Eugen, ce am dorit să adaug şi nu m-a "lăsat sufletul" a fost că niciun om care nu a învăţat limba română ca limba maternă cu adevărat şi continuu, din leagăn până la maturitate, nu are cum transmite, prin scris, emoţie şi profunzime. Exemplu este că tu nu m-ai înţeles, aşa cum nici eu nu te-am înţeles complet prin acest text. Dar să revenim, acel "vid" este tocmai o emoţie profundă, un "nod în gât", datorită părţii de mijloc a textului. La urma urmei, mai degrabă prefer un text emoţionant, scris într-o românească de dincolo de Prut, decât un text prost scris de un român get-beget dar fără talent (cum sunt destui şi pe aici). Data viitoare când vii la Iaşi, îţi explic mai în amânunt. Oricum, e de bine. :)
Am citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
Ionuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
Mulțumesc mult de vizite, Katya, Virgil. Posibil să fi fost și o greșeală de scriere din neatenție unde au fost erori la cuvinte din alte limbi, nu cred că a fost făcută din necunoaștere (umila mea părere). Nu știu dacă cuvintele "fuscei" și "drugari" au fost clari pentru toată lumea. In DEX apar mai multe definiții pentru primul și una diferită din sensul din poezie pentru al doilea. În Bucovina: Fuscel - vergea lungă și subțire de lemn, cu vârf ascuțit, folosită pentru garduri Drugar - bucată de lemn lungă și ceva mai groasă decât un fuscel, folosită ca element orizontal de legătură între stâlpii unui gard, de obicei câte doi, unul sus și unul jos. Fusceii se bat în cuie pe drugari, vertical, cu vârful ascuțit în sus. Un astfel de gard e dificil de excaladat/sărit de către animalele domestice sau sălbatice, cu excepția pisicilor.
textul acesta este superb prin faptul că reușește să nu se ia în serios. îmi amintește de stilul picturilor lui chagall. chiar dacă are unele defecte de exprimare sau de folosire a timpului verbelor, și aceste stîngăcii au farmecul lor. un text care te fură și te transportă ca un fel de basm modern. un text chiar reușit după părerea mea. singura mea rezervă este pentru acest titlu pseudo-șoholovian.
aham, atmosfera s-a dat prinsa, fain zâs! necazu' e la folosirea tuturor numelor alea de prin sat. nu stiu de ce te banuiesc de "inventarea" lor. nu ca e rau sa inventezi, da' e de lucru. daca nu-i asa, daca le-ai luat de-a binelea dintr-un sat, anunta-ma sa imi duc la ascutit detectoru de inventii:) de obicei nu ma incurc in chitibusuri, da' parca (si flori de cires...) pica mai lin fara "si". iertare pentru cate as mai fi putut spune si nu am spus! multam de poezie, spor!
iata ca ai reusit sa ma amuzi dragos, dupa o zi fff incarcata. nu pot spune decit ca daca nu iti place, nu iti place. dar marturisesc ca m-ai amuzat cu ambiguitatea ideii de metafora fortata. cum e cea nefortata?
Mulţumesc, Raluca, pentru atenţionare! Eu credeam că e un vers ,,inspirat" :), nu ,,expirat" :). Am glumit, desigur.
Deoarece în haiku nu se folosesc metafore, contează foarte mult imaginea de ansamblu încadrată de cele 17 silabe şi acel ,,gol" pe care îl creează kireji, moment în care are loc începutul meditaţiei, al iluminării. E drept că dacă o sintagmă e prea des întâlnită de cititor, aceasta poate fi un obstacol pentru a vedea lumina...e ,,umbra" care se aşază peste poem.
Când am scris, am ales cuvintele ,,umbră" pentru a sugera şi tristeţea cauzată de secetă, şi ,,nor" pentru a sugera apropierea ploii. Am mizat şi pe faptul că unii cititori se vor gândi la lacrimă, potenţând astfel tristeţea de pe obrazul tatălui. Le-am legat în versul de mai sus. Aveam şi varianta ,,umbra norului" dar nu îmi plăcea . Nu ştiam că e un vers expirat ( m-a convins şi google) , deci mulţumiri frumoase. Te mai aştept...am încredere în opiniile tale şi ale colegilor.
Cam la fel cu aceea cand am aflat ca ai dat pseudonimul la posta romana :)). Glumesc. O surpriza placuta. Mai rau e ca nu am apucat sa trimit cartea inapoi, dar vine si vremea ei.
Este un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
În loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
Doru, textele mele suferă des schimbări, iar de la un volum la altul încerc să scriu altfel. Sigur că vor arăta altfel peste 2 ani, ba chiar la vară. Știi că vezi mai bine de departe și mai repede pe un text străin. La rece. Și dacă nu e al tău, și mai bine! Mulțumesc.
Sancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
Intotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
dragul meu, faci cum vrei. eu in principiu nu sint in favoarea stergerii. in primul are un efect negativ asupra celor care te citesc. oamenii isi pierd increderea ca esti un scriitor vrednic de atentia lor. in al doilea rind eu am descoperit ca este un bun "gauging system", un sistem de evaluare sa poti sa iti vezi evolutia. si apoi este si o marturie, sa ii spunem "istorica" a evolutiei tale. ar ami fi si alte considerente. bineinteles ca pe Hermeneia noi ne straduim sa promovam calitate dar in mod dinamic prin procesul unei critici diverse si cit mai la obiect, si (in masura posibilitatilor personale si a timpului) competente. deci calitatea Hermeneia se doreste nu prin epurare ci prin promovare
Virgil, cred că una din primele mari încurajări în domeniul acesta al prozei de la tine am primit-o. Acest text a fost oarecum un exercițiu, încă nu știu nici eu încotro să mă îndrept cu proza. Către ce tind eu, este deseori perceput cum ai spus tu... hipnotic. Dar este ceva extrem de atent construit, și aveam poate nevoie, din nou, de un semn că se mai poate scrie/citi și așa. Am primit azi semnale mixate vis a vis de ceea ce scriu... poate că adevărul nu este niciodată de partea unuia singur, dar una știu: mă bucur întotdeauna să te regăsesc pe scrierile mele.
textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
vreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
dle Mihail, imi pare rau ca inca nu ne-am întalnit in fapt si drept, ci doar virtual pe aceste partinitoare site-uri literare! cred ca ar fi benefic, pentru amandoi, un schimb de opinii vis-a-vis de ceea ce scriem, mai ales ca intalnirea noastra e una fizic posibila. astept un semn din partea domniei voastre pe mailul: [email protected]. ma gandesc la initierea unui cenaclu literar local. pun la dispozitie spatiul pentru manifestarea lui. poate, mai tarziu, cine stie, va aparea si o revista pe care o pot sustine financiar. astept un semn din parte domniei voastre.
intervin din nou, deși sunt într-o criză de timp teribilă.
1. Nu te-a acuzat nimeni că ai șters textul.
2. Cât despre verbul „a modifica” se referea la înlocuirea acelui cuvânt. Era o precizare pe care am făcut-o în urma comentariului Alinei în care spunea că un editor ar fi schimbat cuvântul cu pricina, iar eu am specificat: „Modificarea a fost efectuată de către autor”. Editorii nu șterg texte și nici nu le editează modificând cuvinte.
Nici pe departe vreo intenție de manipulare din partea mea. Poate trebuia să fiu mai explicită.
Gând bun!
offtopic: va rog pe toti sa cititi Regulamentul si sa-l respectati. Va asigur ca astfel de atitudini si comentarii nu vor (mai) fi ingaduite pe Hermeneia.com. Exista alte site-uri "literare" unde puteti face asa ceva. Ar fi bine sa nu ne confundati. Danutza, cu astfel de atitudini debutul tau pe Hermeneia nu este de bun augur. As vrea sa cred ca este vorba doar de un accident. De asemeni te atentionez ca "expresii precum "Cuvinte în sutiene și chiloți Jolidon" frizeaza o zona de preocupari pe care noi cei de pe Hermeneia le avem la baie, nu în literatură . Sper sa nu ma fi inteles gresit. Multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eugen, ce am dorit să adaug şi nu m-a "lăsat sufletul" a fost că niciun om care nu a învăţat limba română ca limba maternă cu adevărat şi continuu, din leagăn până la maturitate, nu are cum transmite, prin scris, emoţie şi profunzime. Exemplu este că tu nu m-ai înţeles, aşa cum nici eu nu te-am înţeles complet prin acest text. Dar să revenim, acel "vid" este tocmai o emoţie profundă, un "nod în gât", datorită părţii de mijloc a textului. La urma urmei, mai degrabă prefer un text emoţionant, scris într-o românească de dincolo de Prut, decât un text prost scris de un român get-beget dar fără talent (cum sunt destui şi pe aici). Data viitoare când vii la Iaşi, îţi explic mai în amânunt. Oricum, e de bine. :)
pentru textul : Mica țigariadă deAm citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
pentru textul : încercare de a-l iubi pe celălalt deIonuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
pentru textul : arabescurile dorului deMulțumesc mult de vizite, Katya, Virgil. Posibil să fi fost și o greșeală de scriere din neatenție unde au fost erori la cuvinte din alte limbi, nu cred că a fost făcută din necunoaștere (umila mea părere). Nu știu dacă cuvintele "fuscei" și "drugari" au fost clari pentru toată lumea. In DEX apar mai multe definiții pentru primul și una diferită din sensul din poezie pentru al doilea. În Bucovina: Fuscel - vergea lungă și subțire de lemn, cu vârf ascuțit, folosită pentru garduri Drugar - bucată de lemn lungă și ceva mai groasă decât un fuscel, folosită ca element orizontal de legătură între stâlpii unui gard, de obicei câte doi, unul sus și unul jos. Fusceii se bat în cuie pe drugari, vertical, cu vârful ascuțit în sus. Un astfel de gard e dificil de excaladat/sărit de către animalele domestice sau sălbatice, cu excepția pisicilor.
pentru textul : Mâțâli detextul acesta este superb prin faptul că reușește să nu se ia în serios. îmi amintește de stilul picturilor lui chagall. chiar dacă are unele defecte de exprimare sau de folosire a timpului verbelor, și aceste stîngăcii au farmecul lor. un text care te fură și te transportă ca un fel de basm modern. un text chiar reușit după părerea mea. singura mea rezervă este pentru acest titlu pseudo-șoholovian.
pentru textul : Pe Volga liniştită deaham, atmosfera s-a dat prinsa, fain zâs! necazu' e la folosirea tuturor numelor alea de prin sat. nu stiu de ce te banuiesc de "inventarea" lor. nu ca e rau sa inventezi, da' e de lucru. daca nu-i asa, daca le-ai luat de-a binelea dintr-un sat, anunta-ma sa imi duc la ascutit detectoru de inventii:) de obicei nu ma incurc in chitibusuri, da' parca (si flori de cires...) pica mai lin fara "si". iertare pentru cate as mai fi putut spune si nu am spus! multam de poezie, spor!
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie deiata ca ai reusit sa ma amuzi dragos, dupa o zi fff incarcata. nu pot spune decit ca daca nu iti place, nu iti place. dar marturisesc ca m-ai amuzat cu ambiguitatea ideii de metafora fortata. cum e cea nefortata?
pentru textul : dumnezeu și cutia lui de lego deNu înţeleg de ce nu apare peniţa... La celelalte texte a apărut.
Virgil, te rog, poate există o rezolvare.
pentru textul : întotdeauna te vei întoarce de unde ai plecat deplăcerea este de partea mea.sper să mă acomodez uşor.mulţumesc pentru urări.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău detitlul se referă la "frunza de brusture" care e moca.
în rest, Adriana, nu, deocamdată nu sunt apăsătore...
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu demulțumesc pentru observație, timp, bunăvoința...
Mulţumesc, Raluca, pentru atenţionare! Eu credeam că e un vers ,,inspirat" :), nu ,,expirat" :). Am glumit, desigur.
pentru textul : Haiku deDeoarece în haiku nu se folosesc metafore, contează foarte mult imaginea de ansamblu încadrată de cele 17 silabe şi acel ,,gol" pe care îl creează kireji, moment în care are loc începutul meditaţiei, al iluminării. E drept că dacă o sintagmă e prea des întâlnită de cititor, aceasta poate fi un obstacol pentru a vedea lumina...e ,,umbra" care se aşază peste poem.
Când am scris, am ales cuvintele ,,umbră" pentru a sugera şi tristeţea cauzată de secetă, şi ,,nor" pentru a sugera apropierea ploii. Am mizat şi pe faptul că unii cititori se vor gândi la lacrimă, potenţând astfel tristeţea de pe obrazul tatălui. Le-am legat în versul de mai sus. Aveam şi varianta ,,umbra norului" dar nu îmi plăcea . Nu ştiam că e un vers expirat ( m-a convins şi google) , deci mulţumiri frumoase. Te mai aştept...am încredere în opiniile tale şi ale colegilor.
Mulțumesc, Roxana, pentru prezența ta frumoasă la Virtualia și te așteptăm să revii mereu la Iași.
pentru textul : Virtualia dedragut acest semn amical ,stimata ioana...
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită deCam la fel cu aceea cand am aflat ca ai dat pseudonimul la posta romana :)). Glumesc. O surpriza placuta. Mai rau e ca nu am apucat sa trimit cartea inapoi, dar vine si vremea ei.
pentru textul : pridvorbe deEste un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
pentru textul : Perpetuum robia decred ca voi lasa cuvintele acelea in engleza. finalul cred ca ar mai putea fi lucrat cindva
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deÎn loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deDoru, textele mele suferă des schimbări, iar de la un volum la altul încerc să scriu altfel. Sigur că vor arăta altfel peste 2 ani, ba chiar la vară. Știi că vezi mai bine de departe și mai repede pe un text străin. La rece. Și dacă nu e al tău, și mai bine! Mulțumesc.
pentru textul : despre cum să... deSancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
pentru textul : Lângă fereastra veche deIntotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
pentru textul : Nepoveste dedragul meu, faci cum vrei. eu in principiu nu sint in favoarea stergerii. in primul are un efect negativ asupra celor care te citesc. oamenii isi pierd increderea ca esti un scriitor vrednic de atentia lor. in al doilea rind eu am descoperit ca este un bun "gauging system", un sistem de evaluare sa poti sa iti vezi evolutia. si apoi este si o marturie, sa ii spunem "istorica" a evolutiei tale. ar ami fi si alte considerente. bineinteles ca pe Hermeneia noi ne straduim sa promovam calitate dar in mod dinamic prin procesul unei critici diverse si cit mai la obiect, si (in masura posibilitatilor personale si a timpului) competente. deci calitatea Hermeneia se doreste nu prin epurare ci prin promovare
pentru textul : mă caută întrebarea! deIti recomand sa citesti si sa respecti Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com
pentru textul : Gând cu zei deVirgil, cred că una din primele mari încurajări în domeniul acesta al prozei de la tine am primit-o. Acest text a fost oarecum un exercițiu, încă nu știu nici eu încotro să mă îndrept cu proza. Către ce tind eu, este deseori perceput cum ai spus tu... hipnotic. Dar este ceva extrem de atent construit, și aveam poate nevoie, din nou, de un semn că se mai poate scrie/citi și așa. Am primit azi semnale mixate vis a vis de ceea ce scriu... poate că adevărul nu este niciodată de partea unuia singur, dar una știu: mă bucur întotdeauna să te regăsesc pe scrierile mele.
pentru textul : Respiro detextul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu devreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte dedle Mihail, imi pare rau ca inca nu ne-am întalnit in fapt si drept, ci doar virtual pe aceste partinitoare site-uri literare! cred ca ar fi benefic, pentru amandoi, un schimb de opinii vis-a-vis de ceea ce scriem, mai ales ca intalnirea noastra e una fizic posibila. astept un semn din partea domniei voastre pe mailul: [email protected]. ma gandesc la initierea unui cenaclu literar local. pun la dispozitie spatiul pentru manifestarea lui. poate, mai tarziu, cine stie, va aparea si o revista pe care o pot sustine financiar. astept un semn din parte domniei voastre.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deintervin din nou, deși sunt într-o criză de timp teribilă.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. de1. Nu te-a acuzat nimeni că ai șters textul.
2. Cât despre verbul „a modifica” se referea la înlocuirea acelui cuvânt. Era o precizare pe care am făcut-o în urma comentariului Alinei în care spunea că un editor ar fi schimbat cuvântul cu pricina, iar eu am specificat: „Modificarea a fost efectuată de către autor”. Editorii nu șterg texte și nici nu le editează modificând cuvinte.
Nici pe departe vreo intenție de manipulare din partea mea. Poate trebuia să fiu mai explicită.
Gând bun!
offtopic: va rog pe toti sa cititi Regulamentul si sa-l respectati. Va asigur ca astfel de atitudini si comentarii nu vor (mai) fi ingaduite pe Hermeneia.com. Exista alte site-uri "literare" unde puteti face asa ceva. Ar fi bine sa nu ne confundati. Danutza, cu astfel de atitudini debutul tau pe Hermeneia nu este de bun augur. As vrea sa cred ca este vorba doar de un accident. De asemeni te atentionez ca "expresii precum "Cuvinte în sutiene și chiloți Jolidon" frizeaza o zona de preocupari pe care noi cei de pe Hermeneia le avem la baie, nu în literatură . Sper sa nu ma fi inteles gresit. Multumesc.
pentru textul : Poem biologic deappassionata
pentru textul : stropi de iubire deîmi plac ultimele patru versuri... acolo te desprinzi de clișee și ești tu...
pentru textul : Iluzie dePagini