Adrian, da, prima variantă este cea care dă suflu atmosferei poetice. În prima variantă textul e viu. Adevărat şi ce se spune despre Eminescu. Dinamica discursului poetic, aşezarea scrisului în pagină, gândit şi răzgândit, formularea frazelor în poem şi tehnica exagerată pe text, dacă nu vin din suflu viu, vor duce spre pierzanie mesajul poetic. Cred cu tărie că factorul principal, esenţial, acel sine qua non al poeziei este şi va rămâne spiritul revelator, acel dat al poetului. Transa poetului înseamnă orbirea lui pe o perioadă nedeterminată, înseamnă actul său creator care atinge cota cea mai înaltă - valoarea sa poetică, atunci când se termină o piesă de teatru, când sala se ridică în picioare, evident, aplaudă, iar actorul, ieşit din transă, îşi aduce copilul pe lume.

... remarc versurile interesante: sub licărul slab al cuvintelor- panica albă a paginii și: noaptea urcă în voce însă aici chiar am dubii... cu toate acestea poemul nu vă este reprezentativ, și știu ce spun! atent, paul nu îmi permit să va dau sugestii, știu că nu sunt necesare!

Pen' că e ziua ta, sper să mi se ierte acest off topic: la mulţi ani sănătoşi!

aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...

mi se pare un poem învechit, prăfuit, din alt secol. metrica nefericit aleasă. ultimul vers, banal. e timpul să faci un exerciţiu "outside the box".

Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.

Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.

Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.

O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:

"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.

Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)

fraților, v-aruncară-ți mucegaiul pe pagina mea. v-ajunge! chiar vă rog! mutați-vă acum la hristosul nenăscut.

o poezie banalizate de expresii uzitate, sabii in ochi, sfisieri de umbre in care autorul arunca cu cuvinte care dau bine la ureche. Nesiguranta este cu atat mai mare cu cat imaginea ochilor se repeta, la ce bun ma intreb sa accentuezi, ba sunt sabii in ochi, ba sunt ochi strapunsi de aschii de sare. Parataxarea a devenit un element ultrafolosit in versificatie, iti dai seama, dimineati de zirconiu cat de bine suna, cat de profund. Din pacate se cam confunda postmodernismul cu juxtapunerile poetice, si in acest text se vede si mai evident prin ruperea de ritm si idee, de la banal la complex si invers, autorul nu-si gaseste locul, identitatea in cadrul propriului text. Cam asa vad eu ca poet textul asta al tau, ti-am facut si comentarii pozitive, dar in general iti cauzi cuvintele si vrei sa impresionezi prin cuvinte atent cautate. Nu tine, poate doar pe internet. Poate ca o critica mai dura te mai trezeste la realitate. Apropo, si cauta si tu unele expresii pe google s avezi de cate ori au fost folosite si de cine, vei descoperi cat de original esti.

textul e citit, com este. pana la urma, oameni suntem; exageram defectele si calitatile noastre. e mai bine asa, sa privim totul din afara, cu ochiul spre palestre, surazand ca budha si tacuti ca seneca. esential omului e capacitatea acestuia de a si rezolva pb, de a converti raul in bine. asadar, sa dam de pamant cu ac gheonoaie literara ( plagiatul adica). eu zic virgula, ca experiment, sa ne plagiem intre noi. si, f bun dpv poetic, sa furam de la clasici. ca si clasicii s au imprumutat intre ei. si filosofii. sunt cazuri celebre. sa ne poticnim noi, niste invatacei? ca ce e, pana la urma, - si o spun fara a aduce cuiva prejudicii- un cont si jubilatia de a comenta? dar, mai mult, ce e un cont si jubilatia de a comenta, cand vine vorba de un membru f f cunoscut si iubit de popor. unii unii, carcotasi, murmura in barbile lor apocaliptice blesteme si arunca fulgere cu ochii lor inveninati! si apoi, se uita adesea ca virgula cand vine vb de o comunitate, fratii mei, vietuind si supravietuind intr o paradigma (sic!) aici binele si raul, adevarul si minciuna ...noi hotaram care este. iata un aspect care tb revelat si acceptat, frati si surori intr ale plagiatului, da! si apoi, colegii mei, cine suntem noi sa ne ridicam ochii in sus....si sa vociferam? democratic s a ales, democratic sa moară! este normal, nu toti inteleg asta. si eu imi cer scuze fata de voi toti care nu intelegeti asta. dar, zic dar, macar sa serveasca intereselor literaturii ai marelui secret al aetelor liberale. ajuns in ac punct culminant, reclam si ma inchin: bodabil suntem fiecare dintre noi! sus bibadol ! amin

Luand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.

Mă bucură mult intervențiile voastre, Adrian și Cristina. Iată în câte moduri putem privi o imagine! Atâtea detalii pe care ne putem focaliza!
Și cred că s-ar mai putea scrie zeci de poeme privind-o...
Mai încearcă cineva? :)

Mi-a plăcut, Adrian, că ai subliniat culorile (de fapt nonculorile) fiindcă au un mesaj bine conturat.

Cristina, mulțumesc de sugestie. Asta a fost intenția mea, de a sublinia moartea. Sunt interesante variantele, tocmai pentru că au o altă nuanță. E bine să văd și un alt punct de vedere.

mă bucură această schimbare, cred că este foarte bine gândită această re-structurare, îmi place atitudinea faţă de cuplul autor-text, cred că este o formulă atractivă.

nu pot să spun decât că mi-a plăcut cum ai pus problema şi modul ei de abordare şi că abia aştept, dragă redacţie, să demarăm pe un teren literar nou!

eu una vă mulţumesc pentru preocuparea vis-a-vis de autor!

mult succes!

Multumiri pentru corecturi

iar dacă ai fi avut minima curiozitate ai fi găsit chiar pe internet următoarele:

"Poezia lui Bacovia a fost socotită în chip curios lipsită de orice artificiu poetic, ca o poezie simplă, fără meșteșug. Și tocmai artificiul te izbește și-i formează în definitiv valoarea. De altfel, luat în total, ea este o transplantare, până la pastișă, a simbolismului francez..." (George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, 1985, pag. 627)

se pare că era mai informat g. călinescu de cum a fost socotită poezia bacoviană:) cel puțin decât tine!