adevăr
când toate clădirile par să te prindă pentru că toate ferestrele
au golul acela pe care-l cureți de lapte ca și cum ar fi viu
când iarna vine doar fiindcă altfel ne-am îmbina poate micile focuri din margini și nimeni n-ar mai fi ceva precis, criminalul plătit și papagalul vorbitor ce strigă întruna Ximena
atât de incredibil doar pentru că ea, Ximena, ne spune exact ce s-a întâmplat
în loc să ne oprim la sunetul pianului ca la un miros de vanilie
desen
câteodată e un oraș de ursuleți din sârmă, când se strâng împreună
apare o clădire mare din care cineva iese foarte grăbit și face-o greșeală
dăruiește o grenadă unei fete iar ea o ține în mână
ca pe-o lalea și totuși afară vibrează toți stâlpii, un schimb continuu de la care tot ce aștepți
e curajul de-al ține de mână pe cel ce în sfârșit va trece de partea ta așa cum e
așa cum ești
mișcare
orașul începe s-alerge nebun după fluturi și-i prima imagine pe care-o păstrez din mișcare
pentru că statul pe loc ucide niciun sălbatic nu și-a lăsat vreodată sufletul în poză
mă tem
de lipsa prelungirilor din jur
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
un porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
Comentarii
Eu văd aici un crescendo în
Maria - Doina -
Eu văd aici un crescendo în modul de a surprinde și de a reda sau de a sugera aspecte citadine la început de iarnă. Ultimele două tablouri îmi plac cel mai mult. Și titlul :)
Corect "așază".
- unele -
a.a.a. -
Sunt multe imagini frumoase aici, aşezate potrivit în context, dar eu (pe persoană fizică şi spirituală) aş vrea să respir ceva mai mult când citesc:
"când iarna vine doar fiindcă altfel ne-am îmbina poate micile focuri din margini și nimeni n-ar mai fi ceva precis, criminalul plătit și papagalul vorbitor ce strigă întruna Ximena" - aici era să-mi dau duhul. Vrei să mă ai pe conştiinţă? :)
Mă bucur de.
clar
yester -
într-adevăr, multe imagini frumoase. pe mine m-a cucerit aceasta și am impresia că își este suficientă:
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
un porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
~
caminante -
asaza. corectez. multumesc pentru atentionare.
s-a vrut un crescendo, e adevarat, putin prea alert poate in prima parte, cum a remarcat si Adrian.
uneori ma gandesc ca ar trebui sa fac un film, apropos de "locul" (evenimentele generatoare) din care apar poeziile. ar fi foarte amuzant si, cred, ar aduce multe explicatii. :o)
adrian
asa e, am realizat ca am surprins perfect cauza care a generat poezia, apropos de oboseala si Ximena si multe chestii spuse deodata in prea putin timp. doar ca cititorul n-are nicio vina. si eu ma bucur de. si multumesc.
paul
te citesc, nu aici gresesc. citesc prea putin autori noi. poezia e ca vinul, nu vrei sa risti si e pacat uneori.
incepe si mie sa-mi placa finalul acum, multumesc. :o)