nici nu ştiu dacă acest text este intrigant sau încurcat. pentru că totuşi eu încerc să fac o legătură cu celebra băutură "care îţi dă aripi". şi nu găsesc. "virtualmente" mi se pare oarecum forţat acolo. caut red bull.

nuta, dupa atata vreme te gasesc si iti spun cam ceea ce a spus virgil. ca sa te poti cunsoate pe tine trebuie sa cunoscti lumea si ca sa cunosti lumea sa te cunosti pe tine, un cerc vicios ce actioneaza asupra noastra deodata. as dori sa vad la tine propria perspectiva asupra lucrurilor din jur, leaga-te de sentimentele pe care ti le ofera lumea si tu ei. ionella

francisc, te rog frumos sa tii cont ca te atentionez pentru ultima oara (desi nu imi plac ultimatumurile) cu privire la raspunsurile laconice si care nu reprezinta un comentariu sau un raspuns la comentariu. daca doresti sa multumesti cuiva (doar) incearca sa integrezi acest lucru intr-un alt mesaj. in principiu incercam sa descurajam raspunsurile "chatiste" si sa incurajam schimbul de idei inclusiv contradictorii, daca este cazul

Ce mi-a plăcut în acest text: felul în care compari timpul cu acel bombardament, dar mult mai lent, precum și curgerea lui, asemeni unei lave, lentă și ea. apoi, acei arbori ca niște animale împietrite. În general, primele 2 strofe mi se par scrise fără cusur. La fel și finalul ultimei strofe, care, în opinia mea, face o trimitere la începuturi(cu Adam și Eva în rai, înainte de izgonire). La citire, am zis că se mai putea condensa puțin ultima strofă, dar pe moment, n-aș putea spune ce anume e în plus acolo. Oricum, salut schimbarea în discurs a autorului. Mie mi se pare un experiment reușit. Și da, eu cred că este poezie textul de mai sus.

Imaginea timpului din prima strofă, copacii asemeni animalelor împietrite, omul în așteptare, aidoma unui sfinx uitat pe noptieră, moartea care simte nevoia de a fi mai mereu în centrul atenției - cred că sunt suficiente motivele pentru care textul de mai sus poate fi numit poezie. una reușită.

Citit cu interes,
Eugen.

sugerez această “coafură” :

în unele nopţi mă învelesc
cu scrisori netrimise
şi promit că de mâine mă las
că nu mă mai gândesc

cum am făcut cu fiecare om
pe care l-am pierdut
cum l-am folosit
momeală
pentru pescuit dumnezei
şi apoi am ţipat la el dintr-o burtă de peşte
haide
salvează-ne de ce nu am fost
vreodată
...poate găseşti ceva şi în locul lui “salvează-ne de ce nu am fost vreodată”
cu amiciţie,i.p.v.

corect alma am corectat, satisfăcută?:) cu ... yester

Sesizez abia azi acest text. Sunt de acord că ne pierdem timpul, pentru că eu, în calitate de critic, n-am văzut autor care să admită, altfel decât de formă (dar şi asta, numai la rigoare), reproşurile, cât ar fi ele de îndreptăţite. Recunosc că nici mie, în calitate de autor comentat defavorabil, nu-mi prea convine critica. Dar trebuie să existe întotdeauna o măsură în toate.
Eu nu ştiu ce specialist în tehnica traducerii sunteţi dvs. Ştiu, însă, că, la noi, au apărut în ultimii 20 de ani cam mulţi specialişti în diverse domenii. Mă rog...Să admitem. Deşi orice carte se publică, astăzi, şi în alte ţări, la fel de uşor ca în România.
Problema e că dvs. confirmaţi, prin apelul la dicţionare, justeţea reproşului meu că, în traducere, utilizaţi o franceză de dicţionar. Şi mai şi mistificaţi: credeţi că eu nu observ că sensul indicat al lui "pénétrer" este "P. ext."? Am şi eu în casă un bun Larousse, din 1940. Dar să nu ne legăm de detalii. Problema nu e asta, iar eu nu mi-am arogat nicio clipă calitatea de specialist în traducere, şi nici pe cea de traducător. Dar priviţi halul în care aţi tradus, bunăoară, "O, rămâi..."! Dvs. nu aveţi, ca traducător, ceea ce Maiorescu numea "tact limbistic". Şi nu-l simţiţi deloc pe Eminescu în română, spre a-l putea face sesizabil şi în franceză. Eu ştiu atât: când îl citesc pe Lamartine în franceză, totul mi se pare în regulă; dar când îl citesc pe Eminescu în traducerea dvs., lucrurile nu mai sunt deloc comme il faut. Orice cod cultural aţi invoca!
Felul în care traduceţi dvs. îmi aminteşte de un comentator român de fotbal, care a aflat de undeva sensul cuvântului "maliţios", dar nu cunoaşte uzul. Şi atunci el spune, la fiecare fault, că jucătorul Cutare atacă maliţios!
De ce nu vă ocupaţi de altceva, care vi s-ar potrivi mai bine: să traduceţi din franceză în română. Şi să-i lăsaţi pe vorbitorii nativi de franceză, care cunosc şi româna, să-l traducă pe Eminescu!

Marga, iti multumesc pentru semn. Cele trei versuri sunt o pauza pentru respiratie si au rostul lor in economia textului, sunt un fel de broderie, daca vrei. Cu sau fara bec economic. Despre despielitare, numai de bine. :)

Nu stiu! Nultumesc de-ntrebare. Dar, da-mi voie sa-ti urez, inca o data, Sarbatori Fericite!

...Personal, găsesc acest discurs agreabil, or poate chiar mai mult. Consider că este foarte greu să scrii o poezie fără culoare, dezbrăcată, în mare parte, de caracterul metaforic/alegoric, şi, totuşi, să reuşeşti să pui cititorul în faţa unui univers elastic, care să incite prin ascunderea unui sens in-evident în... evidenţă. Nu ştiu dacă sunt tocmai coerent, dar mă rog.

...Nu văd ce ar fi rău în naraţiunea unui text poetic. Caracterul autobiografic se relevă cel mai bine prin naraţiune, iar prozaismul, atâta vreme cât este asumat, şi folosit întocmai ca un instrumetn liric, face minuni.

...De aceea, repet, consider că acest text este unul bun, cu unele comparaţii reuşite, asumat, care nu poetizează, care împrăştie lehamite existenţială, acea lehamite care se transformă, de multe ori, în potenţă poetică sui-generis.

...I-as reproşa autorului unele sintagme care nu slujesc nici unei trăsături pomenită în acest com: "aerul tare al înălţimilor/nefericire infinită/să numeri minutele".

Remarc: "ar trebui să mă împrietenesc cu un poet
m-ar putea trezi în toiul nopții la realitate
cu cîte o idee nouă despre nefericire" - da, poate că cei mai mulţi dintre noi ar trebui să începem marea împăcare cu lumea prin noi înşine.

Felicitări!

Alina, onorat! Site-ul ți l-am lăsat pe mess, ca să nu facem reclamă.

mie mi se pare finalul remarcabil, iti ramine in memorie

Aștept să pun piesă lângă piesă, ca într-un puzzle, și să văd întregul, de care, mă voi bucura!

D-le Barb, chiar n-aveţi de ce să vă cereţi scuze. N-am insinuat nimic, pur şi simplu mi-am amintit de-un fragment din acea cartea (e o nuveluşă metaforico-ironico-fantastică, inteligent scrisă, din colecţia "cartea de pe noptieră").