tu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
Mulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.
și apropos de venus flytrap. Întîmplător fotografia asta am făcut-o acum cîteva săptămîni în "The Huntington Library, Art Collections, and Botanical Gardens" din San Marino (lîngă Pasadena, California).
Si o observatie tehnica la desen. Vlad, nu cred ca este inspirata repetarea imaginii acelui oras, in miniatura, o ai de 2 ori in stanga si o data in dreapta. Mi-ar placea ca orasul sa fie unic, sa nu fie incarcata imaginea inutil cu reziduuri de imagine.
eroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
care poate da n senzaţii: din cântec, din puritatea naturii, din farmecul pictural al răsăritului, ca o pânză care se pictează la fiecare 24 de ore.
mi se pare un strigăt liniştitor, al începutului de zi, al trezirii, al începutului- fiindcă fiecare zi este un altceva, o nouă naştere în propria viaţă.
cu tot respectul pentru amintirea lui Leoveanu dar nu exista cumva un risc prea mare de auto-strangulare in niste forme foarte limitate care la urma urmei pot da nastere la artificializare si uniformizare?
si de ce crezi ca textul nu ar mai putea contine si ultimul vers? in afara de "argumentul" acesta fonetic.
domnule profesor nu m-am supărat. nu te supăra nici mata de ghilimele sau neghilimele. unele din textele dumitale mi se par slăbuţe, ca să fiu gingaş. nu le comentez negativ din respect. nu vreau să înfig coarne boiereşti în nimeni şi cu atât mai puţin în dumneata. la întrebarea care mi-ai pus-o nu am ce să răspund.
Relativ interesant modul cum reusesti sa compatibilizezi aceste doua acorduri foarte diferite ce isi cauta originea in sufletul barbatului... o pulsiune brutal exprimata, un fel de a conduce fara prea multi mediatori intre volan si roti, nevoia de a te contesta pana la capat, de a te nega pentru a ajunge la insasi radacina celui care pune intrebarea si are curajul sa o si rosteasca... pe de alta parte e multa gingasie in poezia aceasta, se simte nevoia restaurarii unei stari originare in care totul e firesc si simplu, o sete teribila de a trai in cea mai fericita dintre lumile posibile. O poezie revolta impotriva limitelor care imi aduce cumva aminte de Liiceanu si ideea acestuia ca limitati fiind, ceea ce e propriu omului este tocmai incercarea sa de a depasi limita. Si da, poate ca uneori Dumnezeu e mai putin atent la fond decat la ceea ce sta indaratul cuvantului, adica starea. Iar ingerii rareori sting incendii...
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
este oare chiar asa de greu sa schimbati incadrarea ? daca in urmatoarele 24 de ore nu modificati incadrarea voi fi nevoit sa anulez textul si sa va ofer un avertisment
te cred, Bianca, dar nu sunt adeptul fortarilor, asimilarile de cititori mi le doresc firesti, fara socuri de bici sau arcane, asa ca nu te voi forta nicicand, ba chiar, vazand ca imi apreciezi mai mult comentariile, iti recomand chiar optiunea mai lesne lucrativa a accesarii lor singulare, fara de poezele, daca nu vrei emoticoane, nu-ti mai dau, ai fi putut sa-mi spui asta direct, nu transformandu-te in purtatoarea de cuvant a lui Virgil, ca la o conferinta de presa la guvern sau ca in clasa intai directoarea adjuncta (pe cuvant ca am batistuta curata, daca si acest fapt intereseaza), desi Virgil, care a fost de fata la crima de lezmajestate comisa, nu a pomenit si nici nu l-a interesat acest aspect, desigur minor si justificabil in cadrul unei discutii scrise in care un zambet poate fi ajutator intelesului, apropo de directoare si de linii, Bianca, sunt sigur ca vei mai citi pasteluri, dar nu inainte de a-l fi citit pe al meu ("Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc..." ar trebui scris, corect "Nu e nici primul si nu va fi nici ultimul pastel citit de mine..." - probabil Virgil a mentionat ceva si de logica gramaticala printre rugaminti, dar ai uitat, n-a mai fost loc de emoticoane) - e paranteza simpla, nu emoticocoane de-astea :), am inteles
Apreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
Este doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
mi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.
fireste, mie imi pare ca celelalte secvente ale discursului sunt necesare pt a relua/reconstrui, in diverse moduri, jocul dintre un "eu" si un "tu" care se bucura unul de altul. iar pt asta, un descantec e numai bun. upgradat, fireste. multumesc, domnul meu, pt atentia dvs constanta. asemeni doamnei marina
Acvariul pustiu:
Roza Vânturilor, Steaua Cardinală … nostalgia unei Atlantide pierdute, un spaţiu spiritual-material, definit, ca un asamblu energetic guvernat de Legea unică a echilibrului şi a stabilităţii unitare, un spaţiu al interferenţei unor fluxuri logice şi energetice care pot închega sau desface legăturile dintre timp şi dimensiune fără a afecta armonia globală existentă între formele „geo” şi „bio” în manifestare.
Alegerea unei formule clasice, ritmul firesc, ca un cântec, ca o incantaţie, elegia dulce amăruie a simplităţii lucrurilor de început…
multumesc Lucian, adevarat ca in tot ce scriem, descoperim bucati de suflet, mai mari sau mai mici, in functie de "adancimea zilei dintre umeri"... asta in legatura cu trairea aceea de care ziceai.
"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
Titlul e una dintre replicile mele favorite din "The Hours". Nu văd textul apropiindu-se de atmosfera Virginiei Woolf, dar cred că nici n-a fost intenţia. Mi s-a părut un pic "low", un zbor la prea joasă înălţime totuşi.
Călin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
Este, dar am început să mă plictisesc. Comentariile tale nu au nici o valoare critic-literară, se conduc unilateral după un simț estetic prea personal, care la tine e și slab dezvoltat. A-și da cu părerea, și a sugera variante de text nu înseamnă nici pe departe a face critică pe text; confunzi aici tabla înmulțirii cu tabla zincată. Și dacă alții o înghit, ei bine, eu nu.
e bine si asa eu mi-as scoate penitele doar dintr-o falsa modestie raman la afirmatiile despre poem, revin insa pe autor nu-i place sa fie gadilat cat despre a nu gusta valoarea unui lucru nu inteleg despre ce e vorba, poemul sau penitele??? daca este vb despre poem atunci autorul se crede valoros
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Asa-i, Virgle, nu ma prind, stii de ce? Pentru ca nu-s lapte :-) Cum adica "te-ai retras"? Ce-i aia? Bobadil.
pentru textul : fericirea II detu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deMulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.
pentru textul : Trei haikuri în limba română deși apropos de venus flytrap. Întîmplător fotografia asta am făcut-o acum cîteva săptămîni în "The Huntington Library, Art Collections, and Botanical Gardens" din San Marino (lîngă Pasadena, California).
pentru textul : venus flytrap deSi o observatie tehnica la desen. Vlad, nu cred ca este inspirata repetarea imaginii acelui oras, in miniatura, o ai de 2 ori in stanga si o data in dreapta. Mi-ar placea ca orasul sa fie unic, sa nu fie incarcata imaginea inutil cu reziduuri de imagine.
pentru textul : confluențe deeroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
pentru textul : nici un fel de sfinx decare poate da n senzaţii: din cântec, din puritatea naturii, din farmecul pictural al răsăritului, ca o pânză care se pictează la fiecare 24 de ore.
mi se pare un strigăt liniştitor, al începutului de zi, al trezirii, al începutului- fiindcă fiecare zi este un altceva, o nouă naştere în propria viaţă.
remarc trioul R-J-E.
pentru textul : strigătul cucului de" Perfect imbraca" se va citi " Perfect imbracat"
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, deStiu, Domnule...dar nu e rau sa mi se aduca aminte, din cand in cad. :))
pentru textul : Rugina cuielor decu tot respectul pentru amintirea lui Leoveanu dar nu exista cumva un risc prea mare de auto-strangulare in niste forme foarte limitate care la urma urmei pot da nastere la artificializare si uniformizare?
pentru textul : copacul dinăuntru desi de ce crezi ca textul nu ar mai putea contine si ultimul vers? in afara de "argumentul" acesta fonetic.
spre o literă care să conțină tot. tot.
pentru textul : jar demulțumesc Otillia!
am să schimb ultimile 2 strofe care sunt și mai mici
pentru textul : Sunt nepotrivite nopțile reci dedomnule profesor nu m-am supărat. nu te supăra nici mata de ghilimele sau neghilimele. unele din textele dumitale mi se par slăbuţe, ca să fiu gingaş. nu le comentez negativ din respect. nu vreau să înfig coarne boiereşti în nimeni şi cu atât mai puţin în dumneata. la întrebarea care mi-ai pus-o nu am ce să răspund.
pentru textul : gândul deRelativ interesant modul cum reusesti sa compatibilizezi aceste doua acorduri foarte diferite ce isi cauta originea in sufletul barbatului... o pulsiune brutal exprimata, un fel de a conduce fara prea multi mediatori intre volan si roti, nevoia de a te contesta pana la capat, de a te nega pentru a ajunge la insasi radacina celui care pune intrebarea si are curajul sa o si rosteasca... pe de alta parte e multa gingasie in poezia aceasta, se simte nevoia restaurarii unei stari originare in care totul e firesc si simplu, o sete teribila de a trai in cea mai fericita dintre lumile posibile. O poezie revolta impotriva limitelor care imi aduce cumva aminte de Liiceanu si ideea acestuia ca limitati fiind, ceea ce e propriu omului este tocmai incercarea sa de a depasi limita. Si da, poate ca uneori Dumnezeu e mai putin atent la fond decat la ceea ce sta indaratul cuvantului, adica starea. Iar ingerii rareori sting incendii...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deUn poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : În loc să dorm, scriu dethat's your choice Bobadil. Ti-am mai spus ca nu cred ca esti alergator de cursa lunga. iti pierzi suflul repede.
pentru textul : mirabela nu există deeste oare chiar asa de greu sa schimbati incadrarea ? daca in urmatoarele 24 de ore nu modificati incadrarea voi fi nevoit sa anulez textul si sa va ofer un avertisment
pentru textul : Poèmes sous-réalistes dete cred, Bianca, dar nu sunt adeptul fortarilor, asimilarile de cititori mi le doresc firesti, fara socuri de bici sau arcane, asa ca nu te voi forta nicicand, ba chiar, vazand ca imi apreciezi mai mult comentariile, iti recomand chiar optiunea mai lesne lucrativa a accesarii lor singulare, fara de poezele, daca nu vrei emoticoane, nu-ti mai dau, ai fi putut sa-mi spui asta direct, nu transformandu-te in purtatoarea de cuvant a lui Virgil, ca la o conferinta de presa la guvern sau ca in clasa intai directoarea adjuncta (pe cuvant ca am batistuta curata, daca si acest fapt intereseaza), desi Virgil, care a fost de fata la crima de lezmajestate comisa, nu a pomenit si nici nu l-a interesat acest aspect, desigur minor si justificabil in cadrul unei discutii scrise in care un zambet poate fi ajutator intelesului, apropo de directoare si de linii, Bianca, sunt sigur ca vei mai citi pasteluri, dar nu inainte de a-l fi citit pe al meu ("Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc..." ar trebui scris, corect "Nu e nici primul si nu va fi nici ultimul pastel citit de mine..." - probabil Virgil a mentionat ceva si de logica gramaticala printre rugaminti, dar ai uitat, n-a mai fost loc de emoticoane) - e paranteza simpla, nu emoticocoane de-astea :), am inteles
pentru textul : Septembrie, începuturi deApreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deEste doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
mi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.
pentru textul : memento sacadat defireste, mie imi pare ca celelalte secvente ale discursului sunt necesare pt a relua/reconstrui, in diverse moduri, jocul dintre un "eu" si un "tu" care se bucura unul de altul. iar pt asta, un descantec e numai bun. upgradat, fireste. multumesc, domnul meu, pt atentia dvs constanta. asemeni doamnei marina
pentru textul : vule vu murir avec moi? deAcvariul pustiu:
pentru textul : acvariul pustiu deRoza Vânturilor, Steaua Cardinală … nostalgia unei Atlantide pierdute, un spaţiu spiritual-material, definit, ca un asamblu energetic guvernat de Legea unică a echilibrului şi a stabilităţii unitare, un spaţiu al interferenţei unor fluxuri logice şi energetice care pot închega sau desface legăturile dintre timp şi dimensiune fără a afecta armonia globală existentă între formele „geo” şi „bio” în manifestare.
Alegerea unei formule clasice, ritmul firesc, ca un cântec, ca o incantaţie, elegia dulce amăruie a simplităţii lucrurilor de început…
multumesc Lucian, adevarat ca in tot ce scriem, descoperim bucati de suflet, mai mari sau mai mici, in functie de "adancimea zilei dintre umeri"... asta in legatura cu trairea aceea de care ziceai.
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul de"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
pentru textul : un alt fel de singurătate deam uitat, poţi s-o pui pe blog :))
pentru textul : dincolo de iluzie deTitlul e una dintre replicile mele favorite din "The Hours". Nu văd textul apropiindu-se de atmosfera Virginiei Woolf, dar cred că nici n-a fost intenţia. Mi s-a părut un pic "low", un zbor la prea joasă înălţime totuşi.
pentru textul : It is possible to die deCălin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
pentru textul : Tango dePaul,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deironic? puţin spus, e chiar băşcălios!
Este, dar am început să mă plictisesc. Comentariile tale nu au nici o valoare critic-literară, se conduc unilateral după un simț estetic prea personal, care la tine e și slab dezvoltat. A-și da cu părerea, și a sugera variante de text nu înseamnă nici pe departe a face critică pe text; confunzi aici tabla înmulțirii cu tabla zincată. Și dacă alții o înghit, ei bine, eu nu.
pentru textul : Drum interior dee bine si asa eu mi-as scoate penitele doar dintr-o falsa modestie raman la afirmatiile despre poem, revin insa pe autor nu-i place sa fie gadilat cat despre a nu gusta valoarea unui lucru nu inteleg despre ce e vorba, poemul sau penitele??? daca este vb despre poem atunci autorul se crede valoros
pentru textul : poetul I dePagini