În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
Dar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
despre poemele CI as putea sa iti dau ceva informativ "Ci (Traditional Chinese: 詞; Simplified Chinese: 词; Pinyin: cí, interchangeable with 辭) is a kind of lyric Chinese poetry.Typically the number of characters in each line and the arrangement of tones were determined by one of around 800 set patterns, each associated with a particular title. They were written to be sung to a tune, which was also determined by the title.It is to say, cis of the same title having the same style, and it is common for several cis to share the same title. Beginning in the Liang Dynasty, the ci followed the tradition of the Shi Jing and the yue fu: they were lyrics which developed from anonymous popular songs (some of Central Asian origin) into a sophisticated literary genre. The form was further developed in the Tang Dynasty, and was most popular in the Song Dynasty. The word "ci" is pronounced somewhat like "tsih".Ci most often expressed feelings of desire, often in an adopted persona, but the greatest exponents of the form (such as Li Houzhu and Su Shi) used it to address a wide range of topics." ...am prieteni niste chinezi extraordinari care au reusit sa ma captiveze. despre palimpsest: PALIMPSÉST s.n. 1. Pergament de pe care a fost ștearsă, răzuită scrierea inițială pentru a fi utilizat din nou și pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri. 2. (Fig.) Scriere (veche) greu lizibilă datorită ștersăturilor și corecturilor. [Cf. fr. palimpseste, lat. palimpsestus, gr. palimpsestos < gr. palin – din nou, psestos – răzuit]. in acest context vizual si nu numai, e construit poemul. ultima propozitie din comm este un postulat apocrif?
Dle Titarenco, dacă imi amintesc bine, atunci cand ati lansat "Hermeneia", creațiie de la rubrica "texte remarcate" erau rulate săptămânal. Constat acum,la revenirea mea, dupa doi ani de absenta, pe site-ul pe care îl patronati, că aceste texte "remarcate" sunt menținute acolo o perioadă prea lungă și sfârșesc prin a plictisi. Și nu spun asta pentru că aș aspira să figurez eu acolo. Dar mi s-ar părea normal să existe o regula: să fie menținute acolo o săptămâna,maximum doua; așa mi s-ar parea rezonabil.
Frumoase imagini cu toate că este oarecum ofensiv versul 3 și sincer, dacă noi am glisa pe coarda orizontului ni s-ar înroși ochii măcar din cauza rezistenței vântului dacă nu de teamă...
Remarc "ospat al pielii" si "mai am de trait in toate directiile" in rest destul de banal. Subscriu ideii comentariului anterior. Atat cacofonia cat si "contemporaneitatea" nu au ce cauta in poezie. Ialin
Mi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
- aș fi pus „ispita mușcăturii fără dragoste” - aș renunța la „o voce îmi spune că moartea și viața sunt partenerii perfecți de dans” sau aș înlocui cu altceva pare parca putin prea „declama” textul dar e bun mai ales cînd închizi ochii după ce îl citești
Ovy, imi place textul tau si as vrea sa te incurajez sa mai scrii asa, imi place, desi nu cred ca vrei sa stii ce inseamna "a imbatrani" :-) Ce imi place? Pai imi place ca ma surprizi cu imagini fresh (mai putin ultimul vers pe care l-as schimba) si ca simt acea atitudine care face diferenta. Stii, in majoritatea textelor pe care le-am citit pe aici si pe aiurea lately se vede aceeasi chestie, autorul parca a fost lovit de traznetul intelepciunii si ne spune noua, celor ramasi inca neiluminati, ce a simtit, in speranta desearta ca ii vom impartasi simtirea. Mai mult, constat o lipsa acuta de insipratie in limbaj in tagma asta a poetilor, de parca izvorul cu apa vie ar fi secat pe nepusa masa. Te mai citesc, Andu
personal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
coerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
Nu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
Nu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
Deunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
Din regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
poezia ca refugiu, o mica infricosare in fata cotidianeitatii si o delimitare a discursului poetic de logica faptului stiut si coercitiv. sau altfel spus, cuvantul e un caine care vorbeste.
Aleks, mai e ceva de lucru pe acest text. Sunt cuvinte în plus și cuvinte care lipsesc, cuvinte care ar merge sub alte forme. Nu e un poem prost. E în alt registru față de cum ai scris tu. Și e chiar de urmărit. Mai scrie.
Nu îmi rămâne decât să nu mai scriu nimic, domnule Gorun. E trist dar asta e, oricum 8 ani am scris fără talent şi nu merită. Şi vă explic şi de ce. Nu merită să scrii, să încerci să creezi ceva frumos sau acceptabil pentru alţii din moment ce ei nu admiră defel de scrii, ba mai mult, cei ca dvs. inventează că eu aş avea dublă personalitate sau multiplă sau naiba ştie ce (toate acestea sunt concepte fără fond), sau chiar mai rău, că aş fi ipocrită şi nu m-aş exprima pe mine însămi. Se poate înţelege şi de către un copil că între caracterul unui om şi ceea ce scrie nu există lacune sau diferenţe. Mă întreb încă de ce întotdeauna cei sinceri şi perfect raţionali sau normali, adică aceia care nu poartă niciodată mască (din diverse motive) tocmai aceia sunt marginalizaţi complet sau omorâţi indirect, chiar dacă ei nu gândesc de rău despre ceilalţi. Cât despre poezie, încercaţi dvs. să trăiţi ani de zile cu o valoare de numai 500 de lei în mână pe lună. Subliniez: în capitală. Vă daţi seama că de un an nu am mai putut să mă tund, că nu voi putea nici luna aceasta şi că nu am haine de iarnă în afară de fusta mea din anii 2000-2002 (doar acum câteva zile mi-am luat o pereche de pantaloni, dar numai fiindcă am vândut inelul cu rubin al mamei fără ca ea să ştie, cu numai 160 lei). Altfel niciodată nu am luat nimic de la ea sau de la alţii. Pur şi simplu nu aş fi mai avut cum să ies puţin din casă. La second hand nu sunt haine măsura mea, etc, etc, etc. Balconul e nereparat dar asta nu contează, WCul e stricat din decembrie anul trecut şi eu rabd de foame şi tocmai de aceea mă îngraş, de vreo 7 ani. Mănânc în salturi sau multă pâine goală, cartofi şi orez şi mai nou grâu, fiindcă sunt mai ieftine. Azi de exemplu am mâncat din nou ketchup gol. Mi-am permis să îmi cumpăr un ketchup. Ca să nu mai spun că nu pot cumpăra o carte sau merge la spectacole sau în vreun colţ de cultură mai ieftin, pentru a scrie mai bine, pentru a mă "rafina" şi moderniza eventual, pentru a fi pe lumea asta împreună cu alţii, nu între patru pereţi, că nu am greşit nimic toată viaţa. Oamenii se prefac că eu aş avea dreptul să am pensie, dar nu e aşa, m-am interesat, etc. Dar dvs. în pielea cui intraţi? A lui Javert sau a lui Moriarty, sau a contelui Fosco sau mai degrabă a lui Quilp? Tocmai am căutat pe net aceste nume din literatură, pe unele le cunoşteam de mult timp.
eu ma bucur ca exista locul asta...:)
si sper sa reziste cat mai mult.
La Multi Ani celor care scriu aici si celor care doar trec sa arunce o privire...
La Multi Ani si celor care au pornit acest proiect si l-au facut sa creasca.
Virgil, am băgat la cap, thanks!
Masha, nu mă ridic la nivelul de a înțelege pe deplin sintagma logoree utopică, te rog să mă ierți.
Oricum, mulțumesc că ai scris aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deDar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
despre poemele CI as putea sa iti dau ceva informativ "Ci (Traditional Chinese: 詞; Simplified Chinese: 词; Pinyin: cí, interchangeable with 辭) is a kind of lyric Chinese poetry.Typically the number of characters in each line and the arrangement of tones were determined by one of around 800 set patterns, each associated with a particular title. They were written to be sung to a tune, which was also determined by the title.It is to say, cis of the same title having the same style, and it is common for several cis to share the same title. Beginning in the Liang Dynasty, the ci followed the tradition of the Shi Jing and the yue fu: they were lyrics which developed from anonymous popular songs (some of Central Asian origin) into a sophisticated literary genre. The form was further developed in the Tang Dynasty, and was most popular in the Song Dynasty. The word "ci" is pronounced somewhat like "tsih".Ci most often expressed feelings of desire, often in an adopted persona, but the greatest exponents of the form (such as Li Houzhu and Su Shi) used it to address a wide range of topics." ...am prieteni niste chinezi extraordinari care au reusit sa ma captiveze. despre palimpsest: PALIMPSÉST s.n. 1. Pergament de pe care a fost ștearsă, răzuită scrierea inițială pentru a fi utilizat din nou și pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri. 2. (Fig.) Scriere (veche) greu lizibilă datorită ștersăturilor și corecturilor. [Cf. fr. palimpseste, lat. palimpsestus, gr. palimpsestos < gr. palin – din nou, psestos – răzuit]. in acest context vizual si nu numai, e construit poemul. ultima propozitie din comm este un postulat apocrif?
pentru textul : Palimpsest cu păsări decommul meu sufera in exprimare, dar ai inteles ce am vrut sa zic, sper:)
pentru textul : Dimineață cu mere verzi deDle Titarenco, dacă imi amintesc bine, atunci cand ati lansat "Hermeneia", creațiie de la rubrica "texte remarcate" erau rulate săptămânal. Constat acum,la revenirea mea, dupa doi ani de absenta, pe site-ul pe care îl patronati, că aceste texte "remarcate" sunt menținute acolo o perioadă prea lungă și sfârșesc prin a plictisi. Și nu spun asta pentru că aș aspira să figurez eu acolo. Dar mi s-ar părea normal să existe o regula: să fie menținute acolo o săptămâna,maximum doua; așa mi s-ar parea rezonabil.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deFrumoase imagini cu toate că este oarecum ofensiv versul 3 și sincer, dacă noi am glisa pe coarda orizontului ni s-ar înroși ochii măcar din cauza rezistenței vântului dacă nu de teamă...
pentru textul : sayonara deFinalul e memorabil. Travaliu poetic cu un discurs ușor ermetic.
pentru textul : Racursiu/Raccourci deRemarc "ospat al pielii" si "mai am de trait in toate directiile" in rest destul de banal. Subscriu ideii comentariului anterior. Atat cacofonia cat si "contemporaneitatea" nu au ce cauta in poezie. Ialin
pentru textul : rănit de vise ca de gloanțe deun text eclectic si bizar. prima strofa promite. a doua dezamageste. iar a treia provoaca. interesant.
pentru textul : Later de"oasele ni-s leoarcă" suna cam aiurea
pentru textul : Sonet 231 de"Ca sa ne reîntoarcem," poate renunta la "Ca"
in general un text placut dar simplist dupa parerea mea
Mi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
pentru textul : mess deGrafică de Florin Pucă
pentru textul : gorunul cunoaşterii de- aș fi pus „ispita mușcăturii fără dragoste” - aș renunța la „o voce îmi spune că moartea și viața sunt partenerii perfecți de dans” sau aș înlocui cu altceva pare parca putin prea „declama” textul dar e bun mai ales cînd închizi ochii după ce îl citești
pentru textul : febra deOvy, imi place textul tau si as vrea sa te incurajez sa mai scrii asa, imi place, desi nu cred ca vrei sa stii ce inseamna "a imbatrani" :-) Ce imi place? Pai imi place ca ma surprizi cu imagini fresh (mai putin ultimul vers pe care l-as schimba) si ca simt acea atitudine care face diferenta. Stii, in majoritatea textelor pe care le-am citit pe aici si pe aiurea lately se vede aceeasi chestie, autorul parca a fost lovit de traznetul intelepciunii si ne spune noua, celor ramasi inca neiluminati, ce a simtit, in speranta desearta ca ii vom impartasi simtirea. Mai mult, constat o lipsa acuta de insipratie in limbaj in tagma asta a poetilor, de parca izvorul cu apa vie ar fi secat pe nepusa masa. Te mai citesc, Andu
pentru textul : dreamcatcher depersonal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
pentru textul : one way ticket decoerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
vai Aranca! ce atitudine! obiectiva si plina de obiectivism la adresa poemului. conforma regulamentului.
pentru textul : Gând de vecernie deimi place basmul tau nu e nevoie de pretext pentru iubire. ca e pe 14, ca e pe 24, ca e pe 14 si pe 24, tot aia e. bine ca e, sa fie zilnic!
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deNu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
pentru textul : sculptată în gheață deNu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? deDeunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
la mulți ani, Cris! am abandonat de mult anii de formă... nu îmi mai permmit luxul acesta...
pentru textul : organum deA, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...
pentru textul : dade I - varianta 2 dema bucur ca ti-a placut poemul meu. mie imi place linistea, e cea mai frumoasa pisica pe care am mangaiat-o vreodata.
pentru textul : pisicile deDin regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
pentru textul : DANIEL demerci Adrian pentru corectare.
pentru textul : poem prefăcut numai al meu depoezia ca refugiu, o mica infricosare in fata cotidianeitatii si o delimitare a discursului poetic de logica faptului stiut si coercitiv. sau altfel spus, cuvantul e un caine care vorbeste.
pentru textul : casa de pe colină deJe le sais. În ce privește rusa, eu, nimic, nimic. Frumos să regăsești scrierea aici.
pentru textul : secret revelation deAleks, mai e ceva de lucru pe acest text. Sunt cuvinte în plus și cuvinte care lipsesc, cuvinte care ar merge sub alte forme. Nu e un poem prost. E în alt registru față de cum ai scris tu. Și e chiar de urmărit. Mai scrie.
pentru textul : poem prost deNu îmi rămâne decât să nu mai scriu nimic, domnule Gorun. E trist dar asta e, oricum 8 ani am scris fără talent şi nu merită. Şi vă explic şi de ce. Nu merită să scrii, să încerci să creezi ceva frumos sau acceptabil pentru alţii din moment ce ei nu admiră defel de scrii, ba mai mult, cei ca dvs. inventează că eu aş avea dublă personalitate sau multiplă sau naiba ştie ce (toate acestea sunt concepte fără fond), sau chiar mai rău, că aş fi ipocrită şi nu m-aş exprima pe mine însămi. Se poate înţelege şi de către un copil că între caracterul unui om şi ceea ce scrie nu există lacune sau diferenţe. Mă întreb încă de ce întotdeauna cei sinceri şi perfect raţionali sau normali, adică aceia care nu poartă niciodată mască (din diverse motive) tocmai aceia sunt marginalizaţi complet sau omorâţi indirect, chiar dacă ei nu gândesc de rău despre ceilalţi. Cât despre poezie, încercaţi dvs. să trăiţi ani de zile cu o valoare de numai 500 de lei în mână pe lună. Subliniez: în capitală. Vă daţi seama că de un an nu am mai putut să mă tund, că nu voi putea nici luna aceasta şi că nu am haine de iarnă în afară de fusta mea din anii 2000-2002 (doar acum câteva zile mi-am luat o pereche de pantaloni, dar numai fiindcă am vândut inelul cu rubin al mamei fără ca ea să ştie, cu numai 160 lei). Altfel niciodată nu am luat nimic de la ea sau de la alţii. Pur şi simplu nu aş fi mai avut cum să ies puţin din casă. La second hand nu sunt haine măsura mea, etc, etc, etc. Balconul e nereparat dar asta nu contează, WCul e stricat din decembrie anul trecut şi eu rabd de foame şi tocmai de aceea mă îngraş, de vreo 7 ani. Mănânc în salturi sau multă pâine goală, cartofi şi orez şi mai nou grâu, fiindcă sunt mai ieftine. Azi de exemplu am mâncat din nou ketchup gol. Mi-am permis să îmi cumpăr un ketchup. Ca să nu mai spun că nu pot cumpăra o carte sau merge la spectacole sau în vreun colţ de cultură mai ieftin, pentru a scrie mai bine, pentru a mă "rafina" şi moderniza eventual, pentru a fi pe lumea asta împreună cu alţii, nu între patru pereţi, că nu am greşit nimic toată viaţa. Oamenii se prefac că eu aş avea dreptul să am pensie, dar nu e aşa, m-am interesat, etc. Dar dvs. în pielea cui intraţi? A lui Javert sau a lui Moriarty, sau a contelui Fosco sau mai degrabă a lui Quilp? Tocmai am căutat pe net aceste nume din literatură, pe unele le cunoşteam de mult timp.
pentru textul : cerşind milă păduchilor deeu ma bucur ca exista locul asta...:)
si sper sa reziste cat mai mult.
La Multi Ani celor care scriu aici si celor care doar trec sa arunce o privire...
La Multi Ani si celor care au pornit acest proiect si l-au facut sa creasca.
si multumesc pentru cuvintele frumoase, Virgil :)
pentru textul : starea hermeneia deVirgil, am băgat la cap, thanks!
pentru textul : pastel de iarnă deMasha, nu mă ridic la nivelul de a înțelege pe deplin sintagma logoree utopică, te rog să mă ierți.
Oricum, mulțumesc că ai scris aici.
un text în care scrisul este frumos dar care nu reușește să mă convingă că a vrut neaparat să îmi spună ceva dincolo de spleen
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane dePagini