la primăvară voi avea patru sute cinzeci şi nouă de ani
am obosit să mă trezesc cu noaptea în cap
încă nu sunt capabilă să combin trăirile la nivel de experienţă
pentru a analiza finalul

prima dată am murit bătrân şi moartea a fost blândă cu mine
nu ştiam ce să fac
să mă bucur sau să-mi ies din minţi când m-am văzut
iar pe pământ

în vremea celui de-al doilea război mondial am murit de două ori
în trei ani
am fost femeie şi bărbat
am vorbit limbi şi am iubit oameni
mi s-au bătut cruci pe fiecare mormânt
de la un colţ la alt colţ al pământului
doar un Dumnezeu am întâlnit

ultima moarte m-a găsit la cei abia zece ani împliniţi
m-am sinucis fără scrisoare de adio
nu ştiam că moartea se vinde şi se cumpără
preţul vieţii mele a căzut

de ziua mea o să-i adun pe toţi
la răsăritul soarelui le voi turna vin roşu de casă
ca să-mi găsesc viaţa după moarte într-o carte uitată pe malul
unui poem