Cred că "adevărata poveste a calului troian" nu poate fi doar o reinterpretare a subiectului homeric, ci mai degrabă o referire voalată la consumism (calul troian)şi criză (căderea Troiei).
un text sincer și bine făcut. pe alocuri, chiar remarcabil: "doar cei care se iubesc adorm unul spre celălalt mișcarea ritmică a corpului eliberat prin somn" "cred în iubiri ca un mers legănat de căruță topită în noapte dând cu praștia în stele cred în cosmosul din viața pietrelor" îmi place vibrația din "cilii" tăi!
frumos haiku, am tot cautat haiku la fel de frumos ca al tau, dar nu am gasit. esti intr-adevar priceput la asa ceva. imi place in mod deosebit partea a doua.... si pentru ca imi place si pentru ca tu chiar spui ceva acolo.. acord si eu o mica penita. tu , singurul care vede lumea si o trece in pasi mici, la brat cu viata. felicitari inca odata ps.: sa nu te lasi niciodata de scris haiku!!!!
pentru toţi cei ce aţi trecut pe aici. Nu e chiar cel mai inspirat titlu, dar l-am folosit pentru receptivitatea cititorului. Poate îl voi schimba la un moment dat. Nu prea revin pe poezii, le scriu la prima mînă; pentru un eventual volum o să revizuiesc textele. Vă aştept cu aceeaşi plăcere.
LIM.
Ionuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
Adina dragă, înlocuiești ce știai cu noile reguli, de exemplu: < cu [. Sunt convinsă că vei putea pune și coperta descărcând-o să spunem de pe www. photobucket.com unde o pui în prealabil. Merită.
consider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
bv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
o dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.
Soarta acestui suveran al pădurilor carpatine pare atît de strîns legată de cea a oamenilor acestor locuri. Prin valurile timpului din ambele specii au răzbit însă prea puține exemplare autentice. E vremea cînd pădurile mor, doar rădăcinile ne mai unesc, rădăcinile adînc împletite sub pămînt. Nu știu dacă măiastra ta poveste s-a dorit a fi neapărat un mesaj în acest sens, dar eu așa l-am perceput. Ca pe un mesaj vital într-un moment de răscruce al devenirii noastre. Ce bine ar fi dacă am înțelege împrejurările prin care trecem acum noi și urșii noștri :), dacă am dovedi că am învățat ceva din istorie înfruntînd cu luciditate această nouă viitură. Am citit de cîteva ori povestea și am aflat alte și alte valențe. Dovedești îndemînare în arta povestirii. Umorul dialogurilor detensionează atmosfera atenuînd șăgalnic gravitatea evenimentelor, cursivitatea și dulceața limbajului sînt menite să facă cititorul să se simtă ca și cum ar aparține, ca și cum ar fi acasă.
Da, Paul. Mă doare. Dar mai am şi sentimentul că sunt la balamuc. Şi vorbesc, la telefon, ci cineva din afară. Şi îi zic: vezi, asta-i nedreptatea socială. Noi, ăştia întregi la minte, suntem aici. Şi voi, nebunii, sunteţi afară. Fie că votaţi, sau nu. Nefericire este că şi noi, în afara celor care sunt în cămaşă de forţă, avem dreptul constituţional să votăm, sau nu. Şi asta mă face să mă bag singur în cămaşă de forţă.
...pentru că e o zi ca oricare alta, mulțumesc de trecere vouă. Marina pentru evidențierea făcută și ție Dorine pentru ironia, pe care eu o clasez la charientism, suculentă. cu gânduri bune, vouă, paul
Aranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
Nu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
Gebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana
Iată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări
Multumesc pt. apreciere, Virgile. Pt. că m-ai încurajat, aș vrea să dezvălui unele gȃnduri. Am publicat (la „Cartea Universitară”) o cărticică intitulată „Eseu despre sursele adevăratei cunoașter în Logica Budistă”. O consider o primă încercare nereușită. Deși s-a epuizat (tirajul a fost mic) și eu și editura am considerat că ea trebuie re-scrisă. Sper s-o fac după ce îmi voi termina alt proiect pe care îl moșesc de tei ani al unei alte cărți despre postmodern versus postmodernism. Carte pe care o tot scriu și rescriu postȃnd fragmente din ea pe Hermenia și Agonia, în primul rȃnd pentru a primi feedback-uri (mai ales critice) care m-au ajutat și mă ajută extrem de mult. Dar să revin la Budism. Cȃnd mă voi re-apuca de treabă, m-am hotărȃt ca fragmente din ea să le postez doar pe Hermenia. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Agonia, aici cred că voi găsi cititori mai adecvați pentru a purta cu ei un dialog care, în primul rȃnd, să-mi folosească mie dar sper și preopinenților. Aș dori, dacă vor mai exista persoane care să parcurgă acest comentariu, să-mi transmită doar atȃt – dacă-i interesează sau nu o discuție despre Budism (evident, cine dprește poate să-mi transmită și altceva legat de temă). Este un fel de studiu de piață. Și ca să nu folosesc acest sit în scopuri personale, dau adresa pe care pot primi reacții: [email protected]. Cu mulțumiri anticipate.
aici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
LIM.
Aşteptam ca poezia "transformată de Jana" să dea, cumva, un sens povestirii. Scena muţimii este memorabilă. Sfârşitul pare rupt din Ilf şi Petrov. Felicitări!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că "adevărata poveste a calului troian" nu poate fi doar o reinterpretare a subiectului homeric, ci mai degrabă o referire voalată la consumism (calul troian)şi criză (căderea Troiei).
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate demulțumesc pentru trecere și opinii
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deun text sincer și bine făcut. pe alocuri, chiar remarcabil: "doar cei care se iubesc adorm unul spre celălalt mișcarea ritmică a corpului eliberat prin somn" "cred în iubiri ca un mers legănat de căruță topită în noapte dând cu praștia în stele cred în cosmosul din viața pietrelor" îmi place vibrația din "cilii" tăi!
pentru textul : sensibilități de femeie (ἔρως & ἀγάπη) dewell, dragul meu, asta e. cred ca ne-am spus ce am avut de spus.
pentru textul : poetul III defrumos haiku, am tot cautat haiku la fel de frumos ca al tau, dar nu am gasit. esti intr-adevar priceput la asa ceva. imi place in mod deosebit partea a doua.... si pentru ca imi place si pentru ca tu chiar spui ceva acolo.. acord si eu o mica penita. tu , singurul care vede lumea si o trece in pasi mici, la brat cu viata. felicitari inca odata ps.: sa nu te lasi niciodata de scris haiku!!!!
pentru textul : Haiku-uri depentru toţi cei ce aţi trecut pe aici. Nu e chiar cel mai inspirat titlu, dar l-am folosit pentru receptivitatea cititorului. Poate îl voi schimba la un moment dat. Nu prea revin pe poezii, le scriu la prima mînă; pentru un eventual volum o să revizuiesc textele. Vă aştept cu aceeaşi plăcere.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deLIM.
Ionuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
pentru textul : mă dor tâmplele deIoana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
pentru textul : Cuvântul deDomnule A.A.A., am corectat textul şi am aplicat o mică extensie la final. Poate că astfel s-a produs un plus.
pentru textul : hamalul deAdina dragă, înlocuiești ce știai cu noile reguli, de exemplu: < cu [. Sunt convinsă că vei putea pune și coperta descărcând-o să spunem de pe www. photobucket.com unde o pui în prealabil. Merită.
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deconsider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi debv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
pentru textul : strada cu nume de bere deo dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.
pentru textul : toate oasele deSoarta acestui suveran al pădurilor carpatine pare atît de strîns legată de cea a oamenilor acestor locuri. Prin valurile timpului din ambele specii au răzbit însă prea puține exemplare autentice. E vremea cînd pădurile mor, doar rădăcinile ne mai unesc, rădăcinile adînc împletite sub pămînt. Nu știu dacă măiastra ta poveste s-a dorit a fi neapărat un mesaj în acest sens, dar eu așa l-am perceput. Ca pe un mesaj vital într-un moment de răscruce al devenirii noastre. Ce bine ar fi dacă am înțelege împrejurările prin care trecem acum noi și urșii noștri :), dacă am dovedi că am învățat ceva din istorie înfruntînd cu luciditate această nouă viitură. Am citit de cîteva ori povestea și am aflat alte și alte valențe. Dovedești îndemînare în arta povestirii. Umorul dialogurilor detensionează atmosfera atenuînd șăgalnic gravitatea evenimentelor, cursivitatea și dulceața limbajului sînt menite să facă cititorul să se simtă ca și cum ar aparține, ca și cum ar fi acasă.
pentru textul : Fiarele (I) deDa, Paul. Mă doare. Dar mai am şi sentimentul că sunt la balamuc. Şi vorbesc, la telefon, ci cineva din afară. Şi îi zic: vezi, asta-i nedreptatea socială. Noi, ăştia întregi la minte, suntem aici. Şi voi, nebunii, sunteţi afară. Fie că votaţi, sau nu. Nefericire este că şi noi, în afara celor care sunt în cămaşă de forţă, avem dreptul constituţional să votăm, sau nu. Şi asta mă face să mă bag singur în cămaşă de forţă.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” de...pentru că e o zi ca oricare alta, mulțumesc de trecere vouă. Marina pentru evidențierea făcută și ție Dorine pentru ironia, pe care eu o clasez la charientism, suculentă. cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : fuga de titlu deAranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deNu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
pentru textul : Joc deGebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deAm corectat. Multumesc.
pentru textul : Rugina cuielor deIată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
pentru textul : avon cosmetics deer: jiganti - arbori jiganti adica :-) superb
pentru textul : Sunete crescânde dete îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări
pentru textul : un tren numit eu deRemarc în mod deosebit,
pentru textul : lucruri care-mi sunt o povară de"în călătoria mea...
am întâlnit numai nopţile,
zilele stăteau ascunse în peşteri..."
În rest, citit cu plăcere. Stimă
îndrăzneţ
pentru textul : Dilema creştinului deMultumesc pt. apreciere, Virgile. Pt. că m-ai încurajat, aș vrea să dezvălui unele gȃnduri. Am publicat (la „Cartea Universitară”) o cărticică intitulată „Eseu despre sursele adevăratei cunoașter în Logica Budistă”. O consider o primă încercare nereușită. Deși s-a epuizat (tirajul a fost mic) și eu și editura am considerat că ea trebuie re-scrisă. Sper s-o fac după ce îmi voi termina alt proiect pe care îl moșesc de tei ani al unei alte cărți despre postmodern versus postmodernism. Carte pe care o tot scriu și rescriu postȃnd fragmente din ea pe Hermenia și Agonia, în primul rȃnd pentru a primi feedback-uri (mai ales critice) care m-au ajutat și mă ajută extrem de mult. Dar să revin la Budism. Cȃnd mă voi re-apuca de treabă, m-am hotărȃt ca fragmente din ea să le postez doar pe Hermenia. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Agonia, aici cred că voi găsi cititori mai adecvați pentru a purta cu ei un dialog care, în primul rȃnd, să-mi folosească mie dar sper și preopinenților. Aș dori, dacă vor mai exista persoane care să parcurgă acest comentariu, să-mi transmită doar atȃt – dacă-i interesează sau nu o discuție despre Budism (evident, cine dprește poate să-mi transmită și altceva legat de temă). Este un fel de studiu de piață. Și ca să nu folosesc acest sit în scopuri personale, dau adresa pe care pot primi reacții: [email protected]. Cu mulțumiri anticipate.
pentru textul : Budismul și psihiatria deŞi totuşi, pentru cele spus şi altele.
( pi punct es: te rog eu frumos ca păru' lu' ileana cosânzeana - scoate liniile alea "diagonale".)
pentru textul : cinema victoria dece înseamnă "dinții mușcă înfipt"? dar "ai și perche" ?
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deaici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deLIM.
Aşteptam ca poezia "transformată de Jana" să dea, cumva, un sens povestirii. Scena muţimii este memorabilă. Sfârşitul pare rupt din Ilf şi Petrov. Felicitări!
pentru textul : Gelu n-am dePagini