Nu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
Îți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
...chiar fain și remarcabil poemul. iar pentru că nu discutăm autorul ci textul în sine mi-au plăcut mult schije de zăpadă mi-au mușcat buzele, acestea fiind crăpate până la os precum și expresivul final : te-a răzuit din realitate prima ninsoare. apoi imaginea cu substanță pur feminină e adorabilă. puține persoane reușesc să dea o tușă atât de sesizabilă a sensibilității mascate sub un verbiaj puternic.(asta ca să mă refer la Luminița Suse) frumos.
Actaeon, propunerea ta este impracticabila si sint impotriva proliferarii legisoarelor pina la ad nauseam. In ce priveste chestia cu profesionalitatea si exprimarea de opinii despre cineva, ma faci sa rid. Doar nu iti imaginezi ca imi trebuie acum doctorat in pisicologie ca sa imi exprim parerea despre caracterul cuiva. Sau ca numai cei cu astfel de diplome, mai mult sau mai putin valoroase, au dreptul asta. hai ca devine ridicol ce spui
domul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
Laic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie, contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice... un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda... o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea.
aşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
deși forma reflexivă a verbului „a (te) panica” există în limba română simt totuși o anumită indispoziție la auzul ei.
părerea mea este că textul acesta este un fel de alăturare de texte disparate scrise în perioade diferite. un fel de colecție. dar prin anumite locuri lipiciul nu ține.
mi-au plăcut versurile:
„mă retrag înspre melcul din umărul meu
cel care-mi urmăreşte întreaga viaţă”
zic și eu (ca bobadil) (deși știu): cine e vladimir?
am rezerve față de stilul acesta de poezie (feminină?) în care ni se tot oferă „definiții”:
„fricile... sînt”
„degetele mele... sînt”
„oamenii... nu sînt..” etc
domnule Agheorghesei, textul face legatura intre doua fragmente ample ale unui oarecare capitol. l-am postat aici pt ca am cateva nelamuriri pe ici pe colo si as aprecia niste sfaturi sincere.oricum multumesc pt comentariu.
PS (pentru ca nu stiu sa operez modificari pe comentariul anterior)
Imi par deranjante unele chestiuni de exemplu titlul-utilizarea in exces a ...ingerilor poate fi de vina cat si clara refer. la constructia textului (de parca s-ar incerca o explicare multipla in cazul in care nu s-a "prins" cititorul) apoi nu stiu daca e cu sau fara intentie dar "intoarcere in Rai" de la titlul lui Eliade incoace parca nu tocmai merge plus tonul oarecum...detasat, demiurgic...Gata incetez.:) am spus cred ce era...
Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
gând bun, om bun!
pe mine mă amuză în acest text alunecarea asta juvenilă în franțuzisme. și probabil că în loc de uganda s-ar fi potrivit mai bine bucovina sau vișeu....
"Adrian, nu înțeelg ce are „umblatul prin lume” cu viteza unei prelingeri.".
Nu are. Sunt două contexte diferite, aşa cum se observă din primul meu com.
". Nu văd legătura. În același timp pot spune că și tu mă dezamăgești punînd întrebarea „... cum poți duce tu o discuție [...] literară într-un punct cultural...”. Nici nu trebuie să o „duc” acolo. Ea este prin definiție acolo (că tot făcurăm vorbire despre pleonasme sau tautologii)."
Nu m-ai înţeles şi, sincer, mă simt niţel cumva să văd că m-ai putea crede în stare de chiftele de astea. Când spuneam: " Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic" mă refeream la fenomenul de observator/critic al unui text, nu la factorul latent al culturii din literatură. Cu alte cuvinte, un "critic/observator" (veritabil sau mai puţin veritabil) nu e musai silit să posede în creier o enciclopedie; nu e musai să hrăneşti cu banane o maimuţă ca să poţi să recunoşti acţiunea de a mânca a unei gorile; nu e nevoie să bei o căldare întreagă de vin ca să poţi spune dacă e bun sau rău; nu e neapărat trebuincios să treci prin ecuator, pol şi japonia ca să-ţi dai seama că nu poţi scrie CA asiaticii, ajutându-te de limba română.
"În primul rînd că nu am urmărit să ofensez sentimentele patriotice ale nimănui"
Atunci, fraza aceasta: " Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc"
trebuia să spune aşa:
" Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism [punct].
Vizavi de "prelinge încet" - acesta e un adevăr dincolo de noi. Sorry, dar e şi rămâne pleonasm.
Ok, am avut suficiente discutii zilele astea cu diferite persoane. Concluzia mea este ca textul asa cum era nu incalca Regulamentul Hermeneia. Una din temerile mele este "talibanizarea" raportarii la exercitiul literar si crearea unui precedent periculos de intoleranta. A folosi un limbaj pornografic e un lucru distinct si e o alegere clara daca vrei sa faci sau nu o astfel de "literatura". Si sint chiar uimit ca Bobadil care in mod repetat a incalcat regulamentul acolo devine atit de preocupat de Regulament aici. Mi se pare un gest ipocrit de genul "inghitirii camilei si strecurarii tintarului", daca e sa folosim un limbaj biblic. Cind vine vorba insa de sensibilitati religioase lucrurile pot deveni foarte alunecoase. Foarte usor putem sa devenim asemanatori cu acei musulmani care au terorizat Europa pentru ca cineva a facut intr-un ziar caricaturi cu Mahomed. Si observ acelasi tip de intransigenta religioasa si la Bobadil si la Queen Margot. Si nu imi ascund profunda dezamagire. Avem de-a face aici cu un risc major la adresa intelegerii conceptului de libertate de exprimare. Evident, cite persoane atitea acceptiuni. In acceptiunea mea atita timp cit nu se mentioneaza un nume de persoana sau de confesiune religioasa nu se poate vorbi de profanare sau defaimare. Dupa cum trebuie sa existe o protectie impotriva profanarii sau defaimarii tot asa trebuie sa existe o protectie si impotriva abuzurilor acestor vinatori de vrajitoare care urmaresc limitarea libertatii de expresie asa cum le convine lor. Nu cred ca poate functiona ca si criteriu pentru definirea profanarii sau defaimarii elemente de genul "eu ca si exponent al confesiunii x ma simt jignit de expresia y". O astfel de justificare este o gluma si eventual o ofensa la adresa inteligentei fiecaruia dintre noi. Unde am ajunge daca fiecare ar trage semnalul de alarma de fiecare data cind "se simte jignit". Eu de exemplu "ma simt jignit in simtul meu estetic" cind citesc anumite timpenii nonestetice care se posteaza pe Hermeneia. Si nu sint putine. Ce ar trebui sa fac? Sa ma dau de ceasul mortii? Sa invoc drepturile omului sau Regulamentul Hermeneia?! In orice caz eu am ales sa elimin acele portiuni controversate. Si o fac, asa cum am spus, cu multa stringere de inima. Nu ca mi-ar fi neaparat dragi. Dar fiindca acest lucru poate fi perceput ca un fel de cedare in fata acestei "talibanizari estetice". O fac insa pentru ca nu prea am cu cine sta de vorba ia cind oamenii ajung sa foloseasca drept argumente expresii de genul "te crezi destept, esti arogant, esti cu nasul pe sus" si alte asemenea, pur si simplu incep sa ma plictisesc. Ma asteptam la o controversa inteligenta si ambitioasa nu la smiorcaieli si justificari din astea infantile. Dar zadarnica mi-a fost asteptarea. Si asta cu atit mai mult cu cit niciodata nu am anulat contul nimanui care m-a atacat barbateste, inteligent si frontal. Si nu mi-e frica de controverse. De fapt cred ca adevarata valoare si calitate se naste din controverse. Dar cind vin oameni si invoca faptul ca ma cred prea destept, sau ca sint arogant sau alte aberatii din astea ieftine, ma apuca asa o dezamagire profunda ca nici macar o controversa ca lumea nu am cu cine sa am. As vrea sa mai adaug ceva. Da, hermeneia imi apartine. Si unul din principiile care au stat la baza ei a fost libertatea de exprimare. Pentru ca cred foarte mult in asta. Si asta mai ales pentru ca cred ca românii inca nu stiu ce inseamna libertatea de exprimare. Asta nu inseamna ca nu stiu sa injure sau sa isi umple ziarele cu pornografie. Libertartatea de exprimare insa insemna cu totul altceva. Incidentul acesta nu a facut decit sa scoata in evidenta inca o data aceasta realitate subtila. Evident se mai poate vorbi mult despre asta.
Mie nu mi-ar fi frica de nici un arcas,daca as fi "coloana infinitului".Finalul este foarte frumos,
"cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră." ,ai facut bine c-ai înlocuit "de apa". Cu cele bune.
Raluca, nu e un fragment de proza, e asa cum scriu eu texte poetice.
Se poate ca stilul sa nu fie pe gustul tau, sincer ceea ce tu vezi povestire, diminuare, eu vad constructie, sentiment , senzatie care se desprinde - sau ma rog, demers in acest sens. daca e prea putin pentru tine, stii cum e, asta e :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc pentru trecere. Mă bucur că ţi-a plăcut poemul.
pentru textul : sub semnul lui Boaz deNu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
pentru textul : story of a city deÎți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
pentru textul : Colțul obscur desemnificativ text. ma mir ca nu a fost observat de mai multa lume
pentru textul : Imn mistic de...chiar fain și remarcabil poemul. iar pentru că nu discutăm autorul ci textul în sine mi-au plăcut mult schije de zăpadă mi-au mușcat buzele, acestea fiind crăpate până la os precum și expresivul final : te-a răzuit din realitate prima ninsoare. apoi imaginea cu substanță pur feminină e adorabilă. puține persoane reușesc să dea o tușă atât de sesizabilă a sensibilității mascate sub un verbiaj puternic.(asta ca să mă refer la Luminița Suse) frumos.
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice deas face misto de textul asta, dar nu am sentimentul ca merita.
pentru textul : mihai viteazu debobadil, cheia fie cu tine!
Actaeon, propunerea ta este impracticabila si sint impotriva proliferarii legisoarelor pina la ad nauseam. In ce priveste chestia cu profesionalitatea si exprimarea de opinii despre cineva, ma faci sa rid. Doar nu iti imaginezi ca imi trebuie acum doctorat in pisicologie ca sa imi exprim parerea despre caracterul cuiva. Sau ca numai cei cu astfel de diplome, mai mult sau mai putin valoroase, au dreptul asta. hai ca devine ridicol ce spui
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dedomul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar dechifla sa iti ia cine o vrea. eu iti atrag atentia unde gafezi in poezie.
pentru textul : broşură de la martori deComentariul de mai sus viza un alt text, al altcuiva. Nu ştiu cum să-l şterg.
pentru textul : suntem trei deedictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
pentru textul : edict scris în vertical deLaic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
pentru textul : îndreptarul după Simion deCred că da, ar fi o idee. Dar aş vrea să fie împreună cu traducerea în limba română.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV dealma am nevoie de o lamurire, daca se poate prin mail : [email protected] . multumesc.
pentru textul : 12'' deE pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie, contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice... un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda... o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea.
pentru textul : Prunci de lumină dedoamnelor, domnilor ma onorati cu prezenta.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deoricum cel mai bun catren ar fi fost imaginea cu Boc si lopata.era monumental.
aşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
pentru textul : ultimul poem despre tine dedeși forma reflexivă a verbului „a (te) panica” există în limba română simt totuși o anumită indispoziție la auzul ei.
părerea mea este că textul acesta este un fel de alăturare de texte disparate scrise în perioade diferite. un fel de colecție. dar prin anumite locuri lipiciul nu ține.
mi-au plăcut versurile:
„mă retrag înspre melcul din umărul meu
cel care-mi urmăreşte întreaga viaţă”
zic și eu (ca bobadil) (deși știu): cine e vladimir?
am rezerve față de stilul acesta de poezie (feminină?) în care ni se tot oferă „definiții”:
„fricile... sînt”
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir de„degetele mele... sînt”
„oamenii... nu sînt..” etc
domnule Agheorghesei, textul face legatura intre doua fragmente ample ale unui oarecare capitol. l-am postat aici pt ca am cateva nelamuriri pe ici pe colo si as aprecia niste sfaturi sincere.oricum multumesc pt comentariu.
pentru textul : Spre periferie deScrijelea ceva mai adânc decât o boare în mine. Dacă doar atât am reușit să redau... e bine și așa. Sper să te fi îmbogățit nimicul ăsta sub soare :)
pentru textul : zmee și cretă deerată :plinătate.
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții dePS (pentru ca nu stiu sa operez modificari pe comentariul anterior)
pentru textul : anti-înger deImi par deranjante unele chestiuni de exemplu titlul-utilizarea in exces a ...ingerilor poate fi de vina cat si clara refer. la constructia textului (de parca s-ar incerca o explicare multipla in cazul in care nu s-a "prins" cititorul) apoi nu stiu daca e cu sau fara intentie dar "intoarcere in Rai" de la titlul lui Eliade incoace parca nu tocmai merge plus tonul oarecum...detasat, demiurgic...Gata incetez.:) am spus cred ce era...
Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" degând bun, om bun!
raspunsuri
Viorel, nu e chiar asa - sunt destui cei care
si apoi, nici mie nu-mi reuseste mereu
Cristina, onorata de aprecierea ta.
pentru textul : despre ea, niciodată deva multumesc.
pe mine mă amuză în acest text alunecarea asta juvenilă în franțuzisme. și probabil că în loc de uganda s-ar fi potrivit mai bine bucovina sau vișeu....
pentru textul : mon cher vous êtes retardé de"Adrian, nu înțeelg ce are „umblatul prin lume” cu viteza unei prelingeri.".
Nu are. Sunt două contexte diferite, aşa cum se observă din primul meu com.
". Nu văd legătura. În același timp pot spune că și tu mă dezamăgești punînd întrebarea „... cum poți duce tu o discuție [...] literară într-un punct cultural...”. Nici nu trebuie să o „duc” acolo. Ea este prin definiție acolo (că tot făcurăm vorbire despre pleonasme sau tautologii)."
Nu m-ai înţeles şi, sincer, mă simt niţel cumva să văd că m-ai putea crede în stare de chiftele de astea. Când spuneam: " Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic" mă refeream la fenomenul de observator/critic al unui text, nu la factorul latent al culturii din literatură. Cu alte cuvinte, un "critic/observator" (veritabil sau mai puţin veritabil) nu e musai silit să posede în creier o enciclopedie; nu e musai să hrăneşti cu banane o maimuţă ca să poţi să recunoşti acţiunea de a mânca a unei gorile; nu e nevoie să bei o căldare întreagă de vin ca să poţi spune dacă e bun sau rău; nu e neapărat trebuincios să treci prin ecuator, pol şi japonia ca să-ţi dai seama că nu poţi scrie CA asiaticii, ajutându-te de limba română.
"În primul rînd că nu am urmărit să ofensez sentimentele patriotice ale nimănui"
Atunci, fraza aceasta: " Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc"
trebuia să spune aşa:
" Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism [punct].
Vizavi de "prelinge încet" - acesta e un adevăr dincolo de noi. Sorry, dar e şi rămâne pleonasm.
pentru textul : oolong tea deOk, am avut suficiente discutii zilele astea cu diferite persoane. Concluzia mea este ca textul asa cum era nu incalca Regulamentul Hermeneia. Una din temerile mele este "talibanizarea" raportarii la exercitiul literar si crearea unui precedent periculos de intoleranta. A folosi un limbaj pornografic e un lucru distinct si e o alegere clara daca vrei sa faci sau nu o astfel de "literatura". Si sint chiar uimit ca Bobadil care in mod repetat a incalcat regulamentul acolo devine atit de preocupat de Regulament aici. Mi se pare un gest ipocrit de genul "inghitirii camilei si strecurarii tintarului", daca e sa folosim un limbaj biblic. Cind vine vorba insa de sensibilitati religioase lucrurile pot deveni foarte alunecoase. Foarte usor putem sa devenim asemanatori cu acei musulmani care au terorizat Europa pentru ca cineva a facut intr-un ziar caricaturi cu Mahomed. Si observ acelasi tip de intransigenta religioasa si la Bobadil si la Queen Margot. Si nu imi ascund profunda dezamagire. Avem de-a face aici cu un risc major la adresa intelegerii conceptului de libertate de exprimare. Evident, cite persoane atitea acceptiuni. In acceptiunea mea atita timp cit nu se mentioneaza un nume de persoana sau de confesiune religioasa nu se poate vorbi de profanare sau defaimare. Dupa cum trebuie sa existe o protectie impotriva profanarii sau defaimarii tot asa trebuie sa existe o protectie si impotriva abuzurilor acestor vinatori de vrajitoare care urmaresc limitarea libertatii de expresie asa cum le convine lor. Nu cred ca poate functiona ca si criteriu pentru definirea profanarii sau defaimarii elemente de genul "eu ca si exponent al confesiunii x ma simt jignit de expresia y". O astfel de justificare este o gluma si eventual o ofensa la adresa inteligentei fiecaruia dintre noi. Unde am ajunge daca fiecare ar trage semnalul de alarma de fiecare data cind "se simte jignit". Eu de exemplu "ma simt jignit in simtul meu estetic" cind citesc anumite timpenii nonestetice care se posteaza pe Hermeneia. Si nu sint putine. Ce ar trebui sa fac? Sa ma dau de ceasul mortii? Sa invoc drepturile omului sau Regulamentul Hermeneia?! In orice caz eu am ales sa elimin acele portiuni controversate. Si o fac, asa cum am spus, cu multa stringere de inima. Nu ca mi-ar fi neaparat dragi. Dar fiindca acest lucru poate fi perceput ca un fel de cedare in fata acestei "talibanizari estetice". O fac insa pentru ca nu prea am cu cine sta de vorba ia cind oamenii ajung sa foloseasca drept argumente expresii de genul "te crezi destept, esti arogant, esti cu nasul pe sus" si alte asemenea, pur si simplu incep sa ma plictisesc. Ma asteptam la o controversa inteligenta si ambitioasa nu la smiorcaieli si justificari din astea infantile. Dar zadarnica mi-a fost asteptarea. Si asta cu atit mai mult cu cit niciodata nu am anulat contul nimanui care m-a atacat barbateste, inteligent si frontal. Si nu mi-e frica de controverse. De fapt cred ca adevarata valoare si calitate se naste din controverse. Dar cind vin oameni si invoca faptul ca ma cred prea destept, sau ca sint arogant sau alte aberatii din astea ieftine, ma apuca asa o dezamagire profunda ca nici macar o controversa ca lumea nu am cu cine sa am. As vrea sa mai adaug ceva. Da, hermeneia imi apartine. Si unul din principiile care au stat la baza ei a fost libertatea de exprimare. Pentru ca cred foarte mult in asta. Si asta mai ales pentru ca cred ca românii inca nu stiu ce inseamna libertatea de exprimare. Asta nu inseamna ca nu stiu sa injure sau sa isi umple ziarele cu pornografie. Libertartatea de exprimare insa insemna cu totul altceva. Incidentul acesta nu a facut decit sa scoata in evidenta inca o data aceasta realitate subtila. Evident se mai poate vorbi mult despre asta.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deMie nu mi-ar fi frica de nici un arcas,daca as fi "coloana infinitului".Finalul este foarte frumos,
pentru textul : Apus de"cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră." ,ai facut bine c-ai înlocuit "de apa". Cu cele bune.
Raluca, nu e un fragment de proza, e asa cum scriu eu texte poetice.
pentru textul : bioetanol deSe poate ca stilul sa nu fie pe gustul tau, sincer ceea ce tu vezi povestire, diminuare, eu vad constructie, sentiment , senzatie care se desprinde - sau ma rog, demers in acest sens. daca e prea putin pentru tine, stii cum e, asta e :)
Masha, noi sa fim sanatosi, dezlegarea la peste e personala:)
Raluca, e intoarcerea din pauza, incalzirea, etc.
Sincere multumiri tuturor comentatorilor! Sper sa nu fii omis pe careva:) Zile bune!
pentru textul : mie să îmi dePagini