Younger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
comentariul meu de mai sus a fost alcatuit pe moment si nu are prea multe elemente artistice. m-a dusesem cu gandul la artistul acestei picturi, la locul geografic - Reno, Nevada - si la faptul ca Nevada este singurul stat in Statele Unite unde sunt legalizate asa numitele adult (erotic) house/ranch/
cum ar fi chicken ranch brothel, donna's ranch si alte zeci de case de prostitutie. ma gandeam ca Patrick Szucs a prins pe panza o papadie dintr-asta de ranch.
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
"Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca luminile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne..." - M. Eminescu
Mie mi-a placut nuanta data de tine, aici, Adrian.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână.
Gebeleizis, te rog să mă ierți pentru faptul că am fost prea categoric. comentariile tale sunt binevenite și contribuie, în felul lor, la construcția fiecărui poem. Cum ai spus, toți suntem aici să învățăm. Acest site se definește ca un atelier poetic, iar retragerea de la comentarii ar face ca scopul lui să nu se realizeze. atitudinea mea a fost rezultatul faptului că ai spus că sunt nepoliticos, ceea ce cred ca nu am fost și nici nu sunt, dar mă rog... punctele de vedere sunt diferite. ar fi o pierdere, cel puțin pentru mine, părerile tale. cu stimă, mircea.
bucata care mi se pare mie excelenta este:
„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
imi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
Poeziile sub pavilion maltez par să aibă un mandat baladesc ancorat în realitate. În fiecare poezie, alt(e) portret(e). Interesantă concepție. Finalul l-aș revizui. Remarc versurile: "ceasul și-a aruncat păstrăvii în stradă lentila lui clipocește-ntre sălciile mele rupte" /O\
textul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
iată un text care deși nu prea a reușit prea mult poetic a reușit totuși să mă facă să mă hotărăsc să mă gîndesc de acum de două ori înainte să mai zîmbesc
Alma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
sunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
Cine mai scrie poezie pe coli albe de hartie sau e vorba de coala alba de site :).
Cumva, imi era dor sa citesc un text scris de tine, scris in atmosfera atat de specifica poeziilor tale. Frumos.
Francisc, nici eu nu știu ce vreau să fac, nici ce mi-a venit cu scrisul, eu sper că nu e decît o etapă trecătoare. Existența mea burgheză, mulțumitoare pînă în final, nu ar fi justificat necesitatea unei astfel de evadări. Dar ce să fac dacă văd și cînd am ochii închiși și dacă mă doare și sub anestezie? Mi-a fost mult mai ușor să dezbat subiecte din alte domenii de specialitate, mult mai aride, decît să spun ceea ce simt și ceea ce cred despre tot ce mă înconjoară. În concluzie, nu știu dacă voi avea parte de o carieră de scriitor și nu sînt convinsă că îmi doresc neapărat acest lucru, dar îți mulțumesc pentru bunăvoința de a mă fi citit și sper să ne mai auzim.
Sincer, nu mă aşteptam să vă supăraţi. Dar, precum se ştie şi o tot repetăm, poeţii sunt genus irritabile. Aşa că, în fond, de ce m-aş mira?
Dar, cu riscul de a mă certa şi cu dvs., trebuie să vă spun că, dacă mă iau după acest text, ca şi după alte două-trei pe care le-am citit, vă lipseşte prospeţimea lirică.
Sunteţi un om inteligent, aşa că e bine să cădeţi un pic pe gânduri. Chiar dvs. spuneţi că alegorismul era bun odată (prin poezia şaizecistă, de pildă, dar nu prin cea de prim-plan), dar acum nu mai e bun. Păi nu mai e! Alegoria e un echivalent discutabil al metaforei. Un fel de erzaţ. Cum era, pe vremuri, cafeaua pe care-o numeam "nechezol".
În sfârşit, sper să nu vă repeziţi, cum au făcut-o şi alţi supăraţi pe mine, în poeziile pe care şi eu le-am postat aici (sau aiurea), spre a-mi dovedi că sunt proaste sau că suferă exact de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Eu vă spun dinainte: sunt şi proaste şi suferă şi de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Mai exact, este posibil să fie aşa. Dar eu am o scuză: am scris şi am publicat aceste poezii cel târziu în 1987. E posibil, deci, ca unele să fie discursive şi alegorizante...Deşi am căutat să nu le postez pe cele care ar suferi de această boală.
Cordial,
t.c.
Bună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
domnule Emil, îmi pare bine că e cineva, prin acest spaţiu, care se apleacă şi asupra textelor mele.
sinceră să fiu, aproape uitasem că am cont pe hermenia, loc pe care îl admir pentru linia ascendentă pe care o pomovează.
revin în acest spaţiu virtual cu drag şi citesc texte care îmi demonstrează faptul că românii s-au născut poeţi:))
eu sunt o poetă cu uşoare influenţe desuete şi renunţ foarte greu la unele expresii.
mulţumesc pentru eleganţa intervenţiei dumneavoastră.
cu respect, Dorina Neculce
Consider că intervenţia Ralucăi nu se deosebeşte cu faţă de comentariile obişnuite ale margăi. E, drept, un comentariu sarcastic, dar atat. De data aceasta îndemn eu la echilibru, Vlad.
Un pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
Interesant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Paul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.
titlurile in limbi straine la poeme romanesti mie personal imi par doar fandoseli, atat timp cat referentul titlului nu este unul notoriu. a fost o moda, e adevarat, dar a trecut, precum toate "inventiile" lingvistice fara adancime.
Ioana: Îmi sunt de folos remarcile tale. O sa mai reflectez la ansamblul poeziei cand voi face revederea finală pt. publicare, mulțumesc pt trecere și încurajare. Marina: Da, secvențele pot fi pe undeva de sine stătătoare, dar și înlănțuite, ca niște coridoare, mă bucur că ți-a plăcut expresia cu îmbrăcarea ploii pe dedesubt... Mulțumesc pt. semn.
Cred ca ideea de a valoriza estetic conceptul de crepuscul poate fundamenta un gen de exprimare poetica bogata in semnificatii... ma gandesc numai la ce zicea candva abatele Constant, alias Eliphas Levi... "Creatia este supozitia unei umbre limitand lumina a unui gol servind de spatiu plenitudinii de a fi" si la faptul ca omul clipeste doar pentru ca ochiul sau sa nu devina un sclav al luminii:) Subscriu la parerile celor care au comentat textul inaintea mea... ar trebui sa te hotarasti daca imbraci ideile exclusiv in formulari simple sau, daca vizezi ceva mai complicat, incearca sa renunti la enunturi deja banalizate... faptul ca utilizezi cele doua mijloace in acelasi context conduce inevitabil la comparatii care nu iti sunt favorabile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Younger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
pentru textul : zborul tău sidefiu deIoana, Dorin, va multumesc. E o bucurie pentru mine faptul ca ati lasat un semn in dreptul acestor randuri.
pentru textul : Măști ale dragostei decomentariul meu de mai sus a fost alcatuit pe moment si nu are prea multe elemente artistice. m-a dusesem cu gandul la artistul acestei picturi, la locul geografic - Reno, Nevada - si la faptul ca Nevada este singurul stat in Statele Unite unde sunt legalizate asa numitele adult (erotic) house/ranch/
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 decum ar fi chicken ranch brothel, donna's ranch si alte zeci de case de prostitutie. ma gandeam ca Patrick Szucs a prins pe panza o papadie dintr-asta de ranch.
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
pentru textul : playa girón de"Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca luminile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne..." - M. Eminescu
Mie mi-a placut nuanta data de tine, aici, Adrian.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
pentru textul : p.s deşi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână.
Gebeleizis, te rog să mă ierți pentru faptul că am fost prea categoric. comentariile tale sunt binevenite și contribuie, în felul lor, la construcția fiecărui poem. Cum ai spus, toți suntem aici să învățăm. Acest site se definește ca un atelier poetic, iar retragerea de la comentarii ar face ca scopul lui să nu se realizeze. atitudinea mea a fost rezultatul faptului că ai spus că sunt nepoliticos, ceea ce cred ca nu am fost și nici nu sunt, dar mă rog... punctele de vedere sunt diferite. ar fi o pierdere, cel puțin pentru mine, părerile tale. cu stimă, mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal debucata care mi se pare mie excelenta este:
pentru textul : Viraj mult prea strâns de„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
sunt raluca in masura sa vorbesc despre bunul simt. Imi permit sa ignor restul comentariului tau!
pentru textul : risipă de nori deimi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce dePoeziile sub pavilion maltez par să aibă un mandat baladesc ancorat în realitate. În fiecare poezie, alt(e) portret(e). Interesantă concepție. Finalul l-aș revizui. Remarc versurile: "ceasul și-a aruncat păstrăvii în stradă lentila lui clipocește-ntre sălciile mele rupte" /O\
pentru textul : camerista deCu plăcere Sancho !
pentru textul : Ştefan Câlţia : pictură --- muzica : Ketil Bjornstadt detextul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deiată un text care deși nu prea a reușit prea mult poetic a reușit totuși să mă facă să mă hotărăsc să mă gîndesc de acum de două ori înainte să mai zîmbesc
pentru textul : Ziua giocondului deAlma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
pentru textul : Five Seconds desunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
pentru textul : Oarecum deCine mai scrie poezie pe coli albe de hartie sau e vorba de coala alba de site :).
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV deCumva, imi era dor sa citesc un text scris de tine, scris in atmosfera atat de specifica poeziilor tale. Frumos.
Francisc, nici eu nu știu ce vreau să fac, nici ce mi-a venit cu scrisul, eu sper că nu e decît o etapă trecătoare. Existența mea burgheză, mulțumitoare pînă în final, nu ar fi justificat necesitatea unei astfel de evadări. Dar ce să fac dacă văd și cînd am ochii închiși și dacă mă doare și sub anestezie? Mi-a fost mult mai ușor să dezbat subiecte din alte domenii de specialitate, mult mai aride, decît să spun ceea ce simt și ceea ce cred despre tot ce mă înconjoară. În concluzie, nu știu dacă voi avea parte de o carieră de scriitor și nu sînt convinsă că îmi doresc neapărat acest lucru, dar îți mulțumesc pentru bunăvoința de a mă fi citit și sper să ne mai auzim.
pentru textul : Orez cu apă dulce deprimul vers sună promițător. apoi textul devine ca un perete alb pe care nu există nicio ușă.
pentru textul : Comoară vie deSincer, nu mă aşteptam să vă supăraţi. Dar, precum se ştie şi o tot repetăm, poeţii sunt genus irritabile. Aşa că, în fond, de ce m-aş mira?
pentru textul : placebo deDar, cu riscul de a mă certa şi cu dvs., trebuie să vă spun că, dacă mă iau după acest text, ca şi după alte două-trei pe care le-am citit, vă lipseşte prospeţimea lirică.
Sunteţi un om inteligent, aşa că e bine să cădeţi un pic pe gânduri. Chiar dvs. spuneţi că alegorismul era bun odată (prin poezia şaizecistă, de pildă, dar nu prin cea de prim-plan), dar acum nu mai e bun. Păi nu mai e! Alegoria e un echivalent discutabil al metaforei. Un fel de erzaţ. Cum era, pe vremuri, cafeaua pe care-o numeam "nechezol".
În sfârşit, sper să nu vă repeziţi, cum au făcut-o şi alţi supăraţi pe mine, în poeziile pe care şi eu le-am postat aici (sau aiurea), spre a-mi dovedi că sunt proaste sau că suferă exact de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Eu vă spun dinainte: sunt şi proaste şi suferă şi de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Mai exact, este posibil să fie aşa. Dar eu am o scuză: am scris şi am publicat aceste poezii cel târziu în 1987. E posibil, deci, ca unele să fie discursive şi alegorizante...Deşi am căutat să nu le postez pe cele care ar suferi de această boală.
Cordial,
t.c.
Bună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deAlma, am modificat cât mai aproape de sensul inițial și cumva printre variantele anterioare. Mulțumesc.
pentru textul : a space between perceptions dedomnule Emil, îmi pare bine că e cineva, prin acest spaţiu, care se apleacă şi asupra textelor mele.
sinceră să fiu, aproape uitasem că am cont pe hermenia, loc pe care îl admir pentru linia ascendentă pe care o pomovează.
revin în acest spaţiu virtual cu drag şi citesc texte care îmi demonstrează faptul că românii s-au născut poeţi:))
eu sunt o poetă cu uşoare influenţe desuete şi renunţ foarte greu la unele expresii.
mulţumesc pentru eleganţa intervenţiei dumneavoastră.
pentru textul : cândva dezbinând decu respect, Dorina Neculce
Consider că intervenţia Ralucăi nu se deosebeşte cu faţă de comentariile obişnuite ale margăi. E, drept, un comentariu sarcastic, dar atat. De data aceasta îndemn eu la echilibru, Vlad.
pentru textul : epigrama bat-o vina deUn pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
pentru textul : Gheara deInteresant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Paul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.
s.b.
pentru textul : ultimele zile detitlurile in limbi straine la poeme romanesti mie personal imi par doar fandoseli, atat timp cat referentul titlului nu este unul notoriu. a fost o moda, e adevarat, dar a trecut, precum toate "inventiile" lingvistice fara adancime.
pentru textul : every / body / dies deIoana: Îmi sunt de folos remarcile tale. O sa mai reflectez la ansamblul poeziei cand voi face revederea finală pt. publicare, mulțumesc pt trecere și încurajare. Marina: Da, secvențele pot fi pe undeva de sine stătătoare, dar și înlănțuite, ca niște coridoare, mă bucur că ți-a plăcut expresia cu îmbrăcarea ploii pe dedesubt... Mulțumesc pt. semn.
pentru textul : așa de ușor deTrist si adevarat da. Frumos? Nu cred. Multumesc de empatie.
pentru textul : dengue fever deCred ca ideea de a valoriza estetic conceptul de crepuscul poate fundamenta un gen de exprimare poetica bogata in semnificatii... ma gandesc numai la ce zicea candva abatele Constant, alias Eliphas Levi... "Creatia este supozitia unei umbre limitand lumina a unui gol servind de spatiu plenitudinii de a fi" si la faptul ca omul clipeste doar pentru ca ochiul sau sa nu devina un sclav al luminii:) Subscriu la parerile celor care au comentat textul inaintea mea... ar trebui sa te hotarasti daca imbraci ideile exclusiv in formulari simple sau, daca vizezi ceva mai complicat, incearca sa renunti la enunturi deja banalizate... faptul ca utilizezi cele doua mijloace in acelasi context conduce inevitabil la comparatii care nu iti sunt favorabile.
pentru textul : Crepuscul decu draga inima.
pentru textul : exil dedar nu stiu cum.
Pagini