O poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
ok, atunci va fi trimis la texte inacceptabile. me se pare de prost augur toata fronda asta, Alina.
faptul ca cineva e filolog sau are nu stiu ce pareri sau valori in spate nu justifica porcaria asta. e ca si cum am avea cetateni de clase diferite pe Hermeneia.
well, thanks, but no thanks.
Am uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
îmi place mult cum prinzi senzația, cum te privești din exterior, iar cuvintele se succed ca într-o transă în care nimeni nu judecă pe nimeni, doar subiectul meditează cu o lentoare benefică poetică. un text bun, la care eu aș renunța la abscons, un neologism care împuținează din stranietatea impusă dintru început cititorului.
Doamna Cristina,
aşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
Aş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
Interesantă aversiunea japoneză faţă de numerele pare. Sunt curioasă care ar fi cauza. Cred că e legată mai mult de structura limbii, de ritmul ei.
Oricum, chiar dacă sunt adepta poemului clasic, dorind să concentrez frumosul ca soarele în stropul de rouă, sunt de acord cu ceea ce spune Cristina Moldoveanu şi anume că e într-un fel nedrept să fie impusă aceeaşi structură fixă altor popoare cu alte limbi. Ideea e să poată fi exprimată starea în foarte puţine cuvinte şi să se lase loc meditaţiei, reflecţiei.
Inversiunea numărului de silabe mi-a zguduit un pic temeliile, dar ce frumos am construit apoi pe ele. Deci, tot răul spre bine. Acum compar cele două variante ale fiecărui poem şi pot vedea clar că e mult mai bine concentrat mesajul în structura 5/ 7/ 5 decât în 7/ 5/ 7. Mie îmi place să folosesc cezura. Spre exemplu la ultimul poem ar fi două situaţii:
picură apă
pe lanțul de aramă -
ploaia de seară
sau
picură apă -
pe lanțul de aramă
ploaia de seară
Prefer varianta a doua.
Celelalte poeme în forma refăcută concentrează imagini din natură şi mă fac să îmi pun întrebări, să meditez. Simt cum lumina şi văntul, înfiorarea şi căntecul mi se strecoară în suflet. Şi pietrele au greutatea lor, iar apa lacului e atât de firavă. Aş putea continua scriind un eseu... Dintre categorile estetice specifice haiku-ului remarc mei şi karumi, drept pentru care semnul meu de apreciere.
Mulţumiri pentru dialogul literar.
PS. Mi-am amintit de o situaţie când colegii dintr-un club de haiku mi-au sugerat să las cu o silabă mai mult la ultimul vers fiindcă avea o altă valoare. Aveau dreptate:
Poemul meu:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişi ( 5 silabe )
Varianta propusă de colegi:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişii ( 6 silabe )
Se poate observa diferenţa de sens. De fapt eu aşa voiam să transmit, ca în varianta colegilor, dar am tăiat piciorul ,,cenuşăresei" ca să intre în condur :)
de exemplu "de câte ori" se putea inlocui cu "cind" sau se putea renunta la "care" din "care stăteau ziua îmbrăcați" probabil ca era preferabil sa scrii "in fisii de lumina" din nou, acel "in care din" suna aiurea finalul este intr-un stil oarecum demodat. dar nu te critic pentru asta, si eu il mai folosesc desi, paradoxal, nu imi place tocmai pentru ca e mult prea folosit si are ceva prea emfatic in el
Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
Știu Marina, mi-ai mai spus asta, se pare că nu am ce-i face, de câte ori scriu ca exercițiu... Scriere de acum câteva luni, o altă viață deja, cine știe când o să mă mai păcălesc cu labirintul acela. Am însă o provocare și eu la adresa ta: care-i poanta în textul acesta? Eu tocmai asta încerc să fac: să NU dau nici o poantă, să pun numai întrebări. Treaba cititorului ar trebui să fie să vină fiecare cu ce are. Poate pe tine te-am păcălit, știi Labirintul, n-am ce-i face. Și-apoi, fie că vrem, fie că nu, întotdeauna e loc de încă o persoană în povestea noastră. În lipsa acesteia, merge și o umbrelă.
Povestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
Inocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
Paul, ce să spun decât că mă bucură sincer aprecierea ta. mulțumesc pentru citirea atentă și semnul tău aurit. eu și arturo marquez ne bucurăm de o dimineață de sâmbătă splendidă. sper ca la fel să o ai și tu. :)
alma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
Ionuț, mulțumesc de sugestii. Am să țin cont. Deocamdată însă las așa. În altă ordine de idei, dincolo de referințele literare din str. 1, ori făcând abstracție de ele, textul este unul foarte personalizat. Deci, mă mai gândesc. Eugen.
domnule profet, stiti ca sunt o persoana amuzanta si imi place sa rad alaturi de ceilalti. acum un gand nastrusnic -cred ca e de la frappe- ma determina sa vizualizez scena descrisa de dvoastra. intr-adevar, in viata, tot ce e dramatic are si o parte optimista. pesimist nu e cel care vede jumatatea goala ci acela care nu vede paharul. insa efortul meu e spre placerea cititorilor. fiind o comunitate, ei devin, incet-incet, asa cum spuneti dvs, "dragi". iar de la chei nu ma dau inapoi, dupa cum se stie. iar in privinta publicarii, cred ca va fi o carte bine legata, cand va fi si daca va fi. dar mi-a placut interventia dvs. sincer. actaeon, ma bucura prezenta ta constanta aici din ultimul timp. este o cheie buna, desi, ptr cei neinteresati de angelologie si hermetisme, o interpretare la indemana poate fi si cea sociologica. nu-i asa ca sunt amuzant? va multumesc
Draga Virgil,
Nu vreau sa ii iau apararea Almei in niciun fel dar as dori sa subliniez doua aspecte, pentru a ramane in cadrul unor dezbateri constructive la acest concurs interesant:
1/ Alma a fost invitata sa participe in juriu pe un temei... scrie acolo in dreptul ei. La tine scrie Director Hermeneia, adica dom' director trebe invitat, nu? Nici eu nu stiu de ce am fost invitat, dar am considerat-o ca pe o onoare si atat, sincer.
2/ De intrebat ingaduie-mi sa te intreb si eu pe tine cand o sa termini cu tampenia asta a ta cu "romanii" asa si pe dincolo? E depasita si cel putin in gura ta e si aiurea... zau.
Asta ca sa, repet, ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti.
Andu
putin fortata, in opinia mea, strofa aceea cu anaconda.
iar in cea anterioara, nu prea vad de ce ar fi compasul...rece. si-apoi, rima de acolo, "pasul/compasul"...
mulțumesc Cristina pentru răbdarea de a citi textul.
Tudor, știindu-te un om de litere aprecierea ta mă onorează.
Andu, nici nu știu dacă faci mișto sau vorbești serios. În orice caz ar trebui să scriu mult mai bine. Dar nu este întotdeauna cum îți dorești.
...am bănuit că Beni nu a existat (sau poate există, dar nu-l ştim noi!), dar tot îmi pare rău de el. Nu ştiam de acea deosebire între "uvular" şi "velar". Dacă ea există, cei doi termeni pot rămâne. Referitor la virgulogie, mai există un artificiu pentru cazul în care avem de-a face cu un enunţ mai lung (şi nu numai): după ce conţinutul dintre virgule este eliminat, propoziţia/ fraza care rămâne trebuie să aibă sens.
Raluca,
părerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
Un poem care își onorează titlul sprijinit fiind pe o metaforă vizuală de o puternică rezonanță: placenta asta sixtină. Astfel poetul ne întărește credința în arhitectura dorică a a coloanei sale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
merci Cami, si tu si oricine altcineva mi se poate adresa cu tu fara nici un fel de problema
pentru textul : religia scoicilor deO poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deok, atunci va fi trimis la texte inacceptabile. me se pare de prost augur toata fronda asta, Alina.
pentru textul : Pentru toţi cei care au publicat în antologia Virtualia X defaptul ca cineva e filolog sau are nu stiu ce pareri sau valori in spate nu justifica porcaria asta. e ca si cum am avea cetateni de clase diferite pe Hermeneia.
well, thanks, but no thanks.
Am uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
pentru textul : Gând de vecernie deîmi place mult cum prinzi senzația, cum te privești din exterior, iar cuvintele se succed ca într-o transă în care nimeni nu judecă pe nimeni, doar subiectul meditează cu o lentoare benefică poetică. un text bun, la care eu aș renunța la abscons, un neologism care împuținează din stranietatea impusă dintru început cititorului.
pentru textul : revelație deMen
pentru textul : The 102nd humorous poem desorin, adrian, d-na Mariana. e un text simplu. ca si realitatea - cu expresii colorate, cu trairi si regrete.
pentru textul : din scrisorile larisei de...Negăsind nicio rubrică loială acestui post, l-am încadrat la "proză -note". Dacă există una mai indicată, aștept să mi se spună și-l redirecționez.
pentru textul : Scurtă analiză literară la "Cu patimă...am sărutat pământul " de Valentina Becart Bisog deacel 'nu mie' nu face decit sa accentueze the obvious: acest poem este numai si numai despre mine.:p
deci scoate-l.
sincerely,
pentru textul : Bosfor deDoamna Cristina,
pentru textul : Ulyse deaşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
Aş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei deInteresantă aversiunea japoneză faţă de numerele pare. Sunt curioasă care ar fi cauza. Cred că e legată mai mult de structura limbii, de ritmul ei.
Oricum, chiar dacă sunt adepta poemului clasic, dorind să concentrez frumosul ca soarele în stropul de rouă, sunt de acord cu ceea ce spune Cristina Moldoveanu şi anume că e într-un fel nedrept să fie impusă aceeaşi structură fixă altor popoare cu alte limbi. Ideea e să poată fi exprimată starea în foarte puţine cuvinte şi să se lase loc meditaţiei, reflecţiei.
Inversiunea numărului de silabe mi-a zguduit un pic temeliile, dar ce frumos am construit apoi pe ele. Deci, tot răul spre bine. Acum compar cele două variante ale fiecărui poem şi pot vedea clar că e mult mai bine concentrat mesajul în structura 5/ 7/ 5 decât în 7/ 5/ 7. Mie îmi place să folosesc cezura. Spre exemplu la ultimul poem ar fi două situaţii:
picură apă
pe lanțul de aramă -
ploaia de seară
sau
picură apă -
pe lanțul de aramă
ploaia de seară
Prefer varianta a doua.
Celelalte poeme în forma refăcută concentrează imagini din natură şi mă fac să îmi pun întrebări, să meditez. Simt cum lumina şi văntul, înfiorarea şi căntecul mi se strecoară în suflet. Şi pietrele au greutatea lor, iar apa lacului e atât de firavă. Aş putea continua scriind un eseu... Dintre categorile estetice specifice haiku-ului remarc mei şi karumi, drept pentru care semnul meu de apreciere.
Mulţumiri pentru dialogul literar.
PS. Mi-am amintit de o situaţie când colegii dintr-un club de haiku mi-au sugerat să las cu o silabă mai mult la ultimul vers fiindcă avea o altă valoare. Aveau dreptate:
Poemul meu:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişi ( 5 silabe )
Varianta propusă de colegi:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişii ( 6 silabe )
Se poate observa diferenţa de sens. De fapt eu aşa voiam să transmit, ca în varianta colegilor, dar am tăiat piciorul ,,cenuşăresei" ca să intre în condur :)
pentru textul : 3 gafe haiku dede exemplu "de câte ori" se putea inlocui cu "cind" sau se putea renunta la "care" din "care stăteau ziua îmbrăcați" probabil ca era preferabil sa scrii "in fisii de lumina" din nou, acel "in care din" suna aiurea finalul este intr-un stil oarecum demodat. dar nu te critic pentru asta, si eu il mai folosesc desi, paradoxal, nu imi place tocmai pentru ca e mult prea folosit si are ceva prea emfatic in el
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deSunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
pentru textul : El știe... deda, am inteles la ce va referiti cu "blogăreala".
inteleg si in parte sunt in acord cu pozitia dumenavoastră :)
o seară frumoasă!
raul
pentru textul : Gărzile negre deviolent e mult spus cred. e doar puterea unui gest de a produce o suferinta muta careia nu te poti opune. mai treci:)
pentru textul : ea (indiferența se așează în lucrurile mărunte) deȘtiu Marina, mi-ai mai spus asta, se pare că nu am ce-i face, de câte ori scriu ca exercițiu... Scriere de acum câteva luni, o altă viață deja, cine știe când o să mă mai păcălesc cu labirintul acela. Am însă o provocare și eu la adresa ta: care-i poanta în textul acesta? Eu tocmai asta încerc să fac: să NU dau nici o poantă, să pun numai întrebări. Treaba cititorului ar trebui să fie să vină fiecare cu ce are. Poate pe tine te-am păcălit, știi Labirintul, n-am ce-i face. Și-apoi, fie că vrem, fie că nu, întotdeauna e loc de încă o persoană în povestea noastră. În lipsa acesteia, merge și o umbrelă.
pentru textul : Labirint de ceară dePovestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
pentru textul : Mila Domnului deInocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
Paul, ce să spun decât că mă bucură sincer aprecierea ta. mulțumesc pentru citirea atentă și semnul tău aurit. eu și arturo marquez ne bucurăm de o dimineață de sâmbătă splendidă. sper ca la fel să o ai și tu. :)
pentru textul : cireșul dealma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
pentru textul : d&g deIonuț, mulțumesc de sugestii. Am să țin cont. Deocamdată însă las așa. În altă ordine de idei, dincolo de referințele literare din str. 1, ori făcând abstracție de ele, textul este unul foarte personalizat. Deci, mă mai gândesc. Eugen.
pentru textul : Umbra. dedomnule profet, stiti ca sunt o persoana amuzanta si imi place sa rad alaturi de ceilalti. acum un gand nastrusnic -cred ca e de la frappe- ma determina sa vizualizez scena descrisa de dvoastra. intr-adevar, in viata, tot ce e dramatic are si o parte optimista. pesimist nu e cel care vede jumatatea goala ci acela care nu vede paharul. insa efortul meu e spre placerea cititorilor. fiind o comunitate, ei devin, incet-incet, asa cum spuneti dvs, "dragi". iar de la chei nu ma dau inapoi, dupa cum se stie. iar in privinta publicarii, cred ca va fi o carte bine legata, cand va fi si daca va fi. dar mi-a placut interventia dvs. sincer. actaeon, ma bucura prezenta ta constanta aici din ultimul timp. este o cheie buna, desi, ptr cei neinteresati de angelologie si hermetisme, o interpretare la indemana poate fi si cea sociologica. nu-i asa ca sunt amuzant? va multumesc
pentru textul : crucile deda, un text care va rămîne, ușor și elegant de anotimp. undeva căluțului îi lipsește o potcoavă sub un „ț”.
pentru textul : iarna întârzie la un film depeniță.
Draga Virgil,
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deNu vreau sa ii iau apararea Almei in niciun fel dar as dori sa subliniez doua aspecte, pentru a ramane in cadrul unor dezbateri constructive la acest concurs interesant:
1/ Alma a fost invitata sa participe in juriu pe un temei... scrie acolo in dreptul ei. La tine scrie Director Hermeneia, adica dom' director trebe invitat, nu? Nici eu nu stiu de ce am fost invitat, dar am considerat-o ca pe o onoare si atat, sincer.
2/ De intrebat ingaduie-mi sa te intreb si eu pe tine cand o sa termini cu tampenia asta a ta cu "romanii" asa si pe dincolo? E depasita si cel putin in gura ta e si aiurea... zau.
Asta ca sa, repet, ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti.
Andu
putin fortata, in opinia mea, strofa aceea cu anaconda.
iar in cea anterioara, nu prea vad de ce ar fi compasul...rece. si-apoi, rima de acolo, "pasul/compasul"...
mi-a placut, in schimb, imaginea de inceput.
pentru textul : temeri grizate demulțumesc Cristina pentru răbdarea de a citi textul.
pentru textul : tablou cu cadă de baie deTudor, știindu-te un om de litere aprecierea ta mă onorează.
Andu, nici nu știu dacă faci mișto sau vorbești serios. În orice caz ar trebui să scriu mult mai bine. Dar nu este întotdeauna cum îți dorești.
...am bănuit că Beni nu a existat (sau poate există, dar nu-l ştim noi!), dar tot îmi pare rău de el. Nu ştiam de acea deosebire între "uvular" şi "velar". Dacă ea există, cei doi termeni pot rămâne. Referitor la virgulogie, mai există un artificiu pentru cazul în care avem de-a face cu un enunţ mai lung (şi nu numai): după ce conţinutul dintre virgule este eliminat, propoziţia/ fraza care rămâne trebuie să aibă sens.
pentru textul : hamalul deRaluca,
pentru textul : cântec de dragoste depărerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
Sau dialog. Întors în timp, evident. Un nou text concentrat în manieră inedită pe Hermeneia. Frumos!
pentru textul : punct şi încă unul deUn poem care își onorează titlul sprijinit fiind pe o metaforă vizuală de o puternică rezonanță: placenta asta sixtină. Astfel poetul ne întărește credința în arhitectura dorică a a coloanei sale.
pentru textul : Stația de amplificare dePagini