*voi incepe cu presupusa virgula intre subiect si predicat alor lui, le-a zambit într-un fel straniu... cine le-a zâmbit? (El)-subiect subinteles. ai inteles Andu? *frumoasa decriptarea dumitale, domnule Cailean...onoranta si surprinzatoare. are intr-adevar multe trimiteri pe care nu credeam ca le va sesiza cineva. si multe simboluri perene ce par azi usor desuete, depasite... doar noi suntem praf...el are puterea sa astepte mult timp, poate chiar si ultima noastra clipa pentru o revelatie... *de obicei aruncam cu penitele drept in ochiul celui care mi le dadea ori le-azvârleam inapoi...insa de data asta o asez frumos in tulpina unui copac si-o sa ridic o manastire. *poemul asta nu l-am scris eu. s-a scris singur. o mana mi-a purtat mana si a iesit asta. cearta-te cu mana Aceea, Andule..nu cu mine. *va multumesc tuturor pentru rabdare, lectura si cuvinte.
Bună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
Finalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
Observ o antiteză a eului în două ipostaze: artist şi om. E interesantă ideea şi reuşită expunerea poetică. Lectura mă pune într-o stare de bucurie.
"stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase(...). O metaforă ce marchează hotarul dintre cele două ipostaze. Sunt foarte convins de autenticitate.
Nu cred că este cazul să pozezi în victimă. Ai încălcat regulamentul și încerci să ne spui că nu te interesează ce spune acest regulament. Atitudinea struțului nu e avantajoasă: dacă pe tine nu te interesează regulamentul, pe el îl interesează despe tine. Deocamdată s-a impus doar un avertisment. Numai modalitatea ta de abordare ne va spune ce se va întâmpla pe viitor.
iată şi părerea mea. Nu mă deranjează motto-ul acolo dar nici nu cred neaparat ca slujeşte la prea mult de vreme ce probabil mai puţini sînt cei care îl cunosc şi atunci rişti să creezi senzaţia de excludere (pentru unii cel puţin).
Prima parte începe bine dar mi se pare puţin cam subţire soluţia cu "din geană de femeie frumoasă". Poate că în poezie a spune femeie şi frumoasă e aprope tautologic.
Strofa a doua începe şi ea bine dar chestia cu "zideam în arpegii de mirt" mă lasă cam rece. Aş fi preferat ceva mult mai concret, mai palpabil. E prea frumoasă atmosfera ca să fie nevoie să forţăm cu metafore mai puţin comprehensibile. Părerea mea...
Ultima strofă însă mi se pare cea mai reuşită şi sub nici o formă nu sînt de acord cu bobadil. Părerea lui că ar fi o reiterare a "vînării de vînt" a lui Dylan (care la rîndul lui o copiase din Eclesiastul iar faptul că noi românii nu o traducem aşa cum sună în Biblia noastră, adică "goană după vînt", mă enervează la culme, că doar nu Dylan a inventat-o ci doar el l-a "plagiat" pe Solomon, (dar asta e cu totul altă poveste). Deci ideea că ar fi o astfel de reiterare mi se pare o gafă din partea lui bobadil. Dimpotrivă, ideea "trupul ei fară umbră n-a fost/ niciodată vânat de cuvânt " mi se pare de-a dreptul genială şi iată că o invidiez pe Adriana că nu am spus-o eu primul. Felicitări.
ideea cu Dumnezeu= Big brother si Q & A mi-a placut dar ceea ce nu am inteles este la inceput: 'palmele se strângeau spasmodic pe conturul sânilor virtuali' adica ai fost sau nu ai fost?(...la curve) da, inteleg si ideea de viitor, trecut, prezent, dar parca acolo, chiar la inceput ceva nu merge...ori poate nu cred eu in 'entertainment on-line'..:)) cheers, Corina
dacă aceeaşi poveste cam, totuşi cu rezultate diferite. de exemplu sarcina o duci în spate şi te poţi elibera de ea, ca şi creştinul lui john bunyan. cam aceeaşi poveste, aproape, la paiul şi bârna. mulţam de vizită, mă grăbesc, e zi de vot. 6 noiembrie.
Remarc o oarecare ostilitate aici catre alte site-uri culturale...sint multi agonistani pe hermeneia si multi hermenisti pe agonistan..ar trebui sa exsite un oarecare respect mutual cred, Virgil, ca sa functionam, ca sa ne simtim acceptati indiferent de cite alte grupari literaro-politice sustinem...
Cred ca ai fi putut sa te abtii de la a face remarca de mai sus..nu cred ca ar fi cerut un efort..olimpic:p.
alma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
un poem ce reflecta nu doar acceleratia timpului si pasii nostri mici de furnica ce incearca sa tina piept rotatiei pamintului, boom-ului universal. treptat se evidentiaza un raport intre fiinta si restul civilizatiei care absoarbe totul in cresterea ei progresiva de multe ori aberanta. si unde, in ce loc nelinistea isi va opri respiratia, pentru a fi noi, fara a ne altera identitatea si intimitatea? frumoase si rotunde in lirismul lor, aceste versuri devenind usor laitmotivul poemului, ce se regasesc pe frontispiciul sentimentelor uitate citeodata, risipite fara noima - si nu traim decit o data: "așteaptă așteaptă așteaptă-mă te voi mângâia mâine te voi privi mâine blând tandru încețoșat"
citesc acest text de o mie de ori si de fiecare data imi place finalul tot mai mult. cata liniste poate fi intre doi oameni! si cat de simpla e linistea aceasta..! cat de multa viata!
frumos de tot...
Nu stiu daca voluntar, nu stiu daca ai remarcat, dar ai construit o aliteratie in r care iti accentueaza destul de bine unele versuri. Textul e destul de bun, cu sintagme profunde. Am remarcat : "marie de lemn", "n-am murit in rate" si ultimele 3 versuri. In versul doi cred ca acel "ca sa" poate lipsi. Nu prea ii vad rostul si textul ar curge mai firesc acolo. Ialin
Cred că încerci un fel de decompensare în acest text, un breakdown, cum spui tu. Teoretic, cred că este soluție, dar nu ai putut stăpâni, cred eu, și ai aruncat mult prea mult balast. Cum spunea Virgil pe o altă poezie de-a ta, parcă nu-mi vine a crede că tu ești autorul. Ai în continuare felul tău de a vedea lucrurile formidabil (ex: "foamea... (ca) un animal îndesat care-și bagă botul în venele tale", "moartea... o umbrelă uzată"), dar nu știu ce caută acolo "se agață de maxilare de mațe de fapt nu e foame e mai mult un gol"; "pare" în "moartea pare"; "te uiți la ea pînă amețești nimic nu ți se mai pare de netrecut", "le urez tot binele din lume" ș.a.m.d. Atâta umplutură, când tu știi cum să surprinzi esențialul... nu știu, dar tare ți-aș spune să rescrii poezia asta. Desigur, n-ai să asculți.
textul e bun desi am citeva rezerve: - "se izbesc de țărmul pieptului meu", suna frumos dar parca prea folosit - "îi sfărâm vocea și o prefac/ în pașii spre soarele meu", contine parca prea multe "suieratoare" sau poate mi se pare mie. remarc insa sintagma "când toată lumea urlă în căutarea..."
În 1st rând, felicitări pentru efort şi reuşită!
Apoi, o problemă tehnică, pe care, personal, o am de o săptămână: mă deloghez, ies, reintru pe site şi sunt deja logat. Mă deloghez, accesez prima pagină şi sunt iarăşi logat. Am pus fenomentul acesta pe seama schimbărilor suferite de site, dar eu ştiu...
Virgile, eu ma refeream la "acum" (2008 vara) nu la 2004, cred ca in comentariul meu am folosit cum se cuvine timpul prezent cu trimitere la viitorul imediat. Sau discutam iarasi despre ce citim si cum ne facem ca nu intelegem? Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
*voi incepe cu presupusa virgula intre subiect si predicat alor lui, le-a zambit într-un fel straniu... cine le-a zâmbit? (El)-subiect subinteles. ai inteles Andu? *frumoasa decriptarea dumitale, domnule Cailean...onoranta si surprinzatoare. are intr-adevar multe trimiteri pe care nu credeam ca le va sesiza cineva. si multe simboluri perene ce par azi usor desuete, depasite... doar noi suntem praf...el are puterea sa astepte mult timp, poate chiar si ultima noastra clipa pentru o revelatie... *de obicei aruncam cu penitele drept in ochiul celui care mi le dadea ori le-azvârleam inapoi...insa de data asta o asez frumos in tulpina unui copac si-o sa ridic o manastire. *poemul asta nu l-am scris eu. s-a scris singur. o mana mi-a purtat mana si a iesit asta. cearta-te cu mana Aceea, Andule..nu cu mine. *va multumesc tuturor pentru rabdare, lectura si cuvinte.
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deBună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
pentru textul : last bohemian deFinalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
Observ o antiteză a eului în două ipostaze: artist şi om. E interesantă ideea şi reuşită expunerea poetică. Lectura mă pune într-o stare de bucurie.
pentru textul : Răstignit pe un scaun, la masa de scris, de"stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase(...). O metaforă ce marchează hotarul dintre cele două ipostaze. Sunt foarte convins de autenticitate.
Versuri calde, sensibile, în ton cu anotimpul, parcă. Șoapte ce păstrează căldura cuvântului "în miezuri de taină" Ce înseamnă șeol? tincuța
pentru textul : Șoapte deAş scoate/ remedia/ şterge "mă rănește din punct de vedere al orientării"...
pentru textul : Cu focul din inimă încălzesc gândurile deNu cred că este cazul să pozezi în victimă. Ai încălcat regulamentul și încerci să ne spui că nu te interesează ce spune acest regulament. Atitudinea struțului nu e avantajoasă: dacă pe tine nu te interesează regulamentul, pe el îl interesează despe tine. Deocamdată s-a impus doar un avertisment. Numai modalitatea ta de abordare ne va spune ce se va întâmpla pe viitor.
pentru textul : I have a dream deiată şi părerea mea. Nu mă deranjează motto-ul acolo dar nici nu cred neaparat ca slujeşte la prea mult de vreme ce probabil mai puţini sînt cei care îl cunosc şi atunci rişti să creezi senzaţia de excludere (pentru unii cel puţin).
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge dePrima parte începe bine dar mi se pare puţin cam subţire soluţia cu "din geană de femeie frumoasă". Poate că în poezie a spune femeie şi frumoasă e aprope tautologic.
Strofa a doua începe şi ea bine dar chestia cu "zideam în arpegii de mirt" mă lasă cam rece. Aş fi preferat ceva mult mai concret, mai palpabil. E prea frumoasă atmosfera ca să fie nevoie să forţăm cu metafore mai puţin comprehensibile. Părerea mea...
Ultima strofă însă mi se pare cea mai reuşită şi sub nici o formă nu sînt de acord cu bobadil. Părerea lui că ar fi o reiterare a "vînării de vînt" a lui Dylan (care la rîndul lui o copiase din Eclesiastul iar faptul că noi românii nu o traducem aşa cum sună în Biblia noastră, adică "goană după vînt", mă enervează la culme, că doar nu Dylan a inventat-o ci doar el l-a "plagiat" pe Solomon, (dar asta e cu totul altă poveste). Deci ideea că ar fi o astfel de reiterare mi se pare o gafă din partea lui bobadil. Dimpotrivă, ideea "trupul ei fară umbră n-a fost/ niciodată vânat de cuvânt " mi se pare de-a dreptul genială şi iată că o invidiez pe Adriana că nu am spus-o eu primul. Felicitări.
ideea cu Dumnezeu= Big brother si Q & A mi-a placut dar ceea ce nu am inteles este la inceput: 'palmele se strângeau spasmodic pe conturul sânilor virtuali' adica ai fost sau nu ai fost?(...la curve) da, inteleg si ideea de viitor, trecut, prezent, dar parca acolo, chiar la inceput ceva nu merge...ori poate nu cred eu in 'entertainment on-line'..:)) cheers, Corina
pentru textul : big brother deDa Madim este vorba de un alt fel de solitudine... multumesc de trecere si interpretare.
pentru textul : Solitudine dedacă aceeaşi poveste cam, totuşi cu rezultate diferite. de exemplu sarcina o duci în spate şi te poţi elibera de ea, ca şi creştinul lui john bunyan. cam aceeaşi poveste, aproape, la paiul şi bârna. mulţam de vizită, mă grăbesc, e zi de vot. 6 noiembrie.
pentru textul : dincolo de iluzie deRemarc o oarecare ostilitate aici catre alte site-uri culturale...sint multi agonistani pe hermeneia si multi hermenisti pe agonistan..ar trebui sa exsite un oarecare respect mutual cred, Virgil, ca sa functionam, ca sa ne simtim acceptati indiferent de cite alte grupari literaro-politice sustinem...
Cred ca ai fi putut sa te abtii de la a face remarca de mai sus..nu cred ca ar fi cerut un efort..olimpic:p.
pentru textul : l’absente dealma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deVirgule - nu, ortografie - nu, gramatică - nu, talent - da.
Până veni Radu și Cornel bău deja jumătate de pahar. >> Până veniRĂ Radu și Cornel, bău deja jumătate de pahar.
pentru textul : Between the bars desper ca nu am omis ceva. multumesc.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deun poem ce reflecta nu doar acceleratia timpului si pasii nostri mici de furnica ce incearca sa tina piept rotatiei pamintului, boom-ului universal. treptat se evidentiaza un raport intre fiinta si restul civilizatiei care absoarbe totul in cresterea ei progresiva de multe ori aberanta. si unde, in ce loc nelinistea isi va opri respiratia, pentru a fi noi, fara a ne altera identitatea si intimitatea? frumoase si rotunde in lirismul lor, aceste versuri devenind usor laitmotivul poemului, ce se regasesc pe frontispiciul sentimentelor uitate citeodata, risipite fara noima - si nu traim decit o data: "așteaptă așteaptă așteaptă-mă te voi mângâia mâine te voi privi mâine blând tandru încețoșat"
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone decitesc acest text de o mie de ori si de fiecare data imi place finalul tot mai mult. cata liniste poate fi intre doi oameni! si cat de simpla e linistea aceasta..! cat de multa viata!
pentru textul : nu căuta aici poezie defrumos de tot...
Cliseistic, predictibil si lozicard :)). Ia scrie tu Virgil, textul cu "caut femeie", sa vedem cum iese. :P
pentru textul : Blind date deO idee foarte frumoasa dar eu nu as mai fi fost sincer. Numai de bine.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deNu stiu daca voluntar, nu stiu daca ai remarcat, dar ai construit o aliteratie in r care iti accentueaza destul de bine unele versuri. Textul e destul de bun, cu sintagme profunde. Am remarcat : "marie de lemn", "n-am murit in rate" si ultimele 3 versuri. In versul doi cred ca acel "ca sa" poate lipsi. Nu prea ii vad rostul si textul ar curge mai firesc acolo. Ialin
pentru textul : suflându-mă de praf deare atmosferă textul ~ și probabil că unul din meritele lui este că transmite mult mai mult prin ceea ce nu spune.
pentru textul : Conjunctiv deaha, acum înțeleg de ce nu înțelegeam
fiindcă, pentru mine, câinii sunt aproare(?) umani. :)
am o sugestie. ți-o plăcea, nu ți-o plăcea, eu tot zic
„și atunci
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate desufletum meu s-a ridicat în două labe
şi a urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
la întâmplare.”
mulțumesc Andu pentru recomandare,o să încerc să fiu mai atent cu poemele minimaliste,o zi frumoasă .
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deCred că încerci un fel de decompensare în acest text, un breakdown, cum spui tu. Teoretic, cred că este soluție, dar nu ai putut stăpâni, cred eu, și ai aruncat mult prea mult balast. Cum spunea Virgil pe o altă poezie de-a ta, parcă nu-mi vine a crede că tu ești autorul. Ai în continuare felul tău de a vedea lucrurile formidabil (ex: "foamea... (ca) un animal îndesat care-și bagă botul în venele tale", "moartea... o umbrelă uzată"), dar nu știu ce caută acolo "se agață de maxilare de mațe de fapt nu e foame e mai mult un gol"; "pare" în "moartea pare"; "te uiți la ea pînă amețești nimic nu ți se mai pare de netrecut", "le urez tot binele din lume" ș.a.m.d. Atâta umplutură, când tu știi cum să surprinzi esențialul... nu știu, dar tare ți-aș spune să rescrii poezia asta. Desigur, n-ai să asculți.
pentru textul : sway detextul e bun desi am citeva rezerve: - "se izbesc de țărmul pieptului meu", suna frumos dar parca prea folosit - "îi sfărâm vocea și o prefac/ în pașii spre soarele meu", contine parca prea multe "suieratoare" sau poate mi se pare mie. remarc insa sintagma "când toată lumea urlă în căutarea..."
pentru textul : scaunul și mașinile de plâns deansamblu*
pentru textul : eros și thanatos deÎn 1st rând, felicitări pentru efort şi reuşită!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deApoi, o problemă tehnică, pe care, personal, o am de o săptămână: mă deloghez, ies, reintru pe site şi sunt deja logat. Mă deloghez, accesez prima pagină şi sunt iarăşi logat. Am pus fenomentul acesta pe seama schimbărilor suferite de site, dar eu ştiu...
Ai dreptate. Nu a prea iesit. Il voi sterge in cateva zile. Multumesc mult de comentariu.
pentru textul : Prin colțul tocit al ferestrei deEmilian, ai dreptate, am să corectez. Parcă nu sună bine a amesteca poezia cu blogurile. Și cu celelalte observații enunțate. Mulțumesc!
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră decorecteaza titlul, te rog.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deVirgile, eu ma refeream la "acum" (2008 vara) nu la 2004, cred ca in comentariul meu am folosit cum se cuvine timpul prezent cu trimitere la viitorul imediat. Sau discutam iarasi despre ce citim si cum ne facem ca nu intelegem? Andu
pentru textul : mate blues II dePagini