Este bună ideea de a așeza în prima pagină texte din diverse secțiuni, ale diferiților autori. Cred că vor fi prin rotație, poate într-un anumit time-ing (2-3 zile). O altă idee: cu timpul să apară tot aici copertele volumelor membrilor Hermeneia. Desigur când va fi posibil. Și diferite evenimente culturale care îi/ne interesează, recenzii de carte etc. Voi reveni.
Grija ta nu ma paste profetule.:) Am invatat bine proverbul " ciinele moare de drum lung si prostu' de grija altuia" Fiecare-i imparat in ograda lui. La mizantropie te inteleg, vorbim exact aceeasi limba cu singura diferenta ca tie inca-ti pasa. Mie nu .Desi uneori de-afara asa se vede. Ziceai de Aderca. Nu nu ma poti compara cu Aderca. Raspunsuri? N-am nici un raspuns de dat. Dar ca cineva care stie sa descifrene cifru o sa-l descifrezi si pe-asta.
...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
un tablou in ulei sau doar o acuarela despre luminile mediteranei si culorile leandrilor asa cum nici nu ne putem imagina citeodata. un poem ca o dimineata ce ar trebui sa ne coloreze gindurile pe sevaletul nostalgiei.
nu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
metafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
well, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
ultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
Iulia, nu prea fac eu caz de cacofonii dar " în noaptea adâncă ca şi cum ai" chiar suna cam aiurea.
iar expresia "scriu cu pieptul" suna... tot aiurea. adica am incercat sa imi imaginez. apoi am incercat sa nu imi imaginez. si tot prost a iesit. mi se pare un text scris cam asa la repezeala.
Mi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei (Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal (Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte (Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist (Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit (Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii (Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor (Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
Alma draga, personal nu am ajuns decit in Jersey, preocupata fiind de italia pentru care am o deschidere spirituala aparte cu cit verii mei sint pe acolo si nu am ajuns inca la ei.... ceea ce nu imi place sincer in acest jurnal este tocmai aceasta precaritate existentiala, aceasta saracie ostentativa a noastra a romanilor pe care tinem sa o subliniem deseori...un jurnal eu il vad altfel nicidecum umplut cu cifre, sau sint demodata. sa nu intelegi gresit. calatoriile au ceva special in ele. as vrea sa vorbim intr-o zi despre "calatorii'...despre perceptia fiecareia... o sa astept si restul si atunci poate voi avea o concluzie. deocamdata e doar o iluzie.
Astăzi este ultima zi în care mai puteţi trimite texte pentru volumul de cenaclu. Mâine aş vrea să afişez lista autorilor care au fost selecţionaţi pentru volum. Vă aştept cu emailuri!
vezi ca ai o greseala aici: "oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni" text savuros si elegant. ce e al lui aalizeei e al lui aalizeei. ( hai ca era sa imi scrintesc limba..)
alma, fireste ca in orice dragoste exista o dulce-ironie față de tine insuti, față de iubit/ă si, bineinteles, față de dragoste. multumesc ptr. aprecieri si constanta atentie față de textele mele.
Hai să analizăm pe text: „Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
1.
În primul rând „am și eu niște T/C's ale mele” – subtilitate maaare, ca la biliard, cu referire indirectă, (şi metaforică pe deasupra şi, mai ales, eliptică nevoie mare care să-i confere forţă, sugestivitate & ambiguitate termenului lipsă), i.e, adică ştim doar noi doi despre ce e vorba; restul mocofanilor sunt nişte tâmpiţi; o primă concesie care mi-o faci: de a mă considera, măcar în domeniu, la înălţimea ta, „mersâ”, sunt de-a dreptul flatat! Şi acum urmează:
În al doilea rând „ale mele (T/C’s sunt) cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței” (ai uitat că după i.e. ar cam trebui pusă o nenorocită de virgulă – treacă de la mine) – cine Dumnezeului zice (eu nu, în orice caz) că nu accept „teatralitatea ca o forma a existenței” şi ea poate fi chiar „acceptată” în texte, să le zic „artistice” dar devine inacceptabilă şi patologică când se aplică asupra unei persoane bine precizate, fie şi prin com-uri pe un site.
În al treilea rând „nu-s schizo (ba tocmai asta e, că eşti – vezi paragraful anterior şi, adaug, e chiar nebun unul care nu recunoaşte că e, spre deosebire de ceea ce spune unul de-i zice Gide „un nebun suficient de lucid să-şi dea seama că e nebun, nu mai e nebun” n.m. G.M.) dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' ”; ei, acum lucrurile devin interesante: în loc să-ţi vină în minte ca unui om „citit”, ca să nu zic „doct” (măcar în materie de teatru că doar de teatralitate e vorba) şi să spui „I am no what I am” (Shekespeare’s Othello), trânteşti ce ai trântit sugerând, fără să vrei – că acum te bântuie stafia paranoică a uneia dintre personalităţile mătăluţă - cum că ori tu ai fi „Clasicul (acela) în viaţă” ori că e altul cu care te tragi de şireturi iar restul, din nou, e stupid prople şi habar n-are.
În al patrulea rând „să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit”. Ei, cu asta chiar m-ai dat gata! În „Spiritul” meu în nici un caz nu încap mai multe personalităţi. Mai mult, eu fac o deosebire netă între „personalitate” şi „spirit” (şi nu sunt singurul, din fericire – pune şi tu mânuţa şi documentează-te în ale psihologiei). Şi mult mai mult – asta o cred cu tărie – în „Spirit” nu există „personalitate” – dar asta e altă discuţie.
2.
Am mai spus-o într-un text postat pe H.: sunt creştin dar nu sunt chiar tâmpit di tăt ca atunci când mi se dă o palmă să întind şi obrazul ălălalt . Mă apăr, dar fără ură. Ce să fac, nu am fost făcut să urăsc. Şi arma mea, chiar utilizată uneori cu aparentă agresivitate, este, zic eu, ironia. Dacă îmi vei răspunde la fel e O.K.. Altfel o s-o încasezi ori de câte ori va fi cazul. În plus, de data asta o să mă cam ţin de capul tău urmărind dacă devii shizo comentând texte chiar dacă nu sunt ale mele. Şi asta deoarece, aşa cum am mai afirmat-o pe aici, în H. mă simt ca acasă spre deosebire de alte site-uri pe care le frecventez din ce în ce mai rar. Motivul? H. e unul dintre puţinele pe care, până acum, nu s-au admis devieri, în com-uri, semnificative.
3.
Ivan, ameţit bine de votculiţă, era să fie călcat de un tren (d-alea după timpuri cu locomotivă pufăitoare). Vine acasă. Ludmila Ivanova tocmai pusese samovarul pe foc. Ivan se repede şi dă cu el de pereţi: „Ăştia trebuie stârpiţi de mici!”.
Acu’, parcă te aud: „Gorune, eşti beat?!”. Nu, sufleţel. Da’ cine ştie ce mă apucă când, fiind în toate minţile, se apucă să deraieze un tren înspre mine.
Vladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
...nu sunt un tânăr din generația "băgămiaș" , nu fac pe eroul dar nici pe rebelul cum e la modă în unele cazuri particulare de pe portaluri literare diverse, însă aici, în textul tău Roxana, îmi place fluența , prospețimea, ludicul ameliorat de tandrețe, ideile conduse bine și captivante, iar pentru aceste considerente ce mi-au făcut plăcută lectura unei seri de iunie în care mă tot întreb de ce nu sunt pe vreun litoral, las un semn sincer de apreciere. și pot să spun că sunt puține proze care să îmi atragă atenția și să nu mă dezamăgească.
Sancho, nu stiu cum sa interpretez afirmatia ta. eu stiu insa cine am fost ieri, cine sunt astazi si ce voi fi maine. curg si eu, incet si cu grija, spre descoperirea descoperita unora si ascunsa altora...
cred că ar fi nimerit să confirmaţi, pe aceeaşi cale, retur, primirea votului, altfel, datorită eventualelor probleme tehnice, ar putea fi posibilă neprimirea votului, iar votantul să creadă că şi-a făcut treaba, în final votul acestuia neregăsindu-se în [email protected].
urez tuturor concurenţilor mult succes şi îi felicit că au avut curajul, dorinţa, respectul cuvenit poeziei şi saitului de a participa. fie ca în această competiţie să câştige cei mai buni!
Corina,
ai citit prea multe despre apusuri de soare, probabil de-alea opiacee, despre sori căzuţi pe pământ şi făcuţi zob, mai ştiu eu? m-ai făcut paf, maaaam! m-ai dat şah-mat!
eşti sigură că nu trebuia sa fi la spital azi dupa-masă? ţi-ai luat sick? apreciez efortul şi talentul. dacă ai avea timp şi răbdare să pui în ingleză rendiţia dumnita, m-aş bucura. ooo! şi rochiţa asta îţi stă aşa de bine!
Interesant, dar (sunt european și) cred că singurul vers pe care îl rețin este "apa ia forma liniștii mele". Adică, ce scriam la un alt text al tău, se poate scrie simplu și deosebit. Doar să găsești calea potrivită și cuvintelor.
ma tem ca observatiile tale si incercarea ta de a-mi face educatie aici sint mult in zona prostului gust. bineinteles ca ma astept la comentarii si/sau critici dar ma tem ca ce ai remarcat tu sint doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta. iar remarca ironica "normal si atit" nu reuseste decit sa ne arate ce pustietate e in lumea argumentelor tale. cam atit deocamdata
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc, Lucian
pentru textul : Cum să spui că ești măr? deEste bună ideea de a așeza în prima pagină texte din diverse secțiuni, ale diferiților autori. Cred că vor fi prin rotație, poate într-un anumit time-ing (2-3 zile). O altă idee: cu timpul să apară tot aici copertele volumelor membrilor Hermeneia. Desigur când va fi posibil. Și diferite evenimente culturale care îi/ne interesează, recenzii de carte etc. Voi reveni.
pentru textul : prima pagină deGrija ta nu ma paste profetule.:) Am invatat bine proverbul " ciinele moare de drum lung si prostu' de grija altuia" Fiecare-i imparat in ograda lui. La mizantropie te inteleg, vorbim exact aceeasi limba cu singura diferenta ca tie inca-ti pasa. Mie nu .Desi uneori de-afara asa se vede. Ziceai de Aderca. Nu nu ma poti compara cu Aderca. Raspunsuri? N-am nici un raspuns de dat. Dar ca cineva care stie sa descifrene cifru o sa-l descifrezi si pe-asta.
pentru textul : jurnal de nesomn III de...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
pentru textul : Totul despre Mine deun tablou in ulei sau doar o acuarela despre luminile mediteranei si culorile leandrilor asa cum nici nu ne putem imagina citeodata. un poem ca o dimineata ce ar trebui sa ne coloreze gindurile pe sevaletul nostalgiei.
pentru textul : dimineață la nice deRelax Călin! Pe hermeneia nu dă nimeni de nici o belea. Poţi să spui ce gîndeşti. Evident, dacă eşti convins de ceea ce spui. Aici o poţi face liber.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deda, ai dreptate. interesantă observație. de fapt dacă nu ar fi existat acolo acel „obosită” probabil că ambiguitatea ar fi fost totală.
pentru textul : crochiuri nocturne deNu se văd pozele. În rest, remarc finalul pentru care am lăsat aceste câteva cuvinte, aici.
pentru textul : O vizită la muzeu denu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
pentru textul : abso(lut) demetafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
well, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
pentru textul : cuvânt impropriu deIulia, nu prea fac eu caz de cacofonii dar " în noaptea adâncă ca şi cum ai" chiar suna cam aiurea.
pentru textul : poetul deiar expresia "scriu cu pieptul" suna... tot aiurea. adica am incercat sa imi imaginez. apoi am incercat sa nu imi imaginez. si tot prost a iesit. mi se pare un text scris cam asa la repezeala.
A fost o problemă tehnică legată de acest text (binevenită, aş putea spunea, având în vedere că aşa am apucat să-l citesc şi eu)
E un text bun spre foarte bun, cu o forţă deosebită pentru un text laconic.
Aş renunţa la "care-i" (explicativ) din al doilea vers.
Impresionant/memorabil acest vers:
"plouă în cana cu vin
pentru textul : s-au terminat cuvintele depână la boabele de struguri"
Mi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei
(Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal
(Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte
(Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist
(Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit
(Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii
(Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor
(Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
pentru textul : Renga - picuri de soare de(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
bună idee, Ionuț! am modificat. mulțumesc pentru sugestie și comentariu.
pentru textul : tăiș de"dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi..."
odată voi combina trei texte cu discurs frust şi voi confesiona bărbăteşte d'al fin al capo, acum n-am chef. însă îţi dau dreptate.
pentru textul : una din zilele lui septembrie deVlad Turburea şi Doina Leonte.
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deAlma draga, personal nu am ajuns decit in Jersey, preocupata fiind de italia pentru care am o deschidere spirituala aparte cu cit verii mei sint pe acolo si nu am ajuns inca la ei.... ceea ce nu imi place sincer in acest jurnal este tocmai aceasta precaritate existentiala, aceasta saracie ostentativa a noastra a romanilor pe care tinem sa o subliniem deseori...un jurnal eu il vad altfel nicidecum umplut cu cifre, sau sint demodata. sa nu intelegi gresit. calatoriile au ceva special in ele. as vrea sa vorbim intr-o zi despre "calatorii'...despre perceptia fiecareia... o sa astept si restul si atunci poate voi avea o concluzie. deocamdata e doar o iluzie.
pentru textul : Jurnal de UK. Începutul deAstăzi este ultima zi în care mai puteţi trimite texte pentru volumul de cenaclu. Mâine aş vrea să afişez lista autorilor care au fost selecţionaţi pentru volum. Vă aştept cu emailuri!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă dedin nefericire exista atat de multe lucrari incomplete...multi au fost uitati intentionat...
pentru textul : Jules Perahim devezi ca ai o greseala aici: "oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni" text savuros si elegant. ce e al lui aalizeei e al lui aalizeei. ( hai ca era sa imi scrintesc limba..)
pentru textul : feng shui în lucernă dealma, fireste ca in orice dragoste exista o dulce-ironie față de tine insuti, față de iubit/ă si, bineinteles, față de dragoste. multumesc ptr. aprecieri si constanta atentie față de textele mele.
pentru textul : de regăsire deBobilică, neamule,
Hai să analizăm pe text: „Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
1.
În primul rând „am și eu niște T/C's ale mele” – subtilitate maaare, ca la biliard, cu referire indirectă, (şi metaforică pe deasupra şi, mai ales, eliptică nevoie mare care să-i confere forţă, sugestivitate & ambiguitate termenului lipsă), i.e, adică ştim doar noi doi despre ce e vorba; restul mocofanilor sunt nişte tâmpiţi; o primă concesie care mi-o faci: de a mă considera, măcar în domeniu, la înălţimea ta, „mersâ”, sunt de-a dreptul flatat! Şi acum urmează:
În al doilea rând „ale mele (T/C’s sunt) cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței” (ai uitat că după i.e. ar cam trebui pusă o nenorocită de virgulă – treacă de la mine) – cine Dumnezeului zice (eu nu, în orice caz) că nu accept „teatralitatea ca o forma a existenței” şi ea poate fi chiar „acceptată” în texte, să le zic „artistice” dar devine inacceptabilă şi patologică când se aplică asupra unei persoane bine precizate, fie şi prin com-uri pe un site.
În al treilea rând „nu-s schizo (ba tocmai asta e, că eşti – vezi paragraful anterior şi, adaug, e chiar nebun unul care nu recunoaşte că e, spre deosebire de ceea ce spune unul de-i zice Gide „un nebun suficient de lucid să-şi dea seama că e nebun, nu mai e nebun” n.m. G.M.) dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' ”; ei, acum lucrurile devin interesante: în loc să-ţi vină în minte ca unui om „citit”, ca să nu zic „doct” (măcar în materie de teatru că doar de teatralitate e vorba) şi să spui „I am no what I am” (Shekespeare’s Othello), trânteşti ce ai trântit sugerând, fără să vrei – că acum te bântuie stafia paranoică a uneia dintre personalităţile mătăluţă - cum că ori tu ai fi „Clasicul (acela) în viaţă” ori că e altul cu care te tragi de şireturi iar restul, din nou, e stupid prople şi habar n-are.
În al patrulea rând „să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit”. Ei, cu asta chiar m-ai dat gata! În „Spiritul” meu în nici un caz nu încap mai multe personalităţi. Mai mult, eu fac o deosebire netă între „personalitate” şi „spirit” (şi nu sunt singurul, din fericire – pune şi tu mânuţa şi documentează-te în ale psihologiei). Şi mult mai mult – asta o cred cu tărie – în „Spirit” nu există „personalitate” – dar asta e altă discuţie.
2.
Am mai spus-o într-un text postat pe H.: sunt creştin dar nu sunt chiar tâmpit di tăt ca atunci când mi se dă o palmă să întind şi obrazul ălălalt . Mă apăr, dar fără ură. Ce să fac, nu am fost făcut să urăsc. Şi arma mea, chiar utilizată uneori cu aparentă agresivitate, este, zic eu, ironia. Dacă îmi vei răspunde la fel e O.K.. Altfel o s-o încasezi ori de câte ori va fi cazul. În plus, de data asta o să mă cam ţin de capul tău urmărind dacă devii shizo comentând texte chiar dacă nu sunt ale mele. Şi asta deoarece, aşa cum am mai afirmat-o pe aici, în H. mă simt ca acasă spre deosebire de alte site-uri pe care le frecventez din ce în ce mai rar. Motivul? H. e unul dintre puţinele pe care, până acum, nu s-au admis devieri, în com-uri, semnificative.
3.
Ivan, ameţit bine de votculiţă, era să fie călcat de un tren (d-alea după timpuri cu locomotivă pufăitoare). Vine acasă. Ludmila Ivanova tocmai pusese samovarul pe foc. Ivan se repede şi dă cu el de pereţi: „Ăştia trebuie stârpiţi de mici!”.
Acu’, parcă te aud: „Gorune, eşti beat?!”. Nu, sufleţel. Da’ cine ştie ce mă apucă când, fiind în toate minţile, se apucă să deraieze un tren înspre mine.
În rest, I'm your man
pentru textul : octopus deGorun
Vladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
pentru textul : Lumina de...nu sunt un tânăr din generația "băgămiaș" , nu fac pe eroul dar nici pe rebelul cum e la modă în unele cazuri particulare de pe portaluri literare diverse, însă aici, în textul tău Roxana, îmi place fluența , prospețimea, ludicul ameliorat de tandrețe, ideile conduse bine și captivante, iar pentru aceste considerente ce mi-au făcut plăcută lectura unei seri de iunie în care mă tot întreb de ce nu sunt pe vreun litoral, las un semn sincer de apreciere. și pot să spun că sunt puține proze care să îmi atragă atenția și să nu mă dezamăgească.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deSancho, nu stiu cum sa interpretez afirmatia ta. eu stiu insa cine am fost ieri, cine sunt astazi si ce voi fi maine. curg si eu, incet si cu grija, spre descoperirea descoperita unora si ascunsa altora...
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine decred că ar fi nimerit să confirmaţi, pe aceeaşi cale, retur, primirea votului, altfel, datorită eventualelor probleme tehnice, ar putea fi posibilă neprimirea votului, iar votantul să creadă că şi-a făcut treaba, în final votul acestuia neregăsindu-se în [email protected].
urez tuturor concurenţilor mult succes şi îi felicit că au avut curajul, dorinţa, respectul cuvenit poeziei şi saitului de a participa. fie ca în această competiţie să câştige cei mai buni!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deCorina,
pentru textul : pariu deai citit prea multe despre apusuri de soare, probabil de-alea opiacee, despre sori căzuţi pe pământ şi făcuţi zob, mai ştiu eu? m-ai făcut paf, maaaam! m-ai dat şah-mat!
eşti sigură că nu trebuia sa fi la spital azi dupa-masă? ţi-ai luat sick? apreciez efortul şi talentul. dacă ai avea timp şi răbdare să pui în ingleză rendiţia dumnita, m-aş bucura. ooo! şi rochiţa asta îţi stă aşa de bine!
Interesant, dar (sunt european și) cred că singurul vers pe care îl rețin este "apa ia forma liniștii mele". Adică, ce scriam la un alt text al tău, se poate scrie simplu și deosebit. Doar să găsești calea potrivită și cuvintelor.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă dema tem ca observatiile tale si incercarea ta de a-mi face educatie aici sint mult in zona prostului gust. bineinteles ca ma astept la comentarii si/sau critici dar ma tem ca ce ai remarcat tu sint doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta. iar remarca ironica "normal si atit" nu reuseste decit sa ne arate ce pustietate e in lumea argumentelor tale. cam atit deocamdata
pentru textul : dana point I dePagini