îngerul intră în bucătăria de bloc
trufaş fără pic de ruşine
ce faci aici îmi zise
nu vezi? fumez şi mi-e bine
între timp îmi calc o cămaşă
şi …stai stai ce tura vura
ia lasă-mă tu în pace
să-mi dau singurătatea de-a dura
peste capacul din lemn de cireş
să o trec prin mălai
şi să te întreb aşa de la obraz
de ce mă-ta crezi că bucătăria mea
e rai?
ai venit aşa îngîmfat
să te aşezi pe umărul meu cu lentoare
dacă tot te pricepi tu la oameni
spune-mi cum e să coci pîini
cu saci de făină-n spinare?
cum, aşa crezi tu
că fac aici poezie?
eşti chiar neserios pentru un înger
cum să faci un zid fără mistrie?
am încercat cîndva cu mîinile goale
din cărămidă spoială mortar
să ridic o femeie pînă la cer, vie!
ce tot te miri şi te gînguri?
cerul acela era doar capacul sertarului
în care ţin acum furculiţe şi linguri
Comentarii
poem frumos însă prozodia
bobadil -
poem frumos însă prozodia lasă de dorit
asta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
Parere
emiemi -
Eu nu sunt de acord cu Bobadil si cred ca prozodia e tocmai voit imperfecta, pentru ca, din punctul meu de vedere, accentul cade pe ritm nu pe prozodie. Apoi, eu nu vad redundanta termenilor trufas si fara pic de rusine pentru ca intre cei doi termeni exista diferente semnificative de nuanta. Tot din punctul meu de vedere, acel "de ce ma-ta crezi..." poate da o falsa senzatie de exprimare suburbana, dar mie mi se pare un mod acceptabil de a ocoli licentiosul. Si spun asta pentru ca provin dintr-o familie ultracatolica, iar in astfel de familii exista citeva surogate acceptate pentru expresii licentioase, cum ar fi si cel mentionat mai sus. Din punctul meu de vedere, intreg textul e chiar un tablou care te pregateste pentru ultima strofa unde am gasit o poezie in sine. In al doilea rind, tin sa punctez faptul ca tema ingerului e cit se poate de riscanta, pentru ca a fost atita de des folosita in literatura incit ma intreb daca bietul inger mai are fulgi, daramite pene in aripi. Aici, insa, decorul si pseudodialogul reusesc sa tina in echilibru cliseul si ineditul.
ok, îmi îsușesc critica dar
bobadil -
ok, îmi îsușesc critica dar tot nu mai cred în tablouri moderne cu îngeri
căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă (scuzați eventualele inexactități, citatul e din memorie) e cam tot ce mai pot înghiți la ora actuala re. îngeri
Poemul mi se pare slab, dar nu vreau să deschid o polemică aici cu emilian cel foarte pal doar pentru că lui îi place și apoi ne oferă o argumentație de abracadabra, alege o carte și apoi ți-o ghicesc eu pentru că sunt cel mai deștept din încăpere! decorul și psihodialogul, surogate acceptate pentru expresii licentioase, falsa senzatie de expresie suburbana,... zau pale, te plătește cineva să dai cu molitox... pentru că sunt alergic??
am citit
poema -
am citit poemul de câteva ori, fără ca acesta să îmi pare altfel decât foarte dăruit cu imagini gingaşe, deosebite. şi mărturisesc, domnule scriitor, chiar m-am simţit inspirată să scriu un poem pe aceeaşi temă. sper că va fi citit cu plăcere, e ca un fel de a mulţumi pentru toate poemele tale de până acum, pe care le-am citit cu mare plăcere.
părerea mea
Virgil -
părerea mea
ideea este frumoasă. realizarea puțin cam defectuoasă. de exemplu încercarea de a reproduce verbatim comunicarea orală colocvială în text nu cred că este neaparat o reușită estetică în acest text. probabil lui topîrceanu îi reușea dar aici nu. de exemplu deranjează prezența prea multor „să”, folosirea, din abundență a cuvintelor de legătură „și”, „pînă”, etc. convingerea mea este că textul ar mai trebui puțin „poetizat”. nu cred că imperfecțiunea versificației este o problemă ci senzația vagă de artificial, forțat. dar asta este doar părerea mea după mai multe citiri.
forma a fost
sebi -
masacrată fără emoții. ideea? la început a fost lingura...
și limba de lemn. da, dacă vrei să scrii poezie în vers clasic e musai să fii bun la prozodie, la ritm, rimă, etc, altfel devine în cel mai bun caz banal.
în fond i se spune clasică și pentru faptul că ăia, pe când se cultivau mai atent, probabil, au tot meșterit până au ajuns la o formă ideatică reprezentativă. noi, epigonii, vorba lui unu, n-avem decât șansa de a scrie în felul nostru, altfel. aici nu e nici alftel, nici la fel. noi, epigonii...
mulţumesc pentru citire/com.
aalizeei -
mulţumesc pentru citire/com./obs.
referitor la unele observaţii îl rog pe Andu Moldovan să numere cam cîte bip-uri ar trebui să pună în poeziile sau com. pe care le semnează iar pe Virgil să-urile din penultima sa postare. o să fie o surpriză. dacă tot cîntărim măcar să fim consecvenţi.
prozodie? nu – mi propun, eu sînt atent la sonoritate la fluenţa în rostire.
vlad, probabil ai dreptate.
Virgil -
vlad, probabil ai dreptate. și nu aș vrea să crezi că intenționez să devin antagonic de dragul contrazicerii, dar cred că lucrurile merg ceva mai departe de cantitate. există și un aspect calitativ al judecării estetice. este adevărat că și în textul meu apare „să” (și nu vreau să susțin, doamne ferește, o anatemizare a acestei particule) dar probabil faptul că versurile textului tău sînt mai scurte, prezența (sau frecvența) particulei pare mai vizibilă. este deci, cu certitudine, o problemă de percepție. de fapt, dacă este să accepți întregul context, sub acel text, eu însumi am afirmat încă de atunci că este o simplă încercare și că nu merită o peniță. nu vreau să spun prin aceasta că acest text nu ar merita o peniță. ci doar am vrut să înțelegi cum am judecat eu și acel text încă de pe atunci și că nu sînt (așa cum sugerezi) inconsecvent. ba dimpotrivă. și mă și laud cu chestia asta.
bip-uri
bobadil -
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
În rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
amuzament
emiemi -
Mi se pare penibil ca un director de site sa nu gaseasca atacuri la persoana. La persoana mea. Se gasesc vreo doua in comul lui Bobadil. Apoi il vad pe Sebi Sufariu care da lectii de poezie clasica. Dar nu asta e important. Eu am lasat un com argumentat, din punctul meu de vedere. Hermeneia chiar nu poate accepta acest punct, fara atacuri la persoana?
ok pal. am ajuns și penibil.
Virgil -
ok pal. am ajuns și penibil. în accepțiunea ta. probabil tot în accepțiunea ta eu nu ar trebui să fac altceva decît să tot fiu un fel de jîndar care vă păzește ciorovăiala infantilă. prefer mai degrabă să închid hermeneia și să îmi văd de viață. pariez că chestia asta ți-ar provoca plăcere. mai ales că în ochii tăi tot nu face nici doi bani. hermeneia.