esti cam violent cand spui "lagar de exterminare , mai apoi "cu grija", nu crezi? :)

francisc, traiesti intr-un oras de mare rezonanta culturala. Tocmai de aceea am si ales sa public pe acolo si o voi mai face inca o data si inca o data. Stii, internetul este calea cea mai ieftina si cea mai facila de a fi cunoscut. Insa internetul diminueaza mult din pasiunea cititorului pentru carte. Sincer, nu cunosc scriitor pe siteurile literare care scriu mai bine decat la suprafata. Da-mi si mie niste nume ca sa le pot pune langa cele ale lui Cartarescu, Ivanescu, Barsila, Brumaru, Filip etc etc. In plus fragilitatea internetului, gradul de insecurizare, comentariile, barfele, certurile, astea sunt apanajul literaturii underground, fenomene care se intampla de astfel si in muzica, ca am si acolo niste colaborari si cunosc situatia. Internetul prin literatura underground este o rampa de lansare catre exterior, metoda clasica de care vorbesti si anume foaia de hartie, ramane irefutabila. Bineinteles, trebuie facute sacrificii imense si trebuie sa treci de un filtru critic, pe care nu il gasesti pe internet. Nu cred ca este nevoie sa-ti dau si nume de critici de valoare nu? Si nu vorbesc de rebuturile care au venit pe unele siteuri aflate in stare de agonie pentru a se reafirma. Sa fim seriosi. Si nu mai vorbesc nici de criteriul unora de evaluare si de competenta lor, ca ma apuca rasul, au ajuns toti semidoctii sa tina in maini destinele poeziei romanesti. Apreciez insa munca unor oameni inspre a facilita munca de atelier a unor novici, de a permite evolutia literara pana la un punct, fiind rampa de lansare pentru publicatii serioase de ordin national, pentru edituri, pentru ziare, etc etc. Si revenind la bancuri si regulament, considera ca am talentul de a stiliza un banc pana cand devine figura de stil. Haina care o imbraca boierismul este la fel ca acea armura pompoasa sub care se ascund niste pricajiti. Sper ca te-am lamurit acuma, sper nemaifiind obligat sa revin cu alte explicatii ca si cand as vorbi cu un novice.

Sinele nu există pentru că n-a reușit nimeni să-l exprime...de-a dreptul dezarmantă afirmația invitatului dvs.! :) Mi-a amintit de banul acela cu oltenii și avionul, jur! iertați-mi neseriozitatea intervenției, dar...

voia vea - voi avea

Corina, te asigur că eu sînt în primul rînd interesat ca pe hermeneia să nu se găsească exprimări rasiste. Am citit ce ai menționat tu, m-am uitat și la context și continui să nu văd aspectul denigrator sau tangentele rasiste. Poate nu înțeleg eu dar nu văd ce nu este ok. Și te asigur că trăiesc într-o țară obsedată de corectitudinea asta. O glumă însă nu este rasism. Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism. Și nici a vorbi despre o anumită categorie de persoane (rasă) nu este automat rasism sau denigrare. Nu am nicio problemă să șterg cele două comentarii și chiar să ofer avertismente dar nu o pot face numai pe baza unei suspiciuni. De fapt eu am fost puțin mai atent încă din momentul în care am văzut expresia „bar de negri” în text, expresie care ar putea naște suspiciuni dacă ar fi într-un text în limba engleză. Dar textul este în românește și cred că limba și cultura românească nu sînt deocamdată echipate cu sensibilități din acestea (excesive uneori, după părerea mea). Deci, deocamdată ca formulare și ca înțeles eu nu văd rasism. Și nici nu aș vrea să creez un precedent în care începem să ștergem comentarii pentru ceea ce eu aș numi „o vagă impresie”. Dacă îmi poți oferi dovezi sau explicații mai clare sînt dispus să privesc din nou. În același timp îi rog pe cei care scriu să evite ambiguități din acestea în exprimare. Deși îi asigur că pot scrie și menționa orice atîta timp cît nu comunică rasism, profanare, instigare sau alte lucruri menționate în regulament.

iată un text prin care imagistica este susținută
nu-mi place însă rima aia bloca/vibra
în rest un poem curat de peniță

ma simt onorata, Maestre. Statia de metrou Syntagma e cea mai eleganta (arhitectural, arheologic) din cite am vazut. si sa vezi Atena dupa Jocurile Olimpice cu structurile lui Calatrava, da, merita mai multe poeme. din dragoste.

te prinde stilul asta. ceea ce nu inteleg totusi este dinamica textului care se vrea un fel de melancolie escapista dar care spre final nu aduce nimic spectacular. sau poate asta a fost ceea ce s-a urmarit, un fel de pledoarie existentiala pentru banalitate...

nu, nu merge adj. pe lângă ciocolată aci pentru că ai versul cu roşii suficient de încărcat."soarele sau ciocolata cu roşii rotunde şi mici" - deci ai făcut treabă bună în poezie.

Da. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.

Mi-a placut lectura nene Georgica. Si economica pe deasupra, pe gustul meu. Nu mi-a placut insa partea cu tata, e cam lamentabila, ar putea sa lipseasca cu desavarsire, cred. Nu mi-a mai placut amestecatura de litere mici si capitale la dumnezeu si Cristos, parca e militanta or what? In rest, de bine, lipsa plictis adica. Andu

Vă mulțumesc pentru intervenții. Departe de a-l considera un text foarte reușit, l-am dat cu mari emoții, așteptând reacțiile, în ideea de a-ncerca apoi să-l modific în funcție de sugestii. Nu e "lucrat" aproape deloc, dar mă bucur că a plăcut așa. Linea, Hanny si rim ati vorbit toți de muzicalitate... hm, e foarte ciudat, trebuie să vă spun ceva. Textul este de fapt o relatare pas cu pas a unui vis. În vis auzeam și acele sunete ale vântului în capetele de lut (era punctul culminant al visului), sunet pe care îl mai am în minte, dar nu cred că poate fi reprodus vreodată de nici un instrument sau orchestrație. Scriind textul, simțeam că nu voi putea reda nicicum acele sunete, așa că le-am lăsat pe seama imaginației cititorului. Iar dacă voi ați rezonat văzând muzicalitate în text, asta îmi dă satisfacție, și mă pune și pe gânduri. Da, dialogul final falsează puțin, sunt de acord. În vis am auzit primele linii ale dialogului, dar începând să mă trezesc, voiam totuși să-l duc rațional până la capăt, acolo, în acea stare de la granița dintre vis și real. Se prea poate ca această intervenție conștientă să fie exact nota discordantă. Asta, însă, mă încurajează să vă relatez pe viitor un alt text, tot un vis, însă ceva mai lung, și mult mai straniu.

Ioana,
nu m-am gîndit să asociez imaginea cu un anumit gen muzical. și nu o fac nici în cazul poeziilor mele. singura dată cînd am încercat era sa îmi tai venele și de atunci mă feresc. întrebarea ta îmi amintește însă de o povestire sf –recunosc nu mai știu autorul/titlul – în care ambasadorul speciei umane îl întreba pe un extraterestru – lumină pe portativ, hai să fim serioși! g10 e atît de prozaic și dacă voi spune mai mult musai trebuie să te omor.

Silvia,
apreciez felul cum explici starea ta aici și faptul că nu te hazardezi să faci o explorare a detaliilor tehnice deși cred că unele proceduri le intuiești. colorist? mereu mă întreb, colorist hsb-ist (nuanță saturație strălucire) sau slider-ist?

Gorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu