Citesc si ma minunez stiti de ce? Ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un an adica) a crescut fiica-mea de a juns la 17 ani si a inceput sa ne ridice (mie si Danei adica) niste probleme teribil de complicate. Constat ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un adica, din nou) i-au dat tuleiele si lui Matei Hutopila care a descoperit ca i-a crescut in pantaloni o chestie care nu seamana cu nimic din ce a mai vazut el pana acum in cartile cu benzi desenate si asta l-a facut sa ajunga degraba (fiind el iute la manie si repede varsatoriu de sange ca orsice fiu al Moldovei care se trage din Stefan cel Mare si Sfant) la concluzia ca nu e gospodina ca acelea care se intrunesc la Virtualia dintre care as cita nume de gospodine barbati ca Liviu Nanu, Florian Silisteanu, Dan Mitrut, Virgil Titarenco, Daniel Bratu si inca cateva nume de gospodine femei ca Eugenia Reiter, Alina Manole, Katya Kelaro sau Simona Marcu si nu are rost sa le insir aici pe toate ca sunt multe gospodinele de la Virtualia cu fuste si cu picioare paroase. Eu imi cer scuze ca m-am trezit avertizat asa de tare de Virgil ca am facut "comentariu la comentariu" in primul meu comentariu (cred ca era o singura propozitie acolo, in rest erau mai multe care se refereau la Virtualia) si repet ce am spus acolo, daca aveti posibilitatea veniti fratilor si surorilor la Iasi. Virtualia traieste, iata, pe cand alte chestii simandicoase si pline de fitze cum ar fi celebrele Cenacluri Agonia au murit asa, fara sa ne dea de veste. Pana la urma mortii cu mortii iar viii cu viii. Amin. Andu
...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
mai intai de toate cititi cu atentie comentariul, eu am vorbit de muzicalitate. haha, sugestiile mele sunt sinonime din dex, cautati si veti gasi exact ce am scris eu.:):) mcm
Adriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
Cum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
abia acum a apărut comentariul. Cred că aveţi dreptate privind subiectul, el a mai fost utilizat. M-am axat mai mult pe expresie, am încercat să o fac gravă, apropiată de limbajul scrierilor sfinte. Genul ce se rosteşte de la tribună, chiar dacă profunzimea nu e punctul forte al mesajului.
ultima toamna a fost pentru mine intre calatorii...ca o emigrare din mine insami...ma fascineaza tinutul norilor unde mi se surpa de-a binelea sufletul la propriu si la figurat... "ma-ntunec" poate se gaseste pe la Constanta Buzea dar si in atitea alte locuri iti dau exemple daca vrei:"Imi ascund zambind a mea rabdare , peste orizont trece grabit un convoi , ma - ntunec in durere si plang in visare"(Noroi-Constantin Rusu); "Tu chiar nu vezi cum ma - ntunec , cum ma racesc ? ! In pielea mea gri s - au cascat toti porii intr - un urlet mut dupa semintele de soare " (din strafunduri -Adriana Popp) etc cred ca era si o piesa disco cintata de Margareta Pislaru... "ma dori" la fel, cred ca gasesti pe la Anca Anghel Novac samd nu am pretins ca sint imagini noi, au fost doar exprimate altfel, in felul meu. in afara de asta e alta toamna. apreciez franchetea.
Saphire nu ai reusit sa ma convingi. Din lipsa de argumente care sa ma determine sa accept o anumita stare de lucruri am sa aleg sa te cred. Adica sa am incredere in tine. Sper sa fi ales bine si modalitatea de raportare sa imi fie cumva intoarsa in acelasi fel. Astfel sper sa scap si de teama aceea de a fi declarat "persona non grata", chiar daca nu sunt diplomat ;)
Marga,
în viziunea mea nici una nici alta dar interpretările tale sînt incitante. interogația are un rol fundamental în comportamentul uman și cred că această stare de curiozitate sau indecizie nu se va epuiza vreodată.
și chiar dacă pînă la zei eu mai am un singur li tot sînt curios așa că voi aștepta cu interes poemul tău. mulțumesc.
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
Paul, când scriam poemul, nu aveam nici o lehamite, dar se pare ea era acolo, de vreme ce a răzbit lesne la suprafață.
mulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut. mulțumesc pentru semnul de apreciere. Daniela
Mădălina, acest text, așezat în rânduri, are aspect de proză, de epistolă. În plus, filă-liberă (lă-li) sună disonant. În versurile 3-4 "la locul lor la ieșirea din ape" ar merita modificat. Apoi, versurile 4-5: "goluri între cuvinte - țin minte doar ploaia..." pare ușor incoerent. Evident e gol al memoriei sau așa sugerează continuarea. "tăcerea trecea" - mai bine tăcerea pășea (sau alt cuvânt) pentru a evita repetiția t-t ce-ce. "ca o umbră de viță începe surparea în oglindă" - ușor neclar... mai ales când continuă ideea anterioară.... Ai pe urmă de 3 ori verbul a fi la imperfect "era - era - eram" . "Sentimente la plic" - iar este forțat, după părerea mea. "plic" - pachețel de ceai, de supă, sau plic de scrisoare... După dans și eram singuri urmează: "știam că nimeni nu se roagă să fim judecați" - iar nu păstrează coerența ideii anterioare. Finalul îmi place. Și Versurile: "îmbrac altă rochie și plec prin anotimpuri așa cum pleacă câte un tren din suflet la ore fixe". Cred că e bine să revezi această poezie. Se pierd sensuri, pe alocuri apar incoerențe și confuzii. Și e păcat, fiindcă tu scrii poezie atunci când te lași poeziei.
am sentimentul că ai spus foarte mult în câteva cuvinte.
fiind postat pe 1 decembrie pentru mine are un sens profund, dar poate e doar imaginația din capul meu.
oricum mi-a plăcut să te descopăr în această postură și sper să mai citesc.
voinice, nu trebuie sa renunti asa usor. cît despre textul de față, îmi place. e foarte concentrat, profund, cu tîlc. asta chiar daca privesti lucrurile oarecum diferit de cum le vad eu
din ratiuni multiple as recomanda ca sa folosesti titluri diferite pentru texte diferite, sau macar sa le diferentiezi prin subtitlu (desi cred ca prin titlu ar fi mai bine) imagineaza-ti ca la un moment dat cineva iti cauta un anumit text. cum il va gasi?
ea fuma lung trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului așteaptă șinele ploaia de fier aceste versuri imi par suficiente pentru a exprima starea autorului, mai ales ca se folosesc de aceasi idee si insista pe tema "nimanui nu ii pasa". poate acesta ar trebui sa fie titlul. restul imi pare balast.
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
Și acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Citesc si ma minunez stiti de ce? Ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un an adica) a crescut fiica-mea de a juns la 17 ani si a inceput sa ne ridice (mie si Danei adica) niste probleme teribil de complicate. Constat ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un adica, din nou) i-au dat tuleiele si lui Matei Hutopila care a descoperit ca i-a crescut in pantaloni o chestie care nu seamana cu nimic din ce a mai vazut el pana acum in cartile cu benzi desenate si asta l-a facut sa ajunga degraba (fiind el iute la manie si repede varsatoriu de sange ca orsice fiu al Moldovei care se trage din Stefan cel Mare si Sfant) la concluzia ca nu e gospodina ca acelea care se intrunesc la Virtualia dintre care as cita nume de gospodine barbati ca Liviu Nanu, Florian Silisteanu, Dan Mitrut, Virgil Titarenco, Daniel Bratu si inca cateva nume de gospodine femei ca Eugenia Reiter, Alina Manole, Katya Kelaro sau Simona Marcu si nu are rost sa le insir aici pe toate ca sunt multe gospodinele de la Virtualia cu fuste si cu picioare paroase. Eu imi cer scuze ca m-am trezit avertizat asa de tare de Virgil ca am facut "comentariu la comentariu" in primul meu comentariu (cred ca era o singura propozitie acolo, in rest erau mai multe care se refereau la Virtualia) si repet ce am spus acolo, daca aveti posibilitatea veniti fratilor si surorilor la Iasi. Virtualia traieste, iata, pe cand alte chestii simandicoase si pline de fitze cum ar fi celebrele Cenacluri Agonia au murit asa, fara sa ne dea de veste. Pana la urma mortii cu mortii iar viii cu viii. Amin. Andu
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a de...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
pentru textul : caut femeie deDar cu textul asta?
pentru textul : etravă și meninge arzând demai intai de toate cititi cu atentie comentariul, eu am vorbit de muzicalitate. haha, sugestiile mele sunt sinonime din dex, cautati si veti gasi exact ce am scris eu.:):) mcm
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deAdriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deCum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
abia acum a apărut comentariul. Cred că aveţi dreptate privind subiectul, el a mai fost utilizat. M-am axat mai mult pe expresie, am încercat să o fac gravă, apropiată de limbajul scrierilor sfinte. Genul ce se rosteşte de la tribună, chiar dacă profunzimea nu e punctul forte al mesajului.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deScuze pentru interventie, este o eroare pe pagina: un titlu al doamnei Marlena Braester apare la un text de-al meu.
pentru textul : Trupul gol al deșertului dem-a mișcat acest poem... de aceea l-am tot recitit...
pentru textul : carmen a murit de crăciun dede un spectacol special, binecuvântat de sărbătoarea Crăciunului, cu daruri de suflet: poezie şi simţire!
voi fi cu gândul măcar, cu gândul!
pentru textul : Virtualia XV deultima toamna a fost pentru mine intre calatorii...ca o emigrare din mine insami...ma fascineaza tinutul norilor unde mi se surpa de-a binelea sufletul la propriu si la figurat... "ma-ntunec" poate se gaseste pe la Constanta Buzea dar si in atitea alte locuri iti dau exemple daca vrei:"Imi ascund zambind a mea rabdare , peste orizont trece grabit un convoi , ma - ntunec in durere si plang in visare"(Noroi-Constantin Rusu); "Tu chiar nu vezi cum ma - ntunec , cum ma racesc ? ! In pielea mea gri s - au cascat toti porii intr - un urlet mut dupa semintele de soare " (din strafunduri -Adriana Popp) etc cred ca era si o piesa disco cintata de Margareta Pislaru... "ma dori" la fel, cred ca gasesti pe la Anca Anghel Novac samd nu am pretins ca sint imagini noi, au fost doar exprimate altfel, in felul meu. in afara de asta e alta toamna. apreciez franchetea.
pentru textul : de-a valma-i toamna... deva atrag atentia si asupra acestui poem. zambesc laaarg si va rog frumos sa nu va suparati. sper ca sunt amuzant.
pentru textul : crucile deSaphire nu ai reusit sa ma convingi. Din lipsa de argumente care sa ma determine sa accept o anumita stare de lucruri am sa aleg sa te cred. Adica sa am incredere in tine. Sper sa fi ales bine si modalitatea de raportare sa imi fie cumva intoarsa in acelasi fel. Astfel sper sa scap si de teama aceea de a fi declarat "persona non grata", chiar daca nu sunt diplomat ;)
pentru textul : Moderator pe hermeneia deerată: a) emiterea și receptarea SUNT o alchimie b) scindeaZă
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deeu propun sa nu fim mai catolici decat Papa...:) cel putin, am putea incerca, nu?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” de...să te ferească d-zeu de lacrima femeii!
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deTu să ieşi la margine
şi să strigi - și cât de simplu ar fi fost undeva mai la mijloc...
nu te va auzi nimeni,
dar tu să strigi - ilogic de simplu, ori, pur și simplu ilogic?!
Jeremiah 32:27 ,,Iatã, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricãrei fãpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?``
pentru textul : La margine (Profetul) demetafora a murit în baie, cu o mână pe Rasputin şi alta pe Bobadil. ;)
pentru textul : cu tălpile goale deMarga,
pentru textul : punctus interrogativus deîn viziunea mea nici una nici alta dar interpretările tale sînt incitante. interogația are un rol fundamental în comportamentul uman și cred că această stare de curiozitate sau indecizie nu se va epuiza vreodată.
și chiar dacă pînă la zei eu mai am un singur li tot sînt curios așa că voi aștepta cu interes poemul tău. mulțumesc.
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
pentru textul : Postmodernism&experimentalism dePaul, când scriam poemul, nu aveam nici o lehamite, dar se pare ea era acolo, de vreme ce a răzbit lesne la suprafață.
pentru textul : mașină mecanică de tuns iarba demulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut. mulțumesc pentru semnul de apreciere. Daniela
Mădălina, acest text, așezat în rânduri, are aspect de proză, de epistolă. În plus, filă-liberă (lă-li) sună disonant. În versurile 3-4 "la locul lor la ieșirea din ape" ar merita modificat. Apoi, versurile 4-5: "goluri între cuvinte - țin minte doar ploaia..." pare ușor incoerent. Evident e gol al memoriei sau așa sugerează continuarea. "tăcerea trecea" - mai bine tăcerea pășea (sau alt cuvânt) pentru a evita repetiția t-t ce-ce. "ca o umbră de viță începe surparea în oglindă" - ușor neclar... mai ales când continuă ideea anterioară.... Ai pe urmă de 3 ori verbul a fi la imperfect "era - era - eram" . "Sentimente la plic" - iar este forțat, după părerea mea. "plic" - pachețel de ceai, de supă, sau plic de scrisoare... După dans și eram singuri urmează: "știam că nimeni nu se roagă să fim judecați" - iar nu păstrează coerența ideii anterioare. Finalul îmi place. Și Versurile: "îmbrac altă rochie și plec prin anotimpuri așa cum pleacă câte un tren din suflet la ore fixe". Cred că e bine să revezi această poezie. Se pierd sensuri, pe alocuri apar incoerențe și confuzii. Și e păcat, fiindcă tu scrii poezie atunci când te lași poeziei.
pentru textul : Despre suflet deam sentimentul că ai spus foarte mult în câteva cuvinte.
pentru textul : Defrişare defiind postat pe 1 decembrie pentru mine are un sens profund, dar poate e doar imaginația din capul meu.
oricum mi-a plăcut să te descopăr în această postură și sper să mai citesc.
voinice, nu trebuie sa renunti asa usor. cît despre textul de față, îmi place. e foarte concentrat, profund, cu tîlc. asta chiar daca privesti lucrurile oarecum diferit de cum le vad eu
pentru textul : Rara Avis dedin ratiuni multiple as recomanda ca sa folosesti titluri diferite pentru texte diferite, sau macar sa le diferentiezi prin subtitlu (desi cred ca prin titlu ar fi mai bine) imagineaza-ti ca la un moment dat cineva iti cauta un anumit text. cum il va gasi?
pentru textul : revelație dePaul, construcţiile astea nu mi-au plăcut: "firul de lână al vieții/fântânile otrăvite ale clipei". Ştii de ce...
pentru textul : elegie pentru rulmenți și furnale deSOS: de cand am citit acest text ma simt bestial. muzo, unde esti, muzo?
pentru textul : S.O.S. denicodem: :)
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. devio: ce de poezii noi s-au postat pe site. Hai să comentăm acolo.
ea fuma lung trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului așteaptă șinele ploaia de fier aceste versuri imi par suficiente pentru a exprima starea autorului, mai ales ca se folosesc de aceasi idee si insista pe tema "nimanui nu ii pasa". poate acesta ar trebui sa fie titlul. restul imi pare balast.
pentru textul : ...istoria scrumului deasta e de bine sau de rau?cred ca de bine,hahaha, multumesc de trecere si de lectura.
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra deo casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
pentru textul : 3 gafe haiku deȘi acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Pagini