de-ajuns cât să-ţi ridice
vertebrele prin piele ca nişte ţepi
de-ajuns cât să te zbaţi precum o pasăre cu gâtul tăiat mult timp
după aceea
oricum nu mai contează
anotimpul acesta
negru ca o ciumă pe străzile brooklynului
amestecă şobolanii cu oamenii
într-o simbioză perfectă
copii cu arme în mâini în loc de jucării
copii în ochii cărora
a crescut cataracta
lumea o scufundare permanentă
primăvară neagră cu gloanţe înflorind în trupuri
primăvară neagră
cu ură şi răzvrătire
de-ajuns cât să transpiri rece în mijlocul zilei
să cauţi întunericul ca o centură de siguranţă înainte de impact
- anotimpul acesta
în care nimeni nu a crezut
ne împinge pe toţi pe rând
de pe marginea lumii într-o tandră nebunie
o execuţie sigură şi curată
ca luarea unei vieţi în somn.
Comentarii
nu stiu ce crezi
Trinity -
despre versiunea asta dar asa s-a intimplat sa l aud:
de-ajuns cât să-ţi ridice
vertebrele prin piele ca nişte ţepi
de-ajuns cât să te zbaţi precum o pasăre cu gâtul tăiat
oricum nu mai contează
anotimpul acesta
negru ca o ciumă pe străzile brooklynului
amestecă şobolanii cu oamenii
într-o simbioză perfectă
copii cu arme în mâini
copii în ochii cărora
a crescut cataracta
primăvară neagră cu muguri si gloanţe
primăvară neagră
cu ură şi smoala
de-ajuns cât să transpiri rece în mijlocul zilei
să cauţi întunericul ca o centură de siguranţă
înainte de impact
cheers!
corina
aliz -
mulţumesc pentru variantă, cred că aş mai putea ajusta puţin poemul :)
Parere
vladimir -
Nici cubaneza si nici americana, aceasta primavara neagra este un text bun insa parca tocmai strofa din mijloc care s-a vrut a fi cea mai manifesta/realista este ratata cu desavarsire. Prima si a treia strofa sunt deosebite, inceputul si finalul de efect.