Virgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
am citit cateva texte ale tale. initiezi "socializari" interesante, cu verva si simpatie, deschizi subiecte insolite, spatioase, dar te desfaci prea mult, spre final. ai tendinta sa lasi prea des dicteul sa te stapaneasca. senzatia este de caiet dictando pe care il incepi curat, cu grija si placere, cu dunga trasa frumos, dupa care te plictisesti si incepi sa desenezi haotic, ce-ti vine, printre randuri. imi place a ti-ai fixat un univers poetic, dar trebuie sa insisti mai mult la stil.
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
Aritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
Alma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
Cred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
Oricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
Cezar, mai întâi, nu mai da atâta cu "domnul" că nu suntem în biserică, şi nici nu umpli de respect site-ul! Dacă vrei să respecţi ceva, orice, respectă limba română, în primul rând:
"adresa unor membrii al unui site", corect "adresa unor membri ai site-ului"
"ca tu să fi mai", corect "ca tu să fii" - sunt doar două observaţii din comentariul tău, care este dezastruos.
Apoi, eu m-am referit la tine numai, doar şi numai şi numai din perspectiva autorului, pe când tu mă numeşti "puşti" şi mă acuzi de toate relele de pe pământ. Păi e frumos şi drept aşa, Cezar? Eu spun să-ţi reglezi comportamentul.
Dalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
Uite că am citit aici un poem mai matur, mai închegat din partea acestei talentate și extravagante house-wife poete care este pentru mine Corina Papouis. Mai puține accidente anglo-române, mai puțină emfază în schimb mai multă emoție, mai multă aparținere de actul poetic.
Am o majoră obiecție asupra versului cu labradorul și cu linsul gleznelor, că imediat îmi amintește de gospodina Corina Papouis de care tocmai am scăpat în acest poem.
Corina, un sfat cât se poate de sincer, dacă te interesează cu adevărat poezia... și așa mi se pare, scrie cu mâna pe stilou, pe pix, pe taste, pe ce vrei tu în afară de polonic.
Cu drag,
Andu
interesantă interpretarea cu generația beat:) probabil că ar fi trebuit să insist dacă aveam vârsta respectivă:) la partea cu lacrimi îți spun doar atât: am vrut să subliniez nocivul pentru mai mulți și în același timp elementul străin, impropriu unor lacrimi. care ar fi acestea, e mai intim de explicat:) îți mulțumesc pentru popas, Raluca!
am vrut sa fac asta (sa-i dau o penita) cu zile in urma, n-am gasit timpul sa ma loghez, citesc pe apucate.
e fantastica, in simplitatea ei.
si e exact cum trebuie, n-as modifica nimic.
e uimitor cum sunt oameni care stiu sa descopere poezia in fiecare moment. si n-are nicio urma de dalta, numai pentru asta si tot m-as inclina in fata ei.
eu, de cand sunt membru aici pe Hermeneia am perceput un mediu cald, cu precadere barbatesc. sper sa nu-mi atrag pe viitor altceva, deoarece in mine e uneori o fetita ce imi blocheaza creierul si face inadins presiuni enervante asupra altora folosindu-se de cuvinte..de fapt e provocata uneori.
Nu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
interesant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
Sure realismul nepotului lui adrian graunfels Cepevrepeipi tupu sapa spupuipi apaipicipi epestepe pepestepe puputeperipilepe noapastrepelepe depe peperceperepe, vapalapabilpi șipi pepentrupu maparipinapa nipicopolapaepevîpî. Înpî repestîpî, ampam găpăsipitîpî apaipicipi upunîpî apartipicopolîpî interesant și destul de bine scris, însă fără prea multă creativitate. Andu
” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
naturaleţea cu care autorul spune de ce-i e teamă şi, mai ales, faptul că recunoaşte un lucru care, uneori, pare mai dificil decât o intervenţie chirurgicală, tocmai fiindcă acest lucru se petrece pe viu!
"mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni" - este esenţa poemului.
eu nu am de gand sa- mi apar in vreun fel textul, nici eu nu il vad ca fiind foarte reusit.
daca nu v-a transmis nimic, hm.. asta e.
multumesc pentru parere.
paul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
de mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
My love is strengthened, though more weak in seeming; I love not less, though less the show appear; That love is merchandized, whose rich esteeming, The owner's tongue doth publish every where. Our love was new, and then but in the spring, When I was wont to greet it with my lays; As Philomel in summer's front doth sing, And stops his pipe in growth of riper days: Not that the summer is less pleasant now Than when her mournful hymns did hush the night, But that wild music burthens every bough, And sweets grown common lose their dear delight. Therefore like her, I sometime hold my tongue: Because I would not dull you with my song. O peniță și un dar: sonetul meu preferat.
întâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
Aștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
Viorel, om bun, am înțeles ce ai insinuat și îți mulțumesc! La rândul meu m-am explicat. Cum s-ar spune mai concentrat: I stand alone... Cât despre poezie (poet bun), toți mai avem de învățat multe...
Cristina,
mulțumesc pentru explicație!
vă doresc o zi frumoasă! ...și nu mai intervin.
locuiesc in alba iulia, in viata mea am vazut 3 africani in carne, oase si piele:) unul mi-e prieten bun. recunosc, nu i-am spus inca bancul:) contextul insa cred ca e destul de clar incat sa nu existe suspiciuni! parerea mea:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
pentru textul : bronzul orologiilor deam citit cateva texte ale tale. initiezi "socializari" interesante, cu verva si simpatie, deschizi subiecte insolite, spatioase, dar te desfaci prea mult, spre final. ai tendinta sa lasi prea des dicteul sa te stapaneasca. senzatia este de caiet dictando pe care il incepi curat, cu grija si placere, cu dunga trasa frumos, dupa care te plictisesti si incepi sa desenezi haotic, ce-ti vine, printre randuri. imi place a ti-ai fixat un univers poetic, dar trebuie sa insisti mai mult la stil.
pentru textul : Despre o buză desuper text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
pentru textul : vorbim despre noi deAritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
pentru textul : Cu ferestrele spre fața nevăzută a lunii deAlma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
pentru textul : năvod deCred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
pentru textul : and you gave me the poison/and you gave me the lullaby deOricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
Cezar, mai întâi, nu mai da atâta cu "domnul" că nu suntem în biserică, şi nici nu umpli de respect site-ul! Dacă vrei să respecţi ceva, orice, respectă limba română, în primul rând:
"adresa unor membrii al unui site", corect "adresa unor membri ai site-ului"
"ca tu să fi mai", corect "ca tu să fii" - sunt doar două observaţii din comentariul tău, care este dezastruos.
Apoi, eu m-am referit la tine numai, doar şi numai şi numai din perspectiva autorului, pe când tu mă numeşti "puşti" şi mă acuzi de toate relele de pe pământ. Păi e frumos şi drept aşa, Cezar? Eu spun să-ţi reglezi comportamentul.
pentru textul : iarna dema bucura trecerea si semnul tau de apreciere.
pentru textul : Extazul final denumai bine
Dalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
pentru textul : o iarnă paralelă deUite că am citit aici un poem mai matur, mai închegat din partea acestei talentate și extravagante house-wife poete care este pentru mine Corina Papouis. Mai puține accidente anglo-române, mai puțină emfază în schimb mai multă emoție, mai multă aparținere de actul poetic.
pentru textul : Supercalifragilisticexpialidocious deAm o majoră obiecție asupra versului cu labradorul și cu linsul gleznelor, că imediat îmi amintește de gospodina Corina Papouis de care tocmai am scăpat în acest poem.
Corina, un sfat cât se poate de sincer, dacă te interesează cu adevărat poezia... și așa mi se pare, scrie cu mâna pe stilou, pe pix, pe taste, pe ce vrei tu în afară de polonic.
Cu drag,
Andu
interesantă interpretarea cu generația beat:) probabil că ar fi trebuit să insist dacă aveam vârsta respectivă:) la partea cu lacrimi îți spun doar atât: am vrut să subliniez nocivul pentru mai mulți și în același timp elementul străin, impropriu unor lacrimi. care ar fi acestea, e mai intim de explicat:) îți mulțumesc pentru popas, Raluca!
pentru textul : i-am pus numele studenție deam vrut sa fac asta (sa-i dau o penita) cu zile in urma, n-am gasit timpul sa ma loghez, citesc pe apucate.
pentru textul : de dimineaţă dee fantastica, in simplitatea ei.
si e exact cum trebuie, n-as modifica nimic.
e uimitor cum sunt oameni care stiu sa descopere poezia in fiecare moment. si n-are nicio urma de dalta, numai pentru asta si tot m-as inclina in fata ei.
Multumesc de trecere, comentariu si penita. Chiar este experiment... Ialin
pentru textul : Epilog... deprobabil că ai putea să scrii și bine. sînt unele imagini în text care trădează talent dar textul ca întreg nu mi se pare reușit ci doar teribilistic
pentru textul : Sarcofagul miresei deimi place ca-i pistruiata (sper, si roscata - natural)
pentru textul : hold the mike like a memory deeu, de cand sunt membru aici pe Hermeneia am perceput un mediu cald, cu precadere barbatesc. sper sa nu-mi atrag pe viitor altceva, deoarece in mine e uneori o fetita ce imi blocheaza creierul si face inadins presiuni enervante asupra altora folosindu-se de cuvinte..de fapt e provocata uneori.
pentru textul : starea hermeneia deNu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
pentru textul : Scene (colaj) deinteresant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
pentru textul : (1) Mic și-o inimă de plumb / (2) Lebăda supărată deSure realismul nepotului lui adrian graunfels Cepevrepeipi tupu sapa spupuipi apaipicipi epestepe pepestepe puputeperipilepe noapastrepelepe depe peperceperepe, vapalapabilpi șipi pepentrupu maparipinapa nipicopolapaepevîpî. Înpî repestîpî, ampam găpăsipitîpî apaipicipi upunîpî apartipicopolîpî interesant și destul de bine scris, însă fără prea multă creativitate. Andu
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 de” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor denaturaleţea cu care autorul spune de ce-i e teamă şi, mai ales, faptul că recunoaşte un lucru care, uneori, pare mai dificil decât o intervenţie chirurgicală, tocmai fiindcă acest lucru se petrece pe viu!
"mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni" - este esenţa poemului.
şi nu mă pot abţine să nu remarc. frumos!
pentru textul : nupoem deeu nu am de gand sa- mi apar in vreun fel textul, nici eu nu il vad ca fiind foarte reusit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dedaca nu v-a transmis nimic, hm.. asta e.
multumesc pentru parere.
nu inteleg cum vreodată religia va deveni binară, însă intiativa ta în versuri pune pe gânduri.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion demulțumesc Virgil, știi cum se spune: intenția contează:) mulțumesc mult pentru popas și sfat!
pentru textul : shutting stars depoemul e un text cald care îmi place...
Oriana, într-adevăr, e o tristețe aici, ca în mai toate textele mele (cred). Optimismul din real trebuie echilibrat cumva. :) Mulțumesc.
pentru textul : kansas in june depaul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
pentru textul : lasoul de aur dede mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
My love is strengthened, though more weak in seeming; I love not less, though less the show appear; That love is merchandized, whose rich esteeming, The owner's tongue doth publish every where. Our love was new, and then but in the spring, When I was wont to greet it with my lays; As Philomel in summer's front doth sing, And stops his pipe in growth of riper days: Not that the summer is less pleasant now Than when her mournful hymns did hush the night, But that wild music burthens every bough, And sweets grown common lose their dear delight. Therefore like her, I sometime hold my tongue: Because I would not dull you with my song. O peniță și un dar: sonetul meu preferat.
pentru textul : eu te iubesc, fă deîntâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
pentru textul : Haiku deAștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
Viorel, om bun, am înțeles ce ai insinuat și îți mulțumesc! La rândul meu m-am explicat. Cum s-ar spune mai concentrat: I stand alone... Cât despre poezie (poet bun), toți mai avem de învățat multe...
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCristina,
mulțumesc pentru explicație!
vă doresc o zi frumoasă! ...și nu mai intervin.
locuiesc in alba iulia, in viata mea am vazut 3 africani in carne, oase si piele:) unul mi-e prieten bun. recunosc, nu i-am spus inca bancul:) contextul insa cred ca e destul de clar incat sa nu existe suspiciuni! parerea mea:)
pentru textul : l’absente dePagini