Gasesc "dezarmante" traducerile (desi recunsoc faptul ca sunt utile si interesante, mai ales daca s-ar confrunta doua traduceri ale aceluiasi text) pentru ca imi este destul de greu sa fac o referire la text. Am inteles ca textul este o traducere a Luminitei Suse a unui text de-ale dumneavoastra, dar din cate stiu si Luminita Suse are cont pe site. Cum este corect sa procedam in cazul acestor texte ? Ele ar trebui sa fie postate in pagina noastra, sau in pagina celui ce traduce textul ? Ialin
multumesc de incurajari si zic incurajari pentru ca n-am nici o pretentie in privinta textelor mele iar daca-mi reuseste pe alocuri cate ceva e cu atat mai bine
mi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
Am citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
Marga
pentru asa ceva exista [email protected] In plus, am atras atentia ca in afara de mine si moderatorul sef nimeni nu are voie sa publice in sectiunea info. Daca e cazul pot sa restricitionez asta prin cod. In plus, daca vad eu bine, acolo, sub acel text, i s-a atras atentie de catre un editor. deci trebuia sa iti fie evident ca cineva din conducerea hermeneia observa si supravegheaza deja. Desi, parerea mea este ca nu vad nici un atac la persoana (sau nu mai stiu eu ce inseamna asta) Deci, nu inteleg de ce a fost nevoie sa scrii acest text. Te rog frumos sa il stergi. Nu pentru asta este sectiunea info. p.s. nu stiu ce se intimpla pe agonia si nu mai intereseaza. criteriile de evaluarea si judecata ale editorilor si moderatorilor pe hermeneia nu tin cont decit de ceea ce se petrece pe hermeneia si doar in cazuri speciale (concursuri, festivaluri, expozitii, lansari de carte, etc) de ceea ce se petrece in afara ei. Dar in principiu nu ne preocupa astfel de birfe si nu le incurajam. asta e valabil si pentru tine si pentru bobadil
Îți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
Ideea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
Este foarte urat ce s-a intamplat. Ma gandesc daca si pe unde sunt plagiate texte ale mele. Imi e sila de astfel de situatii si de oamenii care procedeaza asa. Cum necuratului poti sa spui ca e textul tau, cand tu IL MODIFICI pe ici pe colo? Cum poti sa spui ca erai beat cand tu modifici in text, in mod logic????? Ma bucur ca am avut intuitia sa iti refuz finantarea Virtualiei, ca ne mai trezeam toti membrii cenaclului plagiati =)).
De data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
ideea textului imi aminteste de testamentul arghezian. asta imi confirma o fixatie de a mea, cum ca n a murit, ci haladuieste pre plaja bulgareasca. cine sa i mai inteleaga pe poeti cand mor atat de putin?
Cauta-l mult si bine, ca asa ceva nu exista :)). In alta ordine, mai literara, renunta la ultimul vers - ca degeaba astepti :)) - din cauza ca da textului un ton de telenovela. Daca te ve intreba cineva de ce ti-am dat penita, sa ii spui: pentru ca si ea asteapta, ca si mine. Chiar e un text fain.
Da, Boba. E un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. „Și jocul tragic prinde-adȃnc să doară/ cutremurat în totul de iubire/ stau între săbii tremurȃnd subțire/ căci n-am să pot iubi a doua oară” – cum scriam, într-un stil desuet, cȃndva. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, ma întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții.
imi place cum se amesteca senzatia de fericire, erosul, cu aura bunicii, a copilariei,ploaia ca o dulce, inofensiva betie; si apoi vastul teritoriu pe care il marcheaza dragostea in euforia ei de 'caine' (ca sa ma folosesc de imaginea finala:), abandonul si sfasierea indoielii, nu , autorul nu ne poate duce in eroare cu acel final, sigur nu a fost o zi ca oricare alta. frumos!
nu este nicio ironie. pur si simplu, metafora nu este functionala iccp logica poetica, este prea poticnita. "degetele" nu sunt taiate, sunt strivite, dar si asa... ideea poemului, in schimb, este excelenta, surprinzatoare, plina de farmec, opune spleenul, iubirii si da o solutie "bolii" initiale, un adjuvant?!
nici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
sapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
am prins pe fuga citeva minute; foarte faina ideea, n-am mai auzit de ceva de genu pe alte situri (totusi virtualia era predestinata prin nume pentru asta,nu?)
„În tot acest amalgam, observăm că poezia a pierdut mult din prestigiul ei.” - parol că nu știu de unde și pînă unde „observăm”. Un astfel de limbaj ex catedra este cel puțin amuzant. Și nu o spun de dragul de a fi Gică contra. Ci pentru că nu observ nimic din ceea ce afirmă autorul. Și dacă asupra observațiilor avem probleme atunci cu siguranță ca nici hermeneutica fenomenului nu prea mai are multe proptele iar soluțiile nici nu știu dacă mai au vreo importanță.
Și spun că nu observ pentru că pe de o parte poezia, fie ca specie literară, fie ca esență a artelor, nu a fost niciodată ceva „cu prestigiu” (deși pe bune că nici la ce fel de prestigiu se referă exact autorul nu prea îmi dau seama). Se referă cumva la un fel de faimă în lumea „maselor”? Se referă la un fel de modă? Se referă la un fel de formă principală de manifestare culturală(sic!)? Nu îmi este clar. În orice caz, pe de o parte poeții au trăit și au murit săraci cam întotdeauna. Poezia a fost o îndeletnicire relativ admirată dar în același timp privită ca ceva nu tocmai serios de cînd este ea. Pe de altă parte oamenii citesc și se străduie să scrie poezie și în epoca aceasta tot mai digitalizată sau îmbibată de tehnologie. Există festivaluri, edituri, multiple prezențe online în o mulțime de limbi. Îmi este destul de greu să înțeleg la ce fel de „prestigiu” sîntem invitați să fim de acord că observăm că s-a pierdut.” N-am auzit pe nimeni spunînd că trebuie să fii tîmpit să scrii poezii. Zilele trecute citeam despre un parlamentar islandez care este un colaborator apropiat al faimosului (de acum) Julian Assange și se menționa cu relativă apreciere că este și poetă și că și-a publicat primul volum la 20 de ani. Există politicieni care scriu versuri, revoluționari și artiști. Merg în secțiunea de poezie a unei librării ca Borders sau Barnes & Noble și este enormă, atît contemporani cît și clasici. Nu prea pricep la ce prestigiu se referă autorul.
„Poezia a pierdut mult din substanţa intelectuală, reflexivă, raţională.” Ei bine, lăsînd la o parte faptul că (vorbind in extemis) nu sînt convins că iraționalul este neaparat nepoetic. (La urma urmei onirismul, dada sau multe alte modalități moderne sau post moderne de a face poezie, ar fi excluse din „clubul poeziei” dacă poezie ar trebui neaparat să fie „intelectuală, reflexivă, raționalaă). Deci, pe lîngă faptul că nu există nici un fel de „lege” literară care să circumscrie poezia doar raționalismului sau reflexiei filosofice, dacă într-adevăr există o astfel de „pierdere de substanță intelectuală” eu zic slavă Domnului. Pentru că din modestele mele obsevații pot spune că marea problemă nu este că omul acestui secol nu gîndește ci că nu simte. De fapt nici nu mai are timp sau abilitate să își asculte inima. Îi este chiar jenă să o mai facă. Și nu aș vrea să se creadă că sînt un anti-intelectualist, sau un anti-rațional. Departe de mine. Dar poezia nu este doar reflexie filosofică sau meditație intelectuală. Dacă se oprește la asta pur și simplu nu este poezie. Pentru că poezia este în esența ei un fenomen cu substrat metafizic. Este (sau conține) un ceva ce nu poți explica folosind absolut orice lege a universului material. Simplu spus, are putere. Cînd este poezie.
A spune că „poezia trebuie să poarte un mesaj intelctual şi că trebuie să fie precisă în acest sens” este relativ ridicol în opinia mea. Pentru că un „mesaj intelectual” are și o carte de bucate sau un paragraf din constituție. Sau un articol de ziar. Dar ele nu sînt și nu pot fi niciodată poezie. Poezia se folosește de „materialul intelectual”, de raționalitatea intrinsecă procesului comunicării. Dar este cu mult mai mult decît atît. Altfel nu este poezie.
Mi se pare apoi periculoasă respingerea conceptelor de „inspiraţie”, „inconştient” sau „muză”. Cînd cineva spune astfel de lucruri mă îndoiesc că are habar de poezie. Nu mă refer la meșteșugul literar. Mă refer la poezie. La acea scînteie intefabilă care face un suport banal să devină o forță. Citești descrierea unui oraș și a unei înmormîntări vara acompaniată de obsesiva repetare a cuvîntului plumb și nu mai este același banal fapt divers. Este o imagine care te transportă și te transpune și simți aproape între dinți praful orașului, căldura moleșitoare și povara unei zile care nu se mai termină precum o înmormîntare de vară. A-mi spune că totul este aici comunicare intelectuală(sic!) mi se pare jenant.
Evident, nu orice elucubrație sau înșiruire de cuvinte, sau descriere de întîmplări emoționale este poezie. Așa cum spunea și Adrian mai înainte, miza poeziei este capacitatea de a transpune, a reprezenta în așa fel încît „să spună mult mai mult dincolo de cuvinte”. Iar „cum” se reușește asta reprezintă diferența de carate între un poet și un om care se străduie să scrie versuri. De cînd este Hermeneia am întîlnit oameni cu idei bune și coerente dar care nu reușeau sub nici o formă să facă din ele poezie. Și chiar aș spune că admir pe cei care reușesc(și asta este talent) să scrie o amestecătură de imagini dar care reușesc să îmi transmită ceva. De fapt aproape că văd poezia ca fiind acel mesaj subliminal ascuns în zgomotul de fond al unei pelicule video. Unii psihologi și propagandiști au încercat asta. Ei bine, asta este tehnologie și psihologie la urma urmei. Poezia reușește (cînd reușește) să facă „asta” în mod natural.
Nu cred că este menirea poeziei să facă instructaj sau să comunice. Cît cred că este menită să transmită(care în opinia mea este altceva decît a comunica) și să exprime(să reprezinte) cu putere inefabilă. De aceea în antichitate alături de profeție și eros, poezia era cea de-a treia manifestare atribuită unei „manii”. Poetul, ca și profetul sau îndrăgostitul, erau priviți într-un anumit sens ca fiind „posedați” de o astfel de „manie” specifică care nu se mai supunea controlului rațional. Mă îndoiesc că anticii greșeau foarte mult privind în felul acesta poezia.
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
Tema este biblică şi nu cred că distinşii muzicieni despre care faceţi vorbire au exclusivitate.
Poate dacă au obţinut drepturi de autor de la Vasile Scărarul sau alţi teologi care au tratat problema preluată de la budişti.
Mulţumesc pentru traducere.
Mi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
scrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Gasesc "dezarmante" traducerile (desi recunsoc faptul ca sunt utile si interesante, mai ales daca s-ar confrunta doua traduceri ale aceluiasi text) pentru ca imi este destul de greu sa fac o referire la text. Am inteles ca textul este o traducere a Luminitei Suse a unui text de-ale dumneavoastra, dar din cate stiu si Luminita Suse are cont pe site. Cum este corect sa procedam in cazul acestor texte ? Ele ar trebui sa fie postate in pagina noastra, sau in pagina celui ce traduce textul ? Ialin
pentru textul : The Angel’s Shadow demultumesc de incurajari si zic incurajari pentru ca n-am nici o pretentie in privinta textelor mele iar daca-mi reuseste pe alocuri cate ceva e cu atat mai bine
pentru textul : Descumpănire deam păstrat cacofonia - strica_cercurile - de dragul lui Eminescu...
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) demi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
pentru textul : Imn mistic deAm citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
pentru textul : de n luate câte două deMarga
pentru asa ceva exista [email protected] In plus, am atras atentia ca in afara de mine si moderatorul sef nimeni nu are voie sa publice in sectiunea info. Daca e cazul pot sa restricitionez asta prin cod. In plus, daca vad eu bine, acolo, sub acel text, i s-a atras atentie de catre un editor. deci trebuia sa iti fie evident ca cineva din conducerea hermeneia observa si supravegheaza deja. Desi, parerea mea este ca nu vad nici un atac la persoana (sau nu mai stiu eu ce inseamna asta) Deci, nu inteleg de ce a fost nevoie sa scrii acest text. Te rog frumos sa il stergi. Nu pentru asta este sectiunea info. p.s. nu stiu ce se intimpla pe agonia si nu mai intereseaza. criteriile de evaluarea si judecata ale editorilor si moderatorilor pe hermeneia nu tin cont decit de ceea ce se petrece pe hermeneia si doar in cazuri speciale (concursuri, festivaluri, expozitii, lansari de carte, etc) de ceea ce se petrece in afara ei. Dar in principiu nu ne preocupa astfel de birfe si nu le incurajam. asta e valabil si pentru tine si pentru bobadil
pentru textul : În atenția domnului Titarenco și a editorilor deÎți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deIdeea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
Este foarte urat ce s-a intamplat. Ma gandesc daca si pe unde sunt plagiate texte ale mele. Imi e sila de astfel de situatii si de oamenii care procedeaza asa. Cum necuratului poti sa spui ca e textul tau, cand tu IL MODIFICI pe ici pe colo? Cum poti sa spui ca erai beat cand tu modifici in text, in mod logic????? Ma bucur ca am avut intuitia sa iti refuz finantarea Virtualiei, ca ne mai trezeam toti membrii cenaclului plagiati =)).
pentru textul : kreițerova sonata deDe data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
pentru textul : mate blues deideea textului imi aminteste de testamentul arghezian. asta imi confirma o fixatie de a mea, cum ca n a murit, ci haladuieste pre plaja bulgareasca. cine sa i mai inteleaga pe poeti cand mor atat de putin?
pentru textul : ... și au numit-o carte deCauta-l mult si bine, ca asa ceva nu exista :)). In alta ordine, mai literara, renunta la ultimul vers - ca degeaba astepti :)) - din cauza ca da textului un ton de telenovela. Daca te ve intreba cineva de ce ti-am dat penita, sa ii spui: pentru ca si ea asteapta, ca si mine. Chiar e un text fain.
pentru textul : Blind date deDa, Boba. E un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. „Și jocul tragic prinde-adȃnc să doară/ cutremurat în totul de iubire/ stau între săbii tremurȃnd subțire/ căci n-am să pot iubi a doua oară” – cum scriam, într-un stil desuet, cȃndva. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, ma întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții.
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers deAdrian, îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut. Despre ce vorbești tu... acolo este adevărata artă.
pentru textul : silences deimi place cum se amesteca senzatia de fericire, erosul, cu aura bunicii, a copilariei,ploaia ca o dulce, inofensiva betie; si apoi vastul teritoriu pe care il marcheaza dragostea in euforia ei de 'caine' (ca sa ma folosesc de imaginea finala:), abandonul si sfasierea indoielii, nu , autorul nu ne poate duce in eroare cu acel final, sigur nu a fost o zi ca oricare alta. frumos!
pentru textul : oricare alta denu este nicio ironie. pur si simplu, metafora nu este functionala iccp logica poetica, este prea poticnita. "degetele" nu sunt taiate, sunt strivite, dar si asa... ideea poemului, in schimb, este excelenta, surprinzatoare, plina de farmec, opune spleenul, iubirii si da o solutie "bolii" initiale, un adjuvant?!
pentru textul : simfonia neterminată denici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos desapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
pentru textul : crucile demerci de idee, ai dreptate.
pentru textul : pierdut deSper să înțeleg după ce beau yerba mate! Aluzia la bicicletă mi se pare foarte filosofică. Ai dreptate.
pentru textul : Tetley decelestin, pe bune, tie iti suna romaneste versurile:
"mai mult decât din toată inima
ea va rămâne să-mi semene timpului
de la un capăt la altul" ?
eu mi-am scrintit imaginatia incercind sa inteleg ce vrea sa spuna chestia asta.
pentru textul : Viață cu floare la fereastră deatenție la titlu
pentru textul : Drumul către cei dragi e o pantă ascendentă. deIl y avait une fois une petite princesse, Daniela. Bonjour aux Ailes.
pentru textul : Définition deam prins pe fuga citeva minute; foarte faina ideea, n-am mai auzit de ceva de genu pe alte situri (totusi virtualia era predestinata prin nume pentru asta,nu?)
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com de„În tot acest amalgam, observăm că poezia a pierdut mult din prestigiul ei.” - parol că nu știu de unde și pînă unde „observăm”. Un astfel de limbaj ex catedra este cel puțin amuzant. Și nu o spun de dragul de a fi Gică contra. Ci pentru că nu observ nimic din ceea ce afirmă autorul. Și dacă asupra observațiilor avem probleme atunci cu siguranță ca nici hermeneutica fenomenului nu prea mai are multe proptele iar soluțiile nici nu știu dacă mai au vreo importanță.
Și spun că nu observ pentru că pe de o parte poezia, fie ca specie literară, fie ca esență a artelor, nu a fost niciodată ceva „cu prestigiu” (deși pe bune că nici la ce fel de prestigiu se referă exact autorul nu prea îmi dau seama). Se referă cumva la un fel de faimă în lumea „maselor”? Se referă la un fel de modă? Se referă la un fel de formă principală de manifestare culturală(sic!)? Nu îmi este clar. În orice caz, pe de o parte poeții au trăit și au murit săraci cam întotdeauna. Poezia a fost o îndeletnicire relativ admirată dar în același timp privită ca ceva nu tocmai serios de cînd este ea. Pe de altă parte oamenii citesc și se străduie să scrie poezie și în epoca aceasta tot mai digitalizată sau îmbibată de tehnologie. Există festivaluri, edituri, multiple prezențe online în o mulțime de limbi. Îmi este destul de greu să înțeleg la ce fel de „prestigiu” sîntem invitați să fim de acord că observăm că s-a pierdut.” N-am auzit pe nimeni spunînd că trebuie să fii tîmpit să scrii poezii. Zilele trecute citeam despre un parlamentar islandez care este un colaborator apropiat al faimosului (de acum) Julian Assange și se menționa cu relativă apreciere că este și poetă și că și-a publicat primul volum la 20 de ani. Există politicieni care scriu versuri, revoluționari și artiști. Merg în secțiunea de poezie a unei librării ca Borders sau Barnes & Noble și este enormă, atît contemporani cît și clasici. Nu prea pricep la ce prestigiu se referă autorul.
„Poezia a pierdut mult din substanţa intelectuală, reflexivă, raţională.” Ei bine, lăsînd la o parte faptul că (vorbind in extemis) nu sînt convins că iraționalul este neaparat nepoetic. (La urma urmei onirismul, dada sau multe alte modalități moderne sau post moderne de a face poezie, ar fi excluse din „clubul poeziei” dacă poezie ar trebui neaparat să fie „intelectuală, reflexivă, raționalaă). Deci, pe lîngă faptul că nu există nici un fel de „lege” literară care să circumscrie poezia doar raționalismului sau reflexiei filosofice, dacă într-adevăr există o astfel de „pierdere de substanță intelectuală” eu zic slavă Domnului. Pentru că din modestele mele obsevații pot spune că marea problemă nu este că omul acestui secol nu gîndește ci că nu simte. De fapt nici nu mai are timp sau abilitate să își asculte inima. Îi este chiar jenă să o mai facă. Și nu aș vrea să se creadă că sînt un anti-intelectualist, sau un anti-rațional. Departe de mine. Dar poezia nu este doar reflexie filosofică sau meditație intelectuală. Dacă se oprește la asta pur și simplu nu este poezie. Pentru că poezia este în esența ei un fenomen cu substrat metafizic. Este (sau conține) un ceva ce nu poți explica folosind absolut orice lege a universului material. Simplu spus, are putere. Cînd este poezie.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deA spune că „poezia trebuie să poarte un mesaj intelctual şi că trebuie să fie precisă în acest sens” este relativ ridicol în opinia mea. Pentru că un „mesaj intelectual” are și o carte de bucate sau un paragraf din constituție. Sau un articol de ziar. Dar ele nu sînt și nu pot fi niciodată poezie. Poezia se folosește de „materialul intelectual”, de raționalitatea intrinsecă procesului comunicării. Dar este cu mult mai mult decît atît. Altfel nu este poezie.
Mi se pare apoi periculoasă respingerea conceptelor de „inspiraţie”, „inconştient” sau „muză”. Cînd cineva spune astfel de lucruri mă îndoiesc că are habar de poezie. Nu mă refer la meșteșugul literar. Mă refer la poezie. La acea scînteie intefabilă care face un suport banal să devină o forță. Citești descrierea unui oraș și a unei înmormîntări vara acompaniată de obsesiva repetare a cuvîntului plumb și nu mai este același banal fapt divers. Este o imagine care te transportă și te transpune și simți aproape între dinți praful orașului, căldura moleșitoare și povara unei zile care nu se mai termină precum o înmormîntare de vară. A-mi spune că totul este aici comunicare intelectuală(sic!) mi se pare jenant.
Evident, nu orice elucubrație sau înșiruire de cuvinte, sau descriere de întîmplări emoționale este poezie. Așa cum spunea și Adrian mai înainte, miza poeziei este capacitatea de a transpune, a reprezenta în așa fel încît „să spună mult mai mult dincolo de cuvinte”. Iar „cum” se reușește asta reprezintă diferența de carate între un poet și un om care se străduie să scrie versuri. De cînd este Hermeneia am întîlnit oameni cu idei bune și coerente dar care nu reușeau sub nici o formă să facă din ele poezie. Și chiar aș spune că admir pe cei care reușesc(și asta este talent) să scrie o amestecătură de imagini dar care reușesc să îmi transmită ceva. De fapt aproape că văd poezia ca fiind acel mesaj subliminal ascuns în zgomotul de fond al unei pelicule video. Unii psihologi și propagandiști au încercat asta. Ei bine, asta este tehnologie și psihologie la urma urmei. Poezia reușește (cînd reușește) să facă „asta” în mod natural.
Nu cred că este menirea poeziei să facă instructaj sau să comunice. Cît cred că este menită să transmită(care în opinia mea este altceva decît a comunica) și să exprime(să reprezinte) cu putere inefabilă. De aceea în antichitate alături de profeție și eros, poezia era cea de-a treia manifestare atribuită unei „manii”. Poetul, ca și profetul sau îndrăgostitul, erau priviți într-un anumit sens ca fiind „posedați” de o astfel de „manie” specifică care nu se mai supunea controlului rațional. Mă îndoiesc că anticii greșeau foarte mult privind în felul acesta poezia.
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă deTema este biblică şi nu cred că distinşii muzicieni despre care faceţi vorbire au exclusivitate.
pentru textul : om! dePoate dacă au obţinut drepturi de autor de la Vasile Scărarul sau alţi teologi care au tratat problema preluată de la budişti.
Mulţumesc pentru traducere.
iar bun. catharsis cu proiect si desfasurator. decupajul unui ritual de curatare. auto-sacrificul carnii, ofranda zeului spirit. a iesit.
pentru textul : crucile deCuvinte frumoase la adresa membrilor de pe Hermenia,mult noroc și ani buni de viță sărbători fericite și să ne auzim cu bine.
pentru textul : Șapte ani deMi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
pentru textul : Paharul cu apă descrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
vă mulţumesc pentru atenţie, remus ştefan
pentru textul : Alb şi roşu dePagini