ideea îmi place pentru că mă surprinde. nu m-a privit de loc aici ai un typo (deloc)
chiar și duritatea unor expresii ori sintagme se pliază bine pe motivul poemului, care este un poem bun.
nici nu mai era nevoie de ultimul vers. ai scris suficient despre starea de păianjen, despre singurătate în starea acesta de a ţese ceva spre a uita de substituiri, linişte şi alte dovezi de însingurare...
bakemono_ella, observ ca din nou incalci regulamentul. De data asta in ce priveste folosirea facilitatii de a comenta un text. te rog sa percepi aceste rinduri ca un ultim avertisment. la urmatoarea incalcare a regulamentului nu va mai exista nici un avertisment ci suspendarea contului pe hermeneia
nicholas , multumesc pentru atentionari, impresie.
cu timpurile, nu stiu, asa mi se pare mie ca merge mai bine., dar nu pot sa bag mana in foc.
de asemenea mai omit virgule, pentru curgere.
si e mult alcool, pentru ca am dorit asa accentuarea prin repetitia cuvantului.
si catelul, nu exista in realitate?.. ba da :)
Asta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
de acord cu antecomentatorii mei. un text cu porțiuni memorabile dar cu început și fluență confuză. am observat că se fac filme indie în ultima vreme în stilul acesta. de aceea nu mă pot decide dacă toată cromatica asta vintage de polaroid este o greșeală sau este o artă.
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
hanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
Textul are nostalgie şi o tristeţe parcă nedesluişită. Cred că asta e miza textului.
Mi se pare că experimentezi fraza scurtă. A ieşit destul de ok. Şi mi se mai pare că e puţină biografie aici.
„ce sunt eu pentru barca asta
sau pentru apa în care înot
încă nu știu” - timpul între așteptare cuminte a dezvăluirii și proiectul căutării sensului, stare lucidă a unuia care a înțeles că nu știe „încă”, omenescul între plutirea în „siguranță” și „aruncarea” în apă. tare îmi plăcu! numa de bine!
Eu zic să renunți la versificație de tot. Și mai zic să renunți la practica asta de a pune texte și apoi a le șterge. Și asta nu e valabil numai pentru tine. Eu zic că sîntem oameni mari. Adică maturi. Adică facem un text, îl recitim, îl corectăm, îl edităm, ne asigurăm că ne rerezintă. Și acum și eventulal peste zece ani. Și apoi îl postăm. Nu ne jucăm. Că dacă ne jucăm, există site-uri unde te poți juca. Dar nu aici. Aici am ales în mod deliberat să nu îngrădesc drepturile membrilor Hermeneia. Dar dacă observ o tendință de joacă sau neseriozitate probabil că va trebui să adopt o soluție care să contracareze asta.
Mircea, cred ca aici abuzezi de un simbol puternic (paingul) si nu reusesti decat sa il dai pe frunza taiata la caini. Poemul tau mi se pare mie sau seamana a revolta? Daca am dreptate, atunci musai i-ar prinde bine o alta forma decat aceasta. Iar "poeme scrise delirand" au scris multi poeti adevarati, nu vreau sa tin partea nimanui, insa poezia este uneori si un delir. De fapt eu nu stiu ce este poezia, stiu insa ce NU este. Nu este in niciun caz o idee fixa. Te astept cu texte in care sa spui, asa cum stii mai bine, ce ai tu de spus... si lasa-i pe altii in delirul lor. Te voi citi mereu cu atentie. Andu
Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
mult, mult umor - sensuri dezvelite/invelite, ca un joc de raze peste picior de cireș ludicul frunzișului de versuri și rime alandala - la fel, spiritual, ironic și poate și auto - întru panaceul cailor putere & verzi felicitari, "storsul creierilor" nu fuse-n zadar
aranca - "poezie simpla ca un copac lasat la marginea timpului " frumos zici tu ... daca ma gandesc la copacul acela cu iluzii, ingerii doar asteapta un semn... intr-o zi se vor trezi, ne vor aseza cate-o pereche de aripi pe locul ranilor deschise si iarba bucuriei ne va creste iarasi visul... iar cartea cu ingeri se va scrie dinspre sfarsit inspre inceput...
Îmi place textul tău, pentru că prin titlu sugerezi ideea și pentru simplitatea lui. Estetic e reușit, iar expresia de slang de la sfârșit "îl fac la buzunare" updatează plăcut prospețimea imaginii. Faptul că verbul "zâmbesc" este asociat cu o imprecație ușoară și cu o senzație antagonică dă bine! Al...naibi de bine:)! O părere. cu sympatheia, yester p.s. remarc șarpele ce mușcă divin, de trei ori; faină antagonie! Sau mă înșel?:)
... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
Costa, sa nu te superi pe mine...dar nu cred ca acesta este un eseu. E o alegorie destul de frumoasa - desi, spre final, ma dusese cu gandul la caracterizarea nativului dintr-o zodie inchipuita, transmisa duminica la TV de astrologul maselor largi; ia uite: "Dacă din orice motiv ea le scapă, vîntul îi va purta prin văzduh într-un loc îndepărtat unde, ei se vor așeza, își vor găsi altă ancoră și se vor înălța din nou. Sunt determinați în orice și-ar dori să facă, iar eșecurile nu fac decît să-i încetinească. Ei vor totul și nimic. Au ceea ce au descoperit doar ei și dacă vei înțelege secretul lor, poți deveni și tu unul." Insa de la alegorie la eseu de e cale luuunga si intzelenita - ca sa nu mai vorbim de directie. fii bun si schimba incadrarea textului.
pai cred ca ar fi fost previzibil sa apas pe pedala psihanalizei. visul e un simplu pretext. de fapt, ca cititor visul nu e verificabil, nu importa adica daca am visat sau nu. iar pt universul poetic, cu atat mai putin. tot ce real este vis si tot ce e vis este real. cred ca de aici ar trebui plecat. dar fireste, eu doar scriu, nu sunt stapanul cititorului. de aceea, din pacate sau din fericire, textele mele presupun o intimitate si o atentie aparte cu lectorul. apoi, vorbim, bem, servim un piscot...
deci, "en garde si filosofie", dupa cum spunea un mare poet al zilelor noastre...
eu aș renunța le chestia cu nuca de cocos unele expresii par putin cam prafuite iar tavalitul prin smoala mi se pare putin cam absurd. cred însă că idee e bună și poate fi dezvoltată
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ideea îmi place pentru că mă surprinde. nu m-a privit de loc aici ai un typo (deloc)
pentru textul : sequoia I dechiar și duritatea unor expresii ori sintagme se pliază bine pe motivul poemului, care este un poem bun.
Nicoleta Grădinaru, mulțumesc pentru sugestii. Te mai aștept
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele denici nu mai era nevoie de ultimul vers. ai scris suficient despre starea de păianjen, despre singurătate în starea acesta de a ţese ceva spre a uita de substituiri, linişte şi alte dovezi de însingurare...
pentru textul : păianjen debakemono_ella, observ ca din nou incalci regulamentul. De data asta in ce priveste folosirea facilitatii de a comenta un text. te rog sa percepi aceste rinduri ca un ultim avertisment. la urmatoarea incalcare a regulamentului nu va mai exista nici un avertisment ci suspendarea contului pe hermeneia
pentru textul : Crepuscul denicholas , multumesc pentru atentionari, impresie.
pentru textul : electric - poeme de iarnă decu timpurile, nu stiu, asa mi se pare mie ca merge mai bine., dar nu pot sa bag mana in foc.
de asemenea mai omit virgule, pentru curgere.
si e mult alcool, pentru ca am dorit asa accentuarea prin repetitia cuvantului.
si catelul, nu exista in realitate?.. ba da :)
Asta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
pentru textul : tăceri deputernică această capacitate de a sugera... iar tehnic e impecabil, ca întotdeauna Vlad.
pentru textul : perpetuum mobile (II) defain!
de acord cu antecomentatorii mei. un text cu porțiuni memorabile dar cu început și fluență confuză. am observat că se fac filme indie în ultima vreme în stilul acesta. de aceea nu mă pot decide dacă toată cromatica asta vintage de polaroid este o greșeală sau este o artă.
pentru textul : Ruleta rusească deAltfel altfel spus, nu cred că "ar trebui" are calitate imperativă, ci estetică.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? dee un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
pentru textul : Haiku dehanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deTextul are nostalgie şi o tristeţe parcă nedesluişită. Cred că asta e miza textului.
pentru textul : anii aceia deMi se pare că experimentezi fraza scurtă. A ieşit destul de ok. Şi mi se mai pare că e puţină biografie aici.
Iata o poezie "de stare". Un delir perfect controlat poetic.
pentru textul : femeia cu papagali de„ce sunt eu pentru barca asta
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul desau pentru apa în care înot
încă nu știu” - timpul între așteptare cuminte a dezvăluirii și proiectul căutării sensului, stare lucidă a unuia care a înțeles că nu știe „încă”, omenescul între plutirea în „siguranță” și „aruncarea” în apă. tare îmi plăcu! numa de bine!
Eu zic să renunți la versificație de tot. Și mai zic să renunți la practica asta de a pune texte și apoi a le șterge. Și asta nu e valabil numai pentru tine. Eu zic că sîntem oameni mari. Adică maturi. Adică facem un text, îl recitim, îl corectăm, îl edităm, ne asigurăm că ne rerezintă. Și acum și eventulal peste zece ani. Și apoi îl postăm. Nu ne jucăm. Că dacă ne jucăm, există site-uri unde te poți juca. Dar nu aici. Aici am ales în mod deliberat să nu îngrădesc drepturile membrilor Hermeneia. Dar dacă observ o tendință de joacă sau neseriozitate probabil că va trebui să adopt o soluție care să contracareze asta.
pentru textul : Teenage angst deMircea, cred ca aici abuzezi de un simbol puternic (paingul) si nu reusesti decat sa il dai pe frunza taiata la caini. Poemul tau mi se pare mie sau seamana a revolta? Daca am dreptate, atunci musai i-ar prinde bine o alta forma decat aceasta. Iar "poeme scrise delirand" au scris multi poeti adevarati, nu vreau sa tin partea nimanui, insa poezia este uneori si un delir. De fapt eu nu stiu ce este poezia, stiu insa ce NU este. Nu este in niciun caz o idee fixa. Te astept cu texte in care sa spui, asa cum stii mai bine, ce ai tu de spus... si lasa-i pe altii in delirul lor. Te voi citi mereu cu atentie. Andu
pentru textul : Moartea păianjenului deşi eu care mă dădeam de ceasul morţii ptr o măgulire. just kiddin'.
pentru textul : i really don't think that i care demerci Adriana, către planeta "maricica", repede, repede,dar eu mă pregăteam de teză, să văd ce fac acolo :)
pentru textul : poem orb dePoate că textul ar trebui îmbunătățit acum având în vedere datele suplimentare. Subiectul mi se pare că merită o mai mare atenție.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deerr: comentariul
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deAlma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
pentru textul : negru ascuns demult, mult umor - sensuri dezvelite/invelite, ca un joc de raze peste picior de cireș ludicul frunzișului de versuri și rime alandala - la fel, spiritual, ironic și poate și auto - întru panaceul cailor putere & verzi felicitari, "storsul creierilor" nu fuse-n zadar
pentru textul : Cai verzi pe pereți dearanca - "poezie simpla ca un copac lasat la marginea timpului " frumos zici tu ... daca ma gandesc la copacul acela cu iluzii, ingerii doar asteapta un semn... intr-o zi se vor trezi, ne vor aseza cate-o pereche de aripi pe locul ranilor deschise si iarba bucuriei ne va creste iarasi visul... iar cartea cu ingeri se va scrie dinspre sfarsit inspre inceput...
pentru textul : copacul cu iluzii deChiar e frumoasă poezia
pentru textul : Brânduşă de toamnă deÎmi place textul tău, pentru că prin titlu sugerezi ideea și pentru simplitatea lui. Estetic e reușit, iar expresia de slang de la sfârșit "îl fac la buzunare" updatează plăcut prospețimea imaginii. Faptul că verbul "zâmbesc" este asociat cu o imprecație ușoară și cu o senzație antagonică dă bine! Al...naibi de bine:)! O părere. cu sympatheia, yester p.s. remarc șarpele ce mușcă divin, de trei ori; faină antagonie! Sau mă înșel?:)
pentru textul : Drumul mătăsii de... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
pentru textul : cuvintele sînt deCosta, sa nu te superi pe mine...dar nu cred ca acesta este un eseu. E o alegorie destul de frumoasa - desi, spre final, ma dusese cu gandul la caracterizarea nativului dintr-o zodie inchipuita, transmisa duminica la TV de astrologul maselor largi; ia uite: "Dacă din orice motiv ea le scapă, vîntul îi va purta prin văzduh într-un loc îndepărtat unde, ei se vor așeza, își vor găsi altă ancoră și se vor înălța din nou. Sunt determinați în orice și-ar dori să facă, iar eșecurile nu fac decît să-i încetinească. Ei vor totul și nimic. Au ceea ce au descoperit doar ei și dacă vei înțelege secretul lor, poți deveni și tu unul." Insa de la alegorie la eseu de e cale luuunga si intzelenita - ca sa nu mai vorbim de directie. fii bun si schimba incadrarea textului.
pentru textul : Zmeii văzduhului depai cred ca ar fi fost previzibil sa apas pe pedala psihanalizei. visul e un simplu pretext. de fapt, ca cititor visul nu e verificabil, nu importa adica daca am visat sau nu. iar pt universul poetic, cu atat mai putin. tot ce real este vis si tot ce e vis este real. cred ca de aici ar trebui plecat. dar fireste, eu doar scriu, nu sunt stapanul cititorului. de aceea, din pacate sau din fericire, textele mele presupun o intimitate si o atentie aparte cu lectorul. apoi, vorbim, bem, servim un piscot...
deci, "en garde si filosofie", dupa cum spunea un mare poet al zilelor noastre...
pentru textul : Se făcea că... dedate biografice despre scriitorul Bujor Nedelcovici se pot gasi pe internet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bujor_Nedelcovici.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » deeu aș renunța le chestia cu nuca de cocos unele expresii par putin cam prafuite iar tavalitul prin smoala mi se pare putin cam absurd. cred însă că idee e bună și poate fi dezvoltată
pentru textul : O fiară desăvârșită dePagini