un poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
aşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
Eu nu am spus niciodată să nu mă citiţi sau că nu vă citesc, am spus doar că, dacă nu vă place cum scriu, asta e, nu este o problemă. Multora nu le place sau pur şi simplu evită să citească ceva scris de mine nefiind cunoscut, sau mai ştiu eu de ce. Eu vă aştept oricând, dar vă rog să evitaţi totuşi ironia. Eu nu mă consider bun la haiku, dar dacă vedeţi că am greşit, vă rog chiar, dacă vreţi, să-mi daţi un sfat, dacă vreţi. Sunt bucuros să învăţ şi le accept cu plăcere.
Cu respect, Cezar
îmi cer scuze si precizez faptul că am apreciat amuzamentul textului şi starea confortabilă pe care o crează cititorului (am ignorat ,,dedicaţia,, şi am apreciat textul din punct de vedere neutru). posibil să aibă unele ,,trimiteri,, pe care eu nu le cunosc şi de care nu sunt interesată.
Da, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
minunat acest text. se tot scrie de micile minuni, de lucrurile mici in general, dar cred ca putine texte reusesc sa surprinda atat de bine naturaletea si simplitatea. cu o singura exceptie, versul cu filmul uitat, care imi pare din...alt film...tocmai pentru ca e uitat, imi da o senzatie de prafuit. In rest, imi place mult cum contrapunctezi cu ajutorul focilor si al cremei hidratante si cum eliberezi detensionezi exact acolo unde discursul risca sa cada in "prea mult". Felicitari! Din punctul meu de vedere, e de penita.
Virgil, mi-ai facut aici doua complimente frumoase: ai numit textul poezie (fie, o parte din el!) si m-ai numit si 'poheta'. Multumesc!:)
Important pina la urma e sa iubim mai frumos decit scriem.
si probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
dată fiind structurarea, concizia, efectul maxim pe care dorești - și reușești, după părerea mea - să îl obții astfel, găsesc dăunătoare sau cel puțin inutile ultimele două versuri ale primei strofe. explicitarea nu merge, nici ca un contrapunct, nici ca trambulină, nici ca popas. nu merge, pur și simplu. poate, dar e doar poate, versul 4 (eliberat de trena următoarelor) era mai potrivit să schimbe locul cu versul 2. eu aș fi spus dramatism, iar asta chiar după primul vers. mi-a plăcut poezia.
trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
Dorin, așa e. Și cred că și tu, la fel ca mine, ești convins că acea luptă trebuie să o câștigăm noi înșine. Bobadil, uite, că tot veni vorba, i-am arătat surorii mele comentariul tău și a zis: e cool! Și îi dau dreptate, pentru că e clar că numai tu poți comenta așa. Și, sincer, zâmbesc fiindcă știu mereu ce vrei să spui, cu tot cu inserturile metafizice. Despre viață! :) Virgil, mulțumesc. Am încredere că e ok, dacă tu zici asta. Paul, dacă e natural, înseamnă că e bine și mă bucur. Cu toate astea, cred că-i voi schimba ceva... practic l-am scos și dintr-un context și mi-era teamă că se va observa ceva "fisurat", deși, pe de altă parte, speram să aibă suficient înțeles de sine stătător. Merci!
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
uite ce subliniez eu din textul acesta: "într-o cameră goală poate locui viața ta, o suburbie a gheții, un lagăr de păpuși, ca o masă pentru un străin neîntinsă," si "însă dintotdeauna, ca o fereastră între iad și rai, e modul tău de a da bună dimineața, hai să zicem… la șapte fix." si ti-as spune ca s-ar putea valorfica si de sine statator in aceasta formula. dar asta e doar o idee.
... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
mă îmbată poezia aceasta pe care nu o știe nimeni
doar duhul tău a întâlnit-o într-o căpiță de fân
am visat în lucernă demult pe o pătură aspră a unui paznic de noapte
vocile pândeau țârâit de greieri
stofa cu miros de motorină și sudoare
în acel dreptunghi dormise
un om ce păzea un lan
nu am deschis carapacea de broască țestoasă
am tot privit cum trece înainte
cu un deget cu două cu orizontul roșiatic
apoi am povestit
ți-am spus hanuk
o să te miri
vei protesta
istoria nu o scriu visătorii
hei istoria hanuk
când a ajuns broasca țestoasă
atât de departe
în chenar rustic năvălește
absurdul fotografiilor
adri, cred că ai ales modul greșit de a te face remarcat pe hermeneia. am avut de ales: să glumesc cu tine sau să îți spun ca unui om serios că părerea ta nu contează pentru mine. și îți spun și de ce: trebuie ca mai întâi să îți apreciez eu scrisul... e ca la pierdutul kilogramelor. nu iei o rețetă cu o cură de slăbit de la obeze. te-am sfătuit în comentariul anterior să fii civilizat. e drept, poate era prea subtil pentru tine... însă cred că era un sfat de bun simț. dar ceva nu s-a mișcat la tine între neuroni. observ că ai mari probleme cu exprimarea în limbile română și engleză. eu îți propun să iei o pauză, sau să intri pe un site de socializare sau să faci aerobic dimineața sau să faci flotări... ceva care să te relaxeze (observi că sunt galant și nu mă refer la sex). și din câte îmi aduc eu aminte, oamenii erau mai civilizați la cenaclul de luni, al dlui N. Manolescu. poate tu plimbai doar cafeaua...
în fine, mulțumesc de opinie, asta pentru că ești dintr-un județ în care am o parte din suflet. dar îți promit ca pe viitor să te ignor... și am antrenament la asta:)
textul e bun . "une fois le temps inventé "- imi aduce aminte ca timpul e o inventie umana, natura nu cuantifica nimic. Profetul - mesajul e neelegant . Parca ne intoarcem la tirania de pe agonia...
AAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
Marina, apreciez gestul tău de a atrage atenția asupra acestei apariții și, fiind o admiratoare a universului poetic atât de original al lui Adrian Grauenfels, pot spune că ai prins cu tușele poeziei sale. Adrian, mă bucură această ieșire pe hârtie și îți doresc numai succes, pentru că îl meriți pe deplin.
Alma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
felicitari pentru volum
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deAlma, Laur...multumesc pentru penite...o sa fac din ele ,,coroana de trandafiri/ care-aveau sa fie spini'' (colind de florii) Florii fericite si voua!
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deMultumesc, domnule Gorun!
pentru textul : from blade runners decumva vroiai sa spui national tre a sure?
pentru textul : national treasure deun poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
pentru textul : când îngerul își imaginează deAndu - simplu - acolo nu mai e niciun simbol, e doar ridicarea perdelei de intuneric. sau de "intuneric"...
pentru textul : (meta)morfoze de""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
pentru textul : god lives on albert road deversuri crancene de apreciat
pentru textul : pîine îmbibată cu cerneală deaşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
pentru textul : ultimul poem despre tine deEu nu am spus niciodată să nu mă citiţi sau că nu vă citesc, am spus doar că, dacă nu vă place cum scriu, asta e, nu este o problemă. Multora nu le place sau pur şi simplu evită să citească ceva scris de mine nefiind cunoscut, sau mai ştiu eu de ce. Eu vă aştept oricând, dar vă rog să evitaţi totuşi ironia. Eu nu mă consider bun la haiku, dar dacă vedeţi că am greşit, vă rog chiar, dacă vreţi, să-mi daţi un sfat, dacă vreţi. Sunt bucuros să învăţ şi le accept cu plăcere.
pentru textul : 8 Martie deCu respect, Cezar
voia vea - voi avea
pentru textul : Protocolar deîmi cer scuze si precizez faptul că am apreciat amuzamentul textului şi starea confortabilă pe care o crează cititorului (am ignorat ,,dedicaţia,, şi am apreciat textul din punct de vedere neutru). posibil să aibă unele ,,trimiteri,, pe care eu nu le cunosc şi de care nu sunt interesată.
pentru textul : lordul banal deDa, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deminunat acest text. se tot scrie de micile minuni, de lucrurile mici in general, dar cred ca putine texte reusesc sa surprinda atat de bine naturaletea si simplitatea. cu o singura exceptie, versul cu filmul uitat, care imi pare din...alt film...tocmai pentru ca e uitat, imi da o senzatie de prafuit. In rest, imi place mult cum contrapunctezi cu ajutorul focilor si al cremei hidratante si cum eliberezi detensionezi exact acolo unde discursul risca sa cada in "prea mult". Felicitari! Din punctul meu de vedere, e de penita.
pentru textul : everyday things deVirgil, mi-ai facut aici doua complimente frumoase: ai numit textul poezie (fie, o parte din el!) si m-ai numit si 'poheta'. Multumesc!:)
Important pina la urma e sa iubim mai frumos decit scriem.
parerea mea :p
pentru textul : Astăzi desi probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
pentru textul : crucile dedată fiind structurarea, concizia, efectul maxim pe care dorești - și reușești, după părerea mea - să îl obții astfel, găsesc dăunătoare sau cel puțin inutile ultimele două versuri ale primei strofe. explicitarea nu merge, nici ca un contrapunct, nici ca trambulină, nici ca popas. nu merge, pur și simplu. poate, dar e doar poate, versul 4 (eliberat de trena următoarelor) era mai potrivit să schimbe locul cu versul 2. eu aș fi spus dramatism, iar asta chiar după primul vers. mi-a plăcut poezia.
pentru textul : Recunosc & detrupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
pentru textul : fractal deDorin, așa e. Și cred că și tu, la fel ca mine, ești convins că acea luptă trebuie să o câștigăm noi înșine. Bobadil, uite, că tot veni vorba, i-am arătat surorii mele comentariul tău și a zis: e cool! Și îi dau dreptate, pentru că e clar că numai tu poți comenta așa. Și, sincer, zâmbesc fiindcă știu mereu ce vrei să spui, cu tot cu inserturile metafizice. Despre viață! :) Virgil, mulțumesc. Am încredere că e ok, dacă tu zici asta. Paul, dacă e natural, înseamnă că e bine și mă bucur. Cu toate astea, cred că-i voi schimba ceva... practic l-am scos și dintr-un context și mi-era teamă că se va observa ceva "fisurat", deși, pe de altă parte, speram să aibă suficient înțeles de sine stătător. Merci!
pentru textul : claustro de"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa deuite ce subliniez eu din textul acesta: "într-o cameră goală poate locui viața ta, o suburbie a gheții, un lagăr de păpuși, ca o masă pentru un străin neîntinsă," si "însă dintotdeauna, ca o fereastră între iad și rai, e modul tău de a da bună dimineața, hai să zicem… la șapte fix." si ti-as spune ca s-ar putea valorfica si de sine statator in aceasta formula. dar asta e doar o idee.
pentru textul : lumea lui Viceversa de... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
pentru textul : Cândva demă îmbată poezia aceasta pe care nu o știe nimeni
doar duhul tău a întâlnit-o într-o căpiță de fân
am visat în lucernă demult pe o pătură aspră a unui paznic de noapte
vocile pândeau țârâit de greieri
stofa cu miros de motorină și sudoare
în acel dreptunghi dormise
un om ce păzea un lan
nu am deschis carapacea de broască țestoasă
am tot privit cum trece înainte
cu un deget cu două cu orizontul roșiatic
apoi am povestit
ți-am spus hanuk
o să te miri
pentru textul : poezie pe pătura aspră a unui paznic de noapte devei protesta
istoria nu o scriu visătorii
hei istoria hanuk
când a ajuns broasca țestoasă
atât de departe
în chenar rustic năvălește
absurdul fotografiilor
adri, cred că ai ales modul greșit de a te face remarcat pe hermeneia. am avut de ales: să glumesc cu tine sau să îți spun ca unui om serios că părerea ta nu contează pentru mine. și îți spun și de ce: trebuie ca mai întâi să îți apreciez eu scrisul... e ca la pierdutul kilogramelor. nu iei o rețetă cu o cură de slăbit de la obeze. te-am sfătuit în comentariul anterior să fii civilizat. e drept, poate era prea subtil pentru tine... însă cred că era un sfat de bun simț. dar ceva nu s-a mișcat la tine între neuroni. observ că ai mari probleme cu exprimarea în limbile română și engleză. eu îți propun să iei o pauză, sau să intri pe un site de socializare sau să faci aerobic dimineața sau să faci flotări... ceva care să te relaxeze (observi că sunt galant și nu mă refer la sex). și din câte îmi aduc eu aminte, oamenii erau mai civilizați la cenaclul de luni, al dlui N. Manolescu. poate tu plimbai doar cafeaua...
pentru textul : lângă un izvor termal deîn fine, mulțumesc de opinie, asta pentru că ești dintr-un județ în care am o parte din suflet. dar îți promit ca pe viitor să te ignor... și am antrenament la asta:)
textul e bun . "une fois le temps inventé "- imi aduce aminte ca timpul e o inventie umana, natura nu cuantifica nimic. Profetul - mesajul e neelegant . Parca ne intoarcem la tirania de pe agonia...
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte deAAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
pentru textul : Poem cu capul în nori de"uneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Propun:
"uneori ne-ntâlnim,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Cu, sau fara propunere, poezia merita, din plin. o penita.
pentru textul : capcana deMarina, apreciez gestul tău de a atrage atenția asupra acestei apariții și, fiind o admiratoare a universului poetic atât de original al lui Adrian Grauenfels, pot spune că ai prins cu tușele poeziei sale. Adrian, mă bucură această ieșire pe hârtie și îți doresc numai succes, pentru că îl meriți pe deplin.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deAlma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
pentru textul : casamaro dePagini