multumesc de rezonanţa la simplitate și feminin ... am corectat mânecile :)

Simona, fiind nou-venită pe site, îți spunem bun venit și te îndemn să citești Regulamentul Hermeneia pentru a te familiariza cu toate prevederile acestuia.
http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
De asemenea, pentru eventuale întrebări, sunt aici niște răspunsuri:
http://hermeneia.com/faq-page

și mă întristez că uneori simt și eu ce scrii tu aici, Virgil. foarte frumos poem!

citesc cu interes din ceea ce postezi. am increderea ca vei creste frumos. deocamdata, recomand sa stai mai mult pe text, sa l altoiesti ca la carte

Da, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.

si totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.

și nimic despre Vronsky?

Alma, e chiar asa urata? Mai multe penite negre? Brrr... morbid. Ca bietul Dumitru Aalizeei, mai bine o zmeura. Multzam de deprecieri :-) Andu

bobadil, nu mai bine dirijai tu circulaţia?

Senzaţia de turuială venea de la versurile lungi, asertive si grave. Cel puţin aşa cred eu.

Da, nu are verbe :) constat şi eu acum, după comentul Mihaelei şi înţeleg subtitlul.
Predilecţia mea pentru stilul nipon m-a ajutat de data asta să ,,văd" imaginile, să le simt. Nu are verbe şi totuşi e atâta dinamism aici...poate dibăcia obiectivului ,,camerei video" care face diverse ,,stop cadru" pe...poezie :) M-a uimit textul şi tehnica lui...Felicitări!

Vedeţi, domnule Gorun, Alma, Virgil şi Silvia au spus cam tot ce voiam eu să spun, însă dacă o spuneam eu, nu eram credibil, dat fiind faptul că eu sunt "diletant", viavi de spirit, în poezie. Şi n-am spus-o. Am preferat să intru în dialog, civilizat, pe altă cale. În genere, textele d-voastră filosofice sunt destul de ok. Atunci când nu doriţi cu tot seninul să fiţi genial, iar cititorul, neapărat un veleitar incult şi incapabil, atunci când nu încercaţi să fiţi singurul din lume care a citit, atunci când nu faceţi dezacorduri şi nu puneti virgulă între S. şi P., scrieţi eseu destul de ok. Apropo, aţi driblat foarte frumos problema gramaticii. În fond, ce mai contează că-i logica internă a limbii, iar prin limba ne spunem gândurile?! La poezie însă sunteţi dezastru. Amestecaţi misticul, metafizicul, metafora şi stropul de lirism într-un zen pomo prin care nici d-voastră nu ştiţi ce vreţi. (De accea, la început, am spus că filosofia este pentru proză, nu pentru poezie, dar se pare că, de data asta. eu am fost cel mult prea subtil). Şi din acest punct de vedere, al felului în care scrieţi poezie, aserţiunile d-voastră privind fenomenul liric sunt nule. De la teorie, la practică e distanţă ca de la critic, la poet. Iar criticii, spunea cineva, sunt poeţi rataţi. Mi-s vide părerile cititorilor de genul d-voastră, cititori care vorbesc atăt de pedant de poezie, dar nu au scris în viaţa lor ceva credibil. Şi le preţuiesc pe cele care vin de la cineva, nu neapărat şcolit, dar care scrie verosimil.

Revenind mai pe text, s-a observat bine. V-aţi lăsat poartă de incendiu cu preambulul, v-aţi înfăşurat în subiectivism şi, între două teorii care ating mult prea de departe poezia, aţi pornit la verdicte personale şi la nominalizări. Păi aşa se face, domnule profesor? Nu e cumva meschin? Eseul, prin definiţie, nu are pretenţii exhaustive, nu argumentative.

Înainte de-a mă întreba ce înţeleg eu prin "abordare analitică", aţi făcut o scurtă demonstraţie teatrală de cultură, v-aţi marcat teritoriul, vrând probabil să mă ameţiţi. Aţi văzut cam cât de net v-am răspuns eu? Cu direcţii clare, aproape cu programă, analitic, spunând din start că discuţia e lungă si anevoioasă, nu incercând să surprind metafizic, în trei rânduri, esenţa universului; nu vorbind despre analitică din unghi metafizico-mistic, ca d-voastră. Asta ar trebui să spună multe despre felul în care ne apropiem, unul si altul, de problema propusă. Aveţi, aşadar, dreptate - orice dialog e imposibil dacă se porneşte de la premise diferite, doar că prin "premisă", eu înţeleg, acum, lumi diferite.

Virgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.

Poezia de aici de fapt de tipul bussokusekika, dar, cu același tip de metrică au fost găsite și în colecția Man'yōshū (cu poeme din perioada 600-759), am preferat să rămân la termenul general de "waka". Încă nu am încercat să compun ceva în metrocă sedoka (5-7-7-5-7-7) sau katauta (5-7-7). Știu că au apărut tot în colecția Man'yōshū, iar sedoka și în Kokin Wakashū (circa 920). Din păcate nu am citit decât vreo 2-3 poeme din aceste colecții, ce a fost valabil pe internet.