul, dar problema e că nu mai prea sunt mulțumit de el. Sau poate e doar o toană de moment.
Acest poem (pentru că este un poem) este un text pentru prima pagină a unui volum de versuri. Este un text de deschidere. Te provoacă să citești mai departe, să vrei să afli ce și cum se mai poate scrie, fie și cu "&". E o modă? Și Beatles-ii au fost o modă cândva, dar au rămas. Cred că Gelu Diaconu va rămâne în literatura română. Timpul va dovedi afirmația aceasta. Aștept să citesc și alte texte semnate de el, aici pe Hermeneia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Încă: Un creator autentic își poate afirma, desigur, valoarea inclusiv prin tăcere. Prin smerenie, prin sacrificiu ș.a.m.d. E tot o manifestare a ”conștiinței valorii sale”. Așadar, nuanțele. Hristos a înviat! Sper că m-ai înțeles.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dede "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deBoba tie iti sta bine cu balaclava indesata bine pe ochi tragind cu prastia in regulament. E o calitate la care nu ar trebui sa renunti tocmai acum.
Nicholas - Hermeneia ti-a salvat sapte ani de sanatate mentala prin terapie gratuita (tinind cont ca un 'shrink' te lasa cam one hundred fifty bucks/ session lighter) . Insa comunitatea asta te accepta oricum. Amen!
Gentlemen, may your 'something better' turn to 'best' in anul care vine!
Kissingtons from Trin! xx
pentru textul : Șapte ani de:p
Bianca, mie îmi pare mai bine. Poate că ,,obosind ochiul" se subînțelege, decorurile schimbându-se continuu, însă chiar îmi plac indicațile de regie, că tot am vorbit atât de ele :). Sunt un preludiu ce nu mai forțează intrarea în text, mutând cititorul în ritmul nebun pe care îl așterni. Dar având de unde să-l mute. Poate ar fi fost interesantă o distribuire mai dezordonată a versurilor, în consonanță cu viermuiala trăirilor, dar...gata, am tăcut. Nu mai spun încă o dată cât îmi place :)
pentru textul : Cuvinte în repetiție deIoana: "daca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow." - când mi-ai zis de Maslow, eu mă gândeam la Gerard Genette. vezi cum sunt femeile, Ioana, vezi?
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete dePrimul vers şi ultimul vers merg împreună.
"În păduri înfloresc drujbele
Şi ne trezim reci"
Acestea mi-au plăcut.
pentru textul : Defrişare deasa... trebuie sa explic. poezia asta m-a facut pe mine, cititor sa am senzatia ca tin un caiet in mana, pe filele lui versurile tale, eu intr-un oras strain, cu troieni care scartaie in jurul meu de atata greutate.un oras strain, populat de tine si femeia ta. si la sfarsit ... imagini din jeu d'enfants cumva...
si pentru asta:
"o parte din lume există
cealaltă a trecut
e sâmbătă"
simplitatea asta care doare. simplitatea asta la care personal incerc sa ajung. simplitatea asta care mi-as dori sa vina la mine in mod natural.
pentru textul : pastel pentru alecsandri dePaul Cernea, ma gandesc ca fiecare simte poezia in functie de niste aspecte personale care sunt mai puternice in momentul citirii ei. Se poate sa curga ca o clepsidra, atat doar ca sensurile nu devin mai diluate ci mai aglomerate si poate din cauza asta senzatia de disipare. Eh, filosofie de sambata, nu altceva.
Virgil, poate n-ar trebui s-o spun asa in plen dar cand ti-am citit comentariul mi-am dat seama ce dor mi-a fost de interventiile tale sub textele mele, si nu sunt ironica sau ceva de genul, chiar m-am bucurat. Cat despre text, necuvintele alea sunt asumate iar titlul s-a vrut cu iz gastronomic, de fapt in momentul scrierii poemului mi s-a parut ca cel mai bine ar fi descris starea un pahar de vin demidulce, iar in rest ai dreptate. Am sa incerc sa revin pe text mai tarziu, poate-l imbunatatesc.
pentru textul : Demidulce deUite-l pe unul foarte periculos care se cheama Stefan Ciobanu. Imi cer scuze pentru cele ce urmeaza, dar mi se pare dezamagitoare atitudinea unui autor in care am crezut. Cu totii ne credem poeti, si mai putin oameni. Stefan, ti s-a atras atentia omeneste asupra unor greseli. Raspunsul tau a fost cel putin mitocan in opinia mea. Si daca eu spun lucrul asta, eu care ma consider o persoana de bun simt si rar iau atitudine, ar trebui sa-ti dea de gindit. Pentru mine atitudinea ta e evidenta: tu esti marele poet care face site-ului un serviciu. Am vazut clar si atitudinea ta fata de hermeneia. E un site auxiliar pentru tine, pacat insa ca nu ai inteles oportunitatile care ti se ofera. Spre deosebire de alte site-uri, indiferent de simpatiii, aici editorii aplica regulamentul, ca de aia e regulament ca sa fie aplicat. By the way, Stefan, nu te retine nimeni sa-ti iei zborul spre inalturi, ma mir ca ai si nimerit intr-un loc asa de mic cu biserici bine cladite. Bine macar macar ca sunt bine cladite. Pacat de atitudinea ta, am vazut acum ce poti. Macar de-ar fi fost un text bun sa te cramponezi de niste greseli. Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. Nu suport si nu voi suporta niciodata atitudini de geniu pustiu. Tu doar ai fost mitocan. Mai multe nu mai vreau sa spun ca mi s-a acrit. Exista un regulament si vad ca toti se cred poeti si toti cred ca poetilor nu li se aplica. Iata-l pe unul foarte scirbit, Emil
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deinteresant, chiar daca predictie e ok, exista si functioneaza, predicteaze e prezice. of, dulcele grai...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul demultumesc tuturor pentru critici, sugestii si aprecieri. va mai astept. o sa mai reflectez
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deMi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu desau altă variantă(text de sine stătător):
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”
Eugen.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deAi citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
pentru textul : Aer mort deAlma - Tibik Indrikova e Andrea Lazar Anamaria . Textele sunt discutii interactive mai vechi, improvizatii on line . Multumim de trecere.
pentru textul : Tibik & Rameau deultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
pentru textul : ym denu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
eu am găsit aici poezia:
”eu sînt cîinele păzitor la care cei mici se-nchină seara
cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu”
pentru că disperarea țâșnește ca un câine flămând gata să se agațe de jugulara primului întîlnit.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deîn rest, cu tot aerul lui dezabuzat, textul seamănă mai mult cu un reportaj. unul cu tușe puternice, dar care nu spune mare lucru, în sensul de lucruri noi, (și aici poate devin eu puțin ”fascist”) sau înfățișate astfel încât să mă revolte, să mă facă să plâng/urlu mai mult decât a făcut-o nu știu care articol scris/citit recent despre vreo dramă oarecare, drame banale, din ce în ce mai banale...
Bine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
pentru textul : Falun deBună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
pentru textul : last bohemian deFinalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
îmi place modul direct prin care autorul te „trage” în text încă de la primele versuri - tehnică pe care am mai observat-o la Ioana -. parcurgi textul care reușește să te păstreze interesat pînă la sfîrșit. îmi place faptul că Ioana alege din cînd în cînd temele acestea „scenariste”.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deMultumesc Ioana. Eu sunt indragostita de imagini :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deDa. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.
pentru textul : locul nostru de întâlnire între două felii de scaun deO stare paralizantă de angoasă, stres general provocat de o schimbare bruscă a mediului. Subliniez finalul deosebit ca impact emoțional: "un călugăr budist iese din templu să mediteze direct în rezervația de tigri" Experiment în măruntaiele Eului provocând stări precum contracția regiunii epigastrice, lipsă de aer, claustrofobie progresivă, sinucidere, discovery, U2, șocuri de natură patologică. Bonjour tristesse! Ai dreptate, nici eu nu rămân zen când nu am net...
pentru textul : bucle deMaria, mulțumesc pentru intervenție și semn. Prilej cu care revăd și textul, dar problema e că nu mai prea sunt mulțumit de el. Sau poate e doar o toană de moment.
pentru textul : Fiara desa stii ca ar trebui sa il scriu. uite asta am sa fac azi
pentru textul : if you go away deAcest poem (pentru că este un poem) este un text pentru prima pagină a unui volum de versuri. Este un text de deschidere. Te provoacă să citești mai departe, să vrei să afli ce și cum se mai poate scrie, fie și cu "&". E o modă? Și Beatles-ii au fost o modă cândva, dar au rămas. Cred că Gelu Diaconu va rămâne în literatura română. Timpul va dovedi afirmația aceasta. Aștept să citesc și alte texte semnate de el, aici pe Hermeneia.
pentru textul : Recunosc & deCa si în "Poem", nu-mi suna bine aceste "o fi", "m-o fi", poate gasesti alta formulare, fara sa schimbi ideea.
pentru textul : Urme deAm corectat. Multumesc pentru atentionare
pentru textul : voyerism deCantarea Cantarilor? Parca ai mai incercat-o. Nu-i bai. La tine orice "merge" (eventual, ca varianta)
pentru textul : arca lui do decontrar prevederilor CSM... in fine, rezonez la bucuria ta.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dePagini