în roşul aprins
al acestui ocean
e un luciu de sabie
o privire coborata din cer
iar în chinul adăpostit
de mii de ani într-o veghe
e o speranta
pe care o vor dezrobi
doar apele lunii...
text bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
Matei, da, nu stiu daca scenarist, dar regizor m-am gindit, desi probabil n-ar trebui sa divulg asta. d3mona, autorul iti multumeste pentru apreciere YS, eu am ingeneral rezerve fata de termenul "sarbatori crestine", nici nu cred ca exista asa ceva decit ca protuberanta culturala iar asta are doar o relevanta muzeistica pentru mine. Ceea ce ma intereseaza este esenta intimplarilor si a fiecarei zile in parte. Probabil un fel de "Ichi-go ichi-e".
Cred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
lumina despre care vorbești în a doua strofă tot va răzbi vreodată în fântâna "prea neagră" și atunci strălucirea ei, peste puritatea apei, va potoli "setea neîmblânzită". adînc...
cred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
Oricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
Ioana,
iată prima ta poezie pe hermeneia. îmi place cum ţi-ai făcut intrarea. doar faţa pământului şuiera a plecare/.../fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica aşa/.../ în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei/
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul. sensibil poem.
"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
ne trezim fără să înțelegem
în acest parc
menajerie feudiană
pe pieptul de tablă al omului nou
socialismul ruginește încet
decorații temporale
sărut urechea ta atinsă de frig
trăim ani buni pentru orice frustrare
tu muști din mine
ca dintr-un măr
îți place să privești îmbrățișarea
dintre picătura de sînge cu ger
te acuz
faci experimente
inima trebuie vopsită anticoroziv
ascunsă într-un seif departe
sau bancă din elveția unde mîinile tale înghețate
ascunse în mîinile mele
să descopere frauda secolului
iubirea trebuie înțeleasă
e un sentiment negativ
pe un fond pozitiv
de indiferență sau demență
progresiv ambiguă
pînă la paroxism
atunci
oscilația podurilor lumii
devin rezonanță în noi
așa văd eu poemul acesta, Virgil, se repeta "din mine", în fine , observi tu... ideea e ca a lui Voltaire, "spre deosebire de proză poezia spune mai multe lucruri în mai puține cuvinte", ceea ce tu faci cu succes.
deci, pentru că rezonez și noutatea imaginilor este ff frumoasă, las semnul meu de admirație. mai ales pentru final.
S-ar putea sa ai dreptate. Dar am cautat in internet, si peste tot am gasit numele grafiat Tacaks. Buletinul nu i l-am controlat :)
Cat priveste numele de Huţopilă, mie mi s-ar parea mai autentic. Nu pentru ca suna mai romaneste ci pentru ca esti huŢul din HuŢuluşcina. Sper sa nu fie cu suparare :)
E greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
pentru gustul acru al clopotului, bradul crescut pe un colț de granit și timpul abia secerat ce înțeapă jilav când intri desculță în miriștea nopții. o peniță felicitări
Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
și totuși care e rostul ei, flabra? înțeleg că spui că e o „reinventare” sau „redescoperire de sine” a autorului sau un mijloc de „îmblînzire” a umanității, dar astea îmi sună destul de fad. oamenii se redecoperă și prin meditație sau introspecție. Lumea poate fi îmblînzită și cu manipulări mediatice sau de marketing. ca să nu mai vorbim de filozofie sau psiho-sociologie. nu cred că este doar atît. ar fi interesant de aflat ce spui celor care îți spun că îți pierzi timpul cu „tîmpenii”. deși adevărul este că unii din politețe sau poate snobism nu spun asta deși o gîndesc. există aici oare un pericol al „elitelor poetice” care numai ele pot înțelege sau „beneficia” de poezie, ceva de genul a ceea ce se întîmplă uneori și filozofilor?
Nu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
Sofia de cand sunt eu pe hermeneia nu am auzit de asa ceva...
Nu uita ca se lucreaza la site inca si e posibil sa se fi pierdut ultimele inregistrari din cauza asta.
simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
Andu, ma bucur ca m-ai insotit in trecerea-petrecere. despre lejeritatea stilului: mi-am propus sa fiu patetica, sa nu mai dau cu tamaie pe lianti, clisee si tautologii. Hopernicus, iti multumesc pentru semn. Marturisesc ca nu ma asteptam sa primesc comentarii, cu atat mai mult ma bucura ca ati trecut pe aici.
Inserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".
"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
nu ai observat încă de care parte e? priveşte atent în textul tău de mai sus şi o s-o vezi! mediocru e tot ce pot să spun.
nimeni n-a avut "guts" să ţi-o spună? e trist!
Contrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
cinstit, un poem super care nu merită să fie pedepsit cu un titlu atât de... mă rog, nepotrivit, în opinia mea. Omit titlul și peniță de aur la mine. Iar dacă trebuie vreo justificare, invit pe cine are nevoie de așa ceva să citească textul încă o dată.
Aș putea spune, din punctul de vedere al lectorului și atât, că poemul ăsta s-a lipit de mine perfect, parcă intenționat croit pt mine. și nu mă refer aici numai la nume...ci și la ceea ce povestește el pt că mi se pare că are substanță epică. Din punctul de vedere al analizatorului..dar tot cititor, pt că incă nu-s critic să îmi permit să spun altceva..o să te întreb de bleu marin....eu știam că se scrie într-un singur cuvât, desemnând o culoare. dar poate tu l-ai pus intenționat acolo așa. poza se pliază pe text, îmi place. O să spun totuși că primele două strofe diferă foarte mult de ultimile două...parcă fac parte din poeme diferite. și accentuez pe discrepanța pe care o provoacă cea de-a treia în special.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc pentru idee și pentru apreciere.
pentru textul : Mărturia lui Iuda deîn roşul aprins
pentru textul : Pocnet deal acestui ocean
e un luciu de sabie
o privire coborata din cer
iar în chinul adăpostit
de mii de ani într-o veghe
e o speranta
pe care o vor dezrobi
doar apele lunii...
Poate matale ai gresit siteul daca astepti sa fii ridicat in slavi pentru astfel de opere... Succes la citire, cu voce tare !
pentru textul : timpi detext bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
pentru textul : tower bridge deMatei, da, nu stiu daca scenarist, dar regizor m-am gindit, desi probabil n-ar trebui sa divulg asta. d3mona, autorul iti multumeste pentru apreciere YS, eu am ingeneral rezerve fata de termenul "sarbatori crestine", nici nu cred ca exista asa ceva decit ca protuberanta culturala iar asta are doar o relevanta muzeistica pentru mine. Ceea ce ma intereseaza este esenta intimplarilor si a fiecarei zile in parte. Probabil un fel de "Ichi-go ichi-e".
pentru textul : a christmas tale deCred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
pentru textul : crăciun fără nume delumina despre care vorbești în a doua strofă tot va răzbi vreodată în fântâna "prea neagră" și atunci strălucirea ei, peste puritatea apei, va potoli "setea neîmblânzită". adînc...
pentru textul : Singur decred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
pentru textul : Cântec pentru Ulma deOricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
Ioana,
pentru textul : așadar este mâine deiată prima ta poezie pe hermeneia. îmi place cum ţi-ai făcut intrarea. doar faţa pământului şuiera a plecare/.../fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica aşa/.../ în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei/
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul. sensibil poem.
"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
pentru textul : pe sub note albe... deun poem excelent.
ne trezim fără să înțelegem
în acest parc
menajerie feudiană
pe pieptul de tablă al omului nou
socialismul ruginește încet
decorații temporale
sărut urechea ta atinsă de frig
trăim ani buni pentru orice frustrare
tu muști din mine
ca dintr-un măr
îți place să privești îmbrățișarea
dintre picătura de sînge cu ger
te acuz
faci experimente
inima trebuie vopsită anticoroziv
ascunsă într-un seif departe
sau bancă din elveția unde mîinile tale înghețate
ascunse în mîinile mele
să descopere frauda secolului
iubirea trebuie înțeleasă
e un sentiment negativ
pe un fond pozitiv
de indiferență sau demență
progresiv ambiguă
pînă la paroxism
atunci
oscilația podurilor lumii
devin rezonanță în noi
așa văd eu poemul acesta, Virgil, se repeta "din mine", în fine , observi tu... ideea e ca a lui Voltaire, "spre deosebire de proză poezia spune mai multe lucruri în mai puține cuvinte", ceea ce tu faci cu succes.
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii dedeci, pentru că rezonez și noutatea imaginilor este ff frumoasă, las semnul meu de admirație. mai ales pentru final.
S-ar putea sa ai dreptate. Dar am cautat in internet, si peste tot am gasit numele grafiat Tacaks. Buletinul nu i l-am controlat :)
Cat priveste numele de Huţopilă, mie mi s-ar parea mai autentic. Nu pentru ca suna mai romaneste ci pentru ca esti huŢul din HuŢuluşcina. Sper sa nu fie cu suparare :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deE greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
pentru textul : Decembrie depentru gustul acru al clopotului, bradul crescut pe un colț de granit și timpul abia secerat ce înțeapă jilav când intri desculță în miriștea nopții. o peniță felicitări
pentru textul : conifere deTextul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Bucuros de trecerea ta.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate depoate ne spui și de ce, alma. altfel comentariul tău nu rămîne decît o ofensă gratuită. și evident, nefondată.
pentru textul : rețeaua de inutil deși totuși care e rostul ei, flabra? înțeleg că spui că e o „reinventare” sau „redescoperire de sine” a autorului sau un mijloc de „îmblînzire” a umanității, dar astea îmi sună destul de fad. oamenii se redecoperă și prin meditație sau introspecție. Lumea poate fi îmblînzită și cu manipulări mediatice sau de marketing. ca să nu mai vorbim de filozofie sau psiho-sociologie. nu cred că este doar atît. ar fi interesant de aflat ce spui celor care îți spun că îți pierzi timpul cu „tîmpenii”. deși adevărul este că unii din politețe sau poate snobism nu spun asta deși o gîndesc. există aici oare un pericol al „elitelor poetice” care numai ele pot înțelege sau „beneficia” de poezie, ceva de genul a ceea ce se întîmplă uneori și filozofilor?
pentru textul : Ce rost are poezia? deNu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
pentru textul : Întâlnire de"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
pentru textul : cu litere mici, fericirea demultumesc de raspuns, ma gandeam eu ca ar complica lucrurile; deci un regulament bine citit, va scuti de multe complicatii:)
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a deSofia de cand sunt eu pe hermeneia nu am auzit de asa ceva...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deNu uita ca se lucreaza la site inca si e posibil sa se fi pierdut ultimele inregistrari din cauza asta.
simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deAndu, ma bucur ca m-ai insotit in trecerea-petrecere. despre lejeritatea stilului: mi-am propus sa fiu patetica, sa nu mai dau cu tamaie pe lianti, clisee si tautologii. Hopernicus, iti multumesc pentru semn. Marturisesc ca nu ma asteptam sa primesc comentarii, cu atat mai mult ma bucura ca ati trecut pe aici.
pentru textul : P2P deInserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".
"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.
pentru textul : Cruzimi deFrumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
pentru textul : cheile deAm crezut că noul venit nu poate să afișeze păreri pentru nicio postare a colegilor ,dar vorba românului...să trecem la treabă...
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână denu ai observat încă de care parte e? priveşte atent în textul tău de mai sus şi o s-o vezi! mediocru e tot ce pot să spun.
pentru textul : dezvățatul de a fi I denimeni n-a avut "guts" să ţi-o spună? e trist!
Contrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost decinstit, un poem super care nu merită să fie pedepsit cu un titlu atât de... mă rog, nepotrivit, în opinia mea. Omit titlul și peniță de aur la mine. Iar dacă trebuie vreo justificare, invit pe cine are nevoie de așa ceva să citească textul încă o dată.
pentru textul : noaptea în care am tușit deAș putea spune, din punctul de vedere al lectorului și atât, că poemul ăsta s-a lipit de mine perfect, parcă intenționat croit pt mine. și nu mă refer aici numai la nume...ci și la ceea ce povestește el pt că mi se pare că are substanță epică. Din punctul de vedere al analizatorului..dar tot cititor, pt că incă nu-s critic să îmi permit să spun altceva..o să te întreb de bleu marin....eu știam că se scrie într-un singur cuvât, desemnând o culoare. dar poate tu l-ai pus intenționat acolo așa. poza se pliază pe text, îmi place. O să spun totuși că primele două strofe diferă foarte mult de ultimile două...parcă fac parte din poeme diferite. și accentuez pe discrepanța pe care o provoacă cea de-a treia în special.
pentru textul : kansas in june dePagini