Dragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
citeva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
domnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
ai dreptate Emil. poemul e vechi, din vremurile mele incepatoare in ale scrisului. agreez cu tot ce spui si nu argumentez. astazi insa, o natiune de peste trei sute de milioane de oameni sarbatoresc thanksgivingul, ziua multumirii si nu e rau in ocazii festive, ca aceasta, sa ne aliniem gandurile in directia in care trebuie. poemul e 100% crestin, nu cred ca zgarie urechile celor carora ii este dedicat si eu nu cred ca este eminescian. chiar ca este departe de a fi eminescian. la o audienta mai putin sofisticata cum e cea de pe siturile literare acest poem si altele ca el, pare a fi sofisticat, cu asocieri de cuvinte dincolo de limbajul de casa. unii ma roaga sa si traduc ceea ce scriu... in fine, fiecare cu parerea lui. recunosc in fata voastra simplitatea lui, dar hai sa fim multumitori cand multumirea bate la usa ( when thanksgiving is due ).
Mă bucur, Aranca, pentru trecere și pentru că ai găsit acolo ceva ce ți- a plăcut. Ceva mai mult de data aceasta. Oricum părerea ta este importantă pentru mine și apreciez fiecare trecere a ta pe aici. Însă eu sunt conștientă că nu ne poate plăcea totul și că fiecare poate "vedea" într-un text ceva ce corespunde sau nu cu o latură a sa. Mulțumesc.
Faina ideea de final, credibila si prin aceasta bogata in semnificatii insa parca "năvala" ar putea fi inlocuit cu altceva... de asemenea, epitetul adaugat sanilor parca scade din forta... apoi recursul la copilarie legat de strofa de final ofera o imagine kinky. Ar mai fi facila legatura intre blocul aflat langa calea ferata si faptul ca pe acolo trecea - culmea - un tren. Nu vreau sa fiu critic ci doar iti spun ce percep eu, in calitate de cititor, ca fiind de imbunatatit. Cred ca ideea e buna dar te-ai grabit cu postarea.
Eu as fi inceput cam asa...
în acelasi bloc vechi
pe langa care la răsărit
trece un tren
care-ti face sanii sa tremure
odată cu porțelanurile din vitrina
am sa scriu un poem perfect
ca o cale ferata....
l-am citit cind a aparut prima data aici si mi-a ramas in memorie. nu stiu de ce dar primele strofe ma fac sa ma gindesc la Dumnezeu. exista ceva ce impresioneaza in imprecatiile de la inceput si asta mai ales ca eu nu sint obisnuit ca bobadil sa scrie asa (sau am citit eu prea putine texte de-ale lui) imi suna putin aiurea "o schiță circulară", prea tehnic. finalul cam prea "poetizat". asa prost ca in final scriu numai eu mai bobadile.
ROGVAIV este un acronim provenind de la culorile roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, cu ajutorul căruia se poate reține mai ușor ordinea culorilor din spectrul vizibil.
nu zic ca nu e buna sugestia, dar "am vazut" altfel: nu o simpla alaturare intre un el (eu) si o ea, ci o permanenta monitorizare a acestei "persoane" care se "ascunde" in diverse personaje, doar pentru a nu ma lasa... de izbeliste.
Sapph, finalul e voit scris așa. Imaginile comune se vor un construct pentru ceea ce este finalul. Fiind un experiment, textul nu este unul extraordinar, ci un pas spre cristalizarea unui viitor "stil". Mulțumesc!
Mi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
Adrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
"Barul acesta e înconjurat de apă, iar noi n-avem vâsle." excelent. îmi este greu să îți încadrez textele. e greu să nu le vezi poezie și totuși e greu să le refuzi prozei. începutul însă (Personajele din mine plâng. Personajul din mine plânge.) mi se pare puțin defectuos.
Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
Chiar mi-as dori sa fiu acolo, apreciez intreg acest demers. Poate ca va veni o zi cand vom putea asculta in liniste aceste voci daruite cu har de la Dumnezeu. Pana atunci insa facem fiecare ceeace facem in fiecare zi... ne trecem timpul. Eu de exemplu ma gandesc la Delibes si al sau Lakme ori de cate ori simt ca vreau sa omor pe cineva ca sa-i beau sangele. Andu P.S. E drept, pentru asta e nevoie de doua primadone ;-)
monsieur, că dacă nu, am să mă bag eu pe pagina mneatale, la aşa zisu' poem mihai viteazu şi să vezi ce luptă paşoptistă o să iasă. ia să vedem:
"credința-n sceptre ni s-a preschimbat
azvârlite către fața obosit-a Lunii
ochiul ne-a rămas închis
peste secvența de final
doi bătrâni reprezentați schematic
cu niște bărbi întunecate
pe sub un surâs
parcă desprins de față
luminat într-un suprareal"
ce gângăveală teribilă, incoeribilă, a/poetibilă, etcetera, etcetera mai poate gângăvi un om bătrân ca 'mneata. şi nimeni nu se dă cu spusu şi cu atelieru literar după acel text de mi-mi-mi-minor.
Virgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
Vladimir Negru, nu stiu ce iti asumi tu cind ai spus ce mi-ai spus pe ym, fara nici un fel de bun simt, fara 7 ani de acasa, doar ca ti s-a nazarit...asta sa faci la tine acasa, nu cu mine. Eu nu am fost clona mea si nici LS. Ea a postat dupa ce si-a retras poeziile ei. Nu am incalcat nici un fel de regulament. Si nici altcineva. Nu mi-am asumat poeziile ei, si nici invers. Cit despre exemplul grozav de genul: "imi fac vila in cartierul X", iti comunic ca tipul de anunturi sint standard pentru obtinerea avizului de mediu in vederea eliberarii autorizatiei de construire de catre organele abilitate. mai citeste.
..nu am să uit niciodată urarea făcută cu un an în urmă....
„...e liber la stele...”
azi vin să vi le dăruiesc.excelentă grafică.
sărbători fericite tuturor!
tot aruncându-mi privirile prin toate "cotloanele" site-ului, am descoperit o disfuncționalitate... văd că o poezie are zero citiri(nu contează care anume, bineînțeles...) și este in topul celor mai citite texte... pe ultimul loc e-adevărat. :) totuși... cred că e greșeală. :) dacă are zero citiri nu cred că are ce căuta acolo.
Draga Alma, e o bucurie să văd că reușești să menții în spirit acest cenaclu, și mai ales, să te ocupi și de organizarea lui până în detaliile cele mai delicate. Ție și tuturor celor care stau în spatele acestor evenimente, felicitări! Sper să reușesc să ajung, cu același drag cu care tu ne aștepți :) Cât despre Virgil, zâmbesc gândindu-mă cam cât valorează distanțele în fața poeziei... Felicitări și drum cu lumină de-aici înainte!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sper sa nu pleci de tot. nu suport biletele in usa...
pentru textul : Bilet în ușă deDragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
pentru textul : și zeii plîng deasa e, aceeasi fotografie. au schimbat doar luminozitatea. si-au cerut scuze?
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL deciteva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
pentru textul : 江戸 (Edo) deouch! pot sa jur ca am vazut A.A.A. in loc de yester. probabil e din cauza de multitasking. prea multe monitoare.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deP.S. Si scuze Arancai pentru ca i-am alterat numele, e Marina Nicolaev, voi tine minte de acum incolo Andu
pentru textul : excalibur dedomnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
pentru textul : năvod deai în totalitate dreaptatea celui care citește. îți mulțumesc, Anișoara.
pentru textul : de ce să nu știu depe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
pentru textul : domnul salvează regina deI am sorry. May I say this poem seems real?
pentru textul : As she goes deai dreptate Emil. poemul e vechi, din vremurile mele incepatoare in ale scrisului. agreez cu tot ce spui si nu argumentez. astazi insa, o natiune de peste trei sute de milioane de oameni sarbatoresc thanksgivingul, ziua multumirii si nu e rau in ocazii festive, ca aceasta, sa ne aliniem gandurile in directia in care trebuie. poemul e 100% crestin, nu cred ca zgarie urechile celor carora ii este dedicat si eu nu cred ca este eminescian. chiar ca este departe de a fi eminescian. la o audienta mai putin sofisticata cum e cea de pe siturile literare acest poem si altele ca el, pare a fi sofisticat, cu asocieri de cuvinte dincolo de limbajul de casa. unii ma roaga sa si traduc ceea ce scriu... in fine, fiecare cu parerea lui. recunosc in fata voastra simplitatea lui, dar hai sa fim multumitori cand multumirea bate la usa ( when thanksgiving is due ).
pentru textul : Poemul mulțumirii deMă bucur, Aranca, pentru trecere și pentru că ai găsit acolo ceva ce ți- a plăcut. Ceva mai mult de data aceasta. Oricum părerea ta este importantă pentru mine și apreciez fiecare trecere a ta pe aici. Însă eu sunt conștientă că nu ne poate plăcea totul și că fiecare poate "vedea" într-un text ceva ce corespunde sau nu cu o latură a sa. Mulțumesc.
pentru textul : unei primăveri deMultumesc. Am corectat.
pentru textul : Florin Mugur deFaina ideea de final, credibila si prin aceasta bogata in semnificatii insa parca "năvala" ar putea fi inlocuit cu altceva... de asemenea, epitetul adaugat sanilor parca scade din forta... apoi recursul la copilarie legat de strofa de final ofera o imagine kinky. Ar mai fi facila legatura intre blocul aflat langa calea ferata si faptul ca pe acolo trecea - culmea - un tren. Nu vreau sa fiu critic ci doar iti spun ce percep eu, in calitate de cititor, ca fiind de imbunatatit. Cred ca ideea e buna dar te-ai grabit cu postarea.
Eu as fi inceput cam asa...
în acelasi bloc vechi
pentru textul : tremolo depe langa care la răsărit
trece un tren
care-ti face sanii sa tremure
odată cu porțelanurile din vitrina
am sa scriu un poem perfect
ca o cale ferata....
l-am citit cind a aparut prima data aici si mi-a ramas in memorie. nu stiu de ce dar primele strofe ma fac sa ma gindesc la Dumnezeu. exista ceva ce impresioneaza in imprecatiile de la inceput si asta mai ales ca eu nu sint obisnuit ca bobadil sa scrie asa (sau am citit eu prea putine texte de-ale lui) imi suna putin aiurea "o schiță circulară", prea tehnic. finalul cam prea "poetizat". asa prost ca in final scriu numai eu mai bobadile.
pentru textul : excalibur deROGVAIV este un acronim provenind de la culorile roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, cu ajutorul căruia se poate reține mai ușor ordinea culorilor din spectrul vizibil.
dar rorgvaiv?
apoi aș elimina eliberându-l. doar o opinie.
pentru textul : rogvaiv denu zic ca nu e buna sugestia, dar "am vazut" altfel: nu o simpla alaturare intre un el (eu) si o ea, ci o permanenta monitorizare a acestei "persoane" care se "ascunde" in diverse personaje, doar pentru a nu ma lasa... de izbeliste.
pentru textul : niciodată singur deSapph, finalul e voit scris așa. Imaginile comune se vor un construct pentru ceea ce este finalul. Fiind un experiment, textul nu este unul extraordinar, ci un pas spre cristalizarea unui viitor "stil". Mulțumesc!
pentru textul : Intensitate deMi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
pentru textul : Feminitate sine qua non deAdrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
"Barul acesta e înconjurat de apă, iar noi n-avem vâsle." excelent. îmi este greu să îți încadrez textele. e greu să nu le vezi poezie și totuși e greu să le refuzi prozei. începutul însă (Personajele din mine plâng. Personajul din mine plânge.) mi se pare puțin defectuos.
pentru textul : Temporare deCeea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
Las un semn de apreciere,
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deEugen.
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
pentru textul : linia deChiar mi-as dori sa fiu acolo, apreciez intreg acest demers. Poate ca va veni o zi cand vom putea asculta in liniste aceste voci daruite cu har de la Dumnezeu. Pana atunci insa facem fiecare ceeace facem in fiecare zi... ne trecem timpul. Eu de exemplu ma gandesc la Delibes si al sau Lakme ori de cate ori simt ca vreau sa omor pe cineva ca sa-i beau sangele. Andu P.S. E drept, pentru asta e nevoie de doua primadone ;-)
pentru textul : recital demonsieur, că dacă nu, am să mă bag eu pe pagina mneatale, la aşa zisu' poem mihai viteazu şi să vezi ce luptă paşoptistă o să iasă. ia să vedem:
"credința-n sceptre ni s-a preschimbat
azvârlite către fața obosit-a Lunii
ochiul ne-a rămas închis
peste secvența de final
doi bătrâni reprezentați schematic
cu niște bărbi întunecate
pe sub un surâs
parcă desprins de față
luminat într-un suprareal"
ce gângăveală teribilă, incoeribilă, a/poetibilă, etcetera, etcetera mai poate gângăvi un om bătrân ca 'mneata. şi nimeni nu se dă cu spusu şi cu atelieru literar după acel text de mi-mi-mi-minor.
pentru textul : poem pentru ploaie dece faceti domnu' buricea? ati inceput sa incurcati borcanele?
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deVirgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
pentru textul : Recunoştere in Colentina deVladimir Negru, nu stiu ce iti asumi tu cind ai spus ce mi-ai spus pe ym, fara nici un fel de bun simt, fara 7 ani de acasa, doar ca ti s-a nazarit...asta sa faci la tine acasa, nu cu mine. Eu nu am fost clona mea si nici LS. Ea a postat dupa ce si-a retras poeziile ei. Nu am incalcat nici un fel de regulament. Si nici altcineva. Nu mi-am asumat poeziile ei, si nici invers. Cit despre exemplul grozav de genul: "imi fac vila in cartierul X", iti comunic ca tipul de anunturi sint standard pentru obtinerea avizului de mediu in vederea eliberarii autorizatiei de construire de catre organele abilitate. mai citeste.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian de..nu am să uit niciodată urarea făcută cu un an în urmă....
pentru textul : Sărbători fericite! de„...e liber la stele...”
azi vin să vi le dăruiesc.excelentă grafică.
sărbători fericite tuturor!
tot aruncându-mi privirile prin toate "cotloanele" site-ului, am descoperit o disfuncționalitate... văd că o poezie are zero citiri(nu contează care anume, bineînțeles...) și este in topul celor mai citite texte... pe ultimul loc e-adevărat. :) totuși... cred că e greșeală. :) dacă are zero citiri nu cred că are ce căuta acolo.
pentru textul : ultimele modificări pe site deDraga Alma, e o bucurie să văd că reușești să menții în spirit acest cenaclu, și mai ales, să te ocupi și de organizarea lui până în detaliile cele mai delicate. Ție și tuturor celor care stau în spatele acestor evenimente, felicitări! Sper să reușesc să ajung, cu același drag cu care tu ne aștepți :) Cât despre Virgil, zâmbesc gândindu-mă cam cât valorează distanțele în fața poeziei... Felicitări și drum cu lumină de-aici înainte!
pentru textul : Mirabile Dictu dePagini