actual, un alt fel de prezentare a manierei de a "creşte", o imprecaţie modernă - aş zice, sunt aici nişte figuri de stil frumoase, frumoase!
mi-a plăcut mult.
trebuie sa rectific. primele patru mi se par cele reusite. despre celelalte as zice sa renunti la domnul Pa, la castele si alte copilarii din astea, si la chestia aia "ce nu se spune in poezie" si la care toata lumea se gindeste ca si cum ar avea o importanta mai mare decit poezia. cam asta. textul in corpusul lui inititial mi se pare mult prea bun pentru alunecarea in ludicul quasi-misogin despre dl Pa parerea mea, de doi lei grei.
cred că aici e pulsul întregului poem și apreciez curgerea imperceptibilă a spațiului definit de conturul acestor sentimente cărora nu i te poți opune, un spațiu vibrant, adefag, din amintirile unui Sfinx destinat să-și păstreze imperturbabil enigma: "cu mine eu nu sunt de tine sete cât nilul la cataracte roze aruncate în vânt cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate trecerea mea prin tine seara" interesantă imaginea finală: vegetalul devorându-ne...noi înșiși devorând universul celor de-alături: "vroiam sa rod mangrovele care îmi înghițeau cerul gurii doar al tău era cu toate gusturile lumii în el.."
Linea, tu, care asculți toamnele din toate unghiurile frunzelor, redându-le culoarea chiar și după căderea lor, cum să nu te atingă o înălțare din pântec? Mulțam pentru atingerea din cuvinte. Călin, în mine această construcție e simplă, a curs totul lin, am scris așa, agale. Mă voi gândi de ce se văd alambicate. O fi vreun labirint în castelul acesta, castel care de la exterior pare simplu, însă pătrunzând în el vezi numai întortocheli. Kafkiană ființă. :) Ai perceput și viziunea, și memoria suspendată între, și firul emoției sublimat, și strădania de a înțelege rosturile, și ale coborârii, și ale înălțării. Mulțam fain.
Amuzant fragment. Si bine scris până când am dat de Ianoș care ungurește se scrie Janos și de înnecat. Corectează, te rog, altfel fragmentul e bunicel. O pastilă binevenită de umor.
Eu m-am oprit la fraza "condorii nu au frigul vrăbiilor", mă gîndesc că nu se știe niciodată, dacă mănîncă vrăbii care posedă astfel de friguri se pot îmbolnăvi și ei. Brrr!!! De cînd se află în vecinătate un cordon de carantină m-am contaminat și eu de claustrofobie și tare aș vrea să fiu acolo unde ești tu acum Anca, les beaux etrangers en passage, dar mă reține fraza cu condorii. De fapt am reținut întreaga poezie, lirismul acesteia, care nu vindecă acea boală teribilă, dorul de ducă, doar răscolește. Răscolește profund!
Vladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
Versuri de "echilibru", cum le spun eu. E fascinanta totusi trecea de la "barbatul morgan" la "manole". Autoarea, probabil se voia "morganatica" insa n-a fost sa fie. Uite asa a inceput sa scrie poezii. Constat o surprinzatoare naturalete in a scrie, in a asambla cuvintele - fiecare dupa puterea lui de manifestare. Acest lucru este bun. Nu stiu daca se datoreaza lecturii ori unui talent nativ. Oricum, pentru prospetimea imaginii - o penita. Dancus
multumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
un text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
mulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
... am să îți spun colegial unde cred că mai trebuie lucrat poemul. în strofa a doua, la versurile 2 și 4 ai rime din aceeași categorie gramaticală și nu se susțin prin prospețime, iar în ultima strofă ritmul din versul al doilea pe segmentul "scheletul lor smucit" se destramă de versurile 2 din primele două strofe. restul, sunt amănunte. poemul are tropi remarcabili, idee și de aceea intervin, mă repet, colegial. a ... ceva ce îmi sună mai bine în prima strofă decât în a treia: ai introdus "voluptate" și merge cu rima versului al treilea, pe când în ultima strofă nimic nu susține "cârmă". Ave!
am rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
un poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineți limpezite prin aerul de septembrie privind mușcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana
cred ca sunt unele dintre cele mai "poetice" scrisori citite de multa vreme. dvs le ...aratati drept scrisori eu le vad poezii, cam cum se vad si cele ale lui Ginsberg , Borrroughs, Brautigan. ba mai mult asa cred ca ar trebui sa arate poezia.cam asa.Doua texte vii. Dupa care speri sa nu "se vindece"...nimeni de poezie.
Bobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
da, este despre Dumnezeu, dar ii las cititorului libertatea sa creada ce vrea el. nu stiu, cred ca o dau rau de tot in bara pentru ca am citit poemul asta de o gramada de ori si imi place la fel de mult, ceea ce nu mi s-a mai intamplat niciodata. apoi, Virgil, cred ca ai observat si tu pana acum ca eu nu am un stil ci am perioade. cat despre interes, tare am impresia ca nu a existat nici pana acum. :)
Cu imaginația... îmi sugerezi drăguț că am lăsat cam mult deschisă ușa aceea despre care vorbesc în pagina mea de autor? Smile. Așa o fi. Dar dacă recunosc, atunci se dă totul peste cap și înseamnă că NU e așa. Sau, vorba ta, cine mai știe... Cu dedublarea... aha. Depinde despre care dedublare vorbești. A personajelor, a autorului în pielea personajelor etc. Ce înțelegi prin "text incomod"? E greoi? Sau greu de digerat? Sau... what?
Djamal, imi permiti sa iti dau un sfat: postind deodata intr-o zi atitea haiku-uri, risti sa nu fii citit cu atentie, sa nu fii suficient criticat (in masura in care doresti sa cunosti opinia celorlalti), sa creezi o confuzie (nu sint numerotate, distincte) si e pacat... asa cum spunea Shakespeare intr-un sonet al sau: "ca si privighetoarea tac si eu/sa nu te obosesc cintind mereu"...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
actual, un alt fel de prezentare a manierei de a "creşte", o imprecaţie modernă - aş zice, sunt aici nişte figuri de stil frumoase, frumoase!
pentru textul : Număratul pe degete demi-a plăcut mult.
trebuie sa rectific. primele patru mi se par cele reusite. despre celelalte as zice sa renunti la domnul Pa, la castele si alte copilarii din astea, si la chestia aia "ce nu se spune in poezie" si la care toata lumea se gindeste ca si cum ar avea o importanta mai mare decit poezia. cam asta. textul in corpusul lui inititial mi se pare mult prea bun pentru alunecarea in ludicul quasi-misogin despre dl Pa parerea mea, de doi lei grei.
pentru textul : domnul Pa și visul demulţumesc pentru atenţie, Adrian.
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine deo părere obiectivă ajută întotdeauna.
am modificat.o zi bună.
cred că aici e pulsul întregului poem și apreciez curgerea imperceptibilă a spațiului definit de conturul acestor sentimente cărora nu i te poți opune, un spațiu vibrant, adefag, din amintirile unui Sfinx destinat să-și păstreze imperturbabil enigma: "cu mine eu nu sunt de tine sete cât nilul la cataracte roze aruncate în vânt cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate trecerea mea prin tine seara" interesantă imaginea finală: vegetalul devorându-ne...noi înșiși devorând universul celor de-alături: "vroiam sa rod mangrovele care îmi înghițeau cerul gurii doar al tău era cu toate gusturile lumii în el.."
pentru textul : Amintirile unui Sfinx deLinea, tu, care asculți toamnele din toate unghiurile frunzelor, redându-le culoarea chiar și după căderea lor, cum să nu te atingă o înălțare din pântec? Mulțam pentru atingerea din cuvinte. Călin, în mine această construcție e simplă, a curs totul lin, am scris așa, agale. Mă voi gândi de ce se văd alambicate. O fi vreun labirint în castelul acesta, castel care de la exterior pare simplu, însă pătrunzând în el vezi numai întortocheli. Kafkiană ființă. :) Ai perceput și viziunea, și memoria suspendată între, și firul emoției sublimat, și strădania de a înțelege rosturile, și ale coborârii, și ale înălțării. Mulțam fain.
pentru textul : înălțarea din pântec deAmuzant fragment. Si bine scris până când am dat de Ianoș care ungurește se scrie Janos și de înnecat. Corectează, te rog, altfel fragmentul e bunicel. O pastilă binevenită de umor.
pentru textul : ferestre la mină deEu m-am oprit la fraza "condorii nu au frigul vrăbiilor", mă gîndesc că nu se știe niciodată, dacă mănîncă vrăbii care posedă astfel de friguri se pot îmbolnăvi și ei. Brrr!!! De cînd se află în vecinătate un cordon de carantină m-am contaminat și eu de claustrofobie și tare aș vrea să fiu acolo unde ești tu acum Anca, les beaux etrangers en passage, dar mă reține fraza cu condorii. De fapt am reținut întreaga poezie, lirismul acesteia, care nu vindecă acea boală teribilă, dorul de ducă, doar răscolește. Răscolește profund!
pentru textul : Ruines de Rome deVladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
pentru textul : Bal mascat deVersuri de "echilibru", cum le spun eu. E fascinanta totusi trecea de la "barbatul morgan" la "manole". Autoarea, probabil se voia "morganatica" insa n-a fost sa fie. Uite asa a inceput sa scrie poezii. Constat o surprinzatoare naturalete in a scrie, in a asambla cuvintele - fiecare dupa puterea lui de manifestare. Acest lucru este bun. Nu stiu daca se datoreaza lecturii ori unui talent nativ. Oricum, pentru prospetimea imaginii - o penita. Dancus
pentru textul : ana rose demultumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deun text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
pentru textul : Din urmă demulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
Versuri pentru copii compuse cu delicatețe și dăruință. Sunt convinsă că ai copii minunați! Oare te-ai gândit deja la o cărticică pentru ei?
pentru textul : Parfum de lăcrămioară de"între ele pe drumul străjuit de copaci
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deeu doar un punct"...mi-a plăcut, Ioana, poemul are imagini frumoase.
... am să îți spun colegial unde cred că mai trebuie lucrat poemul. în strofa a doua, la versurile 2 și 4 ai rime din aceeași categorie gramaticală și nu se susțin prin prospețime, iar în ultima strofă ritmul din versul al doilea pe segmentul "scheletul lor smucit" se destramă de versurile 2 din primele două strofe. restul, sunt amănunte. poemul are tropi remarcabili, idee și de aceea intervin, mă repet, colegial. a ... ceva ce îmi sună mai bine în prima strofă decât în a treia: ai introdus "voluptate" și merge cu rima versului al treilea, pe când în ultima strofă nimic nu susține "cârmă". Ave!
pentru textul : corăbii pe uscat deam rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
pentru textul : glissando deun poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineți limpezite prin aerul de septembrie privind mușcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana
pentru textul : Tetley deeste bine să schimbi titlul! găseşte-i unul pe măsura textului. nu divulga...
pentru textul : pasăre albă dete-am rugat ceva și observ că m-ai ignorat
pentru textul : Unchiul Fedea (3) decred ca sunt unele dintre cele mai "poetice" scrisori citite de multa vreme. dvs le ...aratati drept scrisori eu le vad poezii, cam cum se vad si cele ale lui Ginsberg , Borrroughs, Brautigan. ba mai mult asa cred ca ar trebui sa arate poezia.cam asa.Doua texte vii. Dupa care speri sa nu "se vindece"...nimeni de poezie.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta deBobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
pentru textul : addicted deam mai modificat cîte ceva
pentru textul : tern de 6 dea fost un fel de „blocaj”... am citit textul de câteva ori, da' nimic! și iar mulțam, pentru răbdare!
pentru textul : astăzi nu deda, este despre Dumnezeu, dar ii las cititorului libertatea sa creada ce vrea el. nu stiu, cred ca o dau rau de tot in bara pentru ca am citit poemul asta de o gramada de ori si imi place la fel de mult, ceea ce nu mi s-a mai intamplat niciodata. apoi, Virgil, cred ca ai observat si tu pana acum ca eu nu am un stil ci am perioade. cat despre interes, tare am impresia ca nu a existat nici pana acum. :)
pentru textul : Intro dePaşte fericit, zic şi eu!
pentru textul : Hristos a înviat! deCu imaginația... îmi sugerezi drăguț că am lăsat cam mult deschisă ușa aceea despre care vorbesc în pagina mea de autor? Smile. Așa o fi. Dar dacă recunosc, atunci se dă totul peste cap și înseamnă că NU e așa. Sau, vorba ta, cine mai știe... Cu dedublarea... aha. Depinde despre care dedublare vorbești. A personajelor, a autorului în pielea personajelor etc. Ce înțelegi prin "text incomod"? E greoi? Sau greu de digerat? Sau... what?
pentru textul : Tunel de liniște desărbători cu bine tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit deda, finalul e slab dar eu tot dau o peniță pentru plătica aceea și pentru un text inedit pe Hermeneia
pentru textul : Swedish blue deda, am a vut o problemă și s-au pierdut cîteva texte. Îmi cer scuze. Nu va mai fi cazul.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deDjamal, imi permiti sa iti dau un sfat: postind deodata intr-o zi atitea haiku-uri, risti sa nu fii citit cu atentie, sa nu fii suficient criticat (in masura in care doresti sa cunosti opinia celorlalti), sa creezi o confuzie (nu sint numerotate, distincte) si e pacat... asa cum spunea Shakespeare intr-un sonet al sau: "ca si privighetoarea tac si eu/sa nu te obosesc cintind mereu"...
pentru textul : Haiku dedomnule yesterday. e din Proverbe.
1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
2. Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
3. Şi-a trimis slujnicele, şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
4. „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5. „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6. Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15. ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă:
16. „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
17. „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18. El nu ştie că acolo sunt morţii, şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei morţilor.
pentru textul : secretele noastre împrumutate dePagini