E orice, dar poezie nu e. Nu are vreun fior liric această înșiruire a unor denumiri de locuri care mie personal (sunt eu mai incultă, de asta) nu îmi spun nimic, tre' să caut cu google. Despre text, nu mai am nimic de adăugat, decât că poate ar merge încadrat la Proză - note sau jurnal. Sincer.
yester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
Eu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
Gina, mulțumesc și pentru lectură, și pentru aprecieri, și pentru sugestii... care-mi fac teribil de mult cu ochiu ;)
probabil că le voi da curs.... în curând.
Adriana, e foarte posibil să fi fost ceea ce tu definești corect ca 'automatism al lecturii'. Dar nu a meritat polemica ulterioară cu Virgil? Cinstit... mie chiar mi-a plăcut și e un lucru care ne mai cheamă la lupta ideilor și ne mai dezmorțește spiritele în lumea asta adormită.
Finalmente ai scris aici un poem cu adevărat reușit. Păcat că nu l-ai scris mai devreme, poate câștigai concursul de poezie în loc de punk și iaurt de vacă =))
P.S. offtopic Văd că Huțopilă de când a câștigat cam tot ce se putea câștiga la primul concurs pe Hermeneia s-a cam dat la fund, ca huțulii. Oare se simte cu musca pe huciulă?
Textul de faţă propus are un subiect bun dar suferă grav de stângăcie. Are introducere, are personaje. Ce nu are:
1.Concordanţă între timpurile verbale care dăunează cititorului la vedere:
Ex:
“Se înserase de-a binelea. Soarele s-a ascuns demult după dealurile Dobrucii” – se înserase/ s-a ascuns;
“– răspunse Andrei, deşi nu avea de gând să plece, până când nu va termina de cosit peticul de iarbă rămas.” - până când nu va (fi) terminat de cosit.
“Întunericul începea să cuprindă întreg satul, iar livezile au rămas cuprinse de o linişte...” - Întunericul începea/ livezile au rămas;
“Maxim vroia să răspundă ceva, dar se abținu.” - Maxim vroia/ se abținu.
Mai sunt astfel de fraze. Am dat doar câteva exemple.
2.Semnele de punctuaţie - lipsesc (mă refer la virgulă). Uneori virgula este necesară, alte ori o putem trece cu vederea.
Ex:
:” – Poate bei şi tu Maxime un pahar împreună cu Andrei?” - şi tu Maxime;
“dar seara îi plăcea să bea un pahar două” - un pahar două;
“Când Andrei intră-n casă maică-sa cu soră-sa Mărie şi cu frate-său Maxim”
Şi mai sunt şi altele de acest gen.
3.Acordul:
Ex:
“o linişte în care se mai auzea doar şuieratul coasei lui Andrei şi cântecul greierilor.” - se mai auzea? (şuieratul şi cântecul)
4.Cacofonia şi starea de ambiguitate a frazelor.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut” - horinca ca;
“– Andrei, nu e frumos să sorbi cu atâta gălăgie de parcă ți-e frică că-ți va fura cineva mâncarea” - ți-e frică că.
Şi mai sunt.
5.Repetarea aceluiaşi cuvânt într-o singură frază.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut ce îi cuprinde stomacul amorţindu-i plăcut și odihnitor mâinile şi piciorele ostenite de muncă”???? – pe lângă repetiţia „plăcut”, restul frazei din care nu se înţelege nimic.
6.typo?
Ex: „Ar fi bine să ți minte” - să ți?
Elia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
Aceeaşi savoare, un meta-discurs care, da, chiar sună a dimineaţă în perini. Mie îmi place "amorţirea" aceea din final, care poartă o mare parte din doza poetică a textului.
Şi încă ceva, apucă-te şi de Go, e mult mai complex şi acolo partidele se termină singure. He-he!
Eu n-am inteles. De ce David ar fi inteles? Era o fire romantica, era un luptator, era un strateg, era un iubitor de femei si de barbati. Dar n-ar fi inteles toate astea. daca-i spuneai ca pe-acoperis se spala o femeie si ca dumnezeu a adormit, se ocupa de treaba asta, daca i-ar fi spus sa puna de-o batalie s-ar fi ocupat si de treaba asta. Insa pelcind, de la ideea primara, ca David, regele David ar fi fost cititor ca si mine, si cind ii spuneai ca moartea nu exista ar fi facut un macel sa-ti demonstreze ca da. Poate tehnic poemul sa fie minunat, insa pentru mine, cea care habar n-am de tehnica si vreau numai sa-mi clatesc ochii si sufletul... Da cu regele David ce-ai avut? h
textul nu aduce nimic nou, poate doar in felul in care este spus. imagini nerevelante si un final slab, fortat. "peste inima" in al doilea vers mi se pare in plus. "imbracat intr-o biblioteca de aer" suna interesant si chiar original. cam atat ! aleks
se vede ca e scris la o idee de moment dar ar mai putea fi lucrat dependenta dintre titlu si text mi se pare mult prea vulnerabila dar e ok sa fii pesimista, Tutea spunea ca optimistii sint cam plavani
dom'le, iata cum incep lucrurile sa capete contururi shakespeare-iene. nu stiu de ce am convingerea ca daca era in alt context bobadil cadea pe spate la textul asta. dar uite cum acum, de cind si-a "tras" site, bobadil a devenit mai "exigent", mai critic, mai "nemilos" cu "tinerele talente" decit era alta data. sau e si asta un fel de mic demon cu ochii galbeni-verzi care il maninca acum undeva. iar noi ar trebui sa ne speriem ca hermeneia ar deveni agonia. oare nu e si asta un fel de "strugurii la care nu ajungi sint acri"? parerea mea este ca textul are vînă, e tînăr, mușcă bine. poate e puțin naiv pe alocuri, poate e puțin teribilistic. dar ce e rau cu asta? pentru mine textul promite si asta conteaza. si eu sint un diletant si m-am simtit bine si incurajat cind cineva mi-a subliniat reusitele. aici Andreea, pe care nu o cunosc absolut deloc, și ale cărei texte le-am criticat cînd a fost cazul, a scris ceva ce promite. și mi s-ar părea anormal si anti-Hermeneia ca că nu o încurajez atunci cînd este cazul. hermeneia a încurajat întotdeauna pe cine încearcă și promite. iar asta am facut-o fără să am vreun habar despre Paul sau faptul ca ar fi „debutat”-o el. deci eu zic bobadile, hai sa nu ne orbeasca invidia fiindca te va distruge chiar mai repede decit ti-a profetit Dorin Cozan
Stimate domnule Virgil Titarenco
Sunt convinsă că ştiţi la fel de bine ca şi mine câte râuri de cerneală adevărată sau virtuală au curs pe această temă, adică o poetică definiţie a poeziei în sine
Această tentativă a Dvs. mi se pare nereuşită şi uşor copilărească şi aş dori să argumentez desigur
Reuşita mesajului poetic nu constă în 'explicaţii'plus variante ale aceluiaşi eşec de a transmite cititorului o emoţie, de a-l transpune într-o lume mai bună sau mai altfel decât cea în care trăieşte
Mijloacele Dvs. poetice Domnule Titarenco nu sunt doar învechite, dar sunt şi foarte sumare şi credeţi-mă că sunt o cititoare de-a Dvs., inclusiv volumul Mirabile Dictu îl am în bibliotecă... acela pare, cel puţin deocamdată, un moment de inspiraţie care se încăpăţânează să revină în cuvintele Dvs.
Uzaţi mult prea mult de elemente sintactice de legătură obositoare, văd asta în mai toate poemele Dvs recente care abundă de 'ca o' ca şi cu' sau enervantul 'de fapt' asta ca să nu amintesc de 'ar trebui'-ul care are deja boala lui alzeheimer în poezia modernă sau un clişeu mare cât pentagonul 'atunci mă întreb ce altceva este poezia decât o azvârlire de cuvinte nenorocite peste bord' peste care bord domnule Titarenco? Peste care bord?
Marga
În general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
imi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
mi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
foarte interesant acest text, mai ales inceputul, care potenteaza discursul si ofera o profunzime de invidiat. pentru randulele care nu au ambitii iti acord o penita, laolalta cu felicitarile mele. mi-a placut mult aceasta calatorie felicitari petre
Precizarea ta a apărut înaintea comentariului meu, pe care tocmai îl redactam. Dacă e vorba pe-așa, plec și singur! Dar să știi un lucru: eu am polemizat, în presa scrisă, cu Nicolae Manolescu și cu alți autori de prim-plan, e drept, cum s-a remarcat (tot în presa scrisă), într-un mod decis, dar fără bâtă sau halebardă. N-am fost persecutat pentru asta. După cum nici textele mele ironice la adresa actualului Președinte al României n-au adus, bunăoară, fulgere de Zeus (traduse în suprimarea finanțării) asupra revistei "Litere". Dar să primesc cartonașul galben sau chiar cartonașul roșu pentru că am pus la punct un impostor obraznic, asta ar fi chiar culmea! Pentru așa ceva m-aș muta din România! Dar de pe Hermeneia!
crucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E orice, dar poezie nu e. Nu are vreun fior liric această înșiruire a unor denumiri de locuri care mie personal (sunt eu mai incultă, de asta) nu îmi spun nimic, tre' să caut cu google. Despre text, nu mai am nimic de adăugat, decât că poate ar merge încadrat la Proză - note sau jurnal. Sincer.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deRaul, multumesc de trecere! te mai astept, spor la scris!
pentru textul : înstrăinare și dor deyester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deEu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
Emanuelle?! Asta-i o sfanta! Se poate mult, mult mai rau. Ca sa fiu autocritic...
pentru textul : Din iubire deprobabil ca nu ar fi rau sa o incadrezi la vizuala si sa o redimensionezi
pentru textul : [praf de nimfă] dematei hutopila vă felicită
pentru textul : starea hermeneia dePășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă dede la Neagoe Basarab citire-Dumnezeu nu se arată celui care este îndîrjit. dar mai încercați. cine știe!
pentru textul : downloadez poezii II decum spuneam, apreciez delicatetea ta, ovYus.
pentru textul : Despre Cezara descrii bine, domnule agheorghesei, cel puțin ultimele două chestii de-ale matale pe care le-am citit m-au impresionat plăcut
pentru textul : Cerneluri deGina, mulțumesc și pentru lectură, și pentru aprecieri, și pentru sugestii... care-mi fac teribil de mult cu ochiu ;)
pentru textul : adevăr de o noapte deprobabil că le voi da curs.... în curând.
Adriana, e foarte posibil să fi fost ceea ce tu definești corect ca 'automatism al lecturii'. Dar nu a meritat polemica ulterioară cu Virgil? Cinstit... mie chiar mi-a plăcut și e un lucru care ne mai cheamă la lupta ideilor și ne mai dezmorțește spiritele în lumea asta adormită.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deFinalmente ai scris aici un poem cu adevărat reușit. Păcat că nu l-ai scris mai devreme, poate câștigai concursul de poezie în loc de punk și iaurt de vacă =))
P.S. offtopic Văd că Huțopilă de când a câștigat cam tot ce se putea câștiga la primul concurs pe Hermeneia s-a cam dat la fund, ca huțulii. Oare se simte cu musca pe huciulă?
Textul de faţă propus are un subiect bun dar suferă grav de stângăcie. Are introducere, are personaje. Ce nu are:
1.Concordanţă între timpurile verbale care dăunează cititorului la vedere:
Ex:
“Se înserase de-a binelea. Soarele s-a ascuns demult după dealurile Dobrucii” – se înserase/ s-a ascuns;
“– răspunse Andrei, deşi nu avea de gând să plece, până când nu va termina de cosit peticul de iarbă rămas.” - până când nu va (fi) terminat de cosit.
“Întunericul începea să cuprindă întreg satul, iar livezile au rămas cuprinse de o linişte...” - Întunericul începea/ livezile au rămas;
“Maxim vroia să răspundă ceva, dar se abținu.” - Maxim vroia/ se abținu.
Mai sunt astfel de fraze. Am dat doar câteva exemple.
2.Semnele de punctuaţie - lipsesc (mă refer la virgulă). Uneori virgula este necesară, alte ori o putem trece cu vederea.
Ex:
:” – Poate bei şi tu Maxime un pahar împreună cu Andrei?” - şi tu Maxime;
“dar seara îi plăcea să bea un pahar două” - un pahar două;
“Când Andrei intră-n casă maică-sa cu soră-sa Mărie şi cu frate-său Maxim”
Şi mai sunt şi altele de acest gen.
3.Acordul:
Ex:
“o linişte în care se mai auzea doar şuieratul coasei lui Andrei şi cântecul greierilor.” - se mai auzea? (şuieratul şi cântecul)
4.Cacofonia şi starea de ambiguitate a frazelor.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut” - horinca ca;
“– Andrei, nu e frumos să sorbi cu atâta gălăgie de parcă ți-e frică că-ți va fura cineva mâncarea” - ți-e frică că.
Şi mai sunt.
5.Repetarea aceluiaşi cuvânt într-o singură frază.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut ce îi cuprinde stomacul amorţindu-i plăcut și odihnitor mâinile şi piciorele ostenite de muncă”???? – pe lângă repetiţia „plăcut”, restul frazei din care nu se înţelege nimic.
6.typo?
Ex: „Ar fi bine să ți minte” - să ți?
Cele bune.
pentru textul : Aproapelui cu ură I deMi-ar fi plăcut să văd punctul dumneavoastră de vedere într-un comentariu pertinent.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu de(atenţie la postarea linkurilor - regulamentul nu permite).
"părăsitul nimic
pentru textul : niciodată aripă denu renunță
să creadă
că poate să zboare" - aş reformula aici, din cauza ambiguităţii excesive.
Elia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
pentru textul : Tahicardie deAceeaşi savoare, un meta-discurs care, da, chiar sună a dimineaţă în perini. Mie îmi place "amorţirea" aceea din final, care poartă o mare parte din doza poetică a textului.
Şi încă ceva, apucă-te şi de Go, e mult mai complex şi acolo partidele se termină singure. He-he!
pentru textul : de-a omul deEu n-am inteles. De ce David ar fi inteles? Era o fire romantica, era un luptator, era un strateg, era un iubitor de femei si de barbati. Dar n-ar fi inteles toate astea. daca-i spuneai ca pe-acoperis se spala o femeie si ca dumnezeu a adormit, se ocupa de treaba asta, daca i-ar fi spus sa puna de-o batalie s-ar fi ocupat si de treaba asta. Insa pelcind, de la ideea primara, ca David, regele David ar fi fost cititor ca si mine, si cind ii spuneai ca moartea nu exista ar fi facut un macel sa-ti demonstreze ca da. Poate tehnic poemul sa fie minunat, insa pentru mine, cea care habar n-am de tehnica si vreau numai sa-mi clatesc ochii si sufletul... Da cu regele David ce-ai avut? h
pentru textul : deuteronomia denu mă aşteptam să vină şi după mine, de aceea... :)
mulţumesc, Silviu, mă bucur să ştiu că mă citeşti!
pentru textul : locul în care m-am întâmplat detextul nu aduce nimic nou, poate doar in felul in care este spus. imagini nerevelante si un final slab, fortat. "peste inima" in al doilea vers mi se pare in plus. "imbracat intr-o biblioteca de aer" suna interesant si chiar original. cam atat ! aleks
pentru textul : și cînd mi-e somn dese vede ca e scris la o idee de moment dar ar mai putea fi lucrat dependenta dintre titlu si text mi se pare mult prea vulnerabila dar e ok sa fii pesimista, Tutea spunea ca optimistii sint cam plavani
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deImi sugerati sa sterg postarea de fata si sa fac din ea patru postari de proza scurta?
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) dedom'le, iata cum incep lucrurile sa capete contururi shakespeare-iene. nu stiu de ce am convingerea ca daca era in alt context bobadil cadea pe spate la textul asta. dar uite cum acum, de cind si-a "tras" site, bobadil a devenit mai "exigent", mai critic, mai "nemilos" cu "tinerele talente" decit era alta data. sau e si asta un fel de mic demon cu ochii galbeni-verzi care il maninca acum undeva. iar noi ar trebui sa ne speriem ca hermeneia ar deveni agonia. oare nu e si asta un fel de "strugurii la care nu ajungi sint acri"? parerea mea este ca textul are vînă, e tînăr, mușcă bine. poate e puțin naiv pe alocuri, poate e puțin teribilistic. dar ce e rau cu asta? pentru mine textul promite si asta conteaza. si eu sint un diletant si m-am simtit bine si incurajat cind cineva mi-a subliniat reusitele. aici Andreea, pe care nu o cunosc absolut deloc, și ale cărei texte le-am criticat cînd a fost cazul, a scris ceva ce promite. și mi s-ar părea anormal si anti-Hermeneia ca că nu o încurajez atunci cînd este cazul. hermeneia a încurajat întotdeauna pe cine încearcă și promite. iar asta am facut-o fără să am vreun habar despre Paul sau faptul ca ar fi „debutat”-o el. deci eu zic bobadile, hai sa nu ne orbeasca invidia fiindca te va distruge chiar mai repede decit ti-a profetit Dorin Cozan
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deObiectivalia
Stimate domnule Virgil Titarenco
pentru textul : abjectivalia deSunt convinsă că ştiţi la fel de bine ca şi mine câte râuri de cerneală adevărată sau virtuală au curs pe această temă, adică o poetică definiţie a poeziei în sine
Această tentativă a Dvs. mi se pare nereuşită şi uşor copilărească şi aş dori să argumentez desigur
Reuşita mesajului poetic nu constă în 'explicaţii'plus variante ale aceluiaşi eşec de a transmite cititorului o emoţie, de a-l transpune într-o lume mai bună sau mai altfel decât cea în care trăieşte
Mijloacele Dvs. poetice Domnule Titarenco nu sunt doar învechite, dar sunt şi foarte sumare şi credeţi-mă că sunt o cititoare de-a Dvs., inclusiv volumul Mirabile Dictu îl am în bibliotecă... acela pare, cel puţin deocamdată, un moment de inspiraţie care se încăpăţânează să revină în cuvintele Dvs.
Uzaţi mult prea mult de elemente sintactice de legătură obositoare, văd asta în mai toate poemele Dvs recente care abundă de 'ca o' ca şi cu' sau enervantul 'de fapt' asta ca să nu amintesc de 'ar trebui'-ul care are deja boala lui alzeheimer în poezia modernă sau un clişeu mare cât pentagonul 'atunci mă întreb ce altceva este poezia decât o azvârlire de cuvinte nenorocite peste bord' peste care bord domnule Titarenco? Peste care bord?
Marga
În general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure deimi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui demi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
foarte interesant acest text, mai ales inceputul, care potenteaza discursul si ofera o profunzime de invidiat. pentru randulele care nu au ambitii iti acord o penita, laolalta cu felicitarile mele. mi-a placut mult aceasta calatorie felicitari petre
pentru textul : Nu le pasă… dePrecizarea ta a apărut înaintea comentariului meu, pe care tocmai îl redactam. Dacă e vorba pe-așa, plec și singur! Dar să știi un lucru: eu am polemizat, în presa scrisă, cu Nicolae Manolescu și cu alți autori de prim-plan, e drept, cum s-a remarcat (tot în presa scrisă), într-un mod decis, dar fără bâtă sau halebardă. N-am fost persecutat pentru asta. După cum nici textele mele ironice la adresa actualului Președinte al României n-au adus, bunăoară, fulgere de Zeus (traduse în suprimarea finanțării) asupra revistei "Litere". Dar să primesc cartonașul galben sau chiar cartonașul roșu pentru că am pus la punct un impostor obraznic, asta ar fi chiar culmea! Pentru așa ceva m-aș muta din România! Dar de pe Hermeneia!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece decrucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
pentru textul : crucile demi-a placut
pentru textul : Pescarii dePagini