Emiemi, Ecaterina Bargan, Aranca, sînt onorat să vă regăsesc aici, apreciez eleganța exprimării voastre. Referitor la formulări de genul “cu_c”, știu din capul locului că sînt și cititori care comentează acest gen de exprimări; nu consider că e un punct slab sau un punct tare și nici măcar un risc asumat. Cred că e corect să spun trag cu coada ochiului și nu- trag din coada ochiului sau prin coada ochiului, ajung la situații nefirești. O alternativă posibilă în text - “avînd coada retezată…” dar nu! Aranca, Dacă ai dorit să bagi o șopîrlă, ai reușit! Dicționarul ne pune în încurcătură pe amîndoi. Pentru că gușter(șopîrlă)- aici noțiunea gîndită de autor în text - are pluralul gușteri; însă tot cuvîntul gușter are pluralul guștere (s.n), aici cu înțelesul de gîtlej, boală la copii. Pe de altă parte, sînt termeni și expresii care, deși nu și-au găsit locul în dicționarele tradiționale, se regăsesc nestingherite în limbajul colocvial. De pildă: fugi băi guștere de aici! cu sensul - fugi de aici fraiere! sau admirativ: ce guștere mare e și ăsta! În presă găsim expresii de genul: un guștere de mahala”/”un guștere politic”. Nu trag o concluzie, încă mă întreb, cu respect!
Ela, reușită "imagine" (și mă refer acum la ansamblu). Mă întreb două lucruri: cum ar fi apărut totuși fără majuscule (e doar o curiozitate estetică, știu, îmi vei spune cum ți-am spus eu odată, că niciodată nu folosești majuscule decât dacă este cazul), și dacă nu poți înlocui "discret", care îmi pare că nu aduce nimic nou.
Cinstit mie mi se pare un text reusit, ocolind cu dibacie metaforele alambicate de care eu cel putin m-am saturat. Virgil brodeaza aici o atmosfera moderna peste un tablou de degas. "se cunoaste după cum bărbatii simt nevoia să vorbească ceva mai mult ca de obicei în sălile de asteptare si în cafenele" Fraza centrala muta punctul de asmablare al lecturii fara sa streseze cititorul in zona ludicului. "camuflandu-si melancolia ca pe o slabiciune imuna la cinism" O sintagma care reuseste, intr-adevar, cel putin pe mine, sa ma puna frumos pe ganduri si care se continua in aceeasi atmosfera ludica dar moderat-filozofica pana in finalului poemului. Cu ultimul vers am eu o rafuiala, pentru ca e prea o prelungire fiereasca a celui dinainte. As sugera poate ceva de genul "scursa printre degete pana la plecare" Oricum, remarc si imi place acest gen de scriere, imi induce un sentiment de bine al analizei sentimentului. Andu P.S. Comentariul tau Emile mi se pare aiurea, daca vrei sa comentezi poate ar trebui sa devii comentator si nu poet sau prozator, renuntand la abordarea holistica in favoarea uneia mai atente la detalii. Altfel cel putin mie imi pari ca un rasfatat care zice si el ceva ca sa nu taca stiind ca e rasfatat. Esti un rasfatat Emile? Andu
Textul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
Expresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
aceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
Calin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
Citit cu placere.:)
Corina
Gorune, multumesc, ai inteles. Sper ca "patria muma" nu te va tine prea departe de noi, ca de, internetul rulz :-) Si ma bucur ca ai deschis "cutia Pandorei" cu eseul tau. Despre orientalism vom mai vorbi, ca doar n-au intrat zilele Domnului in sac. La buna re-citire, Bobadil.
Ai INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
Interesant citat. Si frumos si comentariul lui Skylander. Ura celorlalti este un sentiment durabil, dragostea celorlalti este un moft. Dependent de dragostea celorlalti, nu vei ajunge niciodata sa te ridici deasupra lor, hranindu-te insa cu ura lor, iti vor creste aripi. Poetul este un geniu pustiu. O meduza a creatiei. Are poetul insa o dragoste pe care nu i-o poate lua nimeni si care face cat toata ura sau indiferenta lumii. Dragostea de sine, si prin sine, dragostea celui care l-a creat.
da, se vede ca nu iti intru in gratii, gladiatorii tai, pe care ii premiezi, probabil ca te asculta, iti sunt devotati, dar lacunele mele in limba romana sunt exact ceea ce sti tu in limba romana, SORRY, nu stiu la ce limba romana te referi.
Captivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
Părerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
Ma las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
Vladimir, mulțumesc pentru părerea ta. Percepem diferit. O inmă ca un turn de sticlă care începe în mijlocul pământului nu este atât de greu de imaginat. Coerență există, depinde cum privești. Iar titlul e în acord cu tabloul. Slabă poezie poate. Toți avem, mulțumesc.
prima oară când pun problema în felul acesta, desigur, cu asta am intrat în rândul acelor "unii", merci.
sper că s-a înţeles de la început că nu sunt revoltată - aşa cum se întâmplă cu unii - că textul se află în atelier, voiam doar să aflu de ce. şi am aflat. ok, textul are filosofia lui, dacă ţie nu ţi-a transmis nimic, îmi pare rău. alţii mi-au exprimat alte păreri. cu plus. nu mi-am luat-o în cap, voiam să ştiu în ce constă părerea diametral opusă.
arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă. trimiterile sunt către ancestral, ci nu ancestrale. dar despre ce vorbesc reprezintă doar unul dintre sensuri. ideatic, am pornit-o din cu totul alt loc şi spre o cu totul altă raţiune.
nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci.". păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase - ca să nu zic mai urât - unul după altul, ceea ce nu este adevărat. nu sunt de geniu, dar, tot în baza feed-back-ului, înclin să cred că balansează spre plusul axei.
Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta. este curios că nu se comentează texte din prima pagină, darmite din şantier - şi să se mai şi colaboreze/ lucreze pe ele până trec de impas! eu văd un plictis general. poate că ne îndreptăm într-o direcţie greşită cu literatura online?!
eu îţi mulţumesc pentru implicare. cum am mai spus, am încredere în puterea ta de percepţie. o să am grijă ce şi cât postez pe aici. e ok pentru mine că ţi-ai exprimat deschis părerea. te mai aştept şi altă dată.
Pe o strada oarecare. Un tip il opreste pe altul care trecea, din intamplare, pe acolo. H, care stie (tot de la mine) bancul, o sa ma ia ... cum ii vine ei la gura. Si sa ma fereasca Sfantu'! Dar astept (cu interes). Am facut corectura si in titlu. Multumesc, Alma (Mater).
un text cum ar trebui sa se mai scrie. intotdeauna m-a fascinat aceasta durere a facerii intru inovatie sau inedit la Ioana. e unul dintre putinii autori care nu ma plictisesc sau care, ca sa formulez altfel, imi suscita o vaga curiozitate atunci cind posteaza un text nou. si asta nu e putin lucru tinind cont de cit de repede ma plictisesc eu. mai ales de autorii consacrati sau cenaclizati
iata ca a reusit cineva sa ma faca sa zimbesc pe ziua de azi. si ce te-a mai intrebat? daca sintem prieteni? daca mergem la bere sau la pescuit? hai ca rid de-a binelea. sint fascinanti oamenii astia care simt nevoia asta patologica dupa familiarisme. o fi o chestie balcanica.... si Dorele, nu sint cult, sint incult daca asta te face sa te simti bine pe ziua de azi. cred ca tu nici nu mai stii ce e aia ofensa si te intrebi daca te intelegi cu mine... hai ca e hilar de-acuma
Pe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
putem fi reciclați. sau nu
pentru textul : rece liniște deeste un poem bun in opinia mea, dar nu pricep contextul pe care il are si insusi versul acesta "ale plictiselii". se referă la bratele deschise?
pentru textul : intimități fără bluetooth deEmiemi, Ecaterina Bargan, Aranca, sînt onorat să vă regăsesc aici, apreciez eleganța exprimării voastre. Referitor la formulări de genul “cu_c”, știu din capul locului că sînt și cititori care comentează acest gen de exprimări; nu consider că e un punct slab sau un punct tare și nici măcar un risc asumat. Cred că e corect să spun trag cu coada ochiului și nu- trag din coada ochiului sau prin coada ochiului, ajung la situații nefirești. O alternativă posibilă în text - “avînd coada retezată…” dar nu! Aranca, Dacă ai dorit să bagi o șopîrlă, ai reușit! Dicționarul ne pune în încurcătură pe amîndoi. Pentru că gușter(șopîrlă)- aici noțiunea gîndită de autor în text - are pluralul gușteri; însă tot cuvîntul gușter are pluralul guștere (s.n), aici cu înțelesul de gîtlej, boală la copii. Pe de altă parte, sînt termeni și expresii care, deși nu și-au găsit locul în dicționarele tradiționale, se regăsesc nestingherite în limbajul colocvial. De pildă: fugi băi guștere de aici! cu sensul - fugi de aici fraiere! sau admirativ: ce guștere mare e și ăsta! În presă găsim expresii de genul: un guștere de mahala”/”un guștere politic”. Nu trag o concluzie, încă mă întreb, cu respect!
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros denu am ce să mai spun alături de această părere complexă și milităroasă, decât: muțumesc! te aștept la fel de obiectivă.
pentru textul : Suflare de vânt deEla, reușită "imagine" (și mă refer acum la ansamblu). Mă întreb două lucruri: cum ar fi apărut totuși fără majuscule (e doar o curiozitate estetică, știu, îmi vei spune cum ți-am spus eu odată, că niciodată nu folosești majuscule decât dacă este cazul), și dacă nu poți înlocui "discret", care îmi pare că nu aduce nimic nou.
pentru textul : sculptată în gheață deCinstit mie mi se pare un text reusit, ocolind cu dibacie metaforele alambicate de care eu cel putin m-am saturat. Virgil brodeaza aici o atmosfera moderna peste un tablou de degas. "se cunoaste după cum bărbatii simt nevoia să vorbească ceva mai mult ca de obicei în sălile de asteptare si în cafenele" Fraza centrala muta punctul de asmablare al lecturii fara sa streseze cititorul in zona ludicului. "camuflandu-si melancolia ca pe o slabiciune imuna la cinism" O sintagma care reuseste, intr-adevar, cel putin pe mine, sa ma puna frumos pe ganduri si care se continua in aceeasi atmosfera ludica dar moderat-filozofica pana in finalului poemului. Cu ultimul vers am eu o rafuiala, pentru ca e prea o prelungire fiereasca a celui dinainte. As sugera poate ceva de genul "scursa printre degete pana la plecare" Oricum, remarc si imi place acest gen de scriere, imi induce un sentiment de bine al analizei sentimentului. Andu P.S. Comentariul tau Emile mi se pare aiurea, daca vrei sa comentezi poate ar trebui sa devii comentator si nu poet sau prozator, renuntand la abordarea holistica in favoarea uneia mai atente la detalii. Altfel cel putin mie imi pari ca un rasfatat care zice si el ceva ca sa nu taca stiind ca e rasfatat. Esti un rasfatat Emile? Andu
pentru textul : septembrie deei, ca sa vezi ce este in stare sa faca un an dintr-un om...
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deeste un text interesant, în multe privințe, pe gustul meu. remarc "decorată cu iguane de cultură" - o metaforă care mă va urmări
pentru textul : vizită deTextul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
pentru textul : moment deExpresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
aceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
pentru textul : Quand les ondes du cerveau deCalin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
pentru textul : Cântecul ei trist deCitit cu placere.:)
Corina
Matei, multumesc de trecere si pentru apreciere. sbasiba tibia toate cele bune
pentru textul : Cerc deGorune, multumesc, ai inteles. Sper ca "patria muma" nu te va tine prea departe de noi, ca de, internetul rulz :-) Si ma bucur ca ai deschis "cutia Pandorei" cu eseul tau. Despre orientalism vom mai vorbi, ca doar n-au intrat zilele Domnului in sac. La buna re-citire, Bobadil.
pentru textul : shi bin a plec deAi INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deprobabil este un exces din partea mea. dar imi permit acum un exces pentru nichita.
pentru textul : Har şi talent (2) - Fragment dintr-un interviu al lui Nichita deRâd. Era bine la de faţă de aici. Aşa este când femeia mai face şi ciorbă pe lângă altele:))) Iertare la iertare. Mulţumesc.
pentru textul : jurnal de bord deInteresant citat. Si frumos si comentariul lui Skylander. Ura celorlalti este un sentiment durabil, dragostea celorlalti este un moft. Dependent de dragostea celorlalti, nu vei ajunge niciodata sa te ridici deasupra lor, hranindu-te insa cu ura lor, iti vor creste aripi. Poetul este un geniu pustiu. O meduza a creatiei. Are poetul insa o dragoste pe care nu i-o poate lua nimeni si care face cat toata ura sau indiferenta lumii. Dragostea de sine, si prin sine, dragostea celui care l-a creat.
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului devă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco
gînduri bune,
pentru textul : peretelui din gînd degeorge
da, se vede ca nu iti intru in gratii, gladiatorii tai, pe care ii premiezi, probabil ca te asculta, iti sunt devotati, dar lacunele mele in limba romana sunt exact ceea ce sti tu in limba romana, SORRY, nu stiu la ce limba romana te referi.
pentru textul : povestea soldatului de fier dep/s îmi plac textele scrise dintr-o suflare!
pentru textul : antiblog deCaptivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
pentru textul : Fata plăpumarului dePărerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
pentru textul : via sepia deMa las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
pentru textul : un octombrie pentru totdeauna deVladimir, mulțumesc pentru părerea ta. Percepem diferit. O inmă ca un turn de sticlă care începe în mijlocul pământului nu este atât de greu de imaginat. Coerență există, depinde cum privești. Iar titlul e în acord cu tabloul. Slabă poezie poate. Toți avem, mulțumesc.
pentru textul : Tango deprima oară când pun problema în felul acesta, desigur, cu asta am intrat în rândul acelor "unii", merci.
sper că s-a înţeles de la început că nu sunt revoltată - aşa cum se întâmplă cu unii - că textul se află în atelier, voiam doar să aflu de ce. şi am aflat. ok, textul are filosofia lui, dacă ţie nu ţi-a transmis nimic, îmi pare rău. alţii mi-au exprimat alte păreri. cu plus. nu mi-am luat-o în cap, voiam să ştiu în ce constă părerea diametral opusă.
arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă. trimiterile sunt către ancestral, ci nu ancestrale. dar despre ce vorbesc reprezintă doar unul dintre sensuri. ideatic, am pornit-o din cu totul alt loc şi spre o cu totul altă raţiune.
nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci.". păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase - ca să nu zic mai urât - unul după altul, ceea ce nu este adevărat. nu sunt de geniu, dar, tot în baza feed-back-ului, înclin să cred că balansează spre plusul axei.
Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta. este curios că nu se comentează texte din prima pagină, darmite din şantier - şi să se mai şi colaboreze/ lucreze pe ele până trec de impas! eu văd un plictis general. poate că ne îndreptăm într-o direcţie greşită cu literatura online?!
eu îţi mulţumesc pentru implicare. cum am mai spus, am încredere în puterea ta de percepţie. o să am grijă ce şi cât postez pe aici. e ok pentru mine că ţi-ai exprimat deschis părerea. te mai aştept şi altă dată.
numai bine!
pentru textul : şi s-au ales cu mine dePe o strada oarecare. Un tip il opreste pe altul care trecea, din intamplare, pe acolo. H, care stie (tot de la mine) bancul, o sa ma ia ... cum ii vine ei la gura. Si sa ma fereasca Sfantu'! Dar astept (cu interes). Am facut corectura si in titlu. Multumesc, Alma (Mater).
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase dee un poem in proză. cum facem?
pentru textul : pescarii din nashville deun text cum ar trebui sa se mai scrie. intotdeauna m-a fascinat aceasta durere a facerii intru inovatie sau inedit la Ioana. e unul dintre putinii autori care nu ma plictisesc sau care, ca sa formulez altfel, imi suscita o vaga curiozitate atunci cind posteaza un text nou. si asta nu e putin lucru tinind cont de cit de repede ma plictisesc eu. mai ales de autorii consacrati sau cenaclizati
pentru textul : Anatomia și Fiziologia Iubirii deiata ca a reusit cineva sa ma faca sa zimbesc pe ziua de azi. si ce te-a mai intrebat? daca sintem prieteni? daca mergem la bere sau la pescuit? hai ca rid de-a binelea. sint fascinanti oamenii astia care simt nevoia asta patologica dupa familiarisme. o fi o chestie balcanica.... si Dorele, nu sint cult, sint incult daca asta te face sa te simti bine pe ziua de azi. cred ca tu nici nu mai stii ce e aia ofensa si te intrebi daca te intelegi cu mine... hai ca e hilar de-acuma
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dePe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis dePagini