De ce nu te-ai oprit la "voi crede ca e din nou/ primavara" si eventual sa pui un semn de intrebare pentru a sugera incertitudinea. Acel "sau nu" mie mi se pare apoetic. In schimb este deosebita imaginea "brusc campurile arse/ vor inflori". Printr-o anumita tandrete, poemul este placut la lectura. E genul de poezie care se adreseaza unui public mai larg. Violeta
carevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala. Ia sa vedem asadar, stimabile, daca la vara treci matale balacaoreatu...Ashaa...
Sa conjugam impreuna verbul a cere..pen ca vad ca place mult mintii luminate care sunteti sa dati lectii altora..deci, sa incepem...
eu cer
tu ceri
el, ea cere
noi cerem
voi cere-ti ....nuuuuu, gresit, musiu Nicholas, gresit!
voi cereti
ei, ele cer
Vezi?
Acu scrie-mi matale la tabla propozitia: orice veti vrea vi se va da
orice ve-ti ? ve-ti? dom le?
Loaza mica ce-mi esti! Ia da Biblia incoace! Ti o dau inapoi cand vei cita corect din ea. Pan atunci, sa stii de la mine ce iaște obsesia matale cu cele sfinte: Moft, mon cher! Moft si fitze de filfizon!
Si, nainte de-a deschide gura, trimite l pe tac tu maine la mine, la birou. Am ceva ca sa i spui despre ce-o sa faca fiu-su toata vara! Parol!
Adrian, da, prima variantă este cea care dă suflu atmosferei poetice. În prima variantă textul e viu. Adevărat şi ce se spune despre Eminescu. Dinamica discursului poetic, aşezarea scrisului în pagină, gândit şi răzgândit, formularea frazelor în poem şi tehnica exagerată pe text, dacă nu vin din suflu viu, vor duce spre pierzanie mesajul poetic. Cred cu tărie că factorul principal, esenţial, acel sine qua non al poeziei este şi va rămâne spiritul revelator, acel dat al poetului. Transa poetului înseamnă orbirea lui pe o perioadă nedeterminată, înseamnă actul său creator care atinge cota cea mai înaltă - valoarea sa poetică, atunci când se termină o piesă de teatru, când sala se ridică în picioare, evident, aplaudă, iar actorul, ieşit din transă, îşi aduce copilul pe lume.
Nu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
... remarc versurile interesante: sub licărul slab al cuvintelor- panica albă a paginii și: noaptea urcă în voce însă aici chiar am dubii... cu toate acestea poemul nu vă este reprezentativ, și știu ce spun! atent, paul nu îmi permit să va dau sugestii, știu că nu sunt necesare!
Mi-au plăcut, în mod deosebit, versurile "fierul rece al platoşei/îl sugruma ca un graal/în care fluturii morţii/răbufneau ca un vin tânăr/dând peste mal/urcând în adâncul cerurilor/ce nu mai erau". O mică sugestie aici, îmi permit, aş reformula "răbufneau un vin tânăr", dar nu neapărat, doar pentru a nu se repeta prepoziţia.
Finalul mi se pare într-o notă care deschide o fereastră - prin care poemul continuă în altă dimensiune.
mulţumesc pentru comentarii.
Nicodem, te rog să-mi dai voie să nu te cred. vt cine e vlad turburea sau Virgil Titarenco? glumesc fireşte, mulţumesc domnule!
Kalipeto,
am văzut şi eu dar cu siguranţă colega noastră nu asta a vrut să spună.
aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
In primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
Dorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
Paul, îţi mulţumesc. Te simt mereu aproape prin ninsori şi prin neguri :)
Mărturisesc că şi eu m-am gândit la această asemănare, fraţii ca două faruri, nedespărţiţi şi luminând împreună ( îmi amintisem şi de versurile din Hora Unirii: ,,Amândoi suntem de-o mamă,/De-o făptură şi de-o seamă,/Ca doi brazi într-o tulpină,/
Ca doi ochi într-o lumină.//Amândoi avem un nume,/Amândoi o soartă-n lume./Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,/În noi doi un suflet bate!" ...că tot se apropie sărbătoarea :) )
Eu am încercat o decupare a unui peisaj simplu din realitatea înconjurătoare, o focalizare pe comparaţia sau metafora creată spontan de o mână nevăzută. Scopul e de a bucura şi de a provoca la reflecţii, de a găsi interpretări care să umple sufletul.
Îţi mulţumesc pentru constanţa cu care îmi oferi feedback. Contează enorm.
o poezie banalizate de expresii uzitate, sabii in ochi, sfisieri de umbre in care autorul arunca cu cuvinte care dau bine la ureche. Nesiguranta este cu atat mai mare cu cat imaginea ochilor se repeta, la ce bun ma intreb sa accentuezi, ba sunt sabii in ochi, ba sunt ochi strapunsi de aschii de sare. Parataxarea a devenit un element ultrafolosit in versificatie, iti dai seama, dimineati de zirconiu cat de bine suna, cat de profund. Din pacate se cam confunda postmodernismul cu juxtapunerile poetice, si in acest text se vede si mai evident prin ruperea de ritm si idee, de la banal la complex si invers, autorul nu-si gaseste locul, identitatea in cadrul propriului text. Cam asa vad eu ca poet textul asta al tau, ti-am facut si comentarii pozitive, dar in general iti cauzi cuvintele si vrei sa impresionezi prin cuvinte atent cautate. Nu tine, poate doar pe internet. Poate ca o critica mai dura te mai trezeste la realitate. Apropo, si cauta si tu unele expresii pe google s avezi de cate ori au fost folosite si de cine, vei descoperi cat de original esti.
multam de citire in primul rand. cat despre greseli, am corectat cele indicate, si inca vreo 2-3 pana mi-am dat seama ca imi e aproape imposibil sa ma citesc eu pe mine pentru a 3-a oara cred. :) fiecare cu nebuniile lui.
textul e citit, com este. pana la urma, oameni suntem; exageram defectele si calitatile noastre. e mai bine asa, sa privim totul din afara, cu ochiul spre palestre, surazand ca budha si tacuti ca seneca. esential omului e capacitatea acestuia de a si rezolva pb, de a converti raul in bine. asadar, sa dam de pamant cu ac gheonoaie literara ( plagiatul adica). eu zic virgula, ca experiment, sa ne plagiem intre noi. si, f bun dpv poetic, sa furam de la clasici. ca si clasicii s au imprumutat intre ei. si filosofii. sunt cazuri celebre. sa ne poticnim noi, niste invatacei? ca ce e, pana la urma, - si o spun fara a aduce cuiva prejudicii- un cont si jubilatia de a comenta? dar, mai mult, ce e un cont si jubilatia de a comenta, cand vine vorba de un membru f f cunoscut si iubit de popor. unii unii, carcotasi, murmura in barbile lor apocaliptice blesteme si arunca fulgere cu ochii lor inveninati! si apoi, se uita adesea ca virgula cand vine vb de o comunitate, fratii mei, vietuind si supravietuind intr o paradigma (sic!) aici binele si raul, adevarul si minciuna ...noi hotaram care este. iata un aspect care tb revelat si acceptat, frati si surori intr ale plagiatului, da! si apoi, colegii mei, cine suntem noi sa ne ridicam ochii in sus....si sa vociferam? democratic s a ales, democratic sa moară! este normal, nu toti inteleg asta. si eu imi cer scuze fata de voi toti care nu intelegeti asta. dar, zic dar, macar sa serveasca intereselor literaturii ai marelui secret al aetelor liberale. ajuns in ac punct culminant, reclam si ma inchin: bodabil suntem fiecare dintre noi! sus bibadol ! amin
n-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
Luand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
Am retinut cateva imagini interesante din acest poem, mulajul acela care "nu se mai potriveste" inimii, apoi farul oarecum bicefal care striga catre un inceput pierdut in negura timpurilor. Am si cateva observatii: "mi-am scobit in stanca un loc" e prea lucrativ, e greu sa-ti "scobesti" un loc in stanca, cred ca "mi-am gasit in stanca un loc" ar fi mai potrivit, apoi finalul primei parti cu impletitul fiarelor e cam de "story-teller" si nu se potriveste cu tonul poemului, parca imi aminteste de ghilgames un pic dar nu cred ca ar fi trebuit "si a murit enghidu, prietenul care ucise cu mine lei". Apoi scrierea aceasta araba, e drept, da un estetic aparte scrierii, e vizuala. Nu cred ca pe aici e cineva care cunoaste aceasta limba, in afara ta Katya, se pare. Ai avut prieteni arabi prin facultate? Dadeau kent dadeau valuta? :-) Bobadil.
Mă bucură mult intervențiile voastre, Adrian și Cristina. Iată în câte moduri putem privi o imagine! Atâtea detalii pe care ne putem focaliza!
Și cred că s-ar mai putea scrie zeci de poeme privind-o...
Mai încearcă cineva? :)
Mi-a plăcut, Adrian, că ai subliniat culorile (de fapt nonculorile) fiindcă au un mesaj bine conturat.
Cristina, mulțumesc de sugestie. Asta a fost intenția mea, de a sublinia moartea. Sunt interesante variantele, tocmai pentru că au o altă nuanță. E bine să văd și un alt punct de vedere.
lucian - multumesc de apreciere! am scris si poezie religioasa, imi place sa scriu poezie religioasa, iar in saptamana aceasta sufletul meu a cautat aceea impacare cu sine...
mă bucură această schimbare, cred că este foarte bine gândită această re-structurare, îmi place atitudinea faţă de cuplul autor-text, cred că este o formulă atractivă.
nu pot să spun decât că mi-a plăcut cum ai pus problema şi modul ei de abordare şi că abia aştept, dragă redacţie, să demarăm pe un teren literar nou!
eu una vă mulţumesc pentru preocuparea vis-a-vis de autor!
cred că s-ar potrivi mai bine "împrăștiate pe jos" fiindcă "răspîndite" duce cu gîndul la rolul reproducerii. sau poate chiar asta ai și vrut să se subînțeleagă, dacă faci referințe și la animale în continuare. interesant racordajul "optativ/durere". răzbunarea conturează o anume stare însă nu văd rostul ei. anterior, reproșurile erau îndreptate înspre sine.
iar dacă ai fi avut minima curiozitate ai fi găsit chiar pe internet următoarele:
"Poezia lui Bacovia a fost socotită în chip curios lipsită de orice artificiu poetic, ca o poezie simplă, fără meșteșug. Și tocmai artificiul te izbește și-i formează în definitiv valoarea. De altfel, luat în total, ea este o transplantare, până la pastișă, a simbolismului francez..." (George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, 1985, pag. 627)
se pare că era mai informat g. călinescu de cum a fost socotită poezia bacoviană:) cel puțin decât tine!
Asa un text bun n-am mai citit de multa vreme. As da toate penitele din lume, pentru ca din mainile sale sa creasca stilouri, nu perfuzii. Te invit in seara aceasta la www.radiolynx.ro, incepand cu ora 22 ora Romaniei, pentru a-l lectura in direct la o emisiune de poezie. Excelent, felicitari!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De ce nu te-ai oprit la "voi crede ca e din nou/ primavara" si eventual sa pui un semn de intrebare pentru a sugera incertitudinea. Acel "sau nu" mie mi se pare apoetic. In schimb este deosebita imaginea "brusc campurile arse/ vor inflori". Printr-o anumita tandrete, poemul este placut la lectura. E genul de poezie care se adreseaza unui public mai larg. Violeta
pentru textul : Atunci când voi crede decarevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala. Ia sa vedem asadar, stimabile, daca la vara treci matale balacaoreatu...Ashaa...
Sa conjugam impreuna verbul a cere..pen ca vad ca place mult mintii luminate care sunteti sa dati lectii altora..deci, sa incepem...
eu cer
tu ceri
el, ea cere
noi cerem
voi cere-ti ....nuuuuu, gresit, musiu Nicholas, gresit!
voi cereti
ei, ele cer
Vezi?
Acu scrie-mi matale la tabla propozitia: orice veti vrea vi se va da
orice ve-ti ? ve-ti? dom le?
Loaza mica ce-mi esti! Ia da Biblia incoace! Ti o dau inapoi cand vei cita corect din ea. Pan atunci, sa stii de la mine ce iaște obsesia matale cu cele sfinte: Moft, mon cher! Moft si fitze de filfizon!
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deSi, nainte de-a deschide gura, trimite l pe tac tu maine la mine, la birou. Am ceva ca sa i spui despre ce-o sa faca fiu-su toata vara! Parol!
Adrian, da, prima variantă este cea care dă suflu atmosferei poetice. În prima variantă textul e viu. Adevărat şi ce se spune despre Eminescu. Dinamica discursului poetic, aşezarea scrisului în pagină, gândit şi răzgândit, formularea frazelor în poem şi tehnica exagerată pe text, dacă nu vin din suflu viu, vor duce spre pierzanie mesajul poetic. Cred cu tărie că factorul principal, esenţial, acel sine qua non al poeziei este şi va rămâne spiritul revelator, acel dat al poetului. Transa poetului înseamnă orbirea lui pe o perioadă nedeterminată, înseamnă actul său creator care atinge cota cea mai înaltă - valoarea sa poetică, atunci când se termină o piesă de teatru, când sala se ridică în picioare, evident, aplaudă, iar actorul, ieşit din transă, îşi aduce copilul pe lume.
pentru textul : p.s deNu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
pentru textul : Ghiocelul și vântul de... remarc versurile interesante: sub licărul slab al cuvintelor- panica albă a paginii și: noaptea urcă în voce însă aici chiar am dubii... cu toate acestea poemul nu vă este reprezentativ, și știu ce spun! atent, paul nu îmi permit să va dau sugestii, știu că nu sunt necesare!
pentru textul : Panica albă a paginii deMi-au plăcut, în mod deosebit, versurile "fierul rece al platoşei/îl sugruma ca un graal/în care fluturii morţii/răbufneau ca un vin tânăr/dând peste mal/urcând în adâncul cerurilor/ce nu mai erau". O mică sugestie aici, îmi permit, aş reformula "răbufneau un vin tânăr", dar nu neapărat, doar pentru a nu se repeta prepoziţia.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ deFinalul mi se pare într-o notă care deschide o fereastră - prin care poemul continuă în altă dimensiune.
Pen' că e ziua ta, sper să mi se ierte acest off topic: la mulţi ani sănătoşi!
pentru textul : sprijinit în baston demulţumesc pentru comentarii.
pentru textul : îngeri şi marmeladă deNicodem, te rog să-mi dai voie să nu te cred. vt cine e vlad turburea sau Virgil Titarenco? glumesc fireşte, mulţumesc domnule!
Kalipeto,
am văzut şi eu dar cu siguranţă colega noastră nu asta a vrut să spună.
aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
pentru textul : de parcă cineva m-ar iubi deIn primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti demi se pare un poem învechit, prăfuit, din alt secol. metrica nefericit aleasă. ultimul vers, banal. e timpul să faci un exerciţiu "outside the box".
pentru textul : Boală devăd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
pentru textul : helior deÎmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
pentru textul : Mulţimi deDorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
pentru textul : Iarna de dincolo de marginile orașului defraților, v-aruncară-ți mucegaiul pe pagina mea. v-ajunge! chiar vă rog! mutați-vă acum la hristosul nenăscut.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dePaul, îţi mulţumesc. Te simt mereu aproape prin ninsori şi prin neguri :)
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deMărturisesc că şi eu m-am gândit la această asemănare, fraţii ca două faruri, nedespărţiţi şi luminând împreună ( îmi amintisem şi de versurile din Hora Unirii: ,,Amândoi suntem de-o mamă,/De-o făptură şi de-o seamă,/Ca doi brazi într-o tulpină,/
Ca doi ochi într-o lumină.//Amândoi avem un nume,/Amândoi o soartă-n lume./Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,/În noi doi un suflet bate!" ...că tot se apropie sărbătoarea :) )
Eu am încercat o decupare a unui peisaj simplu din realitatea înconjurătoare, o focalizare pe comparaţia sau metafora creată spontan de o mână nevăzută. Scopul e de a bucura şi de a provoca la reflecţii, de a găsi interpretări care să umple sufletul.
Îţi mulţumesc pentru constanţa cu care îmi oferi feedback. Contează enorm.
o poezie banalizate de expresii uzitate, sabii in ochi, sfisieri de umbre in care autorul arunca cu cuvinte care dau bine la ureche. Nesiguranta este cu atat mai mare cu cat imaginea ochilor se repeta, la ce bun ma intreb sa accentuezi, ba sunt sabii in ochi, ba sunt ochi strapunsi de aschii de sare. Parataxarea a devenit un element ultrafolosit in versificatie, iti dai seama, dimineati de zirconiu cat de bine suna, cat de profund. Din pacate se cam confunda postmodernismul cu juxtapunerile poetice, si in acest text se vede si mai evident prin ruperea de ritm si idee, de la banal la complex si invers, autorul nu-si gaseste locul, identitatea in cadrul propriului text. Cam asa vad eu ca poet textul asta al tau, ti-am facut si comentarii pozitive, dar in general iti cauzi cuvintele si vrei sa impresionezi prin cuvinte atent cautate. Nu tine, poate doar pe internet. Poate ca o critica mai dura te mai trezeste la realitate. Apropo, si cauta si tu unele expresii pe google s avezi de cate ori au fost folosite si de cine, vei descoperi cat de original esti.
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ demultam de citire in primul rand. cat despre greseli, am corectat cele indicate, si inca vreo 2-3 pana mi-am dat seama ca imi e aproape imposibil sa ma citesc eu pe mine pentru a 3-a oara cred. :) fiecare cu nebuniile lui.
pentru textul : Ziua în care totul s-a sfârșit detextul e citit, com este. pana la urma, oameni suntem; exageram defectele si calitatile noastre. e mai bine asa, sa privim totul din afara, cu ochiul spre palestre, surazand ca budha si tacuti ca seneca. esential omului e capacitatea acestuia de a si rezolva pb, de a converti raul in bine. asadar, sa dam de pamant cu ac gheonoaie literara ( plagiatul adica). eu zic virgula, ca experiment, sa ne plagiem intre noi. si, f bun dpv poetic, sa furam de la clasici. ca si clasicii s au imprumutat intre ei. si filosofii. sunt cazuri celebre. sa ne poticnim noi, niste invatacei? ca ce e, pana la urma, - si o spun fara a aduce cuiva prejudicii- un cont si jubilatia de a comenta? dar, mai mult, ce e un cont si jubilatia de a comenta, cand vine vorba de un membru f f cunoscut si iubit de popor. unii unii, carcotasi, murmura in barbile lor apocaliptice blesteme si arunca fulgere cu ochii lor inveninati! si apoi, se uita adesea ca virgula cand vine vb de o comunitate, fratii mei, vietuind si supravietuind intr o paradigma (sic!) aici binele si raul, adevarul si minciuna ...noi hotaram care este. iata un aspect care tb revelat si acceptat, frati si surori intr ale plagiatului, da! si apoi, colegii mei, cine suntem noi sa ne ridicam ochii in sus....si sa vociferam? democratic s a ales, democratic sa moară! este normal, nu toti inteleg asta. si eu imi cer scuze fata de voi toti care nu intelegeti asta. dar, zic dar, macar sa serveasca intereselor literaturii ai marelui secret al aetelor liberale. ajuns in ac punct culminant, reclam si ma inchin: bodabil suntem fiecare dintre noi! sus bibadol ! amin
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com den-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
pentru textul : Höre Israel deLuand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deAm retinut cateva imagini interesante din acest poem, mulajul acela care "nu se mai potriveste" inimii, apoi farul oarecum bicefal care striga catre un inceput pierdut in negura timpurilor. Am si cateva observatii: "mi-am scobit in stanca un loc" e prea lucrativ, e greu sa-ti "scobesti" un loc in stanca, cred ca "mi-am gasit in stanca un loc" ar fi mai potrivit, apoi finalul primei parti cu impletitul fiarelor e cam de "story-teller" si nu se potriveste cu tonul poemului, parca imi aminteste de ghilgames un pic dar nu cred ca ar fi trebuit "si a murit enghidu, prietenul care ucise cu mine lei". Apoi scrierea aceasta araba, e drept, da un estetic aparte scrierii, e vizuala. Nu cred ca pe aici e cineva care cunoaste aceasta limba, in afara ta Katya, se pare. Ai avut prieteni arabi prin facultate? Dadeau kent dadeau valuta? :-) Bobadil.
pentru textul : المرأه في الحب deMă bucură mult intervențiile voastre, Adrian și Cristina. Iată în câte moduri putem privi o imagine! Atâtea detalii pe care ne putem focaliza!
Și cred că s-ar mai putea scrie zeci de poeme privind-o...
Mai încearcă cineva? :)
Mi-a plăcut, Adrian, că ai subliniat culorile (de fapt nonculorile) fiindcă au un mesaj bine conturat.
Cristina, mulțumesc de sugestie. Asta a fost intenția mea, de a sublinia moartea. Sunt interesante variantele, tocmai pentru că au o altă nuanță. E bine să văd și un alt punct de vedere.
pentru textul : Haiku-uri delucian - multumesc de apreciere! am scris si poezie religioasa, imi place sa scriu poezie religioasa, iar in saptamana aceasta sufletul meu a cautat aceea impacare cu sine...
pentru textul : mâna mea oarbă demă bucură această schimbare, cred că este foarte bine gândită această re-structurare, îmi place atitudinea faţă de cuplul autor-text, cred că este o formulă atractivă.
nu pot să spun decât că mi-a plăcut cum ai pus problema şi modul ei de abordare şi că abia aştept, dragă redacţie, să demarăm pe un teren literar nou!
eu una vă mulţumesc pentru preocuparea vis-a-vis de autor!
mult succes!
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a II a decred că s-ar potrivi mai bine "împrăștiate pe jos" fiindcă "răspîndite" duce cu gîndul la rolul reproducerii. sau poate chiar asta ai și vrut să se subînțeleagă, dacă faci referințe și la animale în continuare. interesant racordajul "optativ/durere". răzbunarea conturează o anume stare însă nu văd rostul ei. anterior, reproșurile erau îndreptate înspre sine.
pentru textul : dalet sau a patra teorie a incompatibilității deMultumiri pentru corecturi
pentru textul : Spatiul Timpului (I,II,III) de„acuzat de către...”
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deiar dacă ai fi avut minima curiozitate ai fi găsit chiar pe internet următoarele:
"Poezia lui Bacovia a fost socotită în chip curios lipsită de orice artificiu poetic, ca o poezie simplă, fără meșteșug. Și tocmai artificiul te izbește și-i formează în definitiv valoarea. De altfel, luat în total, ea este o transplantare, până la pastișă, a simbolismului francez..." (George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, 1985, pag. 627)
se pare că era mai informat g. călinescu de cum a fost socotită poezia bacoviană:) cel puțin decât tine!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deAsa un text bun n-am mai citit de multa vreme. As da toate penitele din lume, pentru ca din mainile sale sa creasca stilouri, nu perfuzii. Te invit in seara aceasta la www.radiolynx.ro, incepand cu ora 22 ora Romaniei, pentru a-l lectura in direct la o emisiune de poezie. Excelent, felicitari!
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră dePagini