Acest text nu imi pare a fi poezie. Poetic se poate vorbi numai in cazul pasajelor scrise cu italics. Restul... pasaje filosofice lipsite de ideea de sentiment. Poate ca ar fi arata mai bine in proza...alternand cu acele pasaje. Ca poezie... slab, ca si colaj filosofic are idei destul de bune. Ialin
Frumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
lucian, se poate sa fie adevarat ce zici tu. nu am inteles, insa, daca este de bine sau de rau. astept o lamurire. bianca, ma bucura ca ai prins esenta poemului dar, mai ales, ma bucur ca ti-a placut acest "reportaj" in versuri. in legatura cu ruperea ritmului de la acel vers o sa ma gandesc sa schimb ceva acolo, pentru acuratete. va multumesc ca ma cititi si imi lasati semn.
Ce chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
...Mircea, că tot ceri sugestii... uan ar fi să scapi de expresiile ușor sau total tautologice cum ar fi "stele pe cer", "sprijiniți în baston", "curge o cascadă". Adevărat, înainte de-a fi ușor sau total tautologice, ele sunt adevărate, însă tot nu sunt scuzabile. A le evita înseamnă, practic, a și trece din forma denotativă la una conotativa, ceea ce, pentru un poet, ar trebui să fie o prioritate. ...În acest text, mie mi-a plăcut, strict subiectiv, impresia finală - una a mișcării continue a spiritului mereu în căutare. Cu stimă! A.A.A
Bună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
un sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
Da, și eu sînt de acord cu această "portretizare". Alina face o muncă remarcabilă și chiar dacă uneori, în pasiunea ei pentru asta, nu este fantastic de "team oriented", totuși efortul ei, Virtualia, a devenit un fel de referință pentru "calatoria poetică" a multora dintre noi. Mult succes și mi-aș dori să pot să vin acolo la vară. Deocamdată poate organizați ceva online.
multumesc ion pascal vlad pentru comentariu, aplecarea peste text si efortul rescrierii. chiar le-am citit pe amindoua una dupa alta ca sa simt. diferenta. sau diferentele. recunosc ca exista lucruri in textul meu care trebuiesc cizelate. de acord si cu acel vers pe care il voi taia. e fascinant sa vezi "cum" (in intelesul functional si nu in intelesul de "că") citesc altii.
din pacate, nu gasesc nici un link in profil personal care sa ma duca pe pagina unde sa pot scrie sau modifica date. si pe butonul profil personal, daniela birzu, aquamarine (pen name) imi apare aceeasi pagina doar cu textele si comentariile mele. nu stiu, am sa mai vad . oricum, multumesc.
Aş fi scris:
,,un nod în loc de cap
altul în loc de pântece"
Cred că ultima strofă nu mai e necesară. Mie, ca simplu cititor, îmi trebuie acel moment de reflecţie...iar momentul se pare că e după versul ,,până când cerul se limpezea ". E momentul când vreau să recitesc poemul, să îmi fac propria opinie, nu să o iau pe cea ,,impusă" de autor în ultima strofă :) Poemul se remarcă prin originalitate.
Bun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
Andu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
Poezia este un termen foarte greu de definit ca și fericirea.Granița între proză și poezie este asemenea unui râu care își schimbă cursul de-a lungul timpului. Creațiile noastre, pe care le intitulăm poeme azi, acum o sută de ani ar fi fost considerate inepții, elucubrații.Există proză care mustește de poezie sau poeme fără metaforă în care ni se povestește ce a făcut autorul când a găsit chiuveta înfundată. Virgil, ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar. Mulțumesc pentru lectură și păreri, cu stimă
si n-am insistat chiar, nu trebuie sa fii modest acum. Am luat 9,85 pe lucrarea de cercetare. Mi-ai raspuns cu simt de raspundere, ceea ce m-a bucurat enorm. Au fost si alti promotori ai culturii in spatiul online, care au raspuns aproape in batjocura. De aceea am apreciat mult gestul tau :)
Hristos a Înviat, dragă Alma! Îți mulțumesc pentru ajutor. Nu știu dacă aceasta este forma finală, dar sper să fie un pic mai bine.Cît despre dativ, am glumit, eram obosită și fără prea multă inspirație, prinsesem cîteva idei și mă chinuiam să le dau o formă.
Vă mulţumesc pentru observaţiile obiective şi pertinente. Cred că aveţi dreptate, pot să mai prelucrez acest text şi o să ţin seama de aceste opinii. Unele, "îţi devorează", ex, le voi opera chiar acum.
Rafael, dacă nu era ironie, e mai grav... versurile așa tăiate de tine sună atât de aiurea că la prima vedere mi-am spus că nu sunt din poezia mea. M-am liniștit apoi, recitind tot. Încearcă și tu să recitești punând altfel semnele de punctuație... dacă nu, cu adevărat e grav (textul I mean). Mulțumesc de revenire. Și da, poți oricând paria pe imaginația mea.
Mi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
Dacă vorbim de emitent și recipient, eu înțeleg că te referi la bani lichizi :)
Dacă vorbim despre emițător și receptor, despre canal de transmitere, despre mesaj, despre factori perturbatori, ai dreptate 100%.
Haiku-ul în Europa și în America are deja tradiție, istorie de mulți ani. Discuții au fost și vor mai fi. În tot acest timp noi încercăm să ne bucurăm de simplitatea profundă a formei literare, de naturalețe, de eleganță, într-un cuvânt, de karumi.
Eu cred că un haiku foarte bun va reuși să fie bine receptat și de un necunoscător al acestui gen. Nu trebuie nu știu ce abilități artisitice ca să rămâi uimit și să taci în fața unui strop de rouă în care a încăput soarele...
Că se numește haiku sau altfel nu cred că e așa important. Important e mesajul, cum bine ai precizat. Un mesaj, deseori subliminal, propriu fiecărui receptor, determinând o stare, o reflecție, ceva mai mult decât o emoție artistică.
Ion Pillat a încercat un fel de replică a haiku-ului prin poemul într-un vers. Îmi place și acest gen, însă uzează mult de mijloace artistice atrăgând atenția asupra lor.
Ar fi mult de discutat.
Mulțumesc frumos pentru opinie.
PS. Am făcut ceva modificări la haiku. Am înlocuit „ard în lampadar/ lumini din Okinawa - ecou tot mai stins” cu „ecou tot mai stins - lumini din Okinawa/ se aprin în vis”. E mai aproape de ceea ce îmi transmite mie imaginea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Acest text nu imi pare a fi poezie. Poetic se poate vorbi numai in cazul pasajelor scrise cu italics. Restul... pasaje filosofice lipsite de ideea de sentiment. Poate ca ar fi arata mai bine in proza...alternand cu acele pasaje. Ca poezie... slab, ca si colaj filosofic are idei destul de bune. Ialin
pentru textul : despre altă călătorie deFrumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
pentru textul : Umbra. dedoar atat: cu mult drag, Raluca.
pentru textul : Felicitări, Raluca ! delucian, se poate sa fie adevarat ce zici tu. nu am inteles, insa, daca este de bine sau de rau. astept o lamurire. bianca, ma bucura ca ai prins esenta poemului dar, mai ales, ma bucur ca ti-a placut acest "reportaj" in versuri. in legatura cu ruperea ritmului de la acel vers o sa ma gandesc sa schimb ceva acolo, pentru acuratete. va multumesc ca ma cititi si imi lasati semn.
pentru textul : f e s t i n deCe chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
pentru textul : Bisectoare de...Mircea, că tot ceri sugestii... uan ar fi să scapi de expresiile ușor sau total tautologice cum ar fi "stele pe cer", "sprijiniți în baston", "curge o cascadă". Adevărat, înainte de-a fi ușor sau total tautologice, ele sunt adevărate, însă tot nu sunt scuzabile. A le evita înseamnă, practic, a și trece din forma denotativă la una conotativa, ceea ce, pentru un poet, ar trebui să fie o prioritate. ...În acest text, mie mi-a plăcut, strict subiectiv, impresia finală - una a mișcării continue a spiritului mereu în căutare. Cu stimă! A.A.A
pentru textul : Felul în care murim deBună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
pentru textul : pluvială deiti multumesc de trecere si pentru apreciere. bucuros de vizita la multi ani
pentru textul : Ceruri deun sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
pentru textul : Sonet 140 deDa, și eu sînt de acord cu această "portretizare". Alina face o muncă remarcabilă și chiar dacă uneori, în pasiunea ei pentru asta, nu este fantastic de "team oriented", totuși efortul ei, Virtualia, a devenit un fel de referință pentru "calatoria poetică" a multora dintre noi. Mult succes și mi-aș dori să pot să vin acolo la vară. Deocamdată poate organizați ceva online.
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a demultumesc ion pascal vlad pentru comentariu, aplecarea peste text si efortul rescrierii. chiar le-am citit pe amindoua una dupa alta ca sa simt. diferenta. sau diferentele. recunosc ca exista lucruri in textul meu care trebuiesc cizelate. de acord si cu acel vers pe care il voi taia. e fascinant sa vezi "cum" (in intelesul functional si nu in intelesul de "că") citesc altii.
pentru textul : mă gîndesc la perfecțiunea singurătății dedin pacate, nu gasesc nici un link in profil personal care sa ma duca pe pagina unde sa pot scrie sau modifica date. si pe butonul profil personal, daniela birzu, aquamarine (pen name) imi apare aceeasi pagina doar cu textele si comentariile mele. nu stiu, am sa mai vad . oricum, multumesc.
pentru textul : clavier deCristian, conform regulamentului acestui site, această poezie era bine să fie postată doar pe Hermeneia, nu și pe încă două site-uri. Mulțumesc.
pentru textul : nu uitați maioneza deAş fi scris:
,,un nod în loc de cap
altul în loc de pântece"
Cred că ultima strofă nu mai e necesară. Mie, ca simplu cititor, îmi trebuie acel moment de reflecţie...iar momentul se pare că e după versul ,,până când cerul se limpezea ". E momentul când vreau să recitesc poemul, să îmi fac propria opinie, nu să o iau pe cea ,,impusă" de autor în ultima strofă :) Poemul se remarcă prin originalitate.
pentru textul : zugrav pentru inimă albă defoarte fain text, mi-o placut mult. de unii strigoi nu scapam vreodata...
pentru textul : strigoii deBun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAndu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
Poezia este un termen foarte greu de definit ca și fericirea.Granița între proză și poezie este asemenea unui râu care își schimbă cursul de-a lungul timpului. Creațiile noastre, pe care le intitulăm poeme azi, acum o sută de ani ar fi fost considerate inepții, elucubrații.Există proză care mustește de poezie sau poeme fără metaforă în care ni se povestește ce a făcut autorul când a găsit chiuveta înfundată. Virgil, ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar. Mulțumesc pentru lectură și păreri, cu stimă
pentru textul : glissando desi n-am insistat chiar, nu trebuie sa fii modest acum. Am luat 9,85 pe lucrarea de cercetare. Mi-ai raspuns cu simt de raspundere, ceea ce m-a bucurat enorm. Au fost si alti promotori ai culturii in spatiul online, care au raspuns aproape in batjocura. De aceea am apreciat mult gestul tau :)
pentru textul : interviu deVa felicit si va multumesc!
pentru textul : Șapte ani dePaul... uimitele mele multumiri! :)
pentru textul : când memorăm doar sfârșitul deHristos a Înviat, dragă Alma! Îți mulțumesc pentru ajutor. Nu știu dacă aceasta este forma finală, dar sper să fie un pic mai bine.Cît despre dativ, am glumit, eram obosită și fără prea multă inspirație, prinsesem cîteva idei și mă chinuiam să le dau o formă.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deerr: mult/idei
pentru textul : poem elizabethan deVă mulţumesc pentru observaţiile obiective şi pertinente. Cred că aveţi dreptate, pot să mai prelucrez acest text şi o să ţin seama de aceste opinii. Unele, "îţi devorează", ex, le voi opera chiar acum.
pentru textul : dacă te-aş iubi în seara asta deRafael, dacă nu era ironie, e mai grav... versurile așa tăiate de tine sună atât de aiurea că la prima vedere mi-am spus că nu sunt din poezia mea. M-am liniștit apoi, recitind tot. Încearcă și tu să recitești punând altfel semnele de punctuație... dacă nu, cu adevărat e grav (textul I mean). Mulțumesc de revenire. Și da, poți oricând paria pe imaginația mea.
pentru textul : Piața norilor de...am modificat si acea expresie, pe la noi o folosim, dar poate pentru cineva nefamiliarizat sună prost.
pentru textul : hidden agenda deSper să fie mai bine.
"se prăbuşeşte liniştea în adâncul urechilor" - e cumva tautologic; predictibil.
"poate ne prinde şi ora doisprezece" - ora douăsprezece...
"dar nu bag mâna în foc" - un cred că mai trebuie să zic ceva.
"o să-mi deosebeşti chipul
de lungimea nopţii" - asta mi-a plăcut, doar că aş fi spus firesc: "o să mă deosebeşti de lungimea nopţii"
Şi o ultimă observaţie cu care ar fi trebui să încep: exagerat de multă anatomie: urechi, trup, palmă, mână, chip, braţe, guri, pumni. Nu crezi?
pentru textul : prăbuşire deOnorată!
pentru textul : două mâini deMi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
pentru textul : Punct și de la capăt deDacă vorbim de emitent și recipient, eu înțeleg că te referi la bani lichizi :)
Dacă vorbim despre emițător și receptor, despre canal de transmitere, despre mesaj, despre factori perturbatori, ai dreptate 100%.
Haiku-ul în Europa și în America are deja tradiție, istorie de mulți ani. Discuții au fost și vor mai fi. În tot acest timp noi încercăm să ne bucurăm de simplitatea profundă a formei literare, de naturalețe, de eleganță, într-un cuvânt, de karumi.
Eu cred că un haiku foarte bun va reuși să fie bine receptat și de un necunoscător al acestui gen. Nu trebuie nu știu ce abilități artisitice ca să rămâi uimit și să taci în fața unui strop de rouă în care a încăput soarele...
Că se numește haiku sau altfel nu cred că e așa important. Important e mesajul, cum bine ai precizat. Un mesaj, deseori subliminal, propriu fiecărui receptor, determinând o stare, o reflecție, ceva mai mult decât o emoție artistică.
Ion Pillat a încercat un fel de replică a haiku-ului prin poemul într-un vers. Îmi place și acest gen, însă uzează mult de mijloace artistice atrăgând atenția asupra lor.
Ar fi mult de discutat.
Mulțumesc frumos pentru opinie.
PS. Am făcut ceva modificări la haiku. Am înlocuit „ard în lampadar/ lumini din Okinawa - ecou tot mai stins” cu „ecou tot mai stins - lumini din Okinawa/ se aprin în vis”. E mai aproape de ceea ce îmi transmite mie imaginea.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deAlma, Mihaela, George, Cristina, foarte vă mulţumesc pentru!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci dePagini