... e incitantă abordarea ta , Călin, iar de vreme ce unii ca noi o aprobăm trebuie să o și argumentăm. oare câți români și de câte ori se gândesc la cei ce nu mai pot zâmbi printre noi? cam aceasta e întrebarea. eu sunt perfect de acord cu tine. nici pentru mine nu au murit. dar suntem... doi:)! noi și Mausolelul care a ieșit demult din vara lui 1917. mulțam de companie. cu drag, paul
Întâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
îți respect părerea, Adriana, pentru că îmi place să cred că e reciprocă atitudinea. și nu o fac la modul: câte bordeie atâtea obiceiuri. zi faină să ai!
andu, o sa raman prin zona un timp nedefinit, acum ca ti-am pipait manseta scrobita plina de solicitudine. sa fie primit, mmoncher. fireste ca suntem geniali toti 3. btw, am ramas la cacharel. acopera mirosul de transpiratie. :)
Citez, din anunțul de mai sus: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare." Acest anunț este postat pe 1 ianuarie și specifică faptul că, timp de 2 luni, se menține regula exclusivității textelor sau așa am înțeles eu. Acest text: http://www.hermeneia.com/proza/80/ este postat pe 2 ianuarie pe Hermeneia și pe 3 ianuarie pe alt site. Am atenționat conducerea Hermeneia în mai multe rânduri (încă de pe 3 ianuarie), însă nu mi s-a dat nici un răspuns și nu s-a luat nici o măsură, conform Regulamentului. În plus, textul apare pe prima pagină. În speranța că este de vină căsuța mea de email, prin netrimiterea mesajelor, rog să se aplice Regulamentul, fie el și provizoriu.
Mulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
Rezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
"acoarelă "... daca nu e vorba despre vreo floare despre care nu am auzit cred ca se scrie "acuarela". In strofa finala parca parca reusesti sa transmiti ceva dar imaginile nu par defel veridice.
imi place universul bonsai al copilariei...sa stii ca am scris mai multe povesti si poezii pentru ei.. multumesc pentru atentia si aprecierea ta ... ioi, ma duc sa schiu... ca un iepure de angora ce sunt....
Paule,
Nu știu dacă tu trăiești de pe urma a ceea ce scrii, pot doar presupune că nu, pentru că așa-s vremurile. Eu clar nu, mărturisesc sincer, deci ideea cu băgarea în seamă pică brutal, nu vreau să fiu băgat în seamă de către oameni care nu-mi dau un șfanț. Clar? Recunosc că fac teatru uneori, dar asta are alte conotații, sper că pricepi diferențele.
Poate că tu însă vrei să fii băgat în seamă și dacă e așa caută-ma că am ceva bani de sponsorizare pentru tinere speranțe. Oricum pentru a face un pas înainte cred că ar trebui să părăsești Tecuciul natal, să îți aduni bagajul și să părăsești, așa, pur-și-simplu Tecuciul.
Un fel de leaving las vegas dacă vrei. Leaving Tecuci ai putea să intitulezi filmul plecării tale din Tecuci, e doar o sugestie desigur
aici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
Textul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
mie dimpotrivă, mi s-a părut melodramatică și previzibilă chestia cu „lumea era pe atunci lapte dulce și-ncăpea într-un sân.”. La urma urmei la ce lume să te gîndești la trei luni? În schimb m-a fascinat încă de cînd am citit ”despre stelele care curg în fântâni” precum și ”a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc” dar mai ales întregul fantastic al nopții de douăzeci de ani cînd ” va strânge paharele și se va preface-n lupoaică să strivească iar cerul în colți” după ce în prealabil „o să-i cumpere tort douăzeci de garoafe și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină”. Textul are aproape forța unui film de Guillermo del Toro. Felicitări.
La mulţi ani, Hermeneia, prieteni, scriitori, oameni! Am şi uitat că timpul trece, chiar şi alături de voi! :) Vă doresc un an bun, plin de peniţe şi condeie inspirate!
Radu
nu te trezeşti/nu m-ai uita în nesomn.
Sebi
nu te trezi/m-ai uita în colțul pleoapelor
relegatului de la Tomis se pare că îi priesc Ponticile. Eu doar mi-am permis să umblu în Tristele tale și să-mi imaginez că am fi scris la un capăt de faleză. Dar,e, desigur, doar o sugestie.
Ioana,
am citit poezia ta şi am tot amînat răspunsul. “nu mă certa”, nu sînt singurul care nu găseşte cuvintele potrivite atunci cînd primeşte un dar. dacă spun mulţumesc e prea simplu dacă spun mai multe poate ar suna fals.
însă din maturitatea/firescul dialogului tău- şi este de apreciat avînd în vedere vîrsta ta- îmi dau seama că vei intui corect starea mea.
aş pune o fundă aurie acestui cadou crezînd şi eu că “că stelele sunt gogoşile maiei
puse la dospit sub ştergar” dar mă aflu într-o postură ingrată.
mulţumesc Ioana.
Descopăr (din întâmplare, pentru că tocmai în aceste momente a fost rulat pe prima pagină) acest text! Incipitul mi se pare absolut remarcabil: "în magazinul de animale mici/ se prelingeau iepuri albaști prin tuburi de eprubetă". Un poem suprarealist de o ingeniozitate deosebită. Care utilizează (calculat, cum fac îndeobşte suprarealiştii, orice-ar pretinde ei şi orice-ar zice Freud) dicteul "automat". În acelaşi sens, aş mai reţine "zgomotul șoptit al gîndacilor africani/
tandri ca niște contorsionări ale sorții". Dar important este că asemenea secvenţe se integrează în textul în sine, de o sugestivitate salutară. Intuită, ca atare, de către Cristina.
ERATA: Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) SUNT REPRIMATE BRUTAL -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?...
vremuri... alte vremuri, mereu acelasi spirit. cat despre optimism, sa fie din belsug! multam de citire si de penita! spor la scris, domnule, mare spor!
aceeasi intrebare am si eu. dincolo de exigentele regulamentului de aici, am apreciat intotdeauna pertinenta comentariilor si calitatea membrilor. daca cineva doreste sau va dori vreodata sa cunoasca opinia mea asupra unui text imi poate lasa mesaj pe id-ul dorincozan sau in subsolul textului. de fiecare data, voi onora rugamintea oricui. multumesc inca o data ioana ptr cuvintele frumoase
cred ca fotografia este prea mare si iese din formatul paginii. cred ca se poate remedia. Nicole nu ar avea nimic impotriva! daca in varianta franceza nu exista semne de exclamatie, de ce sunt in cealalta? revin asupra textului mai tarziu. a+ M
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... e incitantă abordarea ta , Călin, iar de vreme ce unii ca noi o aprobăm trebuie să o și argumentăm. oare câți români și de câte ori se gândesc la cei ce nu mai pot zâmbi printre noi? cam aceasta e întrebarea. eu sunt perfect de acord cu tine. nici pentru mine nu au murit. dar suntem... doi:)! noi și Mausolelul care a ieșit demult din vara lui 1917. mulțam de companie. cu drag, paul
pentru textul : Așa cum îl vezi! Așa cum te vede! deÎntâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
pentru textul : turburisme deErata: "Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca și cum e singura metaforă în care poți respira."
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie deîți respect părerea, Adriana, pentru că îmi place să cred că e reciprocă atitudinea. și nu o fac la modul: câte bordeie atâtea obiceiuri. zi faină să ai!
pentru textul : în ultima cameră, el deandu, o sa raman prin zona un timp nedefinit, acum ca ti-am pipait manseta scrobita plina de solicitudine. sa fie primit, mmoncher. fireste ca suntem geniali toti 3. btw, am ramas la cacharel. acopera mirosul de transpiratie. :)
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deCred că majoritatea activităților din viața mea au o tendință spre "science fiction", hehehe.
pentru textul : Templul din cer deCitez, din anunțul de mai sus: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare." Acest anunț este postat pe 1 ianuarie și specifică faptul că, timp de 2 luni, se menține regula exclusivității textelor sau așa am înțeles eu. Acest text: http://www.hermeneia.com/proza/80/ este postat pe 2 ianuarie pe Hermeneia și pe 3 ianuarie pe alt site. Am atenționat conducerea Hermeneia în mai multe rânduri (încă de pe 3 ianuarie), însă nu mi s-a dat nici un răspuns și nu s-a luat nici o măsură, conform Regulamentului. În plus, textul apare pe prima pagină. În speranța că este de vină căsuța mea de email, prin netrimiterea mesajelor, rog să se aplice Regulamentul, fie el și provizoriu.
pentru textul : jurnal de nesomn III deMulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deRezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) de"acoarelă "... daca nu e vorba despre vreo floare despre care nu am auzit cred ca se scrie "acuarela". In strofa finala parca parca reusesti sa transmiti ceva dar imaginile nu par defel veridice.
pentru textul : far deimi place universul bonsai al copilariei...sa stii ca am scris mai multe povesti si poezii pentru ei.. multumesc pentru atentia si aprecierea ta ... ioi, ma duc sa schiu... ca un iepure de angora ce sunt....
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra dePaule,
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deNu știu dacă tu trăiești de pe urma a ceea ce scrii, pot doar presupune că nu, pentru că așa-s vremurile. Eu clar nu, mărturisesc sincer, deci ideea cu băgarea în seamă pică brutal, nu vreau să fiu băgat în seamă de către oameni care nu-mi dau un șfanț. Clar? Recunosc că fac teatru uneori, dar asta are alte conotații, sper că pricepi diferențele.
Poate că tu însă vrei să fii băgat în seamă și dacă e așa caută-ma că am ceva bani de sponsorizare pentru tinere speranțe. Oricum pentru a face un pas înainte cred că ar trebui să părăsești Tecuciul natal, să îți aduni bagajul și să părăsești, așa, pur-și-simplu Tecuciul.
Un fel de leaving las vegas dacă vrei. Leaving Tecuci ai putea să intitulezi filmul plecării tale din Tecuci, e doar o sugestie desigur
err... Fragila :)
pentru textul : Ultimul ascunziş deaici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
pentru textul : tristețea ca o căruță deTextul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
pentru textul : Fi-va mie demie dimpotrivă, mi s-a părut melodramatică și previzibilă chestia cu „lumea era pe atunci lapte dulce și-ncăpea într-un sân.”. La urma urmei la ce lume să te gîndești la trei luni? În schimb m-a fascinat încă de cînd am citit ”despre stelele care curg în fântâni” precum și ”a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc” dar mai ales întregul fantastic al nopții de douăzeci de ani cînd ” va strânge paharele și se va preface-n lupoaică să strivească iar cerul în colți” după ce în prealabil „o să-i cumpere tort douăzeci de garoafe și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină”. Textul are aproape forța unui film de Guillermo del Toro. Felicitări.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei demultumesc :) o sa incerc sa urmez sugestia :)
pentru textul : Mic dehm! multe idei. un poem ce se vrea un repros adresat timpurilor ce nu se schimba... felicitari pentru ingeniosul punct de vedere!
pentru textul : Militianul intervine deLa mulţi ani, Hermeneia, prieteni, scriitori, oameni! Am şi uitat că timpul trece, chiar şi alături de voi! :) Vă doresc un an bun, plin de peniţe şi condeie inspirate!
pentru textul : starea hermeneia deRadu
nu te trezeşti/nu m-ai uita în nesomn.
Sebi
nu te trezi/m-ai uita în colțul pleoapelor
relegatului de la Tomis se pare că îi priesc Ponticile. Eu doar mi-am permis să umblu în Tristele tale și să-mi imaginez că am fi scris la un capăt de faleză. Dar,e, desigur, doar o sugestie.
pentru textul : Tu, el... deIoana,
pentru textul : de vorbă cu tine deam citit poezia ta şi am tot amînat răspunsul. “nu mă certa”, nu sînt singurul care nu găseşte cuvintele potrivite atunci cînd primeşte un dar. dacă spun mulţumesc e prea simplu dacă spun mai multe poate ar suna fals.
însă din maturitatea/firescul dialogului tău- şi este de apreciat avînd în vedere vîrsta ta- îmi dau seama că vei intui corect starea mea.
aş pune o fundă aurie acestui cadou crezînd şi eu că “că stelele sunt gogoşile maiei
puse la dospit sub ştergar” dar mă aflu într-o postură ingrată.
mulţumesc Ioana.
Descopăr (din întâmplare, pentru că tocmai în aceste momente a fost rulat pe prima pagină) acest text! Incipitul mi se pare absolut remarcabil: "în magazinul de animale mici/ se prelingeau iepuri albaști prin tuburi de eprubetă". Un poem suprarealist de o ingeniozitate deosebită. Care utilizează (calculat, cum fac îndeobşte suprarealiştii, orice-ar pretinde ei şi orice-ar zice Freud) dicteul "automat". În acelaşi sens, aş mai reţine "zgomotul șoptit al gîndacilor africani/
pentru textul : în magazinul de animale mici detandri ca niște contorsionări ale sorții". Dar important este că asemenea secvenţe se integrează în textul în sine, de o sugestivitate salutară. Intuită, ca atare, de către Cristina.
un text plin de banalitati, "ochiul lunii", "urmele pasilor mei grabiti", "greutatea lumii" hai sa fim seriosi
pentru textul : Restul, reformulez deERATA: Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) SUNT REPRIMATE BRUTAL -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?...
pentru textul : nimic artificial deerate: promit ca am sa incerc, inchei farsa respect scuze
pentru textul : De unde vin devremuri... alte vremuri, mereu acelasi spirit. cat despre optimism, sa fie din belsug! multam de citire si de penita! spor la scris, domnule, mare spor!
pentru textul : vremuri deaceeasi intrebare am si eu. dincolo de exigentele regulamentului de aici, am apreciat intotdeauna pertinenta comentariilor si calitatea membrilor. daca cineva doreste sau va dori vreodata sa cunoasca opinia mea asupra unui text imi poate lasa mesaj pe id-ul dorincozan sau in subsolul textului. de fiecare data, voi onora rugamintea oricui. multumesc inca o data ioana ptr cuvintele frumoase
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme de*simpatie
pentru textul : coborârea în Carte deiacătă că am ajuns la varianta finală, mâine e duminică...:)
pentru textul : come as you are decred ca fotografia este prea mare si iese din formatul paginii. cred ca se poate remedia. Nicole nu ar avea nimic impotriva! daca in varianta franceza nu exista semne de exclamatie, de ce sunt in cealalta? revin asupra textului mai tarziu. a+ M
pentru textul : Mesaj dintr-o somnoroasă istorie/ Message d’une somnolente histoire dePagini