Da, chiar a venit (când toate pleacă) și nu mă satur să privesc minunea... Dacă știam ce urmează să creezi, îți dădeam o fotografie cu nepoțelul meu :)
Îmi place mult a doua variantă. Cred că datorită scării albe și a ușii din cer.
Multă polemică (dar şi juste observaţii de detaliu) în jurul unui text, totuşi, modest - atât ca poezie în genere, cât şi ca poezie pentru copii. Sigur, e vorba aici de un soi de lirism relicviar, în genul celui practicat cândva de uitatul I.M. Raşcu, iar mai încoace de Gh. Tomozei (în "Maşinării romantice"), ori de Emil Brumaru. Textul de aici nu e o fabulă, ci e un soi de alegorie. Dar îi lipseşte acel fluid liric care să-i umple celulele şi să-l facă poezie adevărată şi emoţionantă. Fără acel fluid el rămâne (cum şi este) în bună măsură inert.
Şi încă o observaţie, de ordin general: "poezia pentru copii" trebuie să fie cel puţin la fel de substanţială liric şi de relevantă stilistic ca "poezia pentru adulţi"; de altfel, această distincţie nici nu este justificată; Arghezi, de pildă, este la fel de poet în "Zdreanţă" ca "Psalmi" sau în "Cărticică de seară"; iar Otilia Cazimir e chiar mai poetă în "O furnică", bunăoară, ca în creaţia "serioasă"...
interesant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
o trecere-metamorfoza de la o ipostaza la alta prin propria putere aflata/lasata in mainile altcuiva, asa cum sunt toate clipele efemere... deosebite versurile: "eu sunt omul din spatele oamenilor uneori mi se face foame dar tac omul din spatele oamenilor trebuie să moară necunoscut doar golul și forța umerii și căderea să stea mărturie că nu e nimeni de neînlocuit"
eu remarc faptul că este un poem citit. mulțumesc adinei pentru cuvintele de laudă. regret însă că nu înțeleg ce vrea virgil. la fel puteai sa spui și: iata o nevoie indispensabila de necesar! :P ce anume dăunează? de ce? (fii mai explicit, virgil, te rog) . cît despre originea senzațiilor... eu intenționam o atmosferă care să mimeze confuzul. ce nu e bine? nu înțeleg. ajută-mă, te rog. zic
Dacă intenția a fost de a ironiza, poemul sună bine și și-a atins scopul după părerea mea. Pe de altă parte, și lectura lui cere un efort ceva mai mare din partea cititorului, datorită termenilor complecși folosiți. Însă, rezultatul final sună bine iar textul merită lecturat.
Ia incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
într-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
Autorul trăiește un sfârșit-început. Sfârșitul începând cu " nimicurile în colțul acesta de mine". Căutând "ceva" să-i spunem "adevăr"/"realitate"/"existență"… cum vreți să-l numiți. Unde? ' "cărăbănit" după ziduri de cărți' ("cărăbănit": deși contrar impresiei lui Andu, cuvântul există în DEX - 'plecat repede (și pe furiș) de undeva'; asta nu înseamnă că în textura poeziei el a fost ales în modul cel mai fericit; cu atât mai mult cu cât sensul pe care bănuiesc că ar fi vrut să-l utilizeze autorul a fost cel de "furișat"). Prin urmare, în locul unei experiențe directe (interioare) s-a căutat acel "ceva" prin experiența indirectă "prinsă" în alte texte. Ceea ce, pe autor, nu-l satisface. (Până aici este doar discursivitate și nu poezie). Mai departe: ' păianjeni se cațără sătui de nehotărîrile mele/ și de umbra mea la fel de nestatornică/ precum o uriașă pagodă de fum' . Aici începe sugestia poetică a adevăratei experiențe interiore a "umbrei", din spatele chiar al "gândului" și, cu atât mai mult, a exprimării acestuia prin cuvinte, umbră care se "întinde" ridicându-se și îngustându-se întocmai cum o rugă se înalță spre "vârful" unui locaș de cult (nu are importanță de ce fel - fie el și o "pagodă"; și, pentru că tot am deschis paranteza, o posibilă re-formulare: în loc de 'precum o uriașe pagodă de fum' ar putea fi: 'uriașă pagodă de fum' pur și simplu, ceea ce, prin concentrare, ar fi sporit sugestia; iar asta pare a nu strica ritmul prozodiei). În fine, sugestia poetică sporește prin ' păianjeni (rugii care) se cațără sătui de nehotărîrile mele' pe această "umbră-rugă plasă" pe care au țesut-o nu concentric ci ca o "pagodă": prelungire-lance a gândului spre rădăcina sa inversată spre adâncul înaltului. Sugestia poetică continuă: ' tîrziu mă închid în gelatina orelor/ ca într-un batiscaf translucid/ răsucindu-mă embrionic' - regresie în timp spre "rădăcina" embrionară, "orele" transformându-se în "gelatina" lichidului semiotic închisă într-un 'batiscaf translucid'. Sfârșitul se desăvârșește cu un nou început (dezorientant însă): depășirea "embrionului"; trecerea "Dincolo" unde, deși "ruga" i-a fost ascultată până la un punct, ea nu reușește să-l "ducă" decât într-un nou "purgatoriu": ' și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei' (aici sintagma "noapte distrofică" este excelentă folosită în contex ca și 'diminețile cărămizii ale labirinthiei"). Concluzia: "penița"! P.S. Cine spune că asta-i "poezie clasică", se înșeală (inclusiv Andu).
Ani, daca nu stii sa introduci imagini pe Hermeneia folosind HCODE te rog sa nu mai introduci sub alte forme pentru ca nu va functiona. Inainte de a face gafe te rog sa te documentezi. Daca se va mai repeta acest fenomen voi fi nevoit sa iti sterg textele sau comentariile care contin astfel de "incercari".
pe bune ca ultima strofa strica totul. ma asteptam la un text mai lung si care sa se termine altfel. eram gata sa scot din chimir o penita de aur. din pacate insa...
Domnule Constantin FROSIN,
cred că este deontologic ca înainte să vă lansați în polemici (și eventual atacuri) pe paginile Hermeneia, să vă completați profilul personal și eventual fotografia. Altfel, „scăparea” aceasta poate fin interpretată altfel.
exprimare aforistică, ponderată metaforic - melanjul e reușit, incită chiar și narativ fragmentele/strofe se leagă prin fire de sens - tehnică de ghem de zăpadă, de trepte combustibile aș remarca: "Cînd o văd oamenii îi ating sînii. Să le poarte noroc. Unul chiar a cîștigat o excursie în Anzi. Nu s-a mai auzit nimic de el." - ludic adânc "Ei vin cu puștile lor cînd trag puștile fumegă ca o femeie de după o noapte de dragoste." - inedit metaforic (minus ligamentul grăbit "fumegă ca") "Din cînd în cînd îmi traduce un cuvînt dar o femeie fără limba ei secretă e ca un melc fără cochilie. Cînd cresc femeile ocupă tot pămîntul."- surâs filosofic - definiție/sentință aș modifica: "Nimeni nu strigă în gura mare că e fericit." - ba eu cred că nefericirea și fericirea - ca stări extreme ale durerii și bucuriei, se strigă - există și situații în care nu (mai degrabă suferința se pe-trece în tăcere), dar asta nu justifică acel "nimeni" - variantă: "Unii se feresc să strige în gura mare că sunt fericiți." "Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură." și "Cînd ajung acasă intru pe gură iubita mea e ghemuită în pat." - imaginea cu intratul pe gură e oarecum "de graniță" și, așa cum sugera, oarecum justificat, și Emil-hialin la "Allienterul" meu, cred că s-ar merita evitată, pentru clarul non-biblic al întregului
nici vorba de iritare. nici vorba. imi pare rau ca se intelege asa. am spus, in primul rand ,,multumesc,,. ambilor comentatori. nu raspund, de obicei, ironic. nici acum n-am facut vreo exceptie.
e o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor... desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit... finalul are ceva apoteotic: "atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată ridicându-se ca un dirijabil luminiscent cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă era înspăimântător de frumoasă și ne privea mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge." poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu... cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale". tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.
Mi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
o poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
Boba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
Ideea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
si zici ca e redeundant, ai? ce sa zic, nu te pune nimeni sa inversiune. lasa-l asa, pana ti-o transmite ceva, de-o fo sa fie... In rest, numa de bine!
I don't know... for some reason I just can't see this text as something coming from you. It's almost like although I can believe you can write this I still don't see you as it's author. At least that's my perception.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, chiar a venit (când toate pleacă) și nu mă satur să privesc minunea... Dacă știam ce urmează să creezi, îți dădeam o fotografie cu nepoțelul meu :)
pentru textul : vector illustration deÎmi place mult a doua variantă. Cred că datorită scării albe și a ușii din cer.
george, mi a placut numai prima strofa, restul seamana a discurs bobadilic
pentru textul : Groapa Himalayelor deMultă polemică (dar şi juste observaţii de detaliu) în jurul unui text, totuşi, modest - atât ca poezie în genere, cât şi ca poezie pentru copii. Sigur, e vorba aici de un soi de lirism relicviar, în genul celui practicat cândva de uitatul I.M. Raşcu, iar mai încoace de Gh. Tomozei (în "Maşinării romantice"), ori de Emil Brumaru. Textul de aici nu e o fabulă, ci e un soi de alegorie. Dar îi lipseşte acel fluid liric care să-i umple celulele şi să-l facă poezie adevărată şi emoţionantă. Fără acel fluid el rămâne (cum şi este) în bună măsură inert.
pentru textul : ceainicul deŞi încă o observaţie, de ordin general: "poezia pentru copii" trebuie să fie cel puţin la fel de substanţială liric şi de relevantă stilistic ca "poezia pentru adulţi"; de altfel, această distincţie nici nu este justificată; Arghezi, de pildă, este la fel de poet în "Zdreanţă" ca "Psalmi" sau în "Cărticică de seară"; iar Otilia Cazimir e chiar mai poetă în "O furnică", bunăoară, ca în creaţia "serioasă"...
Buna idee, sa taci decat sa scrii prost. :)) Cred ca de asta tac eu de ceva vreme. Da' si altii :)).
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre deinteresant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
pentru textul : re_birth deo trecere-metamorfoza de la o ipostaza la alta prin propria putere aflata/lasata in mainile altcuiva, asa cum sunt toate clipele efemere... deosebite versurile: "eu sunt omul din spatele oamenilor uneori mi se face foame dar tac omul din spatele oamenilor trebuie să moară necunoscut doar golul și forța umerii și căderea să stea mărturie că nu e nimeni de neînlocuit"
pentru textul : puterea mea e în tine decorectare:" are o anumita proprietate"
pentru textul : amfora deeu remarc faptul că este un poem citit. mulțumesc adinei pentru cuvintele de laudă. regret însă că nu înțeleg ce vrea virgil. la fel puteai sa spui și: iata o nevoie indispensabila de necesar! :P ce anume dăunează? de ce? (fii mai explicit, virgil, te rog) . cît despre originea senzațiilor... eu intenționam o atmosferă care să mimeze confuzul. ce nu e bine? nu înțeleg. ajută-mă, te rog. zic
pentru textul : angoase&fisuri deDacă intenția a fost de a ironiza, poemul sună bine și și-a atins scopul după părerea mea. Pe de altă parte, și lectura lui cere un efort ceva mai mare din partea cititorului, datorită termenilor complecși folosiți. Însă, rezultatul final sună bine iar textul merită lecturat.
pentru textul : Pui cu patru picioare deIa incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
pentru textul : Șoapte deîntr-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
pentru textul : Căsuțe umblătoare deimi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
pentru textul : story of a city deAutorul trăiește un sfârșit-început. Sfârșitul începând cu " nimicurile în colțul acesta de mine". Căutând "ceva" să-i spunem "adevăr"/"realitate"/"existență"… cum vreți să-l numiți. Unde? ' "cărăbănit" după ziduri de cărți' ("cărăbănit": deși contrar impresiei lui Andu, cuvântul există în DEX - 'plecat repede (și pe furiș) de undeva'; asta nu înseamnă că în textura poeziei el a fost ales în modul cel mai fericit; cu atât mai mult cu cât sensul pe care bănuiesc că ar fi vrut să-l utilizeze autorul a fost cel de "furișat"). Prin urmare, în locul unei experiențe directe (interioare) s-a căutat acel "ceva" prin experiența indirectă "prinsă" în alte texte. Ceea ce, pe autor, nu-l satisface. (Până aici este doar discursivitate și nu poezie). Mai departe: ' păianjeni se cațără sătui de nehotărîrile mele/ și de umbra mea la fel de nestatornică/ precum o uriașă pagodă de fum' . Aici începe sugestia poetică a adevăratei experiențe interiore a "umbrei", din spatele chiar al "gândului" și, cu atât mai mult, a exprimării acestuia prin cuvinte, umbră care se "întinde" ridicându-se și îngustându-se întocmai cum o rugă se înalță spre "vârful" unui locaș de cult (nu are importanță de ce fel - fie el și o "pagodă"; și, pentru că tot am deschis paranteza, o posibilă re-formulare: în loc de 'precum o uriașe pagodă de fum' ar putea fi: 'uriașă pagodă de fum' pur și simplu, ceea ce, prin concentrare, ar fi sporit sugestia; iar asta pare a nu strica ritmul prozodiei). În fine, sugestia poetică sporește prin ' păianjeni (rugii care) se cațără sătui de nehotărîrile mele' pe această "umbră-rugă plasă" pe care au țesut-o nu concentric ci ca o "pagodă": prelungire-lance a gândului spre rădăcina sa inversată spre adâncul înaltului. Sugestia poetică continuă: ' tîrziu mă închid în gelatina orelor/ ca într-un batiscaf translucid/ răsucindu-mă embrionic' - regresie în timp spre "rădăcina" embrionară, "orele" transformându-se în "gelatina" lichidului semiotic închisă într-un 'batiscaf translucid'. Sfârșitul se desăvârșește cu un nou început (dezorientant însă): depășirea "embrionului"; trecerea "Dincolo" unde, deși "ruga" i-a fost ascultată până la un punct, ea nu reușește să-l "ducă" decât într-un nou "purgatoriu": ' și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei' (aici sintagma "noapte distrofică" este excelentă folosită în contex ca și 'diminețile cărămizii ale labirinthiei"). Concluzia: "penița"! P.S. Cine spune că asta-i "poezie clasică", se înșeală (inclusiv Andu).
pentru textul : ghemuire III deAni, daca nu stii sa introduci imagini pe Hermeneia folosind HCODE te rog sa nu mai introduci sub alte forme pentru ca nu va functiona. Inainte de a face gafe te rog sa te documentezi. Daca se va mai repeta acest fenomen voi fi nevoit sa iti sterg textele sau comentariile care contin astfel de "incercari".
pentru textul : femeia-cameleon depe bune ca ultima strofa strica totul. ma asteptam la un text mai lung si care sa se termine altfel. eram gata sa scot din chimir o penita de aur. din pacate insa...
pentru textul : shutting stars deDomnule Constantin FROSIN,
pentru textul : Cine sapă groapa altuia… Tudor Cristea se cheamă ! decred că este deontologic ca înainte să vă lansați în polemici (și eventual atacuri) pe paginile Hermeneia, să vă completați profilul personal și eventual fotografia. Altfel, „scăparea” aceasta poate fin interpretată altfel.
exprimare aforistică, ponderată metaforic - melanjul e reușit, incită chiar și narativ fragmentele/strofe se leagă prin fire de sens - tehnică de ghem de zăpadă, de trepte combustibile aș remarca: "Cînd o văd oamenii îi ating sînii. Să le poarte noroc. Unul chiar a cîștigat o excursie în Anzi. Nu s-a mai auzit nimic de el." - ludic adânc "Ei vin cu puștile lor cînd trag puștile fumegă ca o femeie de după o noapte de dragoste." - inedit metaforic (minus ligamentul grăbit "fumegă ca") "Din cînd în cînd îmi traduce un cuvînt dar o femeie fără limba ei secretă e ca un melc fără cochilie. Cînd cresc femeile ocupă tot pămîntul."- surâs filosofic - definiție/sentință aș modifica: "Nimeni nu strigă în gura mare că e fericit." - ba eu cred că nefericirea și fericirea - ca stări extreme ale durerii și bucuriei, se strigă - există și situații în care nu (mai degrabă suferința se pe-trece în tăcere), dar asta nu justifică acel "nimeni" - variantă: "Unii se feresc să strige în gura mare că sunt fericiți." "Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură." și "Cînd ajung acasă intru pe gură iubita mea e ghemuită în pat." - imaginea cu intratul pe gură e oarecum "de graniță" și, așa cum sugera, oarecum justificat, și Emil-hialin la "Allienterul" meu, cred că s-ar merita evitată, pentru clarul non-biblic al întregului
pentru textul : al patrulea cîntec de dragoste deStii si tu, ca si mine, cat ne lipseste.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. denici vorba de iritare. nici vorba. imi pare rau ca se intelege asa. am spus, in primul rand ,,multumesc,,. ambilor comentatori. nu raspund, de obicei, ironic. nici acum n-am facut vreo exceptie.
pentru textul : croaziera dee o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor... desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit... finalul are ceva apoteotic: "atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată ridicându-se ca un dirijabil luminiscent cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă era înspăimântător de frumoasă și ne privea mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge." poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu... cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale". tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.
pentru textul : moartea înmiresmată deSi eu ma bucur nespus pentru ca din nou Moldova e fruncea la scris! Felicitari!
pentru textul : De la Vaslui citire deMi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
pentru textul : mess deo poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
pentru textul : dimineți gri deBoba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
pentru textul : Tăcerea - colaj deCu cea mai mare plăcere L.I.M.
pentru textul : geometria sentimentelor (Liviu-Ioan Mureșan) deSă ne citim cu bine!
Ideea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
pentru textul : pe când umbra secera.. desi zici ca e redeundant, ai? ce sa zic, nu te pune nimeni sa inversiune. lasa-l asa, pana ti-o transmite ceva, de-o fo sa fie... In rest, numa de bine!
pentru textul : coborârea în Carte deScuze pt. mulțimea greșelilor din com-ul precedent. Sunt prea multe ca sa le mai pot corecta.
pentru textul : Piața Universității. Remember deErata: Eclectica desigur in loc de eccelctica.
pentru textul : shortcut to L.L. deI don't know... for some reason I just can't see this text as something coming from you. It's almost like although I can believe you can write this I still don't see you as it's author. At least that's my perception.
pentru textul : Discharged dePagini