otilia dacă m-ai citi dincolo de pauza de masă... ceea ce nu îndrăznesc nici măcar să gândesc... ai ştii că doamne feri, eu nu fac exces de semne de punctuație!
nicholas, când termini de numărat te rog sună la numărul meu toll free 00-800-812-858
o să-ţi răspundă o voce robotică, you know the drill, apeşi întâi pe 1 pentru engleză sau 2 pentru română apoi urmezi instrucţiunile.
Dacă la urmă spui corect câte litere sunt în poem şi de câte ori s-a repetat fiecare (Fii atent se admite o singură greşeală!) ţi se va plăti factura la gaz sau la electricitate pe luna în curs, alegerea ta, dai la urmă 1-pentru gaz sau 2-pentru electricitate
Ecaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
Mari, Parerea mea e ca, intors pe dos sau nu, poemul are idee si o exprimare rafinata. Desi pe alocuri copilareasca, ii sta bine in hainele astea micute de scoala. Ce nu imi place este acest "sa ne imaginam..." nu are forta de a ma mobiliza sa fac lucrul acela, cred ca o exprimare mai personala ar putea avea darul de a transmite mai mult. In poezia moderna acest "pattern" (model) al perceptiei s-a schimbat destul de mult si nu zic ca trebuie sa ascultam tot ce spune curentul "trendul" dar nici sa fim complet pe dinafara lui, daca nu suntem genii :-) In concluzie, e un poem bun, merita pastrat, eventual revenit ulterior asupra lui, dupa ce anii vor face ceea ce ei stiu sa faca cel mai bine, sa aseze lucrurile la locurile lor. Deci inclusiv in mormant, asta e... Andu
cam infantilă. în umila mea părere. probabil ca text ludic e acceptabil sau poate o parodie vis a vis de îngeri și fluturi (despre care s-a scris, cred eu, ad nauseam).
Mi-a plăcut textul, deși combinat din elemente disparate, dă sentimentul de tot unitar. Și, evident, nu pot să mă simt decât onorat că și unul din titlurile încercărilor mele poetice apare acolo.
Faina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
citesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
In trei puncte: 1. Acest text nu este pe gustul meu , nu am rezonat la el nici macar dupa incercarea de a folosi cheile de citire care mi se par prea mari pentru "usa" aceasta. Este parerea mea. 2."Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă" nu inteleg altceva decat ca ai rasturnat mielul pe spate si i-ai pipait burta calda, asta e!; din "In pielea roz care o imbrăca" inteleg ca era imbracat intr-o piele de culoare roz pentru ca asa e pielea, roz, roz e culoarea pielii, deci cum as putea aprecia asta ca pe o revolta stilistica? "Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia." Ce pot sa inteleg de aici decat ceea ce scrie?! De aceea am numit acest text prozaic. La final incerci o rasturnare dar, tot dupa parerea mea, e nepotrivita. Nu-mi place ideea. Eu cred altceva despre sacrificiu. Subiectiv 100%! 3.Lucia, imi pare rau ca te-ai suparat, e parerea mea la textul tau. Se spune ca daca toata lumea te lauda trebuie sa-ti pui intrebari, daca toata lumea te critica iarasi trebuie sa-ti pui intrebari, dar daca exista pareri contradictorii despre ceea ce faci bucura-te!!! inseamna ca ai creat ceva viu. Toate cele bune ti le doresc.
Poate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
E scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
Am promis că revin, dar să vedeți, plecasem în grabă și m-am îmbrăcat pe scări. Am ajuns la ăia, intru val vârtej, că aveam în minte poezia lui Homer vis-a-vis de ciungii din urma războiului Troiei, că Virgil zicea că acolo nici unul, nici altul, ci poezia a învins, și vreo 6 oameni se uită fix la mine. Îmi strâng decent umbrela cu origine atât de sofisticată de care vă spuneam, stau cât de drept pot cu geanta cu laptop pe umăr, ăia tot fix. Îmi zic, bă, dacă juma de duzină de oameni se uită ciudat la tine, ar trebui să te uiți și tu, și-mi dau seama că nasturii de la sacou îi încheiasem la găicile de la balon. Cum nu stau deloc bine la capitolul prezență de spirit, am îngăimat ceva de genul, știți, tot nasturi se cheamă. Dar au fost amabili și au schițat un zâmbet. Ei, cam atât despre actul existențial, să trecem la lucrurile amuzante:
Așadar, foarte de acord cu Adriana când spune că atunci când poeții au început să se rărească a apărut teoria literaturii ori critica literară ca să-i facă pe alții. La faina asociere cu sunetul și cântarea, ”Carmen”, pe care Sancho le asociază foaaarte interesant unei ”calități a aerului”, și care m-a făcut să iau notițe și să scrijelesc în zid că ”sunetul este implicit legat de Logos și de actualizarea informației Intelectului Prim”, vreau să mai spun că poeta asta care mă intimidează cu lecturile ei, ne face să mergem dincolo de Logos, și tot legat de aer să asociem poezia cu D/duhul, care în mai toate limbile ancestrale se chema ”suflare de vânt”, și ce e poezia altceva decât inspirația suflării?
Va trebui să recunosc că în ziua de azi poezia, chiar mai mult decât religia, a rămas destul de izolată pe ultima baricadă a actului de ”a da formă acelui ceva fără de formă”. Perfect de acord cu distincția pe care tot Adriana o face între imaginație și fantezie, dar n-am înțeles cum e cu fluturele. Eu aș fi zis invers: că tocmai ”fluturele imaginativ” e ”baza” acelor concepte.
Landerul de sky îmi amintește de o super secvență din filmul ”Contact”, unde un om de știință (Jodie Foster) e trimis pe-o altă planetă din altă galaxie și când vede frumusețile de acolo spune: ”nu există cuvinte pentru așa frumusețe,... ar fi trebuit să trimită un poet”. Sky, toate trei laolaltă o vor salva, și numai toate trei, le-ai numit bine.
raluca, ia-o ca un avertisment. asta daca îți dorești cu adevărat să activezi și să postezi pe Hermeneia, și dacă nu cumva confunzi acest loc cu o rețea de interacțiune socială. nu că nu am interacționa ca ființe sociale dar acest loc nu este o rețea de interacțiune socială. deci, te rog să nu mai intri în discuții cu alți comentatori și să nu mai comentezi comentarii. mi-ar place să cred că nu există niciun fel de ambiguitate în ceea ce îți cer mai alesc că este stipulat și în regulament.
subscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
Fiind precizat în Regulament termenul clar 2 luni, cred că cele postate mai înainte de acest termen pot fi postate și aici. Vă citesc cu încântare de ceva vreme, Daniela
tinand cont de titlu, care anunta un discurs lejer, nonsalant si nefinisat, eu zic ca sunt ok acele repetitii in economia textului, ironic si autoironic. iar usile egiptenilor mie imi suna excelent, stiind ca beduinii si cei saraci nu aveau usi ci doar cort. iar citatul din comul meu, cine cunoaste stie...in fine
uite ce a iesit, la sugestiile tale:
L-am visat pe Isus. Era
în Egipt, călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”
Înainte de asta, trăgea cu urechea printre uluci.
Ele înverzeau deîndată, iar din crăpăturile lor
se umflau portocale, lămâi.
Atunci ieșea omul în prag
și-l lua frumușel de-o ureche deoparte:
- Nu ți-e rușine, om bătrân, nu ți-e rușine?
Ia du-te, du-te-ncolo, valea!
Și Isus se ducea, nu zicea nu.
La următoarea intrare, iar își sălta bățul,
își potrivea pe chelie coronița din flori de catus
se bătea peste cămașa de praf,
turna un fir de-apă în cap
îmi făcea cu ochiul și iar
“-I-haaa, i-haaaa!”
Mi-am zis atunci, cu încredere :
“Dacă vine la mine, dacă bate, eu îi deschid:
îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din
tinerețile lui, despre Golgota și toate alea.”
Și a venit Domnul la ușa mea.
Și-am deschis-o.
Dar ușa mea s-a deschis rău,
s-a deschis pe dinăuntru, mă jur.
Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus,
cu miros de lămâi.
Într-o clipă am văzut totul și-am auzit,
am auzit un glas din amvon:
“Pe cine vreți să vi-l dau: pe Isus?
Sau pe el?”
Și omul acela arăta către mine.
Am trântit ușa, am trântit-o.
Pot face asta, mi-am zis. Sunt în vis
Iar de acum înainte, îl iau de urechi.
Îi amintesc de chinurile iadului,
de noi toți.
Și la mama lui îl trimit.
Azi, mi-am amintit visul,
m-am gândit să trec pe la tine, să-ți spun.
Uite, mi-am luat și cactus!
Uite, îți voi spune, uite ce cactus!
Îl trântesc în mijlocul mesei
apoi o iau înspre baie,
să-mi scot nisipul din șlap
să mă spăl pe mâini și să-mi așez părul.
ovYus, e adevarat ce spui in ce priveste Apocalipsa, Ioan si Biserica, dar Daniel s-a adresat confratilor sai. Israelul inca este un popor al lui Dumnezeu, "biserica Vechiului Testament". este tulpina in care am fost altoiti noi. "iar daca unele din ramuri au fost taiate si daca tu, care erai dintr-un maslin salbatic ai fost altoit in locul lor si ai fost facut partas radacinii si grasimii maslinului, nu te fali fata de ramuri. daca te falesti, sa stii ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine... ...daca, deci, alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume si paguba lor a fost o bagatie fata de neamuri, ce va fii plinatatea intoarcerii lor? sa le impletim deci pe amandoua, implinirea profetiilor fiind duala si simultana, in acelasi timp. am alunecat de la psalm la profetie, sa ne ierte profetul!
P. S. Pentru ca ai avut amabilitatea sa-mi oferi argumente mult mai consistente decat ale mele impotriva New Age-ului, daca continuam acum, sau mai tarziu, dialogul, iti voi propune sa te plimb putin prin fizica particulelor elementare (cuantica) si dincolo de ea (in subcuantic). Sperand ca voi fi in stare sa fiu suficient de clar si concis in raport cu cineva care nu a "calcat" inca in aceste teritorii mirifice, ci numai a auzit despre ele. De altfel, cred, ca mi-am ratat sansa. Deoarece, se pare, eram "facut" pentru fizica, avand o intuitie corespunzatoare care difera de una mai abstracta cum e cea pentru matematica; iar daca am priceput cate ceva din matematica, asta se datoreaza faptului ca am privit-o prin prisma fizicii; de care, in particular, nu m-am despartit niciodata, cum nu te desparti (platonic) de prima iubire. Sper ca, in acest fel, sa-ti intorc, intr-o oarecare masura, serviciul facut in legatura cu argumentele furnizate impotriva New Age-ului.
raul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
multumesc pentru lectură și pentru variantă. Din păcate stilul acesta nu mă reprezintă (eu tind spre un lirism al cotidianului, cu exprimări deseori colocviale) și, în același timp, nu face decât să fractureze poemul. Ce-i drept, intervenția dumneavoastră m-a convins să modific primele versuri, în loc de:
Dimineață
aceiași oameni în stație
de parcă un scenograf neinspirat
și-ar așeza de fiecare dată tabloul de grup
pe refugiul îngust.
voi scrie:
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
așează de fiecare dată același tablou de grup
pe refugiul îngust.
în felul acesta am renunțat la niște explicații suplimentare.
rog pe toata lumea sa nu mai puna link-uri spre youtube. daca stii sa pui codul embed bine, daca nu, asta e. nu mai acceptam linkuri asa aruncate aiurea sub texte
Pe la cenacluri mărturisesc sincer, nu prea am umblat. Mi s-a părut ceva asemănător cu globalizarea, adică pierdere de timp și de energie în vederea reducerii tuturor la un numitor comun. Dar să mă asemeni tu cu Vasile Voiculescu sau poate cu Felix Aderca, chiar că este măgulitor pentru mine. Cine zicea că nu ești o drăguță ? Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice! Cît despre text, da, mai este de lucru, mult, dar, am obosit. Toate cele bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
otilia dacă m-ai citi dincolo de pauza de masă... ceea ce nu îndrăznesc nici măcar să gândesc... ai ştii că doamne feri, eu nu fac exces de semne de punctuație!
pentru textul : no echo denicholas, când termini de numărat te rog sună la numărul meu toll free 00-800-812-858
o să-ţi răspundă o voce robotică, you know the drill, apeşi întâi pe 1 pentru engleză sau 2 pentru română apoi urmezi instrucţiunile.
Dacă la urmă spui corect câte litere sunt în poem şi de câte ori s-a repetat fiecare (Fii atent se admite o singură greşeală!) ţi se va plăti factura la gaz sau la electricitate pe luna în curs, alegerea ta, dai la urmă 1-pentru gaz sau 2-pentru electricitate
Ecaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
pentru textul : bandajul meu alb deMari, Parerea mea e ca, intors pe dos sau nu, poemul are idee si o exprimare rafinata. Desi pe alocuri copilareasca, ii sta bine in hainele astea micute de scoala. Ce nu imi place este acest "sa ne imaginam..." nu are forta de a ma mobiliza sa fac lucrul acela, cred ca o exprimare mai personala ar putea avea darul de a transmite mai mult. In poezia moderna acest "pattern" (model) al perceptiei s-a schimbat destul de mult si nu zic ca trebuie sa ascultam tot ce spune curentul "trendul" dar nici sa fim complet pe dinafara lui, daca nu suntem genii :-) In concluzie, e un poem bun, merita pastrat, eventual revenit ulterior asupra lui, dupa ce anii vor face ceea ce ei stiu sa faca cel mai bine, sa aseze lucrurile la locurile lor. Deci inclusiv in mormant, asta e... Andu
pentru textul : Radical din doi decam infantilă. în umila mea părere. probabil ca text ludic e acceptabil sau poate o parodie vis a vis de îngeri și fluturi (despre care s-a scris, cred eu, ad nauseam).
pentru textul : alergie la îngeri deAdrian te citesc de fiecare dată,am ce învăța de la tine așa că revin tot timpul asupra poemelor tale mi-a plăcut și acest poem.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deMi-a plăcut textul, deși combinat din elemente disparate, dă sentimentul de tot unitar. Și, evident, nu pot să mă simt decât onorat că și unul din titlurile încercărilor mele poetice apare acolo.
pentru textul : colaj ludic deFaina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
pentru textul : noname@duende dearanca, te joci cu umbrele. sincer sa fiu nu cred ca stiu sa o intreb. prefer sa o descriu. de data asta. "geometrie descriptiva." cum zici tu
pentru textul : femeia cu umbre decitesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
pentru textul : heaven deIn trei puncte: 1. Acest text nu este pe gustul meu , nu am rezonat la el nici macar dupa incercarea de a folosi cheile de citire care mi se par prea mari pentru "usa" aceasta. Este parerea mea. 2."Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă" nu inteleg altceva decat ca ai rasturnat mielul pe spate si i-ai pipait burta calda, asta e!; din "In pielea roz care o imbrăca" inteleg ca era imbracat intr-o piele de culoare roz pentru ca asa e pielea, roz, roz e culoarea pielii, deci cum as putea aprecia asta ca pe o revolta stilistica? "Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia." Ce pot sa inteleg de aici decat ceea ce scrie?! De aceea am numit acest text prozaic. La final incerci o rasturnare dar, tot dupa parerea mea, e nepotrivita. Nu-mi place ideea. Eu cred altceva despre sacrificiu. Subiectiv 100%! 3.Lucia, imi pare rau ca te-ai suparat, e parerea mea la textul tau. Se spune ca daca toata lumea te lauda trebuie sa-ti pui intrebari, daca toata lumea te critica iarasi trebuie sa-ti pui intrebari, dar daca exista pareri contradictorii despre ceea ce faci bucura-te!!! inseamna ca ai creat ceva viu. Toate cele bune ti le doresc.
pentru textul : Miel la Proțap dePoate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
pentru textul : Haiku deE scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
Virgil, ce este cu versul asta: "un libido pentru binele"?
pentru textul : cea mai mare problemă deMirabile dictu Profetule, tu chiar vii la Iasi? Daca da, apoi nu voi fi tocmai eu acela sa las asa intamplare sa se duca pe apa sambetei... Andu
pentru textul : Mirabile Dictu deSky, e frumos să spui că poezia va salva lumea.
Am promis că revin, dar să vedeți, plecasem în grabă și m-am îmbrăcat pe scări. Am ajuns la ăia, intru val vârtej, că aveam în minte poezia lui Homer vis-a-vis de ciungii din urma războiului Troiei, că Virgil zicea că acolo nici unul, nici altul, ci poezia a învins, și vreo 6 oameni se uită fix la mine. Îmi strâng decent umbrela cu origine atât de sofisticată de care vă spuneam, stau cât de drept pot cu geanta cu laptop pe umăr, ăia tot fix. Îmi zic, bă, dacă juma de duzină de oameni se uită ciudat la tine, ar trebui să te uiți și tu, și-mi dau seama că nasturii de la sacou îi încheiasem la găicile de la balon. Cum nu stau deloc bine la capitolul prezență de spirit, am îngăimat ceva de genul, știți, tot nasturi se cheamă. Dar au fost amabili și au schițat un zâmbet. Ei, cam atât despre actul existențial, să trecem la lucrurile amuzante:
Așadar, foarte de acord cu Adriana când spune că atunci când poeții au început să se rărească a apărut teoria literaturii ori critica literară ca să-i facă pe alții. La faina asociere cu sunetul și cântarea, ”Carmen”, pe care Sancho le asociază foaaarte interesant unei ”calități a aerului”, și care m-a făcut să iau notițe și să scrijelesc în zid că ”sunetul este implicit legat de Logos și de actualizarea informației Intelectului Prim”, vreau să mai spun că poeta asta care mă intimidează cu lecturile ei, ne face să mergem dincolo de Logos, și tot legat de aer să asociem poezia cu D/duhul, care în mai toate limbile ancestrale se chema ”suflare de vânt”, și ce e poezia altceva decât inspirația suflării?
Va trebui să recunosc că în ziua de azi poezia, chiar mai mult decât religia, a rămas destul de izolată pe ultima baricadă a actului de ”a da formă acelui ceva fără de formă”. Perfect de acord cu distincția pe care tot Adriana o face între imaginație și fantezie, dar n-am înțeles cum e cu fluturele. Eu aș fi zis invers: că tocmai ”fluturele imaginativ” e ”baza” acelor concepte.
Landerul de sky îmi amintește de o super secvență din filmul ”Contact”, unde un om de știință (Jodie Foster) e trimis pe-o altă planetă din altă galaxie și când vede frumusețile de acolo spune: ”nu există cuvinte pentru așa frumusețe,... ar fi trebuit să trimită un poet”. Sky, toate trei laolaltă o vor salva, și numai toate trei, le-ai numit bine.
Dar cu pași mici, numai cu pași mici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deraluca, ia-o ca un avertisment. asta daca îți dorești cu adevărat să activezi și să postezi pe Hermeneia, și dacă nu cumva confunzi acest loc cu o rețea de interacțiune socială. nu că nu am interacționa ca ființe sociale dar acest loc nu este o rețea de interacțiune socială. deci, te rog să nu mai intri în discuții cu alți comentatori și să nu mai comentezi comentarii. mi-ar place să cred că nu există niciun fel de ambiguitate în ceea ce îți cer mai alesc că este stipulat și în regulament.
pentru textul : de vorbă cu tine II desubscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
pentru textul : Mişu forever depardon, scuzati, din motive de justificat entuziasm, am comis o greseala, deci urmeza erata: in fata noastra*.
pentru textul : illusio deFiind precizat în Regulament termenul clar 2 luni, cred că cele postate mai înainte de acest termen pot fi postate și aici. Vă citesc cu încântare de ceva vreme, Daniela
pentru textul : casa cu numărul osutășaptezecișicinci detinand cont de titlu, care anunta un discurs lejer, nonsalant si nefinisat, eu zic ca sunt ok acele repetitii in economia textului, ironic si autoironic. iar usile egiptenilor mie imi suna excelent, stiind ca beduinii si cei saraci nu aveau usi ci doar cort. iar citatul din comul meu, cine cunoaste stie...in fine
uite ce a iesit, la sugestiile tale:
L-am visat pe Isus. Era
în Egipt, călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”
Înainte de asta, trăgea cu urechea printre uluci.
Ele înverzeau deîndată, iar din crăpăturile lor
se umflau portocale, lămâi.
Atunci ieșea omul în prag
și-l lua frumușel de-o ureche deoparte:
- Nu ți-e rușine, om bătrân, nu ți-e rușine?
Ia du-te, du-te-ncolo, valea!
Și Isus se ducea, nu zicea nu.
La următoarea intrare, iar își sălta bățul,
își potrivea pe chelie coronița din flori de catus
se bătea peste cămașa de praf,
turna un fir de-apă în cap
îmi făcea cu ochiul și iar
“-I-haaa, i-haaaa!”
Mi-am zis atunci, cu încredere :
“Dacă vine la mine, dacă bate, eu îi deschid:
îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din
tinerețile lui, despre Golgota și toate alea.”
Și a venit Domnul la ușa mea.
Și-am deschis-o.
Dar ușa mea s-a deschis rău,
s-a deschis pe dinăuntru, mă jur.
Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus,
cu miros de lămâi.
Într-o clipă am văzut totul și-am auzit,
am auzit un glas din amvon:
“Pe cine vreți să vi-l dau: pe Isus?
Sau pe el?”
Și omul acela arăta către mine.
Am trântit ușa, am trântit-o.
Pot face asta, mi-am zis. Sunt în vis
Iar de acum înainte, îl iau de urechi.
Îi amintesc de chinurile iadului,
de noi toți.
Și la mama lui îl trimit.
Azi, mi-am amintit visul,
pentru textul : Se făcea că... dem-am gândit să trec pe la tine, să-ți spun.
Uite, mi-am luat și cactus!
Uite, îți voi spune, uite ce cactus!
Îl trântesc în mijlocul mesei
apoi o iau înspre baie,
să-mi scot nisipul din șlap
să mă spăl pe mâini și să-mi așez părul.
imi vine si sa rid. mai bine ii spuneai "bobadilismul"
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deovYus, e adevarat ce spui in ce priveste Apocalipsa, Ioan si Biserica, dar Daniel s-a adresat confratilor sai. Israelul inca este un popor al lui Dumnezeu, "biserica Vechiului Testament". este tulpina in care am fost altoiti noi. "iar daca unele din ramuri au fost taiate si daca tu, care erai dintr-un maslin salbatic ai fost altoit in locul lor si ai fost facut partas radacinii si grasimii maslinului, nu te fali fata de ramuri. daca te falesti, sa stii ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine... ...daca, deci, alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume si paguba lor a fost o bagatie fata de neamuri, ce va fii plinatatea intoarcerii lor? sa le impletim deci pe amandoua, implinirea profetiilor fiind duala si simultana, in acelasi timp. am alunecat de la psalm la profetie, sa ne ierte profetul!
pentru textul : psalm deP. S. Pentru ca ai avut amabilitatea sa-mi oferi argumente mult mai consistente decat ale mele impotriva New Age-ului, daca continuam acum, sau mai tarziu, dialogul, iti voi propune sa te plimb putin prin fizica particulelor elementare (cuantica) si dincolo de ea (in subcuantic). Sperand ca voi fi in stare sa fiu suficient de clar si concis in raport cu cineva care nu a "calcat" inca in aceste teritorii mirifice, ci numai a auzit despre ele. De altfel, cred, ca mi-am ratat sansa. Deoarece, se pare, eram "facut" pentru fizica, avand o intuitie corespunzatoare care difera de una mai abstracta cum e cea pentru matematica; iar daca am priceput cate ceva din matematica, asta se datoreaza faptului ca am privit-o prin prisma fizicii; de care, in particular, nu m-am despartit niciodata, cum nu te desparti (platonic) de prima iubire. Sper ca, in acest fel, sa-ti intorc, intr-o oarecare masura, serviciul facut in legatura cu argumentele furnizate impotriva New Age-ului.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deraul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea demultumesc pentru lectură și pentru variantă. Din păcate stilul acesta nu mă reprezintă (eu tind spre un lirism al cotidianului, cu exprimări deseori colocviale) și, în același timp, nu face decât să fractureze poemul. Ce-i drept, intervenția dumneavoastră m-a convins să modific primele versuri, în loc de:
Dimineață
aceiași oameni în stație
de parcă un scenograf neinspirat
și-ar așeza de fiecare dată tabloul de grup
pe refugiul îngust.
voi scrie:
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
așează de fiecare dată același tablou de grup
pe refugiul îngust.
în felul acesta am renunțat la niște explicații suplimentare.
La bună recitire
pentru textul : O dimineață pe fugă demarynna
şi eu care mă gândeam la modul în care este prezentată ţara despre care se vorbeşte şi cât de mult le pasă unora de ea!
pentru textul : românia lui virgil t -I- derog pe toata lumea sa nu mai puna link-uri spre youtube. daca stii sa pui codul embed bine, daca nu, asta e. nu mai acceptam linkuri asa aruncate aiurea sub texte
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil. denu mă îndoiesc că a fost un cenaclu reușit. regret doar că nu am putut să particip. mai mult decît vă puteți voi imagina.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dePe la cenacluri mărturisesc sincer, nu prea am umblat. Mi s-a părut ceva asemănător cu globalizarea, adică pierdere de timp și de energie în vederea reducerii tuturor la un numitor comun. Dar să mă asemeni tu cu Vasile Voiculescu sau poate cu Felix Aderca, chiar că este măgulitor pentru mine. Cine zicea că nu ești o drăguță ? Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice! Cît despre text, da, mai este de lucru, mult, dar, am obosit. Toate cele bune.
pentru textul : Satul din vale dece e akedia?
pentru textul : engrame depentru intampinare...si ma bucur mult ca aceste cuvinte - mai mult o "respirare" decat poezie - au ajuns catre gandul dumneavoastra.
pentru textul : în sfârşit dePagini