sincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
Da Cristina - am ales-o intenționat. De fapt am scanat-o de pe un fel de album cu ilustrate și versete biblice tipărit în Brașov probabil înainte de 1940. Deci vechi de cam 70 de ani. Autorul picturilor-ilustrații este cehul Anton Robert Leinweber (1845-1921). Cred că spiritul inițial al evenimentului a fost unul sumbru sărăcăcios, aproape tragic. O femeie săracă, cu burta la gură, bătînd noaptea pe la uși căutînd un loc în care să doarmă și cuibărind în intimitatea ei de femeie teama cumplită că e aproape să i se rupă apa și să nască. Și asta într-o lume fără curent electric sau încălzire centrală și fără măcar minime condiții sanitare. În timp ce pe străzi mărșăluiau din cînd în cînd soldați romani însărcinați cu ordinea și cu desfășurarea unui recensămînt. Sărăcie, teamă, întuneric, frig, durere și oboseală. Asta a fost primul „crăciun”.
În California este acum un spirit destul de modest la nivel public, social, comercial. O modestie pe care nu am mai întîlnit-o în America. Și cred că într-un fel asta este bine și mult mai aproape de normal. Convingerea mea este că interiorul omului este mult mai important decît exteriorul lui. Iar această perioadă dificilă pentru exterior poate fi un prilej pentru mulți să se gîndească mai mult la interiorul lor.
Mulțumesc pentru urări.
Virgil, uneori trebuie, probabil, să luăm în considerare și părerea unor irefutabili teologi profesioniști. Mai ales că ei înclină să discute esențele în mod coerent între ei pe această pagină. Drept pentru care iată-le: primul: nu cred ca as mai avea ceva de apreciat the second hand: si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita...? ...apoi, ca niște creștini veritabili mușcă din site-ul care le găzduiește și aceste inepții cu generozitatea-i remarcabilă. regretabil, dar ce ar mai fi amuzant atunci pe la noi? mulțumesc pentru imparțialitatea ta generoasă. atent, cu gânduri bune, paul
Nu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
Domnule Gorun, NICIODATĂ o poezie nu va sta în picioare cu un 'căci' la început de vers...
Căci căci nu e frumos.
Căci căci n-are de-a face cu poezia.
Căci căci nu merge cu versul deci căci căci nu e poetic.
Dvs. nu aveți neapărat vreo chemare pentru lirism, poate ar fi mai bine să renunțați și să vă limitați la lucrurile în care, sincer, excelați.
Căci poemul de aici este execrabil.
Interesantă și bine realizată imaginea "de mijloc"... rămâi cu filmul acesta pe retină involuntar. Deși transmite, sfârșitul mi se pare însă cumva... prea subțire. Desigur, este doar părerea mea. Poate însă mai urmează, și-atunci e altă poveste.
Și eu cred că poemul trebuia să fie mai lung, după tensiunea pe care o acumulează. După versurile astea, de exemplu,trebuia să mai continui "ca să cunoști cu adevărat singurătatea trebuie să fii prieten cu șobolanii". Nu m-ai convins și nici nu m-ai șocat, de ce să fii prieten cu șobolanii? Ar fi urmat ceva mai dur să mă convingă, altfel rămân doar niște cuvinte Sau: "plictisu tău nu îmbracă niciodată o haină nouă" e o formulare poetică depășită, ajunsă clișeu, ca și : "îți vine să-ti smulgi oamenii din piept să-i pui să danseze." (un clișeu agonic, sorry) Adelina, încearcă să exprimi simplu ceea ce vezi și simți, nu mai e vremea în care să sugerezi și să faci alegorii, sau or fi venind niște vremuri dictatoriale, din nou? :)
mi-a placut pentru ca, desi am vazut ca sunt sedus prin intermediul acestui discurs, m-am lasat sedus datorita povestii, a modului in care e spusa, franc si inocent, cu toate ca cine scrie astfel o face cat se poate de constient si, de ce nu?, manipuland cititorul cat se poate de mult.
ca personaj si atitudine, fireste, am mai vazut. ca limbaj, ce comunica un mesaj umanist, descriind o experienta strict subiectiva, la fel, am mai vazut. dar tocmai pt ca ii iese autorului, te face sa zambesti si sa aprobi.
sunt curios insa cum afecteaza un astfel de text lectorul feminin, pentru ca, nu-i asa?, barbatii stiu de ce iubesc femeile
ceea ce am vrut sa subliniez este sangele si culoarea rosie. nu am scris deloc artificial. am scris exact ceea ce am vrut sa scriu. si e vorba de un anume sange, nu de sangele general.
Are o forță a expresiei deosebită acest poem, între îngenunchere și zbor acel strigăt sălbatic spulberă legile firești ale gravitației. Poate puțin nu se potrivește "fără să știu mă umplu de sus pînă jos/ de lumină și apă" Cele două elemente alăturate nu servesc bine ideii, în contextul dat, chiar dacă întregesc lirismul. Mi-a plăcut foarte mult.
Andu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
impartasirea mea nu a urmarit culpabilizarea nimanui, dimpotriva, impartirea bucuriei cu celalalt; un mod de a dobandi si a spori, daruind. desi textul e dedicat, nu exclude faptul ca el sa fie un poem: aceste notiuni nu sunt contradictorii. consider ca implicarea totala e cheia intelegerii si tolerantei poetice. va multumesc prt. sinceritate violenta cromatica e legitimata prin legatura tata-copil nascut-nenascut prin care se recunoaste si se accepta in scopul re-facerii violenta prezentei si a limbajului acestei lumi care se cauta pe sine. multumesc
Va multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
Un text în care stilurile epistolar şi beletristic sunt în armonie. E multă poezie aici. M-ai făcut să îmi fie şi mai dor de o scrisorae scrisă de mână, caligrafiată frumos, cu cerneală albastră, în care printre aparentele nimicuri, să fie amănuntele unor suflete frumoase, a unor relaţii interumane nealterate de mizeriile lumii. Am recunoscut unele trimiteri la scrierile mai vechi si m-am bucurat. Mi-au plăcut foarte multe rostiri, şi datorită ideilor, şi mijloacelor de expresie artistcă. Am ales pe următorul prin care autorul cred că îşi exprimă un fel de crez al artistului:
,, e drept că încă nu am ajuns la acea exprimare care îngemănează zicerea poetică şi pe cea artistică într-o reprezentare unică a eternităţii clipei".
Mulţumesc pentru acest moment de înălţare.
Daca tu stii asta de ce intrebi? NU stii si tu cat de singuri am ramas? Cat de firavi si porcosi ne ducem zilele? Esti un mare observator, Cailean, vei trai mai mult ca mine. Si daca asa va fi, adu-ti aminte de mine. Apreciez interesul tau. Asa cum spuneam, Sa ai pace. (Esenienii stiau ce spun prin asta. Nadajduiesc sa stii si tu). Dancus
alma, oare nu crezi bun poemul asta doar pentru ca IATA! AM PUS DIACRITICE??? :) de 3 ori l-am verificat si de 3 ori inca am mai gasit caciulite de pus, contrar zapuselii de azi (marchez clipa!). te-ai intors in pagina mea, de bun augur fapt, dupa cum sunt sigura si eu.
Atât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
Sper că totul e ok cu tine omule, poemul ăsta gave me the creeps, pe bune!
În ultima vreme ai dezvoltat scrierea asta hai să-i zic compulsiv-maladiv-obsesivă, e ok dpdv literar dar eu nu cred că te prinde 100% pentru că tu ești un spirit mai flexibil și mai luminos, tu nu ești bacovia and such. Oricum, dacă asta e decizia ta și vei scrie așa în continuare, eu tot o să te citesc (deși mai greu) în așteptarea unor vremuri cu mai multă lumină.
Ave
Nu sunt de acord cu folosirea unor „cârje” (imagini, filme, explicații, evidențierea unor cuvinte prin ghilimele, scriere cu majuscule, italic sau boldat) pentru a susține un text. Chiar ieri vorbeam în cancelarie cu o colegă că asemenea practici îngrădesc libertatea de receptare a lectorului, ba chiar îl manipulează sau, mai rău, îl subestimează. Poezia și proza ar trebui să fie susținute doar de cuvântul din care sunt alcătuite.
Însă, în ce privește arta japoneză, lucrurile stau un pic altfel. De ceva vreme mă preocupă să știu mai multe despre haiga și fotohaiku. Îmbinarea dintre text și imagine nu trebuie să reprezinte un fel de reciprocitate în acordarea „cârjei”, ci mai degrabă ceva care să sporească mai mult spațiul tăcerii, al gândului neexprimat, golul acela în care și imaginea și haiku-ul se completează în mintea receptorului. Un poem nu trebuie să descrie imaginea. Nici imaginea nu trebuie să reflecte poemul ca într-o oglindă. E o tehnică extrem de grea. Eu am pornit de la imagine, am studiat-o, am încercat să îi deslușesc tăcerile din spatele culorilor, formelor, liniilor, contrastelor. Am vrut să îi sporesc misterul. E drept că mie nu prea mi-a ieșit cum aș fi vrut, mai ales la primul vers (e descriptiv, repetă ceva ce arată imaginea), ceea ce îndreptățește în mare proporție comentul tău. Îl apreciez și îți mulțumesc.
Referitor la primul vers, vers care nu mi-a dat pace multă vreme, mă tot gândesc la variante cum ar fi: ard în privire/ se-aprind în priviri/ ard în tăcere/... Mai caut :)
pentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
Mircea, ideile se succed cu repeziciune, treci foarte repede de la un registru la altul, ceea ce la un moment dat poate sa induca cititorul in confuzie. De asemenea, cred ca repetitiile sunt putin obositoare, ai putea incerca sa le eviti. Ca de asemenea si rima involuntara din ultimele doua versuri. Mie mi-a placut cel mai mult inceputul (primele 4 versuri), pentru care te felicit petre
Constructie inchegata, trei cuvinte si o conotatie la viitor. Desigur, imprevizibil, orbul desluseste acest triptic. Un poem care mie mi-a transmis un mesaj verde, mut, optimist. Penita. Andu P.S. Si revin cu incadrarea autorului, domnilor editori, chiar nu ma aude nimeni sau nu-mi zice cineva ca gresesc? Maia=autor
am citit cu emoţie acest poem, mărturisesc că în minte îl purtam pe prinţul Mîşchin, privind o fotografie cu femeia iubită, bineînţeles e cu totul altceva aici, depărtându-mă de emoţia iniţială, doar un pic, cât să întrezăresc, cu grija care se autoimpune, succesiunea tabloulurilor. mi se pare un pic desuet pentru mine să spun aceste lucruri, pentru că totul pare, în poemul meu de azi, atât de frumos şi ireal! am remarcat şi finalul, care zguduie cumva cadenţa versurilor, şi care implică structurile cele mai intime ale emotivităţii
multumesc Aranca Actaeon, la primul nu renunt dar la al doilea da. asa ca sa nu zici ca nu stiu sa fac un compromis. de fapt nu imi place sonoritatea lui "ci si" din ultimele doua rinduri. probabil ca la o analiza mai atenta as mai face unele permutari acolo precum "printre cruci ratacit", etc deocamdata insa ramine asa
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
pentru textul : legenda omului-sandwich deDa Cristina - am ales-o intenționat. De fapt am scanat-o de pe un fel de album cu ilustrate și versete biblice tipărit în Brașov probabil înainte de 1940. Deci vechi de cam 70 de ani. Autorul picturilor-ilustrații este cehul Anton Robert Leinweber (1845-1921). Cred că spiritul inițial al evenimentului a fost unul sumbru sărăcăcios, aproape tragic. O femeie săracă, cu burta la gură, bătînd noaptea pe la uși căutînd un loc în care să doarmă și cuibărind în intimitatea ei de femeie teama cumplită că e aproape să i se rupă apa și să nască. Și asta într-o lume fără curent electric sau încălzire centrală și fără măcar minime condiții sanitare. În timp ce pe străzi mărșăluiau din cînd în cînd soldați romani însărcinați cu ordinea și cu desfășurarea unui recensămînt. Sărăcie, teamă, întuneric, frig, durere și oboseală. Asta a fost primul „crăciun”.
pentru textul : De Nașterea Domnului deÎn California este acum un spirit destul de modest la nivel public, social, comercial. O modestie pe care nu am mai întîlnit-o în America. Și cred că într-un fel asta este bine și mult mai aproape de normal. Convingerea mea este că interiorul omului este mult mai important decît exteriorul lui. Iar această perioadă dificilă pentru exterior poate fi un prilej pentru mulți să se gîndească mai mult la interiorul lor.
Mulțumesc pentru urări.
Virgil, uneori trebuie, probabil, să luăm în considerare și părerea unor irefutabili teologi profesioniști. Mai ales că ei înclină să discute esențele în mod coerent între ei pe această pagină. Drept pentru care iată-le: primul: nu cred ca as mai avea ceva de apreciat the second hand: si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita...? ...apoi, ca niște creștini veritabili mușcă din site-ul care le găzduiește și aceste inepții cu generozitatea-i remarcabilă. regretabil, dar ce ar mai fi amuzant atunci pe la noi? mulțumesc pentru imparțialitatea ta generoasă. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : reclamă pentru viață depoezia, în opinia mea, este aici şi atât:
"fiecare de pe soclul lui privind frica
doctorul mi-a sugerat să merg mai mult în
vârful picioarelor lumea e obosită
mi-a zis
irascibilă
dacă poți umblă
pe sîrmă
eu pot să merg în zig-zag
ca furnica pe scoarța mahonului
și așa am să fac"
în rest, cred că există mult dizolvant.:)
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deNu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deare, totusi, cineva o idee pentru un titlu mai potrivit poemului asta?
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deHepl!
Domnule Gorun, NICIODATĂ o poezie nu va sta în picioare cu un 'căci' la început de vers...
pentru textul : (4) Cartea Prinţului deCăci căci nu e frumos.
Căci căci n-are de-a face cu poezia.
Căci căci nu merge cu versul deci căci căci nu e poetic.
Dvs. nu aveți neapărat vreo chemare pentru lirism, poate ar fi mai bine să renunțați și să vă limitați la lucrurile în care, sincer, excelați.
Căci poemul de aici este execrabil.
Interesantă și bine realizată imaginea "de mijloc"... rămâi cu filmul acesta pe retină involuntar. Deși transmite, sfârșitul mi se pare însă cumva... prea subțire. Desigur, este doar părerea mea. Poate însă mai urmează, și-atunci e altă poveste.
pentru textul : antiplatonice III deȘi eu cred că poemul trebuia să fie mai lung, după tensiunea pe care o acumulează. După versurile astea, de exemplu,trebuia să mai continui "ca să cunoști cu adevărat singurătatea trebuie să fii prieten cu șobolanii". Nu m-ai convins și nici nu m-ai șocat, de ce să fii prieten cu șobolanii? Ar fi urmat ceva mai dur să mă convingă, altfel rămân doar niște cuvinte Sau: "plictisu tău nu îmbracă niciodată o haină nouă" e o formulare poetică depășită, ajunsă clișeu, ca și : "îți vine să-ti smulgi oamenii din piept să-i pui să danseze." (un clișeu agonic, sorry) Adelina, încearcă să exprimi simplu ceea ce vezi și simți, nu mai e vremea în care să sugerezi și să faci alegorii, sau or fi venind niște vremuri dictatoriale, din nou? :)
pentru textul : quand les paroles sont inutiles demi-a placut pentru ca, desi am vazut ca sunt sedus prin intermediul acestui discurs, m-am lasat sedus datorita povestii, a modului in care e spusa, franc si inocent, cu toate ca cine scrie astfel o face cat se poate de constient si, de ce nu?, manipuland cititorul cat se poate de mult.
pentru textul : gripa deca personaj si atitudine, fireste, am mai vazut. ca limbaj, ce comunica un mesaj umanist, descriind o experienta strict subiectiva, la fel, am mai vazut. dar tocmai pt ca ii iese autorului, te face sa zambesti si sa aprobi.
sunt curios insa cum afecteaza un astfel de text lectorul feminin, pentru ca, nu-i asa?, barbatii stiu de ce iubesc femeile
ceea ce am vrut sa subliniez este sangele si culoarea rosie. nu am scris deloc artificial. am scris exact ceea ce am vrut sa scriu. si e vorba de un anume sange, nu de sangele general.
pentru textul : stropi de iubire deAre o forță a expresiei deosebită acest poem, între îngenunchere și zbor acel strigăt sălbatic spulberă legile firești ale gravitației. Poate puțin nu se potrivește "fără să știu mă umplu de sus pînă jos/ de lumină și apă" Cele două elemente alăturate nu servesc bine ideii, în contextul dat, chiar dacă întregesc lirismul. Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : careless whisper deAndu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
pentru textul : pseudopatriarhale I deimpartasirea mea nu a urmarit culpabilizarea nimanui, dimpotriva, impartirea bucuriei cu celalalt; un mod de a dobandi si a spori, daruind. desi textul e dedicat, nu exclude faptul ca el sa fie un poem: aceste notiuni nu sunt contradictorii. consider ca implicarea totala e cheia intelegerii si tolerantei poetice. va multumesc prt. sinceritate violenta cromatica e legitimata prin legatura tata-copil nascut-nenascut prin care se recunoaste si se accepta in scopul re-facerii violenta prezentei si a limbajului acestei lumi care se cauta pe sine. multumesc
pentru textul : crucile deVa multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
pentru textul : Când pleoapele se zbat... deUn text în care stilurile epistolar şi beletristic sunt în armonie. E multă poezie aici. M-ai făcut să îmi fie şi mai dor de o scrisorae scrisă de mână, caligrafiată frumos, cu cerneală albastră, în care printre aparentele nimicuri, să fie amănuntele unor suflete frumoase, a unor relaţii interumane nealterate de mizeriile lumii. Am recunoscut unele trimiteri la scrierile mai vechi si m-am bucurat. Mi-au plăcut foarte multe rostiri, şi datorită ideilor, şi mijloacelor de expresie artistcă. Am ales pe următorul prin care autorul cred că îşi exprimă un fel de crez al artistului:
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea de,, e drept că încă nu am ajuns la acea exprimare care îngemănează zicerea poetică şi pe cea artistică într-o reprezentare unică a eternităţii clipei".
Mulţumesc pentru acest moment de înălţare.
Daca tu stii asta de ce intrebi? NU stii si tu cat de singuri am ramas? Cat de firavi si porcosi ne ducem zilele? Esti un mare observator, Cailean, vei trai mai mult ca mine. Si daca asa va fi, adu-ti aminte de mine. Apreciez interesul tau. Asa cum spuneam, Sa ai pace. (Esenienii stiau ce spun prin asta. Nadajduiesc sa stii si tu). Dancus
pentru textul : Scrum XXIV dealma, oare nu crezi bun poemul asta doar pentru ca IATA! AM PUS DIACRITICE??? :) de 3 ori l-am verificat si de 3 ori inca am mai gasit caciulite de pus, contrar zapuselii de azi (marchez clipa!). te-ai intors in pagina mea, de bun augur fapt, dupa cum sunt sigura si eu.
pentru textul : Aterizari Fortate deAtât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
pentru textul : Golgotă deapreciez efortul tău explicativ. Doresc totuşi să aflu concret care este motivul pentru care textul meu a fost însemnat cu roşu.
Blezniuc, stai calmă. La bătut câmpii rămâi neîntrecută. Aşadar, te afli în afara competiţiei.
Eugen.
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deSper că totul e ok cu tine omule, poemul ăsta gave me the creeps, pe bune!
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deÎn ultima vreme ai dezvoltat scrierea asta hai să-i zic compulsiv-maladiv-obsesivă, e ok dpdv literar dar eu nu cred că te prinde 100% pentru că tu ești un spirit mai flexibil și mai luminos, tu nu ești bacovia and such. Oricum, dacă asta e decizia ta și vei scrie așa în continuare, eu tot o să te citesc (deși mai greu) în așteptarea unor vremuri cu mai multă lumină.
Ave
Nu sunt de acord cu folosirea unor „cârje” (imagini, filme, explicații, evidențierea unor cuvinte prin ghilimele, scriere cu majuscule, italic sau boldat) pentru a susține un text. Chiar ieri vorbeam în cancelarie cu o colegă că asemenea practici îngrădesc libertatea de receptare a lectorului, ba chiar îl manipulează sau, mai rău, îl subestimează. Poezia și proza ar trebui să fie susținute doar de cuvântul din care sunt alcătuite.
Însă, în ce privește arta japoneză, lucrurile stau un pic altfel. De ceva vreme mă preocupă să știu mai multe despre haiga și fotohaiku. Îmbinarea dintre text și imagine nu trebuie să reprezinte un fel de reciprocitate în acordarea „cârjei”, ci mai degrabă ceva care să sporească mai mult spațiul tăcerii, al gândului neexprimat, golul acela în care și imaginea și haiku-ul se completează în mintea receptorului. Un poem nu trebuie să descrie imaginea. Nici imaginea nu trebuie să reflecte poemul ca într-o oglindă. E o tehnică extrem de grea. Eu am pornit de la imagine, am studiat-o, am încercat să îi deslușesc tăcerile din spatele culorilor, formelor, liniilor, contrastelor. Am vrut să îi sporesc misterul. E drept că mie nu prea mi-a ieșit cum aș fi vrut, mai ales la primul vers (e descriptiv, repetă ceva ce arată imaginea), ceea ce îndreptățește în mare proporție comentul tău. Îl apreciez și îți mulțumesc.
Referitor la primul vers, vers care nu mi-a dat pace multă vreme, mă tot gândesc la variante cum ar fi:
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deard în privire/ se-aprind în priviri/ ard în tăcere/... Mai caut :)
pentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deuitasem: munca organizatorilor, evenimentele anuntate si (nu in ultimul rand) afisul, merita un semn auriu. felicitari inca o data.
pentru textul : Virtualia Zece deMircea, ideile se succed cu repeziciune, treci foarte repede de la un registru la altul, ceea ce la un moment dat poate sa induca cititorul in confuzie. De asemenea, cred ca repetitiile sunt putin obositoare, ai putea incerca sa le eviti. Ca de asemenea si rima involuntara din ultimele doua versuri. Mie mi-a placut cel mai mult inceputul (primele 4 versuri), pentru care te felicit petre
pentru textul : În aceeași supă deCe rost are slash-ul din penultimul vers?
pentru textul : Între două tăceri deConstructie inchegata, trei cuvinte si o conotatie la viitor. Desigur, imprevizibil, orbul desluseste acest triptic. Un poem care mie mi-a transmis un mesaj verde, mut, optimist. Penita. Andu P.S. Si revin cu incadrarea autorului, domnilor editori, chiar nu ma aude nimeni sau nu-mi zice cineva ca gresesc? Maia=autor
pentru textul : trei cuvinte deam citit cu emoţie acest poem, mărturisesc că în minte îl purtam pe prinţul Mîşchin, privind o fotografie cu femeia iubită, bineînţeles e cu totul altceva aici, depărtându-mă de emoţia iniţială, doar un pic, cât să întrezăresc, cu grija care se autoimpune, succesiunea tabloulurilor. mi se pare un pic desuet pentru mine să spun aceste lucruri, pentru că totul pare, în poemul meu de azi, atât de frumos şi ireal! am remarcat şi finalul, care zguduie cumva cadenţa versurilor, şi care implică structurile cele mai intime ale emotivităţii
las bineînţeles şi semnul meu de apreciere.
pentru textul : scurtă aplecare înaintea trupului meu demultumesc Aranca Actaeon, la primul nu renunt dar la al doilea da. asa ca sa nu zici ca nu stiu sa fac un compromis. de fapt nu imi place sonoritatea lui "ci si" din ultimele doua rinduri. probabil ca la o analiza mai atenta as mai face unele permutari acolo precum "printre cruci ratacit", etc deocamdata insa ramine asa
pentru textul : teofilia dedar, ce frumos spui tu: octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil..., mulțumesc, Luminița!
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor dePagini