încep să coc o idee, nu zici tu rău, aș putea integra în text o poveste mai palpabilă legată de motivul pentru care personajul pricipal e în mașină. Așa m-am axat mai mult pe fenomen, but anything is fixable. Multumesc, Sorin. Dar tot va trebui să omor personajul. Voi căuta o modalitate mai subtilă, poate ceva mai mult mister. Am încercat să folosesc un clișeu tocmai pentru a-i da o altă față, pentru a fi un contrast mai mare între adevăr și situatia aparent clară. Se pare ca m-am împotmolit în clișeu de fapt.
Mulțumesc vouă pentru păreri, am reținut mai ales problema cu partea a doua a poemului, s-a marcat. Și asta e doar pentru că nu am păstrat controlul asupra ideii iar Virgil se vede că e poate singurul care o spune cum trebuie. Dumneavoastră, domnule Dorel vă rog să mă scuzați dar sunteți penibil iar vorbărie nu este ce am scris eu ci ceea ce ați mâzgălit Dvs sub formă de așa-zis comentariu. În rest, mă bucur că există dispute pe aici, asta face parte din farmecul Hermeneiei ca site de literatură on-line.
Margas
Un fel de Alice in tara minunilor. Dar altfel. De la un cap la altul. Nu fara sa plictiseasca, ci incantand. "Dar une sunt zapezile de antart?". Sau, aici "Unde sunt oare povestile de odinioara?". Care sa ne readuca intr-o mirifica copilarie privite, insa (din pacate), prin ochii mturitatii.
Nicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
Am citit articolul tău și am apreciat munca de documentare privind tema propusă. Am câteva precizări: te rog lasă un spațiu după fiecare semn de punctuație (și nu înainte); ar fi fost indicat ca textul postat să fie mai scurt sau împărțit în mai multe fragmente, pentru că, așa cum este acum, e dificil de lecturat până la sfârșit, mai ales că ideea nu e nouă; poate ar fi util să marchezi citatele cu "italic", pentru a fi mai ușor urmărite; ce legătură are pruncuciderea cu avortul? încearcă să eviți afirmațiile simpliste de genul "Ca orice corp, organismul este constituit din atomi, molecule etc". Care este concluzia și atitudinea personală a autorului asupra temei prezentate - poate ar fi mai mult mai interesant de citit.
revin aici pentru că vreau să-ți las ceva la fel de frumos ca acest poem al tău. asta să fie oare muzica care ne escaladează simțurile?:) http://members.aol.com/Profondo75/lasoli.htm Madim
Frumos, interesant, mulțumim pentru. Bine prezentat, ales, succint, cu mici note de specialitate. (Nu știu de ce ai ținut neapărat să spui că e o expoziție "democratică". N-aș utiliza răsuflata asta de expresie și aici, în artă. Apoi, mă tem că dacă facem o cultură democrată ne năpădesc maneliștii că "ei e grosu".)
draga mea, a pleda nevinovat este o chestiune normala. nimeni nu te poate obliga sa te auto-incriminezi intr-un sistem juridic omenesc corect. judecata asta nu este judecata lui dumnezeu. despre care pornim de la premiza ca este omniscient. ci este justitie umana. care are intotdeauna posibilitatea de a gresi. de aici, daca vrei, si dilema multora cu intrebarea, ce este mai grav (sau mai de evitat) sa nu condamni un om care este de fapt vinovat sau sa condamni un om care de fapt nu este vinovat. that's the question.
anyway, nu am tradus cu google. dar asa cum cred in valoarea traducerii semantice ma si tem de riscurile ei.
cu privire la o discutie pe subiectele zilei si eu mi-am dorit-o de mult pe hermeneia. in cogito sau in orice sectiune. dar se pare ca oamenii sint mai tematori sa aiba o opinie. sau mai lenesi.
actaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
Dragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.
Virgil, se poate spune și așa. Deși nu văd ce are italiana altceva decât engleza, de exemplu, care mi se pare că apare deseori... Ambilor, scuze pentru întârzierea răspunsurilor. Abia am ajuns. Cami
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
Lolita Ochi insistenți, nevinovați și melancolici Buze fierbinți, de zâmbet creionate sau de plâns Provocatoare-n inocența ta femeie Ce jar ascunzi, adânc sub sânii-abia îmbobociți? Te-aș fi văzut în scrânciob pe-un teren de joacă Sau zăbovind pe-o margine de pat mizer Dar trupu-ți nu emană decât o dorință: Să fi cu el. Să-ți fie om, copil, bărbat. În ochi ți-apare umbra lacrimilor arse Paralizat și neștiind cum să alint Privesc, pe cerul meu ești steaua călătoare Când te apropii, eu cenușă mă preling Da, am învins c-am învățat să te cunosc Scrumit iubirii tale eu m-am dat plecat Învie-mă și-aruncă-mă de vrei sau poți Dar gâtul cu-un sărut l-aș vrea mușcat. „nu poți cunoaște bine pe cineva decât după ce lași ura deoparte”
Nu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
O istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
va atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
Radu Luca Dupeș, mulțumesc pentru citire și pentru cuvintele calde.
Vlad, măiastrule, ție… ce pot să-ți spun, decât încă o dată „La MulȚi Ani!!” ?
Să ți se împlinească toate dorințele!
(ba nu, retrag ultima urare… fiindcă e un cuțit cu două tăișuri.)
Katya, degeaba arunci cu dictionarele in mine si te rog sa nu ma acuzi de rautate,,, mai bine un "rau" decat un "fatarnic". Exprimarea ta in acest poem are lacune serioase. Eu am pretentii in ceea ce te priveste si de aceea te rog sa te astepti cand postezi texte prin preajma mea ca eu sa ti le analizez cu lupa si cu acul. Cred ca nu ar trebui sa te frustreze o asemenea privire facuta fara niciun fel de rautate cum insinuezi tu jignindu-ma inutil si total lipsit de gratie. Sa ne citim cu bine si cu cat mai putine greseli de exprimare. Andu
Am observat o absenta de doi ani intre penultimul text si acesta si ma intreb de ce, cred ca e normal sa te intrebi asa ceva. Apoi am citit si biografia Dvs impresionanta si m-am simtit dintr-o data mic-mic, apoi am citit cateva texte "impenitate" si mi-a mai venit inima la loc (intro) Acum, daca tot m-am apucat de scris, ma gandesc, oare ce ar dori sa auda autorul de la mine (daca ar dori asa ceva desigur) vs. ce as dori eu sa ii transmit si daca aceste doua aspecte ale aceleiasi realitati totusi antagonice prin natura lor ar putea, in cele din urma sa fie impacate. Laurentiu Ulici... cat de interesant mi se pare sa imi amintesc atat de persoana Domniei Sale cat si de acele vremuri, eram elev la liceul de matematica-fizica nr.3 cartierul Balta Alba si la cenaclul de limba romana venea... si veneau si Nichita si Marin si Ana si Nina... ce mai vremuri, Domnule autor, ce mai vremuri! Acum sa revin la textul de fata cu observatia ca Profetul (adica Directorul Hermeneia in caz ca nu stiti, omul de la butoane ii spun eu folosind un jargon din industria IT in care (inca) mai lucrez) va urmareste foarte atent si asta pot doar sa presupun ca este datorita reputatiei Dvs care ii stimuleaza un ego care se masoara in parseci. Deci, textul mi se pare o cantare in stilul clasic si cand spun clasic nu vreau sa genealizez, imi aminteste intai de Minulescu, apoi de Toparceanu si de ce nu, pe alocuri de Arghezi. Si spun asta de aceasta data ca un bucurestean cu acte in regula :-) Mi-a placut. Un asemenea text nu ar trebui analizat prin prisma unei logici modale care este cam maximul atins de mintile mai luminate de aici de pe site (vezi Manolescu Gorun de ex). Acest text trebuie citit si simtit are un ritm interior suprapus peste o imagine-sintagma "sinele de diamant". Paleta coloristica si sezoriala a poemului ar fi fost vaduvita fara aceste "sine de diamant". Nu vreau sa ma lungesc, deci penita din partea mea Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu orice ironie este epigramă, margas
pentru textul : epigrama bat-o vina deSebi, mă bucur dacă ţi-a plăcut. Încerc să ies din propriul registru.
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deîncep să coc o idee, nu zici tu rău, aș putea integra în text o poveste mai palpabilă legată de motivul pentru care personajul pricipal e în mașină. Așa m-am axat mai mult pe fenomen, but anything is fixable. Multumesc, Sorin. Dar tot va trebui să omor personajul. Voi căuta o modalitate mai subtilă, poate ceva mai mult mister. Am încercat să folosesc un clișeu tocmai pentru a-i da o altă față, pentru a fi un contrast mai mare între adevăr și situatia aparent clară. Se pare ca m-am împotmolit în clișeu de fapt.
pentru textul : Simți? deMulțumesc vouă pentru păreri, am reținut mai ales problema cu partea a doua a poemului, s-a marcat. Și asta e doar pentru că nu am păstrat controlul asupra ideii iar Virgil se vede că e poate singurul care o spune cum trebuie. Dumneavoastră, domnule Dorel vă rog să mă scuzați dar sunteți penibil iar vorbărie nu este ce am scris eu ci ceea ce ați mâzgălit Dvs sub formă de așa-zis comentariu. În rest, mă bucur că există dispute pe aici, asta face parte din farmecul Hermeneiei ca site de literatură on-line.
pentru textul : go fishing deMargas
Un fel de Alice in tara minunilor. Dar altfel. De la un cap la altul. Nu fara sa plictiseasca, ci incantand. "Dar une sunt zapezile de antart?". Sau, aici "Unde sunt oare povestile de odinioara?". Care sa ne readuca intr-o mirifica copilarie privite, insa (din pacate), prin ochii mturitatii.
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deDaniela, mulțumesc frumos pentru semnul delicat!
pentru textul : fleacurile din care mai trăim puțin deNicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deAm citit articolul tău și am apreciat munca de documentare privind tema propusă. Am câteva precizări: te rog lasă un spațiu după fiecare semn de punctuație (și nu înainte); ar fi fost indicat ca textul postat să fie mai scurt sau împărțit în mai multe fragmente, pentru că, așa cum este acum, e dificil de lecturat până la sfârșit, mai ales că ideea nu e nouă; poate ar fi util să marchezi citatele cu "italic", pentru a fi mai ușor urmărite; ce legătură are pruncuciderea cu avortul? încearcă să eviți afirmațiile simpliste de genul "Ca orice corp, organismul este constituit din atomi, molecule etc". Care este concluzia și atitudinea personală a autorului asupra temei prezentate - poate ar fi mai mult mai interesant de citit.
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) demi se pare mie sau ai reusit. by the way, cool turbanul. ce dificultati ai avut cu poza?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – derevin aici pentru că vreau să-ți las ceva la fel de frumos ca acest poem al tău. asta să fie oare muzica care ne escaladează simțurile?:) http://members.aol.com/Profondo75/lasoli.htm Madim
pentru textul : Solitudine deFrumos, interesant, mulțumim pentru. Bine prezentat, ales, succint, cu mici note de specialitate. (Nu știu de ce ai ținut neapărat să spui că e o expoziție "democratică". N-aș utiliza răsuflata asta de expresie și aici, în artă. Apoi, mă tem că dacă facem o cultură democrată ne năpădesc maneliștii că "ei e grosu".)
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain dedraga mea, a pleda nevinovat este o chestiune normala. nimeni nu te poate obliga sa te auto-incriminezi intr-un sistem juridic omenesc corect. judecata asta nu este judecata lui dumnezeu. despre care pornim de la premiza ca este omniscient. ci este justitie umana. care are intotdeauna posibilitatea de a gresi. de aici, daca vrei, si dilema multora cu intrebarea, ce este mai grav (sau mai de evitat) sa nu condamni un om care este de fapt vinovat sau sa condamni un om care de fapt nu este vinovat. that's the question.
pentru textul : ieri am aflat că oamenii cu părul blond ucid deanyway, nu am tradus cu google. dar asa cum cred in valoarea traducerii semantice ma si tem de riscurile ei.
cu privire la o discutie pe subiectele zilei si eu mi-am dorit-o de mult pe hermeneia. in cogito sau in orice sectiune. dar se pare ca oamenii sint mai tematori sa aiba o opinie. sau mai lenesi.
bună idee, Ionuț! am modificat. mulțumesc pentru sugestie și comentariu.
pentru textul : tăiș deactaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deOana, mulțumesc de reflex. "In that very day".
pentru textul : Sprint final, în gheare deNu aș spune neapărat pesimism, deși se poate susține și asta. Cred că mai degrabă e un fel de exercițiu estetic.
pentru textul : Areopagul deDragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.
pentru textul : I have a dream deVirgil, se poate spune și așa. Deși nu văd ce are italiana altceva decât engleza, de exemplu, care mi se pare că apare deseori... Ambilor, scuze pentru întârzierea răspunsurilor. Abia am ajuns. Cami
pentru textul : babilon deVreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deLolita Ochi insistenți, nevinovați și melancolici Buze fierbinți, de zâmbet creionate sau de plâns Provocatoare-n inocența ta femeie Ce jar ascunzi, adânc sub sânii-abia îmbobociți? Te-aș fi văzut în scrânciob pe-un teren de joacă Sau zăbovind pe-o margine de pat mizer Dar trupu-ți nu emană decât o dorință: Să fi cu el. Să-ți fie om, copil, bărbat. În ochi ți-apare umbra lacrimilor arse Paralizat și neștiind cum să alint Privesc, pe cerul meu ești steaua călătoare Când te apropii, eu cenușă mă preling Da, am învins c-am învățat să te cunosc Scrumit iubirii tale eu m-am dat plecat Învie-mă și-aruncă-mă de vrei sau poți Dar gâtul cu-un sărut l-aș vrea mușcat. „nu poți cunoaște bine pe cineva decât după ce lași ura deoparte”
pentru textul : pe sub flori mă legănai deNu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
pentru textul : schizoid de profesie deO istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
pentru textul : Julieta-Cleopatra-Pompeia desancho, poti alege din aproape 100 de texte de calitate pe pagina mea. impulsiva imi pari dumneata. vezi, incerci si aici sa duci discutia in lătúri
pentru textul : sînt un nesuferit deva atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul deVirgil, mă bucur să ai văzut… ce era de văzut.
Radu Luca Dupeș, mulțumesc pentru citire și pentru cuvintele calde.
Vlad, măiastrule, ție… ce pot să-ți spun, decât încă o dată „La MulȚi Ani!!” ?
pentru textul : postludiu deSă ți se împlinească toate dorințele!
(ba nu, retrag ultima urare… fiindcă e un cuțit cu două tăișuri.)
Deci și tu ești o fericită... Mulțumiri, Mariana!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată denu prea se leaga, daca ma intrebi pe mine. nu inteleg de unde vine si nici unde se duce si nici nu imi sugereaza nimic special
pentru textul : Inima mea decupată deKatya, degeaba arunci cu dictionarele in mine si te rog sa nu ma acuzi de rautate,,, mai bine un "rau" decat un "fatarnic". Exprimarea ta in acest poem are lacune serioase. Eu am pretentii in ceea ce te priveste si de aceea te rog sa te astepti cand postezi texte prin preajma mea ca eu sa ti le analizez cu lupa si cu acul. Cred ca nu ar trebui sa te frustreze o asemenea privire facuta fara niciun fel de rautate cum insinuezi tu jignindu-ma inutil si total lipsit de gratie. Sa ne citim cu bine si cu cat mai putine greseli de exprimare. Andu
pentru textul : humnezei deerata: textul a aparut la categoria proza...desi am avut impresia ca selectasem "poezie". scuze.
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar deAm observat o absenta de doi ani intre penultimul text si acesta si ma intreb de ce, cred ca e normal sa te intrebi asa ceva. Apoi am citit si biografia Dvs impresionanta si m-am simtit dintr-o data mic-mic, apoi am citit cateva texte "impenitate" si mi-a mai venit inima la loc (intro) Acum, daca tot m-am apucat de scris, ma gandesc, oare ce ar dori sa auda autorul de la mine (daca ar dori asa ceva desigur) vs. ce as dori eu sa ii transmit si daca aceste doua aspecte ale aceleiasi realitati totusi antagonice prin natura lor ar putea, in cele din urma sa fie impacate. Laurentiu Ulici... cat de interesant mi se pare sa imi amintesc atat de persoana Domniei Sale cat si de acele vremuri, eram elev la liceul de matematica-fizica nr.3 cartierul Balta Alba si la cenaclul de limba romana venea... si veneau si Nichita si Marin si Ana si Nina... ce mai vremuri, Domnule autor, ce mai vremuri! Acum sa revin la textul de fata cu observatia ca Profetul (adica Directorul Hermeneia in caz ca nu stiti, omul de la butoane ii spun eu folosind un jargon din industria IT in care (inca) mai lucrez) va urmareste foarte atent si asta pot doar sa presupun ca este datorita reputatiei Dvs care ii stimuleaza un ego care se masoara in parseci. Deci, textul mi se pare o cantare in stilul clasic si cand spun clasic nu vreau sa genealizez, imi aminteste intai de Minulescu, apoi de Toparceanu si de ce nu, pe alocuri de Arghezi. Si spun asta de aceasta data ca un bucurestean cu acte in regula :-) Mi-a placut. Un asemenea text nu ar trebui analizat prin prisma unei logici modale care este cam maximul atins de mintile mai luminate de aici de pe site (vezi Manolescu Gorun de ex). Acest text trebuie citit si simtit are un ritm interior suprapus peste o imagine-sintagma "sinele de diamant". Paleta coloristica si sezoriala a poemului ar fi fost vaduvita fara aceste "sine de diamant". Nu vreau sa ma lungesc, deci penita din partea mea Andu
pentru textul : Podul Grant dePagini