yester -
#
stau cu bărbia pe brațe
respirația ta
îmi sparge lentilele de contact
pe care alunecă o geană
ca o frunză
##
în dormitorul sedat
mă studiezi cum ai privi ecusonul cuiva
eu încerc să par
cactus la o discuție cu toamna
###
dă-mi foc în tine
ca în gropile de gunoi ale orașului
până trece ziua de ieri în clasor
apoi urcă-te în pat și întinde-ți pânza
Poezie:
Comentarii
mie mi-a plăcut poemul,
aquamarine -
mie mi-a plăcut poemul, o stare poate efemeră dar bine prinsă. titlul, mi-a plăcut mult. și aș spune în loc de îmi spargi lentilele de contact, mângăi pt. că am impresia că lentilele de contact nu se pot sparge. ( desigur, din câte știu eu). sau poate era doar o anume intensitate a respirației, pe care ai vrut să o evidențiezi :)
și ultimele două vresuri, mi-au plăcut în mod deosebit. Daniela
aha,
yester -
aha, intensitatea asta ne omoară:)! btw, am scris eu că pleacă fotonii:))... în poezie totul e posibil, are logica ei...
mulțumesc frumos, Daniela!