Bravo à l'association "Architectes sans frontières" qui oeuvre pour un développement durable dans un meilleur habitat restructuré et pensé en fonction non seulement des normes de l'environnement naturel, mais aussi en fonction de la population qui va y habiter, le tout dans une parfaite symbiose et le respect les uns des autres . Bravo à cette initiative qui prend de l'ampleur, qui s'organise petit à petit , et dont les réalisations sont effectivement visibles dans des zones sinistrées. Il faut de la persévérance, un grand courage et un dynamisme à toute épreuve pour entreprendre ces reconstructions, déblayer et former - c'est essentiel- les populations locales. Félicitari, Marina, si multumesc pentru articolul foarte interesant.
îmi place stilul tău naiv asumat, copilăresc, fără prețiozități dar parcă tinzi să dilueazi, să prozaizezi îți sugerez să îți revezi textele și să elimini redundanțele... cum ar fi de pildă mai sus repetarea supărătoare a cuvântului ceaslă ( de altfel, frumos și sugestiv- sinonim pentru șaslă- struguri?) succes!
Am câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
către gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
Ma incanta profunzimea din acest poem. Sfasierea atinge cote acute: "nu era vocea mea,/ eu strig intotdeauna in maduva,/ urlu limfatic". Si finalul eu l-am receptat ca o metamorfoza a trecerii timpului in eteric. Si da, e si dupa cum spune si Marina "asociatia timp-anaconda... imagine biblica a pacatului". E intr-adevar "un poem de re-citit". "eu strig intotdeauna in maduva" e colosal, am vibrat la acest vers ca si cum m-as fi aflat in fata Tipatului lui Munch.
pentru complexitatea tablourilor, claritatea limbajului poetic, pentru cinematografic si pitoresc, pentru metafora, penita! am sentimentul ca ma plimb intr /o galerie cu picturi ...simt secvente din doctor jivago... pentru tehnica luminii, originalitate...un modest strop de galben ... desi iarna e anotimpul cu care debuteaza poemul, avem de/a face cu un timp mitic, sunt impletite elemente ale spatiului romanesc ...cu altele de departe...siberia nu e o casa ci un exil dar iubirea transforma exilul in rai... retin poemul integral...fiecare strofa e un micropoem...se pare ca novicele stapaneste bine spada...si poate ca e chiar mai maestru decat...maestrii lui.
"dormitor astral"... memoria aceasta a pragurilor e in sine o chestiune foarte serioasa, un soi de schematizare a perceptiei intr-un univers bidimensional, un fel de turtire a pasiunii... dar "astral" e total nepotrivit. As mai lucra strofele 2 si 3.
Psihologia unui popor în mișcare e un lucru greu de definit. sunt psiholog și nu mă incumet a spune cu convingere și emfază că eu cunosc psihologia poporului român. e o treabă grea, de specialist. cât despre nevoia ca noi să învățăm a respecta legi și a munci cinstit, de acord.
... just Nicole, sunt încântat că ai sesizat ironia:)! este, interpretarea ta, una dintre cele posibile, dacă excludem aluziile giocondiene:)! ai un simț estetic, și nu numai, aparte, de aceea mă bucură prezența ta vorbitoare, aici. mulțumesc.
Pentru cititorii care nu au vazut incercarile lui Boc de-a scapa de zapada cu o lopata, catrenul nu are noima, asadar, nici umor. Ar fi trebuit o nota, la inceput.
un zâmbet amar, desigur, Adriana.
sau cel mult îngaduitor.
îmi pare rau ca n-a fost , totusi, un raspuns la comentariul meu.
eu mi-am spus doar parerea sincera, stii bine ca n-as putea fi rautacios cu tine.
un zâmbet sincer.
superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
îmi place acest text, îmi face bine acest text. este o undă grațioasă în lirica feminină de astăzi, contrară axei ce începe de la nina cassian până la "brutalitatea" angelei marinescu, dar înscriindu-se pe culoarul de la maria banuș până la sensibilitatea superbă a constanței buzea.
că îmi plac poeziile Danielei, deja nu mai este o noutate. aici am fost atras într-o poveste care te păcălește. scrisă impecabil nu știi dacă nu cumva tristețea acea resemnată, pentru că poemul îmi lasă impresia de resemnare, este locul unde iarna este cea mai frumoasă. am ajuns seara pe text, și vorba lui Vlad, contrar tonalității, este tonifiant. mi-a plăcut mult, Daniela! seară plăcută!
Si eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
d-le Dinu, întâmplător sau nu, suntem născuți în aceeași zi,chiar dacă la câțiva ani distanță, mă cheamă și Nicolata, așa că acel cerc îl simt și eu în fiecare an...poemul mi s-a potrivit ca o hăinuță pe care o îmbrac așteptând sărbătoarea...
„în ziua de şase încremenesc ca o pasăre
strig ca o piatră pictez luptele”..
mulțumesc.
Buna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
Ori am dormit eu bine și m-am sculat plin de receptivitate, ori Marchiza s-a molipsit de la Boba (sau invers). Și umblă, cu luciditatea sensibilității poetice, la spațiul acela misterios dintre litere („vocaloconsoane”), cuvinte, propoziții și fraze descoperindu-l și acoperindu-l rapid și cu grija că a făcut un lucru care nu se cuvenea.
apreciez empatia cu care ai comentat. Şi da, titlul trebuie interpretat aşa cum ai făcut-o în prima frază. Cel puţin asta am intenţionat. Mulţumesc pentru semn.
Super pastilă maestre, mai ceva ca Viagra! Unde să mai pun că sunt și ardelenii mei pe acilea, asta e subiectivă, știu... una peste alta o pastilă pe care am înghițit-o de vreo trei ori la rând și ce să vezi? În loc să ma ia somnul, m-a luat dorul de Ardealul meu unde, într-adevăr, scepticismul acesta este la el acasă. Nu e stoicism, nu e negativism, e scepticism, nu e septic, nu se ia, e sceptic.
Venea Vasile cu căruța înapoi de la lucru seara și ca să ajungă acasă trebuia să treacă prin părău... da când ajunge acolo, vede un pod peste părău. Trage tare de hățuri, oprește calul. Se gândește o clipă, apoi dă din bici și mână calul prin apă... greu de trecut, dar ajunge pe partea cealaltă, unde obosit se dă jos și își aprinde o mahoarcă. Vine și Gheo la scurt timp și povestea se repetă... ajunge și el pe partea cealaltă lângă Vasile tot traversând prin apă... amândoi fumând o mahoarcă.
Vine și Ion într-un târziu, ajunge în fața podului nici nu se sinchisește, mână căruța peste pod, podul se rupe, cade Ion în apă cu cal cu căruță cu tot, îl mână râul la vale... ăstialalți doi stăteau pe malul celălalt și fumau liniștiți privind cum pe Ion îl înghit apele.
Într-un târziu, după ce nici urmă de Ion sau de căruță sau cal se mai vedea, Gheo rupe primul tăcerea, trage un fum adânc din mahoarcă și zice 'mă Vasile, da' Iuăn ăsta al nost' băiat tânăr și necugetat... el oare n-o fi văzut că ăștia o făcut pod??'
Remarcabilă pastilă, vă mai aștept cu așa ceva, dom' profesor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bravo à l'association "Architectes sans frontières" qui oeuvre pour un développement durable dans un meilleur habitat restructuré et pensé en fonction non seulement des normes de l'environnement naturel, mais aussi en fonction de la population qui va y habiter, le tout dans une parfaite symbiose et le respect les uns des autres . Bravo à cette initiative qui prend de l'ampleur, qui s'organise petit à petit , et dont les réalisations sont effectivement visibles dans des zones sinistrées. Il faut de la persévérance, un grand courage et un dynamisme à toute épreuve pour entreprendre ces reconstructions, déblayer et former - c'est essentiel- les populations locales. Félicitari, Marina, si multumesc pentru articolul foarte interesant.
pentru textul : “L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects destii, acum stau si ma gandesc care sunt acele obsesii din boschete!...
pentru textul : obsesii deîmi place stilul tău naiv asumat, copilăresc, fără prețiozități dar parcă tinzi să dilueazi, să prozaizezi îți sugerez să îți revezi textele și să elimini redundanțele... cum ar fi de pildă mai sus repetarea supărătoare a cuvântului ceaslă ( de altfel, frumos și sugestiv- sinonim pentru șaslă- struguri?) succes!
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă demultumesc de critica! binevenita!!
pentru textul : de la o ploaie la alta deAm câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară decătre gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
silvia,
ma simt magulita ca ai trecut pe la mine si ti-a placut ceva.
pentru textul : În loc să dorm, scriu deMa incanta profunzimea din acest poem. Sfasierea atinge cote acute: "nu era vocea mea,/ eu strig intotdeauna in maduva,/ urlu limfatic". Si finalul eu l-am receptat ca o metamorfoza a trecerii timpului in eteric. Si da, e si dupa cum spune si Marina "asociatia timp-anaconda... imagine biblica a pacatului". E intr-adevar "un poem de re-citit". "eu strig intotdeauna in maduva" e colosal, am vibrat la acest vers ca si cum m-as fi aflat in fata Tipatului lui Munch.
pentru textul : Spasm nocturn detextul începe bine dar se pierde pe parcurs
pentru textul : marele nedumerit depentru complexitatea tablourilor, claritatea limbajului poetic, pentru cinematografic si pitoresc, pentru metafora, penita! am sentimentul ca ma plimb intr /o galerie cu picturi ...simt secvente din doctor jivago... pentru tehnica luminii, originalitate...un modest strop de galben ... desi iarna e anotimpul cu care debuteaza poemul, avem de/a face cu un timp mitic, sunt impletite elemente ale spatiului romanesc ...cu altele de departe...siberia nu e o casa ci un exil dar iubirea transforma exilul in rai... retin poemul integral...fiecare strofa e un micropoem...se pare ca novicele stapaneste bine spada...si poate ca e chiar mai maestru decat...maestrii lui.
pentru textul : rădăcinile cresc uneori în sus deBine ai venit in bucuria mea. Multumesc!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” debolduire*...uf, nu mai zic nimic! azi tastez cu doua maini stangi, se pare!
pentru textul : vineri de"dormitor astral"... memoria aceasta a pragurilor e in sine o chestiune foarte serioasa, un soi de schematizare a perceptiei intr-un univers bidimensional, un fel de turtire a pasiunii... dar "astral" e total nepotrivit. As mai lucra strofele 2 si 3.
pentru textul : în umbra părului tău dePsihologia unui popor în mișcare e un lucru greu de definit. sunt psiholog și nu mă incumet a spune cu convingere și emfază că eu cunosc psihologia poporului român. e o treabă grea, de specialist. cât despre nevoia ca noi să învățăm a respecta legi și a munci cinstit, de acord.
pentru textul : scrisoare către români de... just Nicole, sunt încântat că ai sesizat ironia:)! este, interpretarea ta, una dintre cele posibile, dacă excludem aluziile giocondiene:)! ai un simț estetic, și nu numai, aparte, de aceea mă bucură prezența ta vorbitoare, aici. mulțumesc.
pentru textul : Totul despre Mine dePentru cititorii care nu au vazut incercarile lui Boc de-a scapa de zapada cu o lopata, catrenul nu are noima, asadar, nici umor. Ar fi trebuit o nota, la inceput.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deMa straduiesc sa inteleg finalul.
pentru textul : studiu în alb și negru deun zâmbet amar, desigur, Adriana.
pentru textul : amărui desau cel mult îngaduitor.
îmi pare rau ca n-a fost , totusi, un raspuns la comentariul meu.
eu mi-am spus doar parerea sincera, stii bine ca n-as putea fi rautacios cu tine.
un zâmbet sincer.
superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deaici titlul chiar se potriveste. mult scrum.
pentru textul : Scrum (XII) deîmi place acest text, îmi face bine acest text. este o undă grațioasă în lirica feminină de astăzi, contrară axei ce începe de la nina cassian până la "brutalitatea" angelei marinescu, dar înscriindu-se pe culoarul de la maria banuș până la sensibilitatea superbă a constanței buzea.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă decă îmi plac poeziile Danielei, deja nu mai este o noutate. aici am fost atras într-o poveste care te păcălește. scrisă impecabil nu știi dacă nu cumva tristețea acea resemnată, pentru că poemul îmi lasă impresia de resemnare, este locul unde iarna este cea mai frumoasă. am ajuns seara pe text, și vorba lui Vlad, contrar tonalității, este tonifiant. mi-a plăcut mult, Daniela! seară plăcută!
Si eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
pentru textul : ars poetica I deSunt două variante: ori tu eşti genial ori eu sunt prost din cale-afară, n-am înţeles nimic.
pentru textul : Katia i Kostea ded-le Dinu, întâmplător sau nu, suntem născuți în aceeași zi,chiar dacă la câțiva ani distanță, mă cheamă și Nicolata, așa că acel cerc îl simt și eu în fiecare an...poemul mi s-a potrivit ca o hăinuță pe care o îmbrac așteptând sărbătoarea...
pentru textul : doomsday poem de„în ziua de şase încremenesc ca o pasăre
strig ca o piatră pictez luptele”..
mulțumesc.
Buna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) desi am uitat ceva, o penita pentru zucchero
pentru textul : *** deOri am dormit eu bine și m-am sculat plin de receptivitate, ori Marchiza s-a molipsit de la Boba (sau invers). Și umblă, cu luciditatea sensibilității poetice, la spațiul acela misterios dintre litere („vocaloconsoane”), cuvinte, propoziții și fraze descoperindu-l și acoperindu-l rapid și cu grija că a făcut un lucru care nu se cuvenea.
pentru textul : clean deda, a dreptate. am ajustat acolo. multumesc
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor delui/mele/lui - cam mult. Ar putea chiar lipsi toate.
Fotoliul cu răni
cruste negre
forma coatelor
aşteptarea
pentru textul : Eternitate deîn braţe înţepenite
apreciez empatia cu care ai comentat. Şi da, titlul trebuie interpretat aşa cum ai făcut-o în prima frază. Cel puţin asta am intenţionat. Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : natural born winner deSuper pastilă maestre, mai ceva ca Viagra! Unde să mai pun că sunt și ardelenii mei pe acilea, asta e subiectivă, știu... una peste alta o pastilă pe care am înghițit-o de vreo trei ori la rând și ce să vezi? În loc să ma ia somnul, m-a luat dorul de Ardealul meu unde, într-adevăr, scepticismul acesta este la el acasă. Nu e stoicism, nu e negativism, e scepticism, nu e septic, nu se ia, e sceptic.
pentru textul : Scepticismul deVenea Vasile cu căruța înapoi de la lucru seara și ca să ajungă acasă trebuia să treacă prin părău... da când ajunge acolo, vede un pod peste părău. Trage tare de hățuri, oprește calul. Se gândește o clipă, apoi dă din bici și mână calul prin apă... greu de trecut, dar ajunge pe partea cealaltă, unde obosit se dă jos și își aprinde o mahoarcă. Vine și Gheo la scurt timp și povestea se repetă... ajunge și el pe partea cealaltă lângă Vasile tot traversând prin apă... amândoi fumând o mahoarcă.
Vine și Ion într-un târziu, ajunge în fața podului nici nu se sinchisește, mână căruța peste pod, podul se rupe, cade Ion în apă cu cal cu căruță cu tot, îl mână râul la vale... ăstialalți doi stăteau pe malul celălalt și fumau liniștiți privind cum pe Ion îl înghit apele.
Într-un târziu, după ce nici urmă de Ion sau de căruță sau cal se mai vedea, Gheo rupe primul tăcerea, trage un fum adânc din mahoarcă și zice 'mă Vasile, da' Iuăn ăsta al nost' băiat tânăr și necugetat... el oare n-o fi văzut că ăștia o făcut pod??'
Remarcabilă pastilă, vă mai aștept cu așa ceva, dom' profesor.
Pagini