Intrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
Nicholas, textul ăsta al tău e foarte slab, subțire de tot, iar faptul că o și jignești pe Mariana doar ca să-ți aperi această poluție verbală este un gest abominabil. Probabil că meanwhile, te-ai trezit din beție și nu pot decât să sper că regreți nu doar postarea textului, care, zic, este cel mult rizibil, dar mai ales comentariul tău prin care împroști cu noroi o colegă valoroasă de site, pentru că, la urma urmei, chiar dacă tu manânci mult usturoi și înfuleci ceapă cât încape la toate mesele și între mese și mai ales la culcare, măcar pe site ar trebui să nu îți pută îngrozitor gura, eu ți-am mai atras atenția re. acest subiect, dar văd că tot nu pricepi, probabil pe viitor va trebui să mă exprim mai aproape de limita Regulamentului, acolo unde gura ta începe deja să degaje acel miros inconfundabil de bătrânețe nespălată pe dinți.
un sonet frumos care-mi aminteste despre atmosfera din scrierile despre mare ale lui Joseph Conrad.remarc :
"au să mă-ntorc spre tine strigându-te: Pământ!". cu cele bune.
ai alcatuit in acest poem un "deșert de cuvinte" inspirat si incantator. nu voiesc sa aleg ce imi place si ce nu, insa apreciez evolutia poetica. as spune ca poemul nu se incheie firesc, deoarece ultimele trei versuri se deosebesc de mesajul poemului, se pierd...
"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
Adim, accentueaza subiectul, cum sa-ti explic, poezia e frumoasa dar ce vrei sa spui in ea nu e destul de accentuat. Nu pentru ochiul cititorului.Irta-ma ca folosesc " cititorul " asta ca o maciuca. N-o sa mai fiu aici o vreme, habar n-am cita, poate suficienta sa te citesc deja consacrat. batfa. hanny
frumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani
Mulumesc pentru comentariu Matei.
Deocamdată aceste traduceri le public în Curierul ucrainean - publicaţia Uniunii Ucrainenilor din România, iar pe urmă textele vor trebuii periate un pic şi vreau să le public într-un volum.
Zilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
Prin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
Virgil, Bineînțeles că o "părere", ca orice (altă) părere, e subiectivă...Totuși, aveam o altă "părere" despre "receptivitatea" ta...nu știu de ce ar fi/ar semăna cu un film(uleț) horror poemul meu...eu zic că pe undeva ți-a scăpat esența, "adâncul" adică ;) dar nu mă deranjează că ție acest poem nu-ți spune nimic... cum am mai spus în comm-ul anterior, chestiune "de gustibus". Oricum, cu două commuri în care se pomenește câte un regizor, nu mă pot abține să nu...zâmbesc :) cu drag desigur Claudia :)
încerci să dai la o parte
cu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
Paul, PS ....Neo (daca de ala vorbesti si daca inca imi aduc eu bine aminte) era superhero, chiar si asa blind cum era...oricum Trinity l-a iubit pina la sfirsit...(ul vietii lui!):))) sa ne citim cu bine! Corina
hey Mădă, mă bucură trecerea ta pe aici. mai ales că este una care aduce căldură prin vorbele tale frumoase. îți mulțumesc frumos pentru aprecieri dintr-o iarnă rusească, surdă, cu nămeți mari, în care tot consumăm ceaiuri fierbinți și aromate, ca opiniile prietenilor pe care îi avem departe sau aproape.
cred ca sunt unele dintre cele mai "poetice" scrisori citite de multa vreme. dvs le ...aratati drept scrisori eu le vad poezii, cam cum se vad si cele ale lui Ginsberg , Borrroughs, Brautigan. ba mai mult asa cred ca ar trebui sa arate poezia.cam asa.Doua texte vii. Dupa care speri sa nu "se vindece"...nimeni de poezie.
Nicholas, mulțumesc, pentru obsevații și aprecieri! Îți respect atitudinea creștinească. Poemul nu este unul blasfemic(cel puțin nu în intenția mea) ci unul despre îngheț, Esenin, tristețe, încercarea de regăsire în preajma colindului. Cu amiciție, Ioan
trebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
nu, nu se poate. in plus, daca ai "probleme editoriale" exista o adresa de email unde le poti trimite sau poti intreba. subsolul comentariilor nu are aceasta destinatie si consideram ca e chestiune care se intelegea de la sine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Intrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deNicholas, textul ăsta al tău e foarte slab, subțire de tot, iar faptul că o și jignești pe Mariana doar ca să-ți aperi această poluție verbală este un gest abominabil. Probabil că meanwhile, te-ai trezit din beție și nu pot decât să sper că regreți nu doar postarea textului, care, zic, este cel mult rizibil, dar mai ales comentariul tău prin care împroști cu noroi o colegă valoroasă de site, pentru că, la urma urmei, chiar dacă tu manânci mult usturoi și înfuleci ceapă cât încape la toate mesele și între mese și mai ales la culcare, măcar pe site ar trebui să nu îți pută îngrozitor gura, eu ți-am mai atras atenția re. acest subiect, dar văd că tot nu pricepi, probabil pe viitor va trebui să mă exprim mai aproape de limita Regulamentului, acolo unde gura ta începe deja să degaje acel miros inconfundabil de bătrânețe nespălată pe dinți.
pentru textul : joacă de rime deun sonet frumos care-mi aminteste despre atmosfera din scrierile despre mare ale lui Joseph Conrad.remarc :
pentru textul : Sonet 225 de"au să mă-ntorc spre tine strigându-te: Pământ!". cu cele bune.
de acord cu ovyus, e mai mare caciula decit ciobanul
pentru textul : Aleșii noștri vor să ne asculte păsurile deai alcatuit in acest poem un "deșert de cuvinte" inspirat si incantator. nu voiesc sa aleg ce imi place si ce nu, insa apreciez evolutia poetica. as spune ca poemul nu se incheie firesc, deoarece ultimele trei versuri se deosebesc de mesajul poemului, se pierd...
pentru textul : invocatio de"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
pentru textul : invocatio deAdim, accentueaza subiectul, cum sa-ti explic, poezia e frumoasa dar ce vrei sa spui in ea nu e destul de accentuat. Nu pentru ochiul cititorului.Irta-ma ca folosesc " cititorul " asta ca o maciuca. N-o sa mai fiu aici o vreme, habar n-am cita, poate suficienta sa te citesc deja consacrat. batfa. hanny
pentru textul : Un tânăr pin a sângerat în ploaie deIți mulțumesc Aranca pentru ajutor și pentru sfaturi.
pentru textul : Te rog, defrumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani
pentru textul : reclamă pentru viață deMulumesc pentru comentariu Matei.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deDeocamdată aceste traduceri le public în Curierul ucrainean - publicaţia Uniunii Ucrainenilor din România, iar pe urmă textele vor trebuii periate un pic şi vreau să le public într-un volum.
Zilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
pentru textul : Naţiune şi populaţie dePrin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
Eu ti-am vorbit despre numere pentru ca tu scrii despre sephirot... si ca tot veni vb, uneori cred ca Tipheret e locul de inceput al fiecarei poezii.
pentru textul : sephirot III deVirgil, Bineînțeles că o "părere", ca orice (altă) părere, e subiectivă...Totuși, aveam o altă "părere" despre "receptivitatea" ta...nu știu de ce ar fi/ar semăna cu un film(uleț) horror poemul meu...eu zic că pe undeva ți-a scăpat esența, "adâncul" adică ;) dar nu mă deranjează că ție acest poem nu-ți spune nimic... cum am mai spus în comm-ul anterior, chestiune "de gustibus". Oricum, cu două commuri în care se pomenește câte un regizor, nu mă pot abține să nu...zâmbesc :) cu drag desigur Claudia :)
pentru textul : Eșafod deîncerci să dai la o parte
pentru textul : uneori decu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
Paul, PS ....Neo (daca de ala vorbesti si daca inca imi aduc eu bine aminte) era superhero, chiar si asa blind cum era...oricum Trinity l-a iubit pina la sfirsit...(ul vietii lui!):))) sa ne citim cu bine! Corina
pentru textul : caut femeie de*jeanne antoinette poisson maitresse de roi = madame de pompadour http://fr.wikipedia.org/wiki/Madame_de_Pompadour
pentru textul : de dragoste deÎți mulțumesc de trecere și pentru apreciere. Te mai aștept Cu drag Djamal
pentru textul : Haiku dece poem sensibil, in cuvinte simple, usoara revolta resimtita si o resemnare calma, trista si frumoasa...
si mi-a placut mult forma asta 'soarele asfinte'!
pentru textul : părea că ninge dehey Mădă, mă bucură trecerea ta pe aici. mai ales că este una care aduce căldură prin vorbele tale frumoase. îți mulțumesc frumos pentru aprecieri dintr-o iarnă rusească, surdă, cu nămeți mari, în care tot consumăm ceaiuri fierbinți și aromate, ca opiniile prietenilor pe care îi avem departe sau aproape.
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat decred ca sunt unele dintre cele mai "poetice" scrisori citite de multa vreme. dvs le ...aratati drept scrisori eu le vad poezii, cam cum se vad si cele ale lui Ginsberg , Borrroughs, Brautigan. ba mai mult asa cred ca ar trebui sa arate poezia.cam asa.Doua texte vii. Dupa care speri sa nu "se vindece"...nimeni de poezie.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta deMa refeream strict la strofa cu catelul :). Hai ca de 2 daca nu cumva 3 ani incoace zici ca vii si ti-e frica sa vii. Stiu eu :).
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool deaici da, e ceva parfum de hermeneia. dincolo, la parfum de hermeneia, era mai mult miros de transpiratie de sub brat. vantul, ce bun e el cateodata!
pentru textul : semnul de plecare deinspirat si simpatic. mai ales: "dar niciodată n-o să înțeleg de ce teii/ înfloresc pe furiș/ la fel ca oasele mele duminica".
pentru textul : portret cu duminică desi inca ceva ce am uitat
pentru textul : Anatomia și Fiziologia Iubirii deiertați-mi graba, mai devreme uitasem copyright-ul. :D
pentru textul : companioni cărunți deNicholas, mulțumesc, pentru obsevații și aprecieri! Îți respect atitudinea creștinească. Poemul nu este unul blasfemic(cel puțin nu în intenția mea) ci unul despre îngheț, Esenin, tristețe, încercarea de regăsire în preajma colindului. Cu amiciție, Ioan
pentru textul : Colind păgân devezi ca ti se prelinge rozul prin viata:) nu e rau ca te poti lasa prinsa de partea asta a povestilor. spor la toate cele bune!
pentru textul : prea scurt jurnal detrebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) denu, nu se poate. in plus, daca ai "probleme editoriale" exista o adresa de email unde le poti trimite sau poti intreba. subsolul comentariilor nu are aceasta destinatie si consideram ca e chestiune care se intelegea de la sine.
pentru textul : ora cocoşului deacest Tel e niTel cam proza...
Cheerio!
pentru textul : ţel dePagini