chiar reușit textul. de la început pînă la sfîrșit. mai aștept texte din acestea. mi-ar fi greu să punctez numai un singur lucru care mi-a plăcut. aș avea sentimentul că le-aș trăda pe celelalte. e fascinant să văd ce bine scrii în românește știind ce bine scrii în engleză.
interesant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
pare o pictura suprarealista ce se maturizeaza incet pe parcursul unei zile, de la un rasarit imperfect transfigurat in altceva, "soarele se ridică din pămînt ca un pește mirositor și roșu își scoate cuiele din burtă unul cîte unul zdrențuindu-se" menit sa isi redobindeasca alte repere, dintr-o lume a subconstientului, cu aspru accent freudian... si daca dincolo de aceste amprente nu este nimic, nici macar o rascruce a apelor ci numai crevase ale icebergurilor? sufletul ca o caruta de gheata...aceste iceberguri necunoscute...
formal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
Eu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
Aici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
Versuri întinse ca liniștea mării: "prennent les sons indéfinis des sortilèges d’autrefois", eufonic vorbind, captând lentoarea vocalelor. Ai această priză pe care alții o construiesc artificial. Apoi stările acestea limita, între "l’océan hibernant" și "la porte aux flammes" dau forță poemului. Superbă imagine:seule l’instance des papillons écrit en blanc "seule l’instance des papillons écrit en blanc"
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
Am citit în fine acest lung șir de comentarii până la capăt și vă mulțumesc pentru că m-ați surprins cu această transformare a unei banale replici într-un adevărat 'chain-reaction'.
În rest, ce am citit mai sus mi se pare bulshit (scuze) pentru că nu așa văd eu pamfletul, pentru că prestația de aici a lui aalizei mi se pare aceea a unui infatuat și chiar nu vreau să mă justific.
Mai mult, toți cei care au scris aici făcând mișto de mine (în frunte cu aalizei) sunt membri vechi pe Hermeneia și își permit să se distreze cu mine și cu postura mea de newcomer.
Și dacă Dvs. domnule Titarenco nu sesizați jignirea adusă mie prin asocierea imaginii mele cu un pachet de margarină și continuați să susțineți că acesta este doar un pamflet, nu văd cum un membru nou pe Hermeneia (așa ca mine) poate fi apărat de abuzurile editorilor Dvs. care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor, cum ar fi să pamfleteze comentariile în loc să le amendeze sau să le răspundă.
Strâmbă chestie nu credeți domnule Titarenco?
Margas
wow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
poate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.
Am citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
din cripta mea se aude ciudat acel "vom tace" și cvasi-alăturarea turmă-plutire... chiar de aș fi preferat "într-un vals" sper într-o revenire pe text, fiindcă e păcat de idee.
mie mi-a plăcut textul iar tehnica cred că se mai poate corecta pe parcurs. nu cred ca trebuie să facem prea mare dramă și nici să țintim spre perfecțiuni. măcar și pentru simplul motiv că ele nu sînt reale. nu există probabil decît în manualul de proză al lui adrian. oamenii sînt zmunciți. vorbesc încurcat și gîndesc și mai încurcat. iar tinerii o fac chiar mai abitir decît ăia mai puțin tineri. de aceea mie textul mi se pare „plauzibil”. poate chiar prea... „plauzibil”. interesant, adrian nu acuză de clișeism dar masha se simte cu musca pe căciulă și se autoincriminează. întorsătura asta mi s-a părut chiar mai interesantă decît lipsa de intrigă a textului. deci, se pare că masha știe ce spune. „gura păcătosului adevăr grăiește”. tocmai de aceea cred că misandrismul acesta (oarecum voalat) al mashei trebuie ținut mai din frîu. sau poate strunit cu nuanțe. ca să nu plictisească. dar scriitura ca încercare îmi place. a reușit să mă țină atent. ș i n u a r e ș c o l ă r i s m e !! numai și pentru asta și are votul meu. atît de multă proză scrisă cu radiera am citit că fac alergie de acum. deci asta e bine. dar așteptăm mai multe nuanțe și ceva intrigă, miză, dilemă, eventual dublu înțeles. și las-o mai moale cu sărăcia studentului român ca am înțeles. nimic nu deranjează mai mult ca extremele. fie studentul român care nu mai are bani decît pentru o bere, fie studentul român care își ia notițe pe iPad. chiar nu mai există și oameni normali, cu drame de mijloc, cu frici meschine, cu speranțe mic-burgeze?
Controversa iscata de titlul pe care l-am dat acestui fragment ma bucura, cu atat mai mult cu cat face parte dintr-o carte (placheta) aparuta in 2004 si nimeni din Romania (sau din alta parte) nu s-a sesizat in privinta "greselii" expresiei. Polemica Dvs. face dovada unor minti sclipitoare si cred ca orice autor ar fi fericit sa beneficieze de o astfel de atentie. In fond, greseala ori nu, volumul intreg, cu tot cu titlu, reprezinta o aparitie editoriala de care eu sunt raspunzator. As putea spune ca "Apocalipsa dupa Dancus", asa cum a fost formulat ca titlu, e o licenta poetica si as scapa de orice responsabilitate - dar nu. Nu este neaparat o licenta poetica. Daca am scris "dupa Dancus" am facut-o dintr-un motiv care, cel putin pentru mine, e limpede. Orice dezbatere, insa, e benefica, mai ales daca este creata de oameni instruiti si culti. Va multumesc pentru atentia pe care o acordati lucrarilor mele. Cu stima pentru amandoi, Dancus
Virgil, poate că ai dreptate, poate că sunt un fel de autor sortit să se remarce sau să nu se remarce prin eclecticism sau prin altceva. Eu am scris încercând să scriu mai bine, atâta tot, dacă am reuşit mai bine de data asta, îmi pare bine.
Andu şi tu mă surprinzi, chiar dacă nu este chiar politicos din partea ta :) În definitiv, autor sau nu, sunt încă un om viu, ai fi putut să nu mă eviţi, mai ales dacă scrii comentariu la textul meu, şi să mi te adresezi direct. Abia azi mi-am dat seama că avem nume asemănătoare...(dacă bunicul meu nu şi-ar fi schimbat numele cum mi s-a spus odată că a făcut, am fi fost poate la fel). Dar eu ţi-am răspuns fiindcă îmi pare bine că eşti surprins într-un mod interesant.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ieși* chiar..
pentru textul : Amantă spirituală dechiar reușit textul. de la început pînă la sfîrșit. mai aștept texte din acestea. mi-ar fi greu să punctez numai un singur lucru care mi-a plăcut. aș avea sentimentul că le-aș trăda pe celelalte. e fascinant să văd ce bine scrii în românește știind ce bine scrii în engleză.
pentru textul : Apucîndu-l de falcă demarea i-a fost lui Ovidiu cel mai larg și inutil orizont din care se țeseau chinuitoarele răsărituri spre niciun mâine
pentru textul : Ovidiu mi-a zis deHeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeei felicitaari!!! Ma bucur nespus, e o veste fantastica!!!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deLuminita, multumesc de apreciere. Acesta este doar un preludiu...:) Corina
pentru textul : Doar femeie deerată: noi înșine
pentru textul : spitalul de fluturi delumea se schimbă singură. noi doar constatăm şi ne pufneste plînsul. ca la ştirile proş-ti-vi. demenţial de eco...să moară morcovii don' Gorun!
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deinteresant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
pentru textul : După Pompei depare o pictura suprarealista ce se maturizeaza incet pe parcursul unei zile, de la un rasarit imperfect transfigurat in altceva, "soarele se ridică din pămînt ca un pește mirositor și roșu își scoate cuiele din burtă unul cîte unul zdrențuindu-se" menit sa isi redobindeasca alte repere, dintr-o lume a subconstientului, cu aspru accent freudian... si daca dincolo de aceste amprente nu este nimic, nici macar o rascruce a apelor ci numai crevase ale icebergurilor? sufletul ca o caruta de gheata...aceste iceberguri necunoscute...
pentru textul : delirice III deformal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
pentru textul : Unde-s oare marile povesti? destrange face of the rain..........
pentru textul : Strange face of love denu, Luminița, este sarcasm! nu este rupt de context!
pentru textul : city of angels debine zis, termen medical, Eugen. mulțumesc de trecere, sublinieri și aprecieri.
pentru textul : jurnaliana desorry, n-am stiut!
pentru textul : dialog în tâlcuri deEu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
pentru textul : Da (Vinci) deAici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
rectificare: 3) metafora "genunchii fluturilor" a mai fost folosita de mine citeodata (in alte poezii)
pentru textul : septicemia memoriei deVersuri întinse ca liniștea mării: "prennent les sons indéfinis des sortilèges d’autrefois", eufonic vorbind, captând lentoarea vocalelor. Ai această priză pe care alții o construiesc artificial. Apoi stările acestea limita, între "l’océan hibernant" și "la porte aux flammes" dau forță poemului. Superbă imagine:seule l’instance des papillons écrit en blanc "seule l’instance des papillons écrit en blanc"
pentru textul : tes yeux amers desapphire, rog să dispară titlul poemei mele de la "texte recomandate"!
pentru textul : Moderator pe hermeneia deDe ce nu apare în pagina "Hermeneia"? Sunt greşeli?
pentru textul : poemul care nu are încă un nume frumos deacest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deMie imi place versul "in capcana". O alaturare de cuvinte nu intotdeauna formeaza un vers.
pentru textul : ascunzişul din urmă deAm citit în fine acest lung șir de comentarii până la capăt și vă mulțumesc pentru că m-ați surprins cu această transformare a unei banale replici într-un adevărat 'chain-reaction'.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deÎn rest, ce am citit mai sus mi se pare bulshit (scuze) pentru că nu așa văd eu pamfletul, pentru că prestația de aici a lui aalizei mi se pare aceea a unui infatuat și chiar nu vreau să mă justific.
Mai mult, toți cei care au scris aici făcând mișto de mine (în frunte cu aalizei) sunt membri vechi pe Hermeneia și își permit să se distreze cu mine și cu postura mea de newcomer.
Și dacă Dvs. domnule Titarenco nu sesizați jignirea adusă mie prin asocierea imaginii mele cu un pachet de margarină și continuați să susțineți că acesta este doar un pamflet, nu văd cum un membru nou pe Hermeneia (așa ca mine) poate fi apărat de abuzurile editorilor Dvs. care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor, cum ar fi să pamfleteze comentariile în loc să le amendeze sau să le răspundă.
Strâmbă chestie nu credeți domnule Titarenco?
Margas
intuitiv e doar la tine, Margas! mulțumesc!
pentru textul : încep să smulg crini din televizor deas taia altfel versurile in prima strofa:
"renii ies la pascut norii
rumega miazanoaptea"
(desi e cam rârâit fragmentul asta...)
mi-a placut finalul, e ironic si crud :)
pentru textul : entelehie dewow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.
Am citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers dedin cripta mea se aude ciudat acel "vom tace" și cvasi-alăturarea turmă-plutire... chiar de aș fi preferat "într-un vals" sper într-o revenire pe text, fiindcă e păcat de idee.
pentru textul : ball masque demie mi-a plăcut textul iar tehnica cred că se mai poate corecta pe parcurs. nu cred ca trebuie să facem prea mare dramă și nici să țintim spre perfecțiuni. măcar și pentru simplul motiv că ele nu sînt reale. nu există probabil decît în manualul de proză al lui adrian. oamenii sînt zmunciți. vorbesc încurcat și gîndesc și mai încurcat. iar tinerii o fac chiar mai abitir decît ăia mai puțin tineri. de aceea mie textul mi se pare „plauzibil”. poate chiar prea... „plauzibil”. interesant, adrian nu acuză de clișeism dar masha se simte cu musca pe căciulă și se autoincriminează. întorsătura asta mi s-a părut chiar mai interesantă decît lipsa de intrigă a textului. deci, se pare că masha știe ce spune. „gura păcătosului adevăr grăiește”. tocmai de aceea cred că misandrismul acesta (oarecum voalat) al mashei trebuie ținut mai din frîu. sau poate strunit cu nuanțe. ca să nu plictisească. dar scriitura ca încercare îmi place. a reușit să mă țină atent. ș i n u a r e ș c o l ă r i s m e !! numai și pentru asta și are votul meu. atît de multă proză scrisă cu radiera am citit că fac alergie de acum. deci asta e bine. dar așteptăm mai multe nuanțe și ceva intrigă, miză, dilemă, eventual dublu înțeles. și las-o mai moale cu sărăcia studentului român ca am înțeles. nimic nu deranjează mai mult ca extremele. fie studentul român care nu mai are bani decît pentru o bere, fie studentul român care își ia notițe pe iPad. chiar nu mai există și oameni normali, cu drame de mijloc, cu frici meschine, cu speranțe mic-burgeze?
pentru textul : un cartuș și o nebună deControversa iscata de titlul pe care l-am dat acestui fragment ma bucura, cu atat mai mult cu cat face parte dintr-o carte (placheta) aparuta in 2004 si nimeni din Romania (sau din alta parte) nu s-a sesizat in privinta "greselii" expresiei. Polemica Dvs. face dovada unor minti sclipitoare si cred ca orice autor ar fi fericit sa beneficieze de o astfel de atentie. In fond, greseala ori nu, volumul intreg, cu tot cu titlu, reprezinta o aparitie editoriala de care eu sunt raspunzator. As putea spune ca "Apocalipsa dupa Dancus", asa cum a fost formulat ca titlu, e o licenta poetica si as scapa de orice responsabilitate - dar nu. Nu este neaparat o licenta poetica. Daca am scris "dupa Dancus" am facut-o dintr-un motiv care, cel putin pentru mine, e limpede. Orice dezbatere, insa, e benefica, mai ales daca este creata de oameni instruiti si culti. Va multumesc pentru atentia pe care o acordati lucrarilor mele. Cu stima pentru amandoi, Dancus
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deVirgil, poate că ai dreptate, poate că sunt un fel de autor sortit să se remarce sau să nu se remarce prin eclecticism sau prin altceva. Eu am scris încercând să scriu mai bine, atâta tot, dacă am reuşit mai bine de data asta, îmi pare bine.
pentru textul : Pe Volga liniştită deAndu şi tu mă surprinzi, chiar dacă nu este chiar politicos din partea ta :) În definitiv, autor sau nu, sunt încă un om viu, ai fi putut să nu mă eviţi, mai ales dacă scrii comentariu la textul meu, şi să mi te adresezi direct. Abia azi mi-am dat seama că avem nume asemănătoare...(dacă bunicul meu nu şi-ar fi schimbat numele cum mi s-a spus odată că a făcut, am fi fost poate la fel). Dar eu ţi-am răspuns fiindcă îmi pare bine că eşti surprins într-un mod interesant.
Pagini