Adrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
te-am sunat batrine si ti-am lasat mesaj dar am impresia ca telefonia mobila in RO e cam "la apa". Chiar am observat ca "apa" apare destul de des in ultimele tale texte. Probabil o fi dorul de ocean sau de apa de ploaie.
vălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
Timpul intelepciunii este o contradictie in integro cu notiuni. Vremea intelepciunii... poate... dar nu in ceea ce ne priveste. In rest, dupa cum vezi, toate bune grase si frumoase. Andu
Nu stiu ce cauta nebunii (in carne si oase) pe strada cu fluturi din moment ce fluturii e normal sa schelalaie sa baleasca....etrc, adica sa fie...niste caini care au innebunit. In rest, o simpla incercare (nereusita). Si atata rot.
multumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
in ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
nu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
Îmi pare rău că am mai şi cârcotit, aş fi vrut doar să îţi dau câteva îndrumări pe drumul ăsta sinuos, pentru că ştiu că nu e uşor. Nu ştiu dacă mă crezi acum, dar vei renunţa tu singur la folosirea în exces a punctelor de suspensie, cu timpul. Îţi vei adapta mesajul (adică tocmai ideea ta, propria ta idee pe care doreşti să o exploatezi în text), astfel încât scriitura să fie fără flow-ri. Îmi vei da dreptate odată, ştiu. Abia aştept să ajung să îţi cumpăr cartea! :)
Iată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
pentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
Atenție la diacritice! Vocea lui Dumnezeu și îngerul...nu prea reiese din (con)text. Inserțiile cu elemente din mitologia greacă, forme geometrice, tornade, cubul (Rubik?) m-au dezorientat...
Părere, După umila mea părere ești atât de "previzibil" încât nu exiști. Te ciclezi. Nu în spațiu în care există diverse subspații (eventual ierarhizate conceptual dar care se întrepătrund) ale existenței. Nici măcar într-un singur (sub)spatiu: cel al realității cotidiene. Nici măcar liniar, bidimensional. Nici măcar unidimensional - într-un singur punct. Ci în jurul "nimicului" (fără dimensiuni). Și aceasta fără a putea sugera, prin poezie sau în oricare alt mod posibil de exprimare (dar aici, în cazul dumitale, pare a fi vorba de pretenția unei exprimări "poetice") că sub "nimic" ar putea exista "altceva". Ori un asemenea "ciclu" începe să devină atât de previzibil-manierist încât, practic, nu mai există. Ai să-mi spui că ăsta-i un paradox. Nu este. Pentru că numai previzbilitatea modern(istă), strict cauzală (in cazul dumitale e vorba de o cauzalitate manierist-superficială precum o măcinare în gol - un simulacru, un "do-while" fără oprire din programare) a devenit azi o iluzie - iluzia "nimicului" afirmat mai mult sau mai puțin bombastic și teribilist în "poezie" (nici măcar auto-ironic la dumneata pentru că nu închei, măcar cu "trebuie să deschid mai repede frigiderul (imi spun)!"). În schimb azi, din ce în ce mai mult - în postmodern și nu în post-modernism - tocmai "imprevizibilitatea" (cel puțin pe termen mediu și lung deocamdată în existența zilnică și pe termen ultra-scurt în ceea ce am putea numi "poezie post-modernă" și nu "postmodernistă") își arată "colții" și te pândește după fiecare "colț". Cred că o discuție pe această temă, lăsând la o parte cazul dumitale particular, ar putea începe, în mod mai la obict, pe acest sit. Poate că ar trebui să căutăm alte "cauze" și "cauzalitate", mai adânci/adâncă decât cele ale "cauzalității" stricte care ne aruncă într-un modernism întârziat care își dă duhul în post-modernismul "nimicului" și să le sugerăm în "poezie" dacă vrem ca aceasta chiar să sugereze "ceva" mai curând decât "nimic", parafrazându-l pe Heidegeer. Dar, mai cred, ca poeziile dumitale sunt un bun "studiu de caz" pentru inceput. Cu cele mai bune gânduri, G.M.
Ba da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
Un poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziți", "mai porți al nopții naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg". Primele trei strofe sunt magnifice în construcție și expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălășluiește un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiți să mori". Aceasta și încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplație înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simțirea autoarei destul de întunecat și tragic. Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!
Ce este tehnica verbului ? Poți mai explicit ? Dacă vrei să fii credibil, trebuie să fii mai concret în exprimare. De râs poți râde cât vrei dar constat că ești singurul în postura asta și sunt un pic îngrijorat pentru tine.
dincolo de avantul surrealist si de finalul prost rau (sertatul ultimelor doua versuri), ramane un poem care demonstreaza ce era de demonstrat, o tema fatoasa tratata in cheie subiectiva, intima, cu o candoare bine jucata si stop pe piept acolo unde era prea mult. nu te-am mai vazut pe aici, sebi. welcome! o penita pentru ierbarul tau cu vocale. mai incearca si consoane, time to time, fac bine la hipotensiune:)
congrat
Poezia totuși, după cum afirma și P.Valery, nu e un accident al substanței proză... Merită această "lirică", mai pertinent, să fie înscrisă în pasaje romanești. Dar cum azi accidentele sunt la modă în artă, generând plăgi stilistice, genurile se confundă lejer, superpozabil chiar, determinând concentrații de gust unidimensionale... Apoi cum și în artă funcționează principiul "de gustibus non disputandum", și mai ales aici , această uni-dimensionalitate se va întâlni la unison poate cu iubirea uni-versală...
"Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău". virgile nu ma provoca cu asemenea clisee penibile, ca acus iti fac un colaj din toate mizeriile cu care ii improsti pe altii pe acest sit si ti-l postez pe hermeneia, sa vada si literatii ce cuvinte si expresii ies din gura unui om care "are cei 7 ani de acasa." "Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru[...] regulamentul va fi aplicat fără menajamente." Ma asteptam, de altfel era inevitabil. Nu esti capabil de vreo polemica (desi iti place din cand in cand sa lovesti in altii), te ascunzi dupa nu-stiu-ce paragrafe din regulamentul tau fetis. "Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură." Problema ta majora, care a devenit si a hermeneiei, e ca nu te-ai ocupat niciodata de literatura cu seriozitatea cu care ai facut "educatie" pe aici. Dar nu poti sa ceri unui militian, obsedat de importanta si puterea acordate de propria-i legislatie sa simta si sa se comporte ca un intelectual fin, dedat delicateturilor literare si pasionat de tot felul de norisori metafizici. E mai usor sa fii contondent (ce reflex antedecembrist!), decat sa ai o turma de lei stravezii ori sa faci fata unei critici, nu-i asa?... "Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia.[...]. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site." Domnule Director de site Hermeneia, imi exprim cele mai profunde regrete ca v-am lezat sensibilitatea pudibondica postand in"casa" Dvs. un poem cu valente erotice (ma simt obligat sa mentionez acest amanaunt care, desigur, v-a scapat) ce continea si licenta poetica (sper ca sunteti familiarizat cu conceptul): "in pizdaria clipei/ ne-am saruta cuminti". Inteleg din discursul Dvs apologetic ca sunteti de la "pasopt", dintr-o generatie mai delicata si mai riguroasa moralmente, care nu permite artificii literare, reusite sau nu -asta ar fi treaba cititorului sa decida-, si se afla intr-o stare de accentuat disconfort atunci cand se intalneste cu modernul drept al libertatii de expresie (macar in arta...) ori al dreptului la replica. Intr-adevar, aceste valori lipsesc din Regulamentul alcatuit de Dvs., ca si mentionarea explicita a ce constituie "elitismul textelor", ca sa stie orice muritor de rand care este definitia Dvs personala -impusa pe site- referitoare la elitism si elite. Aici mi-as permite sa va dau o mana de ajutor: elitismul e de doaua fealuri carele va sa zica: e unul de preeminenta (adicatelea care are puterea pre unde apuca) si altul de excelenta, o dracovenie si asta, ca "e" unii mai foarte inteligenti si devin piscuri referentiale pentru "bobor". Consider ca fara o explicitare a "elitismului", tot regulamentul Dvs. nu este altceva decat un paravan pentru abuzuri de tot felul (la care am fost martor in repetate randuri) pe care Dvs si cei care va impartasesc -era sa zic "valorile"; ptiu drace!- Regulamentul le comit. Mi se pare penibil ca in timp ce alte situri literare au ca drapel vreun crez artistic (ori ravnesc sa aiba), al Dvs. are un 'Regulament' orwellian, care prin referentialitate obstineaza libertatea de creatie si libertatea de exprimare. Altfel spus, daca un text nu place Sefului, acesta e sters brutal,intr-o maniera securista, nicidecum criticat la sange de unii si de altii, iar autorul textului sa fie desfiintat astfel ca persoana literara. Sunt doua cai intotdeauna: Dvs. o preferati pe cea autoritara; permiteti-mi insa sa raman un liberal. Chiar si ostracizat pe situl Dvs -riscurile meseriei!... Ma astept ca in 24 de ore maxim (cateodata sistemul poate lucra mai greu) acest comentariu sa fie sters de pe sit, ca si poezia de mai sus, ca si contul meu. Nu este vreo dorinta perversa de-a mea, ci cred ca este in logica lucrurilor, asa cum ati stabilit-o Dvs, Domnule Virgil Titarenco, draga Profetule. Ovidiu Nacu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce faci, Virgil, mergi pe poante?
pentru textul : explică-mi denu cred.
pentru textul : das Marienleben deAdrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
Vă mulţumesc pentru feed back.
pentru textul : decor dete-am sunat batrine si ti-am lasat mesaj dar am impresia ca telefonia mobila in RO e cam "la apa". Chiar am observat ca "apa" apare destul de des in ultimele tale texte. Probabil o fi dorul de ocean sau de apa de ploaie.
pentru textul : heaven devălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
pentru textul : candelabrele deVa multumesc foarte mult pentru trecere si comentariu.
pentru textul : Unchiul Fedea (5) deTimpul intelepciunii este o contradictie in integro cu notiuni. Vremea intelepciunii... poate... dar nu in ceea ce ne priveste. In rest, dupa cum vezi, toate bune grase si frumoase. Andu
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deah, imi aminteste de Nina Cassian si de limba sparga! voi reveni...
pentru textul : nodoram huiorul* deNu stiu ce cauta nebunii (in carne si oase) pe strada cu fluturi din moment ce fluturii e normal sa schelalaie sa baleasca....etrc, adica sa fie...niste caini care au innebunit. In rest, o simpla incercare (nereusita). Si atata rot.
pentru textul : strada cu fluturi demultumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dein ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
nu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
pentru textul : nihil sine labore deAdrian,
Îmi pare rău că am mai şi cârcotit, aş fi vrut doar să îţi dau câteva îndrumări pe drumul ăsta sinuos, pentru că ştiu că nu e uşor. Nu ştiu dacă mă crezi acum, dar vei renunţa tu singur la folosirea în exces a punctelor de suspensie, cu timpul. Îţi vei adapta mesajul (adică tocmai ideea ta, propria ta idee pe care doreşti să o exploatezi în text), astfel încât scriitura să fie fără flow-ri. Îmi vei da dreptate odată, ştiu. Abia aştept să ajung să îţi cumpăr cartea! :)
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deIată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
Mulţumesc pentru o lectură deosebită.
pentru textul : amanuensis deMulțumesc, Silvia! Dacă mă gândesc bine, se mai pot scrie două variante :)
pentru textul : Haiku-uri omofone depentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
pentru textul : o soluție temporară deAtenție la diacritice! Vocea lui Dumnezeu și îngerul...nu prea reiese din (con)text. Inserțiile cu elemente din mitologia greacă, forme geometrice, tornade, cubul (Rubik?) m-au dezorientat...
pentru textul : cubul dePărere, După umila mea părere ești atât de "previzibil" încât nu exiști. Te ciclezi. Nu în spațiu în care există diverse subspații (eventual ierarhizate conceptual dar care se întrepătrund) ale existenței. Nici măcar într-un singur (sub)spatiu: cel al realității cotidiene. Nici măcar liniar, bidimensional. Nici măcar unidimensional - într-un singur punct. Ci în jurul "nimicului" (fără dimensiuni). Și aceasta fără a putea sugera, prin poezie sau în oricare alt mod posibil de exprimare (dar aici, în cazul dumitale, pare a fi vorba de pretenția unei exprimări "poetice") că sub "nimic" ar putea exista "altceva". Ori un asemenea "ciclu" începe să devină atât de previzibil-manierist încât, practic, nu mai există. Ai să-mi spui că ăsta-i un paradox. Nu este. Pentru că numai previzbilitatea modern(istă), strict cauzală (in cazul dumitale e vorba de o cauzalitate manierist-superficială precum o măcinare în gol - un simulacru, un "do-while" fără oprire din programare) a devenit azi o iluzie - iluzia "nimicului" afirmat mai mult sau mai puțin bombastic și teribilist în "poezie" (nici măcar auto-ironic la dumneata pentru că nu închei, măcar cu "trebuie să deschid mai repede frigiderul (imi spun)!"). În schimb azi, din ce în ce mai mult - în postmodern și nu în post-modernism - tocmai "imprevizibilitatea" (cel puțin pe termen mediu și lung deocamdată în existența zilnică și pe termen ultra-scurt în ceea ce am putea numi "poezie post-modernă" și nu "postmodernistă") își arată "colții" și te pândește după fiecare "colț". Cred că o discuție pe această temă, lăsând la o parte cazul dumitale particular, ar putea începe, în mod mai la obict, pe acest sit. Poate că ar trebui să căutăm alte "cauze" și "cauzalitate", mai adânci/adâncă decât cele ale "cauzalității" stricte care ne aruncă într-un modernism întârziat care își dă duhul în post-modernismul "nimicului" și să le sugerăm în "poezie" dacă vrem ca aceasta chiar să sugereze "ceva" mai curând decât "nimic", parafrazându-l pe Heidegeer. Dar, mai cred, ca poeziile dumitale sunt un bun "studiu de caz" pentru inceput. Cu cele mai bune gânduri, G.M.
pentru textul : girovag al maculelor deAm modificat, multumesc!
pentru textul : Soare comun deun discurs trist, un episod existenţial umbrit de gânduri, de singurătate. aici: "cu resturi" sună uşor abraziv.
pentru textul : Femeia din umbră deUn text clar, cu mesaj.
Remarc:
câteodată somnul devine proeminent
îmi apasă ochii
și sparge cumințenia viselor
Această lectură m-a încântat, mulţumesc.
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea deMaria, mulțumesc pentru feed-back și observații. Te mai aștept.
pentru textul : introfanie de toamnă I deBa da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deUn poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziți", "mai porți al nopții naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg". Primele trei strofe sunt magnifice în construcție și expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălășluiește un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiți să mori". Aceasta și încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplație înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simțirea autoarei destul de întunecat și tragic. Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!
pentru textul : de-a valma-i toamna... deCristina, mulțumesc. Interesant comentariul tău. Și ai dreptate cu acel „se gîndi”. Este unul din defectele textului și va trebui să mă ocup de el.
pentru textul : cercul - episodul 3 deCe este tehnica verbului ? Poți mai explicit ? Dacă vrei să fii credibil, trebuie să fii mai concret în exprimare. De râs poți râde cât vrei dar constat că ești singurul în postura asta și sunt un pic îngrijorat pentru tine.
pentru textul : Pandora dedincolo de avantul surrealist si de finalul prost rau (sertatul ultimelor doua versuri), ramane un poem care demonstreaza ce era de demonstrat, o tema fatoasa tratata in cheie subiectiva, intima, cu o candoare bine jucata si stop pe piept acolo unde era prea mult. nu te-am mai vazut pe aici, sebi. welcome! o penita pentru ierbarul tau cu vocale. mai incearca si consoane, time to time, fac bine la hipotensiune:)
pentru textul : sebi cel nebun după poezie decongrat
Francisc, ma dezamagesti: B. nu e ironic, asa e el (adica bobadilic). E de bine? E de rau? Dumnezeu stie. Sau poate...nu srie nici El.
pentru textul : carnețel demulţumesc de semn şi sfat!
pentru textul : ... dePoezia totuși, după cum afirma și P.Valery, nu e un accident al substanței proză... Merită această "lirică", mai pertinent, să fie înscrisă în pasaje romanești. Dar cum azi accidentele sunt la modă în artă, generând plăgi stilistice, genurile se confundă lejer, superpozabil chiar, determinând concentrații de gust unidimensionale... Apoi cum și în artă funcționează principiul "de gustibus non disputandum", și mai ales aici , această uni-dimensionalitate se va întâlni la unison poate cu iubirea uni-versală...
pentru textul : dolores plecând de"Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău". virgile nu ma provoca cu asemenea clisee penibile, ca acus iti fac un colaj din toate mizeriile cu care ii improsti pe altii pe acest sit si ti-l postez pe hermeneia, sa vada si literatii ce cuvinte si expresii ies din gura unui om care "are cei 7 ani de acasa." "Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru[...] regulamentul va fi aplicat fără menajamente." Ma asteptam, de altfel era inevitabil. Nu esti capabil de vreo polemica (desi iti place din cand in cand sa lovesti in altii), te ascunzi dupa nu-stiu-ce paragrafe din regulamentul tau fetis. "Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură." Problema ta majora, care a devenit si a hermeneiei, e ca nu te-ai ocupat niciodata de literatura cu seriozitatea cu care ai facut "educatie" pe aici. Dar nu poti sa ceri unui militian, obsedat de importanta si puterea acordate de propria-i legislatie sa simta si sa se comporte ca un intelectual fin, dedat delicateturilor literare si pasionat de tot felul de norisori metafizici. E mai usor sa fii contondent (ce reflex antedecembrist!), decat sa ai o turma de lei stravezii ori sa faci fata unei critici, nu-i asa?... "Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia.[...]. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site." Domnule Director de site Hermeneia, imi exprim cele mai profunde regrete ca v-am lezat sensibilitatea pudibondica postand in"casa" Dvs. un poem cu valente erotice (ma simt obligat sa mentionez acest amanaunt care, desigur, v-a scapat) ce continea si licenta poetica (sper ca sunteti familiarizat cu conceptul): "in pizdaria clipei/ ne-am saruta cuminti". Inteleg din discursul Dvs apologetic ca sunteti de la "pasopt", dintr-o generatie mai delicata si mai riguroasa moralmente, care nu permite artificii literare, reusite sau nu -asta ar fi treaba cititorului sa decida-, si se afla intr-o stare de accentuat disconfort atunci cand se intalneste cu modernul drept al libertatii de expresie (macar in arta...) ori al dreptului la replica. Intr-adevar, aceste valori lipsesc din Regulamentul alcatuit de Dvs., ca si mentionarea explicita a ce constituie "elitismul textelor", ca sa stie orice muritor de rand care este definitia Dvs personala -impusa pe site- referitoare la elitism si elite. Aici mi-as permite sa va dau o mana de ajutor: elitismul e de doaua fealuri carele va sa zica: e unul de preeminenta (adicatelea care are puterea pre unde apuca) si altul de excelenta, o dracovenie si asta, ca "e" unii mai foarte inteligenti si devin piscuri referentiale pentru "bobor". Consider ca fara o explicitare a "elitismului", tot regulamentul Dvs. nu este altceva decat un paravan pentru abuzuri de tot felul (la care am fost martor in repetate randuri) pe care Dvs si cei care va impartasesc -era sa zic "valorile"; ptiu drace!- Regulamentul le comit. Mi se pare penibil ca in timp ce alte situri literare au ca drapel vreun crez artistic (ori ravnesc sa aiba), al Dvs. are un 'Regulament' orwellian, care prin referentialitate obstineaza libertatea de creatie si libertatea de exprimare. Altfel spus, daca un text nu place Sefului, acesta e sters brutal,intr-o maniera securista, nicidecum criticat la sange de unii si de altii, iar autorul textului sa fie desfiintat astfel ca persoana literara. Sunt doua cai intotdeauna: Dvs. o preferati pe cea autoritara; permiteti-mi insa sa raman un liberal. Chiar si ostracizat pe situl Dvs -riscurile meseriei!... Ma astept ca in 24 de ore maxim (cateodata sistemul poate lucra mai greu) acest comentariu sa fie sters de pe sit, ca si poezia de mai sus, ca si contul meu. Nu este vreo dorinta perversa de-a mea, ci cred ca este in logica lucrurilor, asa cum ati stabilit-o Dvs, Domnule Virgil Titarenco, draga Profetule. Ovidiu Nacu.
pentru textul : nimic artificial dePagini