Viteza luminii e mica in comparatie cu viteza lui Aranca. Sunt in plina editare a textului si nu am apucat sa finizez mici detalii. Propun acordarea a 2-3 ore de gratie oricarui text nou. Multumesc.
ottilia pentru atentie. mereu un spirit pozitiv! virgil , nu am vrut neaparat o exprimare bombastica , sunt de acord cu tine. multumesc pentru timpul petrecut la mine, respect
domnule nicodem, eu am incercat sa vorbesc frumos. marturisesc ca nu intotdeauna imi reuseste. dar iesirile dumneavoastra in decor (asa pseudo-savonarolice cum se vor) nu fac decit sa ma dezamageasca si, marturisesc sincer, sa ma ingrozeasca la gindul intunecimii care le poate genera. expresii de genul "am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!" (pe linga faptul ca sint atacuri urite la persoana - noi de obicei ne invatam copii sa nu se exprime asa cel putin in public), deci expresii de acest gen ma arunca in dilema de a nu sti daca sa pling sau sa rid. sa pling de mila sau sa rid de ridicol. dar asta e, mi se pare moliere-asca situatia. la fel si vulgaritatea expresiei "faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol". ultima data cind am verificat nu te-a obligat nimeni ca sa te inscrii in acest "areopag de jungla". am sa iti spun ceva ce nici macar nu tine de crestinismul pe care dupa parerea mea il faci de toata rusinea aici. si il faci asa pentru ca evident (din manifestarile tale) se pare ca nu ai nici o legatura cu el (dar nu e locul meu sa judec asta - are cine o face, cum zice Scriptura -). deci, am sa iti spun ceva ce tine de ceea ce eu mi-am invatat copii in primii sapte ani de viata, modul cum te exprimi si atitudinea pe care o ai sub acest text manifesta o tragica lipsa a simtului pe care oamenii normali il numesc bun. in plus, a crede, somehow, ca fiindca printr-o confuzie personala te crezi crestin, iti da dreptul (probabil divin) de a te comporta asa este cutremurator. nu este insa o noutate. din cite am invatat din istorie sute de ani indivizi care se credeau crestini au manifestat acelasi spirit (sau au fost insufletiti de acelasi duh) si in numele lui Hristos au jignit, persecutat, ucis, violat, torturat, tortionat, schingiuit, epurat, ras popoare si triburi de pe fata pamintului, etc, etc, etc. cred ca ai prins ideea. faptul ca traim intr-o societate de alta natura si ne pazesc legi (sic! seculare) (precum si faptul ca exista distanta asta virtuala dintre noi) te impiedica pe tine sa ne dai in cap sau sa ne arzi pe rug iar pe mine ma scapa de la linsaj. asta insa nu indulceste (ca tot vorbeam de zahar) deloc vitriolul din mesajul tau. pentru ca daca nu ar exista acesta incorsetari sociale cred ca ai fi un om foarte periculos. insa cind pun alaturi violenta si rautatea pe care o exprimi alaturi de expresii precum "ce frumusețe rară e litera iubirii !" imi dau seama ca exista o tragedie imensa in tine si ca de fapt niciodata nu ai "murit", nu ai "plins" si nu ai "fugit". intr-un anumit sens cred ca chiar daca textul tau este slab d.p.d.v. literar (adica un fel de "ana are mere") totusi exista in intregul peisaj pe care il creezi in comentariile tale un poem al tragediei omului care nu l-a intilnit niciodata pe Hristos. ceva de genul tragediei cruciatului sau inchizitorului. in acest sens este remarcabil. esti un peisaj, fara indoiala. dar sa revenim la oile noastre. pentru comentariile de aici te rog sa te consideri avertizat. nu stiu daca ai mai avut avertismente (ii rog pe editori sa verifice). in orice caz la urmatoarea abatere va trebui sa iti suspendam contul pentru o anumita perioada. chestie de regulament. incercam sa pastram o atmosfera civilizata in ciuda impresiei tale de "areopag de jungla".
Din comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".
În locurile știute căutăm, uneori, lucruri noi. Asta a făcut Dorin de multe ori. Dacă există frumoșii, cu siguranță trebuie să existe și urâții, nu? Deocamdată e numai partea I. și după cum îl știm pe autor, va mai continua. Abia atunci vom începe să ne dăm seama unde bate. Sau nu.
Foarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
Tres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
Dupa umila mea parere, oarece confuzie (postmodernista) intre, cum zici tu, eul "narativ" si cel "biologic" (sau schimbarea atat de rapida a "mastilor" incat poate duce la o "confuzie" voita) , s-ar putea sa fie un avantaj din punctul de vedere al altui "consumator". Iti multumesc pentru trecere si ma bucura atentia pe care o acorzi incercarilor mele literare. Chiar si atunci - mai ales - cand punctul de vedere e critic. Gorun
text foarte slab. misterul este de ce ti-au trebuit trei strofe ca sa nu spui aproape nimic. nimic dincolo de ceea ce s-a mai spus, se stie sau s-a mai scris. mai bine scrii 5 rinduri dar scrii ceva ce este (sau contine) poezie. altfel este zadarnic (ca sa folosesc un semi-arhaism).
Un text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
Ca le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
Asa un text bun n-am mai citit de multa vreme. As da toate penitele din lume, pentru ca din mainile sale sa creasca stilouri, nu perfuzii. Te invit in seara aceasta la www.radiolynx.ro, incepand cu ora 22 ora Romaniei, pentru a-l lectura in direct la o emisiune de poezie. Excelent, felicitari!
merge pe picioarele lui ar fi chiar entuziasmant dacă nu ar părea heterogen, treaba cu pompierii parcă e de pe altă planetă. să mă explic: după cele "zece minute mai lungi" cititorul așteaptă totuși să se întîmple ceva, mă rog, tristețe and stuff dar textul deraiază pe alte coordonate. "el" putea astfel să nici nu existe e doar un element de decor, "îmbrăcat timid" vorba autorului... în text, chiar modest, fără personalitate. dacă tot e adus aici să o facem cu un scop sănătos nu? amical, aproape entuziast, george de asztalos
Alma, inteleg din ce spui ca nu as mai avea prea mult timp... atata experienta de viata adunata...gongul final o fi pe aproape? Atunci s-o fac lata la Virtualia ma gandesc! Ce alte optiuni mai am... cearceaful alb peste cap? Nu vreau!! Andu
sixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
...fiecare trecere/opinie a ta, Virgil, îmi e utilă, chiar și semigripat, semifebril și "semipoluat" fonic după cum te declari. mulțumesc! Andu, rețin observația ta, oricum decât să preferi virgula:) mai bine... Deci, mulțumesc, în fond observația e pertinentă.
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
Fie ca Noul an să aducă împlinirea năzuinţelor şi multe bucurii românilor oriunde s-ar afla!
Îţi mulţumesc mult, Adargast, pentru gândurile bune şi îţi doresc cât mai multe succese, ţie şi Şarpelui de aramă!
până la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
deși cam clișeic finalul, comparația ceea cu zbaterea în costumul pe care îl porți numai la înmormîntări m-a cucerit. o să încerc și cîteva argumente, ca să justific steaua, chiar dacă esti un om simplu care nu prea înțelege despre ce vorbesc. o să încerc să fiu cît mai clară. întîi aduci o atmosferă de izolare, un fel de capcană ptr cititor, cred. îl păcălește cumva, punîndu-l la încercare, ca să-i fie gîndul verosibil în coordonatele unei realități deja stabilite, odată ce eul se găsește îmbrăcat într-un costum, ca într-o cămașă de forță, mai rău chiar, într-un constum de înmormîntare. aici dinamica se oprește, fiindcă nu mai există zbateri. și strofa asa, first, e preferata mea. am înțeles-o și am simțit-o. are stofă bună. nu am înțeles ce-i acela catgut, poate mă edifici. să presupunem că-i un cuvînt în engleză, pe care nu-l cunosc. o să încep de la următorul vers. și iară-și capcană (" peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării"), e bine că menții ipostaza inițială și suspansul. și asta e perfectă: ("îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii/ căutînd un cuier pentru adevăr/ și un scaun pentru moarte"). finalul, repet, este clișeistic, chiar dacă îți aparține clișeul. de reducere la absurd am auzit mult la geometrie, am făcut într-a 9-a și demonstrație cu paralelele care nu se intersectează, dar asta cu siguranță nu te interesează deloc. mă rog, e despre fericire, și are finalitate poezia. cam atît.
Şi, ca să răspund şi plastic întrebărilor din topic (şi ca să mă avânt totuşi şi spre ce este):
Ce este (acum) poezia? R: Lup, capră şi varză. Unde lupul = autorul cu emoţiile sale; capra = cititorul cu aşteptările şi emoţiile sale; varza = suma criticilor avizaţi şi a instrumentelor lirice proprii autorului.
Ce ar trebui să fie poezia? R: Împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
O frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Viteza luminii e mica in comparatie cu viteza lui Aranca. Sunt in plina editare a textului si nu am apucat sa finizez mici detalii. Propun acordarea a 2-3 ore de gratie oricarui text nou. Multumesc.
pentru textul : Un Poet Român la Paris deottilia pentru atentie. mereu un spirit pozitiv! virgil , nu am vrut neaparat o exprimare bombastica , sunt de acord cu tine. multumesc pentru timpul petrecut la mine, respect
pentru textul : păpuşa woodoo şi bufniţa cu cap rotativ dedomnule nicodem, eu am incercat sa vorbesc frumos. marturisesc ca nu intotdeauna imi reuseste. dar iesirile dumneavoastra in decor (asa pseudo-savonarolice cum se vor) nu fac decit sa ma dezamageasca si, marturisesc sincer, sa ma ingrozeasca la gindul intunecimii care le poate genera. expresii de genul "am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!" (pe linga faptul ca sint atacuri urite la persoana - noi de obicei ne invatam copii sa nu se exprime asa cel putin in public), deci expresii de acest gen ma arunca in dilema de a nu sti daca sa pling sau sa rid. sa pling de mila sau sa rid de ridicol. dar asta e, mi se pare moliere-asca situatia. la fel si vulgaritatea expresiei "faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol". ultima data cind am verificat nu te-a obligat nimeni ca sa te inscrii in acest "areopag de jungla". am sa iti spun ceva ce nici macar nu tine de crestinismul pe care dupa parerea mea il faci de toata rusinea aici. si il faci asa pentru ca evident (din manifestarile tale) se pare ca nu ai nici o legatura cu el (dar nu e locul meu sa judec asta - are cine o face, cum zice Scriptura -). deci, am sa iti spun ceva ce tine de ceea ce eu mi-am invatat copii in primii sapte ani de viata, modul cum te exprimi si atitudinea pe care o ai sub acest text manifesta o tragica lipsa a simtului pe care oamenii normali il numesc bun. in plus, a crede, somehow, ca fiindca printr-o confuzie personala te crezi crestin, iti da dreptul (probabil divin) de a te comporta asa este cutremurator. nu este insa o noutate. din cite am invatat din istorie sute de ani indivizi care se credeau crestini au manifestat acelasi spirit (sau au fost insufletiti de acelasi duh) si in numele lui Hristos au jignit, persecutat, ucis, violat, torturat, tortionat, schingiuit, epurat, ras popoare si triburi de pe fata pamintului, etc, etc, etc. cred ca ai prins ideea. faptul ca traim intr-o societate de alta natura si ne pazesc legi (sic! seculare) (precum si faptul ca exista distanta asta virtuala dintre noi) te impiedica pe tine sa ne dai in cap sau sa ne arzi pe rug iar pe mine ma scapa de la linsaj. asta insa nu indulceste (ca tot vorbeam de zahar) deloc vitriolul din mesajul tau. pentru ca daca nu ar exista acesta incorsetari sociale cred ca ai fi un om foarte periculos. insa cind pun alaturi violenta si rautatea pe care o exprimi alaturi de expresii precum "ce frumusețe rară e litera iubirii !" imi dau seama ca exista o tragedie imensa in tine si ca de fapt niciodata nu ai "murit", nu ai "plins" si nu ai "fugit". intr-un anumit sens cred ca chiar daca textul tau este slab d.p.d.v. literar (adica un fel de "ana are mere") totusi exista in intregul peisaj pe care il creezi in comentariile tale un poem al tragediei omului care nu l-a intilnit niciodata pe Hristos. ceva de genul tragediei cruciatului sau inchizitorului. in acest sens este remarcabil. esti un peisaj, fara indoiala. dar sa revenim la oile noastre. pentru comentariile de aici te rog sa te consideri avertizat. nu stiu daca ai mai avut avertismente (ii rog pe editori sa verifice). in orice caz la urmatoarea abatere va trebui sa iti suspendam contul pentru o anumita perioada. chestie de regulament. incercam sa pastram o atmosfera civilizata in ciuda impresiei tale de "areopag de jungla".
pentru textul : ce frumusețe rară deDin comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".
pentru textul : Îngeri ® deÎn locurile știute căutăm, uneori, lucruri noi. Asta a făcut Dorin de multe ori. Dacă există frumoșii, cu siguranță trebuie să existe și urâții, nu? Deocamdată e numai partea I. și după cum îl știm pe autor, va mai continua. Abia atunci vom începe să ne dăm seama unde bate. Sau nu.
pentru textul : urâții deFoarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
pentru textul : Teama tăcerii de"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
pentru textul : la liberté promise deTres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
pentru textul : La bastide des vagues deDupa umila mea parere, oarece confuzie (postmodernista) intre, cum zici tu, eul "narativ" si cel "biologic" (sau schimbarea atat de rapida a "mastilor" incat poate duce la o "confuzie" voita) , s-ar putea sa fie un avantaj din punctul de vedere al altui "consumator". Iti multumesc pentru trecere si ma bucura atentia pe care o acorzi incercarilor mele literare. Chiar si atunci - mai ales - cand punctul de vedere e critic. Gorun
pentru textul : Inelul (5) detext foarte slab. misterul este de ce ti-au trebuit trei strofe ca sa nu spui aproape nimic. nimic dincolo de ceea ce s-a mai spus, se stie sau s-a mai scris. mai bine scrii 5 rinduri dar scrii ceva ce este (sau contine) poezie. altfel este zadarnic (ca sa folosesc un semi-arhaism).
pentru textul : Rugă de Crăciun deUn text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
pentru textul : viitor - ansiblu - vortex deCa le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
pentru textul : Dedoianii deAsa un text bun n-am mai citit de multa vreme. As da toate penitele din lume, pentru ca din mainile sale sa creasca stilouri, nu perfuzii. Te invit in seara aceasta la www.radiolynx.ro, incepand cu ora 22 ora Romaniei, pentru a-l lectura in direct la o emisiune de poezie. Excelent, felicitari!
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deda, ce bine ca a scos Cristina la lumina gusterul...:)
pentru textul : prezentul simplu dee unul din textele unde as fi lasat o penita, dar atunci nu aveam; o fac acum.
Crăciun fericit! Și la mulți ani, Hermeneia! Mulți și vizitați, și scriși.
pentru textul : De Nașterea Domnului dedone
pentru textul : Poem fără picioare demerge pe picioarele lui ar fi chiar entuziasmant dacă nu ar părea heterogen, treaba cu pompierii parcă e de pe altă planetă. să mă explic: după cele "zece minute mai lungi" cititorul așteaptă totuși să se întîmple ceva, mă rog, tristețe and stuff dar textul deraiază pe alte coordonate. "el" putea astfel să nici nu existe e doar un element de decor, "îmbrăcat timid" vorba autorului... în text, chiar modest, fără personalitate. dacă tot e adus aici să o facem cu un scop sănătos nu? amical, aproape entuziast, george de asztalos
pentru textul : duminica zi cu neșansă deAlma, nu e nevoie de telefon. Poți să-mi explici și aici, în subsolul textului: ce de fapt ai vrut să spui și ce nu am înțeles eu? Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deMuuult, muuult prea descriptiv. Nuanțe discrete, intimitate evanescentă, așa ceva căutam. Poate n-am venit cu dispoziția trebuincioasă.
Dar sfârșitul e de excepție și tocmai de aceea merită o soartă mai bună.
pentru textul : coji de portocală deAlma, inteleg din ce spui ca nu as mai avea prea mult timp... atata experienta de viata adunata...gongul final o fi pe aproape? Atunci s-o fac lata la Virtualia ma gandesc! Ce alte optiuni mai am... cearceaful alb peste cap? Nu vreau!! Andu
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool desixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
pentru textul : caut femeie deMă bucur că ţi-a plăcut. Dar chiar aşa era pe-atunci.
pentru textul : Simple suspiciuni de...fiecare trecere/opinie a ta, Virgil, îmi e utilă, chiar și semigripat, semifebril și "semipoluat" fonic după cum te declari. mulțumesc! Andu, rețin observația ta, oricum decât să preferi virgula:) mai bine... Deci, mulțumesc, în fond observația e pertinentă.
pentru textul : ...istoria scrumului de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari deAn nou fericit!
Fie ca Noul an să aducă împlinirea năzuinţelor şi multe bucurii românilor oriunde s-ar afla!
Îţi mulţumesc mult, Adargast, pentru gândurile bune şi îţi doresc cât mai multe succese, ţie şi Şarpelui de aramă!
Cu drag
pentru textul : Floarea vieţii depână la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
pentru textul : Copac dedeși cam clișeic finalul, comparația ceea cu zbaterea în costumul pe care îl porți numai la înmormîntări m-a cucerit. o să încerc și cîteva argumente, ca să justific steaua, chiar dacă esti un om simplu care nu prea înțelege despre ce vorbesc. o să încerc să fiu cît mai clară. întîi aduci o atmosferă de izolare, un fel de capcană ptr cititor, cred. îl păcălește cumva, punîndu-l la încercare, ca să-i fie gîndul verosibil în coordonatele unei realități deja stabilite, odată ce eul se găsește îmbrăcat într-un costum, ca într-o cămașă de forță, mai rău chiar, într-un constum de înmormîntare. aici dinamica se oprește, fiindcă nu mai există zbateri. și strofa asa, first, e preferata mea. am înțeles-o și am simțit-o. are stofă bună. nu am înțeles ce-i acela catgut, poate mă edifici. să presupunem că-i un cuvînt în engleză, pe care nu-l cunosc. o să încep de la următorul vers. și iară-și capcană (" peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării"), e bine că menții ipostaza inițială și suspansul. și asta e perfectă: ("îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii/ căutînd un cuier pentru adevăr/ și un scaun pentru moarte"). finalul, repet, este clișeistic, chiar dacă îți aparține clișeul. de reducere la absurd am auzit mult la geometrie, am făcut într-a 9-a și demonstrație cu paralelele care nu se intersectează, dar asta cu siguranță nu te interesează deloc. mă rog, e despre fericire, și are finalitate poezia. cam atît.
pentru textul : poetul I deam vrut să spun. scuze.
pentru textul : The State of Hermeneia deŞi, ca să răspund şi plastic întrebărilor din topic (şi ca să mă avânt totuşi şi spre ce este):
Ce este (acum) poezia?
R: Lup, capră şi varză. Unde lupul = autorul cu emoţiile sale; capra = cititorul cu aşteptările şi emoţiile sale; varza = suma criticilor avizaţi şi a instrumentelor lirice proprii autorului.
Ce ar trebui să fie poezia?
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deR: Împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
O frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască dePagini