în noaptea asta luna pare că e un buton
pe care dacă-l apeși te faci vinovat de atac la persoană.

îmi amintește de o fotografie cu neil armstrong și
alți doi oameni, undeva în aglomerația cerului,
cu fețe și ochi neciupite de timp.

puțin mai departe pomii prind noaptea cu mâini noduroase
și dau cu ea de umbra mirosului rece de iarnă.

din cimitirul strecurat printre case vin șoapte,
în mormânt întrebările despre dumnezeu își primesc răspunsul
îndepărtând imensa confuzie.

pe obraz vântul îmi șterge lacrimile,
ca un ștergător de parbriz.