bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
cit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
Este o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
imi pare foarte rau ptr ca mi-am permis sa postez aici acest text care nu este serios. este meschin si mediocu, repet. filozofia pe care o detin ma va ajuta cu siguranta sa ma detașez de el fuarte rapid. spun asta ca cand ma mai loghez il scot. multumesc sincer
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
Uite ca mi-ai luat vorba din gura Virgile... daca nu ai fi scris tu acest text probabil ca as fi facut eu asta. Sunt total in acord cu cele spuse de tine, "pupaturile" nu fac nimanui bine mai ales ca stim ca nici nu am fi deloc originali promovand si incurajand asa ceva... avem experienta agoniei unde se vede cu ochiul liber unde a condus o astfel de atitudine. Un autor obisnuit sa fie laudat va reactiona coleric la critica considerand un astfel de demers drept malitios si indreptat impotriva propriei persoane. Cel caruia ii pasa doar sa se stie "pe bune" cu toata lumea nu va scrie desigur decat dulcegarii. Sa incercam sa ne gandim ca cel care comenteaza are intentii bune si sa nu picam in ispita de a ne considera persecutati, sa incercam sa intelegem comentariul asa cum lectorul s-a straduit sa priceapa textul de referinta. Aici nu se pune problema afisarilor, a reciprocitatilor, a mesajelor pe ym de genul "am postat un text, spune si tu o parere acolo". Desi in mod normal activitatea intr-un astfel de site se regleaza de la sine cred ca ar fi potrivit sa statuam o serie de criterii nu in ultimul rand de natura culturala, pentru a fi siguri ca vorbim toti aceeasi limba... am sa ma gandesc si voi veni cu propuneri concrete, daca ideea nu va fi dezavuata.
"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
Mie mi se pare că sună tare bine, prozaismul e la limită evitat. Are o doză de mister, care se menține până la final, chiar dacă acolo, la final, am avut pentru o clipă impresia că se va risipi. Armonioasă împletire a imaginarului biblic cu expresia poetică. Am fost puțin șocat de "crematoriile" apărute brusc acolo. Poate aș fi spus "mici crematorii" ca să îmblânzesc, nu știu. Cred că mergea simplu "pomul cunoștinței", fără "binelui și răului", ideea rămâne clară și e evitată o explicitare inutilă. La fel la "am văzut că nu e bine...". Cred că poate fi suprimat întregul vers, nu are relevanță specială, ori doar sugerat cumva.
: chiar suferiti de o patima personala. eu unul nu am nimic, viata este scurta sa lasam rautatile. parerea dumneavoastra, minima, insignifianta, nu o sa o bag in seama. mai treceti, dar ceva mai argumentat si fara mistouri de otv. domnul Daniel Corbu nu mi-a publicat volumul de capul domniei sale, a fost un concurs, din fericire pentru mine nu singurul pe care l-am castigat. va rog frumos sa nu mai faceti spume in subsolul poeziilor mele, de acum nu o sa va mai raspund la astfel de comentarii deplorabile.
multumesc pentru corectura, asa este : tragicomic. o sa modific. cat despre final, el ramane asa, pentru ca vreau sa pastrez ideea mesajului lui Hesse din "Lupul de stepa".
Cred ca ar fi mai bine daca te-ai apuca sa scrii proza, ai scapa, cred de imaginile-cliseu si ti-ai ordona scrisul. Nu cred ca-ti lipseste magia, nici povestea, cred ca anumite lipsuri vin, si ti-am mai spus din graba de a scrie, in genere si dintr-un soi de comoditate care priveaza textul de o tehnica curata. Care e importanta, orice s-ar spune.
Textul de aici, e dispersat, ca si alte texte ale tale, nu curati florile uscate, le pastrezi si pe acelea cu speranta ca vei face cvea cu ele intr-o zi; ma gandesc ca intr-o zi voi citi si eu un poem al tau care sa te reprezinte.
Inca ai alte reminiscente cu care si pe care pedalezi, dar ele nu fac parte sub forma asta din lumea ta. Ultima strofa de aici, da, este din acel univers al tau, construit si ghidat ca atare. Discursul de pe acolo nu.
Sancho de sub Tîmpa și ninsori...am mai tăiat pe ici-colo da' nu ca în codru. Așa, mai rațional și științific...:) Mulțam fain de aprecioasa intervenție. În rest poate erau nimerite niște argumente mai en detaille ca să cîntăresc. Oricum, am ținut cont, mersi.
merge pe picioarele lui ar fi chiar entuziasmant dacă nu ar părea heterogen, treaba cu pompierii parcă e de pe altă planetă. să mă explic: după cele "zece minute mai lungi" cititorul așteaptă totuși să se întîmple ceva, mă rog, tristețe and stuff dar textul deraiază pe alte coordonate. "el" putea astfel să nici nu existe e doar un element de decor, "îmbrăcat timid" vorba autorului... în text, chiar modest, fără personalitate. dacă tot e adus aici să o facem cu un scop sănătos nu? amical, aproape entuziast, george de asztalos
e foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
Virgil, da, asa cred si eu. E o lume pe care trebuie sa o luam in consideratie ca atare. Exista prin noi, la fel ca si realitatea. Realitatea e in mintea noastra, de fapt. Andu, uita-te la mine pe blog si in dreapta ai niste linkuri catre cei amintiti de mine in text. Va multumesc.
dinu, ai grijă că expresia „eşti cam greu de cap” (spre deosebire de expresia „ești ridicol”), pe lîngă faptul că este obraznică, este și atac la persoană. iar pe Hermeneia am inaugurat toleranța zero pentru așa ceva, indiferent de persoana care este atacată. la următoarea ocazie cînd mai faci un atac asemănător nu vei mai fi avertizat. vei avea contul pe Hermeneia suspendat pentru o foarte lungă perioadă de timp. just try me.
sa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
sa știi că îmi place chiar foarte mult . desigur preferatul rămâne poemul acela după titlurile mele:) așa deci îmi place și nu vreau să te întreb cum zici tu că pe niciunul dintre prietenii mei sentințele nu i-au luat pe nepregătite!? să nu-mi dai ex mene tekel upharsin că acolo scria dumnezeu ( ai dreptate nici pe el nu-l prea crede lumea dar asta nu înseamnă ca ne dă fără să ne anunțe)...in fine! sper să nu înțelegi greșit gestul ;că i-am comentat și lui dostoievski undeva și a crezut că-l iau la mișto! sper că nu e vreo dedicație:) textul, mare plăcere!
De alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
Multumesc, Linea, pentru regasirile in catedrala memoriei, intoarcerea intr-un timp trancendental imi aduce aminte mereu de niste fasii cusute intre ele... fasii tranzitorii de culoare ...
Vlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
pentru textul : mama la toate țările decit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
Virgil,
pentru textul : I do dechiar vrei sa-l scot pe Mr Baby din text? :p
Este o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
pentru textul : Te țin în brațe deimi pare foarte rau ptr ca mi-am permis sa postez aici acest text care nu este serios. este meschin si mediocu, repet. filozofia pe care o detin ma va ajuta cu siguranta sa ma detașez de el fuarte rapid. spun asta ca cand ma mai loghez il scot. multumesc sincer
pentru textul : să ne rugăm de"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa debineinteles:) geometrie descriptiva.
pentru textul : femeia cu umbre deun cu totul alt sens acelui "compas".
dar, oricum, cred ca e mai bine asa.
pentru textul : temeri grizate deUite ca mi-ai luat vorba din gura Virgile... daca nu ai fi scris tu acest text probabil ca as fi facut eu asta. Sunt total in acord cu cele spuse de tine, "pupaturile" nu fac nimanui bine mai ales ca stim ca nici nu am fi deloc originali promovand si incurajand asa ceva... avem experienta agoniei unde se vede cu ochiul liber unde a condus o astfel de atitudine. Un autor obisnuit sa fie laudat va reactiona coleric la critica considerand un astfel de demers drept malitios si indreptat impotriva propriei persoane. Cel caruia ii pasa doar sa se stie "pe bune" cu toata lumea nu va scrie desigur decat dulcegarii. Sa incercam sa ne gandim ca cel care comenteaza are intentii bune si sa nu picam in ispita de a ne considera persecutati, sa incercam sa intelegem comentariul asa cum lectorul s-a straduit sa priceapa textul de referinta. Aici nu se pune problema afisarilor, a reciprocitatilor, a mesajelor pe ym de genul "am postat un text, spune si tu o parere acolo". Desi in mod normal activitatea intr-un astfel de site se regleaza de la sine cred ca ar fi potrivit sa statuam o serie de criterii nu in ultimul rand de natura culturala, pentru a fi siguri ca vorbim toti aceeasi limba... am sa ma gandesc si voi veni cu propuneri concrete, daca ideea nu va fi dezavuata.
pentru textul : jurnal de nesomn II de"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
pentru textul : cu litere mici, fericirea deMie mi se pare că sună tare bine, prozaismul e la limită evitat. Are o doză de mister, care se menține până la final, chiar dacă acolo, la final, am avut pentru o clipă impresia că se va risipi. Armonioasă împletire a imaginarului biblic cu expresia poetică. Am fost puțin șocat de "crematoriile" apărute brusc acolo. Poate aș fi spus "mici crematorii" ca să îmblânzesc, nu știu. Cred că mergea simplu "pomul cunoștinței", fără "binelui și răului", ideea rămâne clară și e evitată o explicitare inutilă. La fel la "am văzut că nu e bine...". Cred că poate fi suprimat întregul vers, nu are relevanță specială, ori doar sugerat cumva.
pentru textul : Adam de: chiar suferiti de o patima personala. eu unul nu am nimic, viata este scurta sa lasam rautatile. parerea dumneavoastra, minima, insignifianta, nu o sa o bag in seama. mai treceti, dar ceva mai argumentat si fara mistouri de otv. domnul Daniel Corbu nu mi-a publicat volumul de capul domniei sale, a fost un concurs, din fericire pentru mine nu singurul pe care l-am castigat. va rog frumos sa nu mai faceti spume in subsolul poeziilor mele, de acum nu o sa va mai raspund la astfel de comentarii deplorabile.
pentru textul : zdrențuim detimpurilor, voiam să spun.
pentru textul : fără durată demultumesc pentru corectura, asa este : tragicomic. o sa modific. cat despre final, el ramane asa, pentru ca vreau sa pastrez ideea mesajului lui Hesse din "Lupul de stepa".
pentru textul : Sah cu Hesse deCred ca ar fi mai bine daca te-ai apuca sa scrii proza, ai scapa, cred de imaginile-cliseu si ti-ai ordona scrisul. Nu cred ca-ti lipseste magia, nici povestea, cred ca anumite lipsuri vin, si ti-am mai spus din graba de a scrie, in genere si dintr-un soi de comoditate care priveaza textul de o tehnica curata. Care e importanta, orice s-ar spune.
Textul de aici, e dispersat, ca si alte texte ale tale, nu curati florile uscate, le pastrezi si pe acelea cu speranta ca vei face cvea cu ele intr-o zi; ma gandesc ca intr-o zi voi citi si eu un poem al tau care sa te reprezinte.
Inca ai alte reminiscente cu care si pe care pedalezi, dar ele nu fac parte sub forma asta din lumea ta. Ultima strofa de aici, da, este din acel univers al tau, construit si ghidat ca atare. Discursul de pe acolo nu.
pentru textul : pe unde mergem delipsesc porumbei si o corrida cu tauri
pentru textul : Clișee deSancho de sub Tîmpa și ninsori...am mai tăiat pe ici-colo da' nu ca în codru. Așa, mai rațional și științific...:) Mulțam fain de aprecioasa intervenție. În rest poate erau nimerite niște argumente mai en detaille ca să cîntăresc. Oricum, am ținut cont, mersi.
pentru textul : Elegie cu pui de brad demerge pe picioarele lui ar fi chiar entuziasmant dacă nu ar părea heterogen, treaba cu pompierii parcă e de pe altă planetă. să mă explic: după cele "zece minute mai lungi" cititorul așteaptă totuși să se întîmple ceva, mă rog, tristețe and stuff dar textul deraiază pe alte coordonate. "el" putea astfel să nici nu existe e doar un element de decor, "îmbrăcat timid" vorba autorului... în text, chiar modest, fără personalitate. dacă tot e adus aici să o facem cu un scop sănătos nu? amical, aproape entuziast, george de asztalos
pentru textul : duminica zi cu neșansă dee foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
pentru textul : Punctum deerr: comentariul
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deVirgil, da, asa cred si eu. E o lume pe care trebuie sa o luam in consideratie ca atare. Exista prin noi, la fel ca si realitatea. Realitatea e in mintea noastra, de fapt. Andu, uita-te la mine pe blog si in dreapta ai niste linkuri catre cei amintiti de mine in text. Va multumesc.
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc dedinu, ai grijă că expresia „eşti cam greu de cap” (spre deosebire de expresia „ești ridicol”), pe lîngă faptul că este obraznică, este și atac la persoană. iar pe Hermeneia am inaugurat toleranța zero pentru așa ceva, indiferent de persoana care este atacată. la următoarea ocazie cînd mai faci un atac asemănător nu vei mai fi avertizat. vei avea contul pe Hermeneia suspendat pentru o foarte lungă perioadă de timp. just try me.
pentru textul : poezie pe (contra)sens desa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deVirgil, Ottilia, va multumesc. Scriu mai rar. Nu mîna e de vină, ci computerul. Mi-a murit. E si asta o ironie ...a soartei.
pentru textul : toamnă desa știi că îmi place chiar foarte mult . desigur preferatul rămâne poemul acela după titlurile mele:) așa deci îmi place și nu vreau să te întreb cum zici tu că pe niciunul dintre prietenii mei sentințele nu i-au luat pe nepregătite!? să nu-mi dai ex mene tekel upharsin că acolo scria dumnezeu ( ai dreptate nici pe el nu-l prea crede lumea dar asta nu înseamnă ca ne dă fără să ne anunțe)...in fine! sper să nu înțelegi greșit gestul ;că i-am comentat și lui dostoievski undeva și a crezut că-l iau la mișto! sper că nu e vreo dedicație:) textul, mare plăcere!
p.s. deci (te) citesc!
pentru textul : spring time cassandra deAi un typo, vers 9 (poaRte).
pentru textul : Voi creşte... deDe alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
pentru textul : Suspiciune depoate ca asa-i poate ca am vrut sa explic putin dar citind cum ai sugerat ma grabesc sa modific. multumesc.
pentru textul : Trafic deMultumesc, Linea, pentru regasirile in catedrala memoriei, intoarcerea intr-un timp trancendental imi aduce aminte mereu de niste fasii cusute intre ele... fasii tranzitorii de culoare ...
pentru textul : pustiul-memorie deEeei, ce chestie faină! Cred că îmi doream așa ceva, dar nu știam că mi-o doresc. O să-mi fac cont, dar nu azi.
pentru textul : jumpino.com deVlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
pentru textul : automata hari dePagini