În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
Nu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
imagineaza-ti ca sint in Anthony, New Mexico si ma uit la niste afise cu Roswell si Alamogordo si iti citesc textul despre spatiu si timp daca nu plec la timp hiar ca aud impuscaturi, ca tot am intrat in Vestul salbatic imi place textul
Frumos, interesant, mulțumim pentru. Bine prezentat, ales, succint, cu mici note de specialitate. (Nu știu de ce ai ținut neapărat să spui că e o expoziție "democratică". N-aș utiliza răsuflata asta de expresie și aici, în artă. Apoi, mă tem că dacă facem o cultură democrată ne năpădesc maneliștii că "ei e grosu".)
mă bucur că ați trecut :)
ioana - știu și eu teoria asta potrivit căreia nu mori prin asfixiere... că e mai potrivit să te spânzuri de clanță (nu de lustră) și să îți treacă toate astea prin minte, sunt de acord. cred și eu că că e prea mult tragism pe aici. o să lucrez la textul ăsta, firește :)
silvia - e a decoji...
next time o să mă spânzur de ceva care nu e deloc desuet... spun doar că treaba asta cu desuetudinea, hmmm, dacă stările de aici ar fi desuete, ok, șterg textul, dar dacă doar obiectul de care te spânzuri e desuet, then, e ok, nu șterg. propun doar să ne spânzurăm de noi înșine, poate-i mai nou așa. spui că e poem cu idee, dar aglomerat... deci ce trebuie să-i fac acum?
am încercat o variantă. dacă voi credeți că e mai bine așa, înlocuiesc :)
n-am de gând
să scriu despre
lăsarea nopții
despre întuneric
sau fobii
nici măcar despre tine
nu intenţionez să scriu
Să fie credibilă noaptea asta
în care m-am spânzurat
scaunul scârţâie surd - şi haţ;
lumina se joacă de-a prinselea pe pereți
umbrele se ascund
se întind
se contractă
nu-mi mai amintesc nimic
e doar tata învăţându-ma
să ma bărbieresc,
mama făcându-mi un sandviş
dimineața
moartea e doar materia ce-şi pierde
echilibrul
ești doar tu doar tu și cu tine
*
mă trezesc mai singur ca niciodată
mi-e sila să încerc din nou
să desfac o bere
ca şi cum viața un microb leneș
ce-mi intră în sânge
Revin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
Calin... ai remarcat intr-un mod potrivit lipsa de determinate ca expresie a golului sufletesc si faptul ca am incercat cat mai putine inflorituri pentru a nu ascunde, in mod programatic, intr-un plan secund ceea ce trebuie exprimat frust.
Sancho... bizare aceste potriviri... poate ca unii oamenii, in situatii relativ similare ajung sa perceapa existenta si sa o exprime in aceleasi cuvinte... este important ca acestea au ajuns la cititor cu intreaga lor apasare.
Ioana... in principiu iti dau dreptate insa cei care au mai citit ceea ce scriu stiu ca de la o vreme, tentat de simplitate, evit sa adaug floricele... de aceea "poezia perfecta" chiar daca si mie mi-a sunat initial cliseistic a devenit calea cea mai simpla de a sugera ceea ce era de sugerat... cat despre noptile fara culori pot fi desigur percepute si intr-un registru decorativ-hilar daca nu depasesti nivelul strict literal al textului. Basca faptul ca daca poezia aceasta "stoarce lacrimi" inseamna ca ori eu am scris o tampenie ori poate tu nu ai dispozitia necesara sa o receptezi.
Multumiri tuturor pentru feed-back.
Am o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
sunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
dialogul!
nu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
Adrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
Dar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
Am citit aici un text destul de bun, pot sa presupun ca silviana are o varsta care o indreptateste sa se joace cu o anumita naivitate literara, fara ca aceasta sa fie neaparat apartinatoare vreunui curent literar post-modernist. As vrea sa te incurajez sa scrii in continuare, cel putin o perioada, in acest fel sincer, ingenuu. Te mai citesc. Andu
Vă mulțumesc mult, dragelor, pentru urările de bun venit și pentru călduroasa primire. Sper să am câte ceva de spus pe aici, pentru a putea astfel să dau o mână de ajutor celor care s-au implicat în acest colț virtual de cultură. Din nefericire, plecarea mea de pe un alt site s-a produs ca urmare a unui dezgust, în principal generat de interzicerea dialogului (nefiind de acord cu un anumit manifest poetic) și a unei ștergeri totale a textelor mele din acel loc, astfel se explică de ce am postat masiv în prima zi, poeme în calup din volumul meu de debut, singurele salvate din circa 1000 de texte. Aproape un an am refuzat să scriu poezie sau să ader în mod organizat la un grup virtual de autori. Vă mulțumesc încă o dată pentru găzduire. Cu drag, Bogdan, un autor care reînvață să scrie
Nu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.
Sapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
Cred ca e o diferenta destul de evidenta de limbaj, formulare( nu gasesc un cuvant mai potrivit ) intre incpeutul si sfarsitul primei strofe. Adica primele trei versuri iti aduc in minte poeticul, expresia poetica de o anumita natura si apoi vine o comparatie nu prea potrivita cu buncar, container... Cred ca puteti gasi ceva mai bun de atat.
Strofa a doua mi se pare mult mai buna exceptand poate "intrebarile fara raspuns" care-mi dau senzatia de stereotipie.
Un poem care emotioneaza.
De la primele versuri. Pune-l totusi pe Labis cu litera mare, iar titlul: domnule Labis. Scoate versul: "trăgeam la sorț" sau urmatorul, ca repeti trageam / tragaci.
Un poem care ar trebui adaugat in manualul de romana langa poezia lui Labis.
Mie mi-a placut poemul, are nerv. Se intinde cam mult pe subiect si asta e riscant, dar vad o revolta faina de tip 'laddite" stii ce-i aia ca si eu aproape am uitat cum se scrie dar promit ca mai uit pe toate alea si-ti zic daca nu gasesti singur. Cauta si tu frate, ca e din istoria bataliei omului cu masinile... Oricum ar fi e ok, am priceput ca lumea asta e plina de draguti. Andu
hello, ma bag si eu in seama, daca nu te superi... firul poeziei e "prea" unitar (daca se poate folosi expresia"... prea gros, realizarea artistica e prea bogata in epitete si insistente fara acoperire... mi se pare ca te invarti in jurul cozii. parerea mea (ca sa citez din clasici) a LEX.
textul tau este oarecum criptic, titlul il arunca in conul asta de umbra, privit asa din ignoranta mea de a nu cunoaste povestea cu Ilizarov si edecarul sau...altfel, un text pe care il simt rigid si un pic neinspirat la final.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
pentru textul : Cantata în mi minor deNu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
imagineaza-ti ca sint in Anthony, New Mexico si ma uit la niste afise cu Roswell si Alamogordo si iti citesc textul despre spatiu si timp daca nu plec la timp hiar ca aud impuscaturi, ca tot am intrat in Vestul salbatic imi place textul
pentru textul : Spatiul Timpului (I,II,III) deFrumos, interesant, mulțumim pentru. Bine prezentat, ales, succint, cu mici note de specialitate. (Nu știu de ce ai ținut neapărat să spui că e o expoziție "democratică". N-aș utiliza răsuflata asta de expresie și aici, în artă. Apoi, mă tem că dacă facem o cultură democrată ne năpădesc maneliștii că "ei e grosu".)
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain demă bucur că ați trecut :)
ioana - știu și eu teoria asta potrivit căreia nu mori prin asfixiere... că e mai potrivit să te spânzuri de clanță (nu de lustră) și să îți treacă toate astea prin minte, sunt de acord. cred și eu că că e prea mult tragism pe aici. o să lucrez la textul ăsta, firește :)
silvia - e a decoji...
next time o să mă spânzur de ceva care nu e deloc desuet... spun doar că treaba asta cu desuetudinea, hmmm, dacă stările de aici ar fi desuete, ok, șterg textul, dar dacă doar obiectul de care te spânzuri e desuet, then, e ok, nu șterg. propun doar să ne spânzurăm de noi înșine, poate-i mai nou așa. spui că e poem cu idee, dar aglomerat... deci ce trebuie să-i fac acum?
am încercat o variantă. dacă voi credeți că e mai bine așa, înlocuiesc :)
n-am de gând
să scriu despre
lăsarea nopții
despre întuneric
sau fobii
nici măcar despre tine
nu intenţionez să scriu
Să fie credibilă noaptea asta
în care m-am spânzurat
scaunul scârţâie surd - şi haţ;
lumina se joacă de-a prinselea pe pereți
umbrele se ascund
se întind
se contractă
nu-mi mai amintesc nimic
e doar tata învăţându-ma
să ma bărbieresc,
mama făcându-mi un sandviş
dimineața
moartea e doar materia ce-şi pierde
echilibrul
ești doar tu doar tu și cu tine
*
mă trezesc mai singur ca niciodată
mi-e sila să încerc din nou
să desfac o bere
ca şi cum viața un microb leneș
ce-mi intră în sânge
e mai bine așa?
mulțumesc,
pentru textul : last night dealex
Revin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
pentru textul : excalibur deCalin... ai remarcat intr-un mod potrivit lipsa de determinate ca expresie a golului sufletesc si faptul ca am incercat cat mai putine inflorituri pentru a nu ascunde, in mod programatic, intr-un plan secund ceea ce trebuie exprimat frust.
pentru textul : scrâşnet deSancho... bizare aceste potriviri... poate ca unii oamenii, in situatii relativ similare ajung sa perceapa existenta si sa o exprime in aceleasi cuvinte... este important ca acestea au ajuns la cititor cu intreaga lor apasare.
Ioana... in principiu iti dau dreptate insa cei care au mai citit ceea ce scriu stiu ca de la o vreme, tentat de simplitate, evit sa adaug floricele... de aceea "poezia perfecta" chiar daca si mie mi-a sunat initial cliseistic a devenit calea cea mai simpla de a sugera ceea ce era de sugerat... cat despre noptile fara culori pot fi desigur percepute si intr-un registru decorativ-hilar daca nu depasesti nivelul strict literal al textului. Basca faptul ca daca poezia aceasta "stoarce lacrimi" inseamna ca ori eu am scris o tampenie ori poate tu nu ai dispozitia necesara sa o receptezi.
Multumiri tuturor pentru feed-back.
Am o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem desunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
pentru textul : laudanum demargas, să fie clar că eu nu am nimic împotrivă, dar te ocupi tu de tot? inclusiv de încurajări, juriu, eventuale recompense, etc...?
pentru textul : epigrama bat-o vina dedialogul!
pentru textul : one way ticket denu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
Felicitari, Doina, sa ai spor intru contemplare, ma bucur enorm pentru tine!
pentru textul : Karumi deAdrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
pentru textul : Cucuveaua albă deDar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
tu ai spus „alte americanisme idioate”, nu eu. cam atît despre „neutralitate”. singura mea dilemă a rămas doar care or fi cele... „neidioate”.
pentru textul : Plaiuri bucovinene dedomnule Calin Samargitan, pt urari, ma bucur ca-mi sunteti aproape.
respectele mele
pentru textul : Apariţie editorială deAm citit aici un text destul de bun, pot sa presupun ca silviana are o varsta care o indreptateste sa se joace cu o anumita naivitate literara, fara ca aceasta sa fie neaparat apartinatoare vreunui curent literar post-modernist. As vrea sa te incurajez sa scrii in continuare, cel putin o perioada, in acest fel sincer, ingenuu. Te mai citesc. Andu
pentru textul : Mic deVă mulțumesc mult, dragelor, pentru urările de bun venit și pentru călduroasa primire. Sper să am câte ceva de spus pe aici, pentru a putea astfel să dau o mână de ajutor celor care s-au implicat în acest colț virtual de cultură. Din nefericire, plecarea mea de pe un alt site s-a produs ca urmare a unui dezgust, în principal generat de interzicerea dialogului (nefiind de acord cu un anumit manifest poetic) și a unei ștergeri totale a textelor mele din acel loc, astfel se explică de ce am postat masiv în prima zi, poeme în calup din volumul meu de debut, singurele salvate din circa 1000 de texte. Aproape un an am refuzat să scriu poezie sau să ader în mod organizat la un grup virtual de autori. Vă mulțumesc încă o dată pentru găzduire. Cu drag, Bogdan, un autor care reînvață să scrie
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deVirgule - nu, ortografie - nu, gramatică - nu, talent - da.
Până veni Radu și Cornel bău deja jumătate de pahar. >> Până veniRĂ Radu și Cornel, bău deja jumătate de pahar.
pentru textul : Between the bars deNu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.
pentru textul : Străin deaici. şi doar am răspuns solicitării tale. în rest finita la comedia. poate cînd vom mai găsi teme...
Alina,
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete demulţumesc.
Sapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
pentru textul : mijlocul cerului desi totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deD-le Dinu, dacă tăceaţi, măcar lăsaţi loc de interpretări. Aşa, aţi convins definitiv.
pentru textul : Noapte bună, copii deCred ca e o diferenta destul de evidenta de limbaj, formulare( nu gasesc un cuvant mai potrivit ) intre incpeutul si sfarsitul primei strofe. Adica primele trei versuri iti aduc in minte poeticul, expresia poetica de o anumita natura si apoi vine o comparatie nu prea potrivita cu buncar, container... Cred ca puteti gasi ceva mai bun de atat.
Strofa a doua mi se pare mult mai buna exceptand poate "intrebarile fara raspuns" care-mi dau senzatia de stereotipie.
ialin
pentru textul : trapa demultumesc de popasul facut la textul meu, nu stiu daca chiar v-a placut textul sau e o simpla ironie.. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga deUn poem care emotioneaza.
De la primele versuri. Pune-l totusi pe Labis cu litera mare, iar titlul: domnule Labis. Scoate versul: "trăgeam la sorț" sau urmatorul, ca repeti trageam / tragaci.
Un poem care ar trebui adaugat in manualul de romana langa poezia lui Labis.
pentru textul : domnule Labiș deMie mi-a placut poemul, are nerv. Se intinde cam mult pe subiect si asta e riscant, dar vad o revolta faina de tip 'laddite" stii ce-i aia ca si eu aproape am uitat cum se scrie dar promit ca mai uit pe toate alea si-ti zic daca nu gasesti singur. Cauta si tu frate, ca e din istoria bataliei omului cu masinile... Oricum ar fi e ok, am priceput ca lumea asta e plina de draguti. Andu
pentru textul : Acceleratoru’ de mormoloci dehello, ma bag si eu in seama, daca nu te superi... firul poeziei e "prea" unitar (daca se poate folosi expresia"... prea gros, realizarea artistica e prea bogata in epitete si insistente fara acoperire... mi se pare ca te invarti in jurul cozii. parerea mea (ca sa citez din clasici) a LEX.
pentru textul : nihil sine deo debineinteles
pentru textul : Ad detextul tau este oarecum criptic, titlul il arunca in conul asta de umbra, privit asa din ignoranta mea de a nu cunoaste povestea cu Ilizarov si edecarul sau...altfel, un text pe care il simt rigid si un pic neinspirat la final.
pentru textul : Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (II). deOttilia, Iulia Elize, multumesc :)
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu dePagini