nu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.

nimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).

eu stiu un poet care va fi mancat daca nu corecteaza repejor acel typo! :)

ar trebui să adaug un titlu la comentarii link pe comentarii?? cum adică? Înaite era "Ultimele".. s-a considerat că are o notă negativă

Îți mulțumesc și ție, Vladimir, cartea se va gasi în librăriile în care Vinea e prezentă Eu am vazut-o doar la Cărturești....

Păi eu cred că e un semn foarte bun dacă o carte trece de pe raftul rece în palmele calde ale cititorilor. E posibil ca formularea mea să fie nepotrivită... voi încerca o modificare.
Am revăzut secvențele video și, implicit, momentul în care Alina se pregătea să ne-o încredințeze pe Coraline. A fost frumos! Cele două cărți prezentate, și cu antologia trei, s-au bucurat și se bucură de toată prețuirea.
E drept că vremea neprielnică n-a permis tuturor să fie prezenți, însă, într-un fel au fost toți acolo, prin creațiile lor.

e o idee buna Snowdon King sa propunem variante la o poezie. poate intr-un atelier de creatie in cadrul site-ului. bineinteles daca autorul accepta.

Maestre, tot e bine că nu a luat O GHIUVETĂ, donşoara cu PIFTEAUA pe care s-o bea, vorba actorului cu sceneta pe care se pare că, în cele din urmă, a băut-o. Însă, daţi-mi voie să citez din scenetă pentru a ne mai înveseli niţeluş.
Zice aşa, maestrul Horaţiu Mălăele:
"am scos dopul din a patra chiuvetă si l-am turnat în sticla paharului pe care l-am băut. am scos sticla din următorul dop şi am băut din ea chiuveta. restul l-am aruncat la pahar,laaa canal,pe care l-am băut. am scos chiuveta din următorul pahar, am turnat dopul în sticlă şi am băut pe gât. am scos din gât dopul şi l-am turnat în paharul cu sticla paharului,DA,pe care l-am DA.

D-le Dinu, am explicat/argumentat de multe ori de ce genitivele sunt, de cele mai multe ori, de evitat, deci n-am s-o mai fac. Mă limitez să spun că sunt extraordinar de facile şi, cele mai multe, lipsite de substanţă discursivă.
Mai spun doar că eu nu văd frumuseţea clişeului "ochiul zilei" şi nici legătura dintre necesitatea paharului de-a avea gură şi insuşirea sa nonrotundă.

p.s "moş crăciun" şi "tălpile goale" nu se află în cazul genitiv.

"A trăi murind în fiecare clipă e destul.
Mai puţin nu este îndeajuns."

Zic şi eu:
A trăi nu este îndeajuns - ar putea să avem un silogism aici

Alma, multumesc. Cred ca te co-optez in juriul de decernare a acestui premiu :-) Andu

:) Viața și frumusețea sînt nemuritoare! Atentă și sensibilă. Îți mulțumesc, Tincuța.

Sixtus, nu am pornit de la hieroglife ci de la glife și am mers paralel, intr-o alta dimensiune a trancendenței, aceea a scrierii cu sânge, a hemo-semnelor, în lumea marcată de o anumită religie, unde, nu de mult, râsul era o blasfemie, în anumite cercuri... Iar dacă ai găsit o fărâmă de poezie, e mai bine decât nimic. Mulțumesc.

fiecare cu ce-l doare... dacă ai încuiat totul și mai ții și mâna pe încuietori, cum de te-aștepți să ți se pară ceva poetic în jurul tău? cu bicicleta vei învăța să mergi singură, iar genunchii îți vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ți-am adus aminte de libertate și curaj.