Dănuța, mă bucură îndeosebi faptul că fiecare cuvânt-imagine-simbol din acest poem ți-a destăinuit un sens, și nu oricare, ci acela ales de autor, ceea ce face ca însuși autorul să fie încântat de capacitatea receptivă a cititorului său, semn că a fost atins în lăuntrul său. Mulțumesc, da, ai văzut foarte bine și sensul orelor negre, și al bufniței albe, al lighioanelor, nu cred că întâmplător ai simțit ce este prins în vrajă. Ultimul pas trăibil, sacralizarea.
...este la alegerea autorului de a se manifesta după dispoziții sau indispoziții.nu îmi permit însă a mă lăsa controlat de factori externi, mai ales când este vorba de oameni pe care îi apreciez. mulțumesc Dorin, mulțumesc Alina. cu gânduri bune, paul
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
Dacă poezia e în spatele tău, sfatul meu e să deschizi rucsacul și să o lași să zboare, atât, nu e nevoie de detalii, un ochi experimentat o vede și de la mare înălțime. :) Verbul "a trebui" este impersonal, deci nu se conjugă: "ce-mi trebuie căldură".
Alma, faina interpretarea ta...:)) dar mirosurile astea le pot suporta, pana la o anumita cota. exista altele, mai intepatoare (nu, nu vorbesc de cel e urina!, nu ma bateti!)
Paul, true - nu-i tocmai reuşit, nu-i tocmai în timbrul meu. Părţile alea nici mie nu-mi plac, în special "scot rătăcirea". Merci de observaţii şi apreciere!
Virgil, chiar nu ştiu ce să zic. O fi pe undeva pe la mijloc, cu bătaie în accident liric.
Pentru unii, mic ghid bibliografic de interpretare:
Gaura şi găurica, bibili-mi-aş bibilica, de Găureanu Prăpăstiosu
Analitica transcendentală a scorburilor condescendente la Pif şi Hercule, de Sparta Adâncata Ciulei
O shaormă bengaleză, gaura din maioneză, de Îndopata Grota Sâc
Gaura din hipocampus faţă-n spate cu gaura din covrig de Berbeaca Nuamblană
Mic tratat de datu-n găuri, găuri-m-aş cu burghiul, de Filofteia Vasilica.
Lucian, in primul rand, am niste observatii ce tin de gramatica. "În care constrânge-am veșnicia să-ncapă."...o cratima in plus. apoi: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte./ Înțelesul lor nu se rostea, ci deveneau puternice,". In versul al doilea, subiectul este "intelesul", deci acordul este gresit. Am inteles cum ai gandit tu, dar ar trebui sa renunti l punctul dintre versuri. "Cicatrizam veșniciei în piele"...vesnicie sai vesniciei? as prefera prima varianta... trecand peste aceste amanunte, primele doua strofe mi se par prea incorsetate in imagini. parca s-ar izbi unele de altele. strofa a treia mi-a parut salvata de versul: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte."...desi adjectivul "masive" il umbreste putin. si inca ceva, aici mi se pare ca exista o inadvertenta: "Palmele ridicau bucăți de humă./ Le așezau În centuri de beton sub formă inversă de trepte." huma sau beton?! cam asta ar fi. :) la buna citire.
Sixtus, vă mulţumesc pentru călăuzire. Voi citi din marele Clasic, întotdeauna cu plăcere, cum am citit cândva la orele de socialism ştiinţific operele Marelui Bărbat. Cu stimă.
ce faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
ma simt crenguta de brad ca ti/a placut ghidusia mea de text si miroase a cetina prima ta penita pe herme. multam, cu lapte pe botic, nanucel de kelaro
e extraordinar atunci cand cineva te deconspira atat de simplu. desi suna pretentios, ca si cum n-ar fi atat de usor. nu-i intotdeauna. :o)
iti multumesc inca o data, mi-ai facut o bucurie revenind.
aici năuc. or fi semnele de punctuație, or fi nemajusculele (eu le găsesc justificare doar în versuri scurte ori paragrafe de proporții reduse), cert e că mi-au obosit și ochii. mai dă și tu cîte un enter pe alocuri. înțeleg că monolog (interior mai ales) presupune un debit mai mare. dar dacă tu vrei să-mi transmiți ceva ai milă de ochii mei și dă-mi timp să asimilez ceva, dacă e de asimilat. așadar nu m-ai convins.
Te felicit pentru promovarea Virtualiei care iată, a intrat în conștiința publică, în faza deplinei maturizări și consacrări. Apreciez mult efortul tău de a organiza acest eveniment cultural. Cu recunoștință
Păi să vă spun că nu am fost descurajat ci doar am fost învăţat să reflectez mai mult pe text. Cât despre acel "user" neînsemnat, ce să spun, l-aţi tratat ca pe un nimic. Când e vorba de text sunt destul de civilizat, când e vorba de mine ca persoană catalogată ca "nimic" ţin să vă confirm că, atât timp cât veţi recurge la astfel de remarci la adresa unor membrii al unui site, ca şi cum site-ul s-ar putea lipsi de ei s-ar putea să nu prea cadă bine site-lui şi cel puţin din respect faţă de domnul Virgil care a muncit pentru el şi noapte şi zi şi dacă ai fost promovat ca editor eu nu voi accepta de la un puşti, fie el şi director, să mă calce în picioare.
Ţi-am spus, pe text, dacă consider că am ceva de învăţat plec capul şi ascult, dar tu nu mă numeşti "nimeni" căci eu nu am auzit ca tu să fi mai "cineva" ca mine. Că eşti editor pe un site literar - pus probabil din necesitate - nu eşti cineva. Ca să fi cineva trebuie să se vadă ceva în urma ta, dar de la tine nimic.
Ar trebui să te mai educe domnul Virgil în ale comunicării pe site.
Cu respect, Cezar
Virgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
"pătrund în camera-mi goală
pieptănându-mi pletele apoi se ascund" - două stângăcii consecutive, care arată clar mână nesigură. E vorba, evident, de adjectivul posesiv (camera-mi) şi de gerunziul de după (pieptănându-mi), care, atunci când lipseşte lipiciul liric dintre idei, e un surogat ieftin.
A fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
Tincuta, multumesc pentru comentariu si scuze pentru raspunsul atat de intarziat. Nu este vorba insa de divinizarea femeii, nici macar al esentei pasive, feminine in general, demers care nu se afla in coerenta cu propria mea conceptie despre viata... dar este intr-adevar vorba despre respect pentru femeia care stie sa desluseasca drumurile iubirii, chiar cu riscul propriei caderi.
Mi-a plăcut modul în care e construită casa în început.
Mi-a plăcut și partea din final:
"ca și cum casa mea s-ar opri într-o zi
s-ar miscora
s-ar strâmtora
s-ar ghemui
până când ar dispărea într-o ultimă literă
ovală"
Prietena Portocalie deși e titlul/intrigă pare mai degrabă o intromisiune eșuată, ea pălește în raport cu modul în care ai construit casa.
Finalul cu terenul e pe sistemul: ai o lingură în care ții un ou și te plimbi cu oul în lingură o bună bucată de drum, iar când ajungi la final scapi oul din lingură și calci pe el. A cam distrus tot ce ai făcut până acolo.
am tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
O mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
mai bine ai spune "noi n-o să murim niciodată, sau cel puțin nu într-o joi" sau ceva de genul. noi avem ceva în comun, dar nu îți zic ce :) îmi place prima strofă (de fapt tot textul e foarte ok), însă aș fi preferat să spui altceva în loc de "gânduri". vezi ce mai poți "târâi" după tine... și ultimul vers l-am mai văzut pe undeva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dănuța, mă bucură îndeosebi faptul că fiecare cuvânt-imagine-simbol din acest poem ți-a destăinuit un sens, și nu oricare, ci acela ales de autor, ceea ce face ca însuși autorul să fie încântat de capacitatea receptivă a cititorului său, semn că a fost atins în lăuntrul său. Mulțumesc, da, ai văzut foarte bine și sensul orelor negre, și al bufniței albe, al lighioanelor, nu cred că întâmplător ai simțit ce este prins în vrajă. Ultimul pas trăibil, sacralizarea.
pentru textul : dezblestemare de...este la alegerea autorului de a se manifesta după dispoziții sau indispoziții.nu îmi permit însă a mă lăsa controlat de factori externi, mai ales când este vorba de oameni pe care îi apreciez. mulțumesc Dorin, mulțumesc Alina. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ferestrele nu au nume delucian, iertare ca nu am vazut comentariul tau pana acum. din amanunte se alcatuieste intregul.
pentru textul : mălai dePastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deprelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
imagine. pe mine una m-a impresionat.
pentru textul : Haiku deDacă poezia e în spatele tău, sfatul meu e să deschizi rucsacul și să o lași să zboare, atât, nu e nevoie de detalii, un ochi experimentat o vede și de la mare înălțime. :) Verbul "a trebui" este impersonal, deci nu se conjugă: "ce-mi trebuie căldură".
pentru textul : Ca sunetul în fluier deAlma, faina interpretarea ta...:)) dar mirosurile astea le pot suporta, pana la o anumita cota. exista altele, mai intepatoare (nu, nu vorbesc de cel e urina!, nu ma bateti!)
pentru textul : Clivaj dePaul, true - nu-i tocmai reuşit, nu-i tocmai în timbrul meu. Părţile alea nici mie nu-mi plac, în special "scot rătăcirea". Merci de observaţii şi apreciere!
Virgil, chiar nu ştiu ce să zic. O fi pe undeva pe la mijloc, cu bătaie în accident liric.
Pentru unii, mic ghid bibliografic de interpretare:
Gaura şi găurica, bibili-mi-aş bibilica, de Găureanu Prăpăstiosu
Analitica transcendentală a scorburilor condescendente la Pif şi Hercule, de Sparta Adâncata Ciulei
O shaormă bengaleză, gaura din maioneză, de Îndopata Grota Sâc
Gaura din hipocampus faţă-n spate cu gaura din covrig de Berbeaca Nuamblană
Mic tratat de datu-n găuri, găuri-m-aş cu burghiul, de Filofteia Vasilica.
etc
pentru textul : Ruleta rusească deLucian, in primul rand, am niste observatii ce tin de gramatica. "În care constrânge-am veșnicia să-ncapă."...o cratima in plus. apoi: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte./ Înțelesul lor nu se rostea, ci deveneau puternice,". In versul al doilea, subiectul este "intelesul", deci acordul este gresit. Am inteles cum ai gandit tu, dar ar trebui sa renunti l punctul dintre versuri. "Cicatrizam veșniciei în piele"...vesnicie sai vesniciei? as prefera prima varianta... trecand peste aceste amanunte, primele doua strofe mi se par prea incorsetate in imagini. parca s-ar izbi unele de altele. strofa a treia mi-a parut salvata de versul: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte."...desi adjectivul "masive" il umbreste putin. si inca ceva, aici mi se pare ca exista o inadvertenta: "Palmele ridicau bucăți de humă./ Le așezau În centuri de beton sub formă inversă de trepte." huma sau beton?! cam asta ar fi. :) la buna citire.
pentru textul : Despre mine altădată deSixtus, vă mulţumesc pentru călăuzire. Voi citi din marele Clasic, întotdeauna cu plăcere, cum am citit cândva la orele de socialism ştiinţific operele Marelui Bărbat. Cu stimă.
pentru textul : mister în trenul de noapte dece faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
pentru textul : hermeneia 2.0 dema simt crenguta de brad ca ti/a placut ghidusia mea de text si miroase a cetina prima ta penita pe herme. multam, cu lapte pe botic, nanucel de kelaro
pentru textul : vârtelnița de aur dee extraordinar atunci cand cineva te deconspira atat de simplu. desi suna pretentios, ca si cum n-ar fi atat de usor. nu-i intotdeauna. :o)
pentru textul : Externare de primăvară deiti multumesc inca o data, mi-ai facut o bucurie revenind.
aici năuc. or fi semnele de punctuație, or fi nemajusculele (eu le găsesc justificare doar în versuri scurte ori paragrafe de proporții reduse), cert e că mi-au obosit și ochii. mai dă și tu cîte un enter pe alocuri. înțeleg că monolog (interior mai ales) presupune un debit mai mare. dar dacă tu vrei să-mi transmiți ceva ai milă de ochii mei și dă-mi timp să asimilez ceva, dacă e de asimilat. așadar nu m-ai convins.
pentru textul : primul monolog deTe felicit pentru promovarea Virtualiei care iată, a intrat în conștiința publică, în faza deplinei maturizări și consacrări. Apreciez mult efortul tău de a organiza acest eveniment cultural. Cu recunoștință
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a descrii de parcă te scarpini
pentru textul : un fake itinerant deremarc:
pentru textul : Still Haven't Found de"tu ai învățat cândva
să tragi în plămâni lumea întreagă
și apoi să o lași ușor să se îndepărteze
de parcă ai coborâ un copil în prăpastie"
Păi să vă spun că nu am fost descurajat ci doar am fost învăţat să reflectez mai mult pe text. Cât despre acel "user" neînsemnat, ce să spun, l-aţi tratat ca pe un nimic. Când e vorba de text sunt destul de civilizat, când e vorba de mine ca persoană catalogată ca "nimic" ţin să vă confirm că, atât timp cât veţi recurge la astfel de remarci la adresa unor membrii al unui site, ca şi cum site-ul s-ar putea lipsi de ei s-ar putea să nu prea cadă bine site-lui şi cel puţin din respect faţă de domnul Virgil care a muncit pentru el şi noapte şi zi şi dacă ai fost promovat ca editor eu nu voi accepta de la un puşti, fie el şi director, să mă calce în picioare.
pentru textul : iarna deŢi-am spus, pe text, dacă consider că am ceva de învăţat plec capul şi ascult, dar tu nu mă numeşti "nimeni" căci eu nu am auzit ca tu să fi mai "cineva" ca mine. Că eşti editor pe un site literar - pus probabil din necesitate - nu eşti cineva. Ca să fi cineva trebuie să se vadă ceva în urma ta, dar de la tine nimic.
Ar trebui să te mai educe domnul Virgil în ale comunicării pe site.
Cu respect, Cezar
Virgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
pentru textul : ne lut de"pătrund în camera-mi goală
pentru textul : mistică depieptănându-mi pletele apoi se ascund" - două stângăcii consecutive, care arată clar mână nesigură. E vorba, evident, de adjectivul posesiv (camera-mi) şi de gerunziul de după (pieptănându-mi), care, atunci când lipseşte lipiciul liric dintre idei, e un surogat ieftin.
A fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
pentru textul : El efecto mariposa deVladimir, sunt chiar curios ce ai scrie despre acest text. De ce nu o faci? Invitatie colegială, mon cher! Dăncuș
pentru textul : spovedania venelor albastre deTincuta, multumesc pentru comentariu si scuze pentru raspunsul atat de intarziat. Nu este vorba insa de divinizarea femeii, nici macar al esentei pasive, feminine in general, demers care nu se afla in coerenta cu propria mea conceptie despre viata... dar este intr-adevar vorba despre respect pentru femeia care stie sa desluseasca drumurile iubirii, chiar cu riscul propriei caderi.
pentru textul : ea defain. in general cel mai bun manager al imaginii unui Poet este el insusi. felicitari pentru lansarea de la Cluj!
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj deMi-a plăcut modul în care e construită casa în început.
Mi-a plăcut și partea din final:
"ca și cum casa mea s-ar opri într-o zi
s-ar miscora
s-ar strâmtora
s-ar ghemui
până când ar dispărea într-o ultimă literă
ovală"
Prietena Portocalie deși e titlul/intrigă pare mai degrabă o intromisiune eșuată, ea pălește în raport cu modul în care ai construit casa.
pentru textul : Prietena Portocalie deFinalul cu terenul e pe sistemul: ai o lingură în care ții un ou și te plimbi cu oul în lingură o bună bucată de drum, iar când ajungi la final scapi oul din lingură și calci pe el. A cam distrus tot ce ai făcut până acolo.
am tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
pentru textul : dimineață de florii ▒ deO mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
pentru textul : Crochiu deO felicit si pe aceasta cale pe Nicole Pottier care participa cu prietenii la Suceava la Primavara Poetilor din Romania!
pentru textul : Festivalul Primăvara Poeților/Le Printemps des Poètes ediția a 3-a demai bine ai spune "noi n-o să murim niciodată, sau cel puțin nu într-o joi" sau ceva de genul. noi avem ceva în comun, dar nu îți zic ce :) îmi place prima strofă (de fapt tot textul e foarte ok), însă aș fi preferat să spui altceva în loc de "gânduri". vezi ce mai poți "târâi" după tine... și ultimul vers l-am mai văzut pe undeva.
pentru textul : lucrurile astea deNu ma văzut originalul. Mi-a dat o eroare în josul paginii şi de-abia după ce am trimis comentariul şi-a revenit. Îmi cer scuze. Cezar
pentru textul : Sonet XIX de William Shakespeare dePagini