e aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
hai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
ma gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
da, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
tanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
Să presupunem următorul scenariu: Un membru Hermeneia face referire la un scriitor intrat în patrimoniul cultural universal și pentru a fi sugestiv vine cu citate din opera respectivului autor. Ei bine, dacă ele, citatele conțin un limbaj ușor deocheat – atenție! nu pornografic – cel care a postat o să fie amendat? Dacă nu, aveți o problemă cu regulamentul. Dacă da, la fel. Hai să vedem unde ajungem prin ricoșeu! Afirm cu sfială că de data asta nu aveți dreptate; poate e necesară o nuanțare a punctului 16.4 și nu pentru plăcerea mea. Respect regulamentele dar nu îmi plac constrîngerile. Apropo: sula în coastă unde se încadrează?
Perfect de acord cu spusele tale Virgile si marturisesc ca demult nu mi-a mers o argumentatie la suflet ca aceasta... mi-as dori mai multe. In rest, nu vreau sa sune aiurea dar nu ma pot abtine sa nu spun ca mi se pare complet aiurea ca un maghiar sa conduca ministerul culturii si cultelor din romania. Dupa cum am spus, un subiect de meditatie pentru mine pe viitor, cu atat mai mult cu cat se intampla sa il cunosc pe kelemen si pot spune ca e un om super ok.
e un mesaj Cami, pentru calatorii pierduti printre nori, de la un calator uitat in timp. Ferice de cel care ajunge la Topalu inainte sa-si vinda sufletul! multumesc pentru popas!
sorin, am citit textul tau si pot spune cu mina pe inima ca ai calcat cu stingul in... hermeneia. am rezerve fata de "valoarea poetica" a unei astfel de productii. daca iti doresti sa scrii si sa postezi poezie aici esti bine venit la fel ca oricine. dar daca nu...
imi cer scuze la randul meu, ecranul extrem de mic al calculatorului de unde am incercat sa citesc textul m-a "deturnat" de la lectura... Felicitari pentru volum!
Cred că e partea mea favorită din acest ciclu. Poate unde te-ai ținut mai puternic de atmosferă și ai reușit cu adevărat un fel de incantație... E ca și cum sunetele încă s-ar mai auzi și după ce au dispărut, și nu-i vorba de ecou. Firesc/nefiresc, trecere fără clipire. Într-un singur loc mi se pare că se frânge "sonul": " sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele", unde partea în italice este remarcabilă, dar restul...
...dar favorabilă în general după lecturarea acestui text. are ceva ce m-a prins, între nostalgie și teribilism. ”tinmpul ca o bidinea mă vopsește pe barbă” mizează poate pe un efect voit amuzant, deși nu-s sigur că, ai să-i zic, acest chapeau nu e decât o primă expresie neșlefuită suficient.
”prin apele poeziei se ascunde/ tinerețea mea ca suveica de iute”, suveica, hmm, prea proletar, prea puțin scăldată de apele poeziei...
farmecul rezidă însă în jocul acesta de contraste jovial-poetice, nuanțate surprinzător, inegal.
Sixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
Cred că Orianei nu i-a sunat bine inversiunea din versul al patrulea, we keep the silence inside, și din versul precedent unde chiar lipsește ceva, IT is always dark out there, inversiuni intenționate ce subliniază ce se întîmplă în segmentul outside-inside.
Călin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
eu sper din ce în ce mai mult ca exista viata si dupa "Virtualia" si ca, încet-încet, voi uita cum am înfruntat(laudabil) nametii , macar pâna la anul, si vom încerca sa mai diascutam si despre poezie.
Pai sa vezi Adriana, eu de-abia m-am lasat asa ca nu vad de ce l-as provoca la o tigara. Imi place sa cred ca nu e nici "batran" si nici "plutas" si oricum nu vad cum l-as putea surprinde intr-un fel... Multumesc mult pentru apreciere. Mac
cele două puncte putem să le unim într-un fel sau altul Erika, putem să le atingem, să le visăm... poate că nu reușim să le unim niciodată real, poate există doar în mintea noastră... dar, nu trebuie să încetăm să credem că ele există. p.s. - am răspuns după cum vezi la toate cele trei comentarii pe care mi le-ai lăsat și vreau să știi că mă onorează trecerea ta. mă bucur să te știu printre cititori. îmi cer scuze dacă nu am răspuns la alte comentarii, acum este deja tărziu să mai răspund. timpul nu îmi permite de cele mai multe ori să verific dacă am sau nu comentarii la texte. poate că pe viitor îmi va fi și ne va fi mai ușor dacă o să primim pe mail înștiințarea despre comentarii. mulțumesc! Madim
Poate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.
Precizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
Nicodim, in primul rand nu cred ca am avut ocazia sa ne "imprietenim" (si nici ca mi-as dori), deci nu cred ca suntem "prieteni". In al doilea rand, aerul asta de superioritate, fara a avea nimic in spate, nu cred ca impresioneaza pe nimeni; poate doar pe tine. Oricum, daca tu vezi poezia doar prin prisma "topului" atunci inseamna ca ai ceva probleme in intelegerea "fenomenului" si nu numai. Chestiunea cu bunul simt nu era un atac, deci nu avea cum sa fie o lovitura sub centura; era o simpla constatare a comportamentului tau, si din moment ce nu sunt singurul care ti-o spune (pentru ca am vazut ca ti-au mai spus-o si altii) cred ca mai bine decat sa te deranjeze ar fi fost sa-ti dea de gandit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Asa pare. Dar este asemenea unui cerc vicios care...se deschide intr-unul "virtuos"; adica intr-o spirala.
pentru textul : omului cu valuri în suflet dee aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit dehai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dema gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
da, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
pentru textul : ritualuri de cartier I detanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
pentru textul : dare de seamă deSă presupunem următorul scenariu: Un membru Hermeneia face referire la un scriitor intrat în patrimoniul cultural universal și pentru a fi sugestiv vine cu citate din opera respectivului autor. Ei bine, dacă ele, citatele conțin un limbaj ușor deocheat – atenție! nu pornografic – cel care a postat o să fie amendat? Dacă nu, aveți o problemă cu regulamentul. Dacă da, la fel. Hai să vedem unde ajungem prin ricoșeu! Afirm cu sfială că de data asta nu aveți dreptate; poate e necesară o nuanțare a punctului 16.4 și nu pentru plăcerea mea. Respect regulamentele dar nu îmi plac constrîngerile. Apropo: sula în coastă unde se încadrează?
pentru textul : Paneraș cu ouă deți-ai băgat cheile adânc în mine, măi, tovarășe bobadil. profetul deasupra, tu dedesubt, nu-i nimic, nu mă supăr. și am să încerc să-ți urmez sfatul.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities dePerfect de acord cu spusele tale Virgile si marturisesc ca demult nu mi-a mers o argumentatie la suflet ca aceasta... mi-as dori mai multe. In rest, nu vreau sa sune aiurea dar nu ma pot abtine sa nu spun ca mi se pare complet aiurea ca un maghiar sa conduca ministerul culturii si cultelor din romania. Dupa cum am spus, un subiect de meditatie pentru mine pe viitor, cu atat mai mult cu cat se intampla sa il cunosc pe kelemen si pot spune ca e un om super ok.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 dee un mesaj Cami, pentru calatorii pierduti printre nori, de la un calator uitat in timp. Ferice de cel care ajunge la Topalu inainte sa-si vinda sufletul! multumesc pentru popas!
pentru textul : călătorii spre Topalu desorin, am citit textul tau si pot spune cu mina pe inima ca ai calcat cu stingul in... hermeneia. am rezerve fata de "valoarea poetica" a unei astfel de productii. daca iti doresti sa scrii si sa postezi poezie aici esti bine venit la fel ca oricine. dar daca nu...
pentru textul : '92 deimi cer scuze la randul meu, ecranul extrem de mic al calculatorului de unde am incercat sa citesc textul m-a "deturnat" de la lectura... Felicitari pentru volum!
pentru textul : La rădăcina Gorunului deCred că e partea mea favorită din acest ciclu. Poate unde te-ai ținut mai puternic de atmosferă și ai reușit cu adevărat un fel de incantație... E ca și cum sunetele încă s-ar mai auzi și după ce au dispărut, și nu-i vorba de ecou. Firesc/nefiresc, trecere fără clipire. Într-un singur loc mi se pare că se frânge "sonul": " sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele", unde partea în italice este remarcabilă, dar restul...
pentru textul : candelabrele devă mulţumesc pentru comentarii/obs.
pentru textul : femeie aşteptînd primăvara de:) Viața și frumusețea sînt nemuritoare! Atentă și sensibilă. Îți mulțumesc, Tincuța.
pentru textul : Instantanee detextul ne e prost dar nici nu iese in evidenta decit printr-un fel de tristete resemnare sint multe lucruri pe care nu le-am inteles in el
pentru textul : Legile poeziei de...inchid ochii ii las sa treaca.
pentru textul : ganga de...sa treaca? unde? cum? nu-nteleg sensu'.
...dar favorabilă în general după lecturarea acestui text. are ceva ce m-a prins, între nostalgie și teribilism. ”tinmpul ca o bidinea mă vopsește pe barbă” mizează poate pe un efect voit amuzant, deși nu-s sigur că, ai să-i zic, acest chapeau nu e decât o primă expresie neșlefuită suficient.
pentru textul : mic tratat de neputinţă. 2. de”prin apele poeziei se ascunde/ tinerețea mea ca suveica de iute”, suveica, hmm, prea proletar, prea puțin scăldată de apele poeziei...
farmecul rezidă însă în jocul acesta de contraste jovial-poetice, nuanțate surprinzător, inegal.
Sixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deCred că Orianei nu i-a sunat bine inversiunea din versul al patrulea, we keep the silence inside, și din versul precedent unde chiar lipsește ceva, IT is always dark out there, inversiuni intenționate ce subliniază ce se întîmplă în segmentul outside-inside.
pentru textul : In-between deCălin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
pentru textul : pre-simțire deeu sper din ce în ce mai mult ca exista viata si dupa "Virtualia" si ca, încet-încet, voi uita cum am înfruntat(laudabil) nametii , macar pâna la anul, si vom încerca sa mai diascutam si despre poezie.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deinteresant final
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare dePai sa vezi Adriana, eu de-abia m-am lasat asa ca nu vad de ce l-as provoca la o tigara. Imi place sa cred ca nu e nici "batran" si nici "plutas" si oricum nu vad cum l-as putea surprinde intr-un fel... Multumesc mult pentru apreciere. Mac
pentru textul : Plutaș deIata un text interesant, un amestec, aproape un conglomerat de stiluri p.s. incearca sa iti completezi profilul personal
pentru textul : Acoladă decele două puncte putem să le unim într-un fel sau altul Erika, putem să le atingem, să le visăm... poate că nu reușim să le unim niciodată real, poate există doar în mintea noastră... dar, nu trebuie să încetăm să credem că ele există. p.s. - am răspuns după cum vezi la toate cele trei comentarii pe care mi le-ai lăsat și vreau să știi că mă onorează trecerea ta. mă bucur să te știu printre cititori. îmi cer scuze dacă nu am răspuns la alte comentarii, acum este deja tărziu să mai răspund. timpul nu îmi permite de cele mai multe ori să verific dacă am sau nu comentarii la texte. poate că pe viitor îmi va fi și ne va fi mai ușor dacă o să primim pe mail înștiințarea despre comentarii. mulțumesc! Madim
pentru textul : Săpătură fără fulgere dePoate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.
pentru textul : să aiurim de bine dePrecizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deStef, Virgil, Radu - mulțumesc pentru părerile voastre, am "modelat" ușor prima strofă și am schimbat ceva esențial în ultima.
pentru textul : magnolii în iarnă deMarina, iti multumesc de trecere si pentru semnul aprecierii. la multi ani si sarbatori fericite cu stima
pentru textul : Dialog deNicodim, in primul rand nu cred ca am avut ocazia sa ne "imprietenim" (si nici ca mi-as dori), deci nu cred ca suntem "prieteni". In al doilea rand, aerul asta de superioritate, fara a avea nimic in spate, nu cred ca impresioneaza pe nimeni; poate doar pe tine. Oricum, daca tu vezi poezia doar prin prisma "topului" atunci inseamna ca ai ceva probleme in intelegerea "fenomenului" si nu numai. Chestiunea cu bunul simt nu era un atac, deci nu avea cum sa fie o lovitura sub centura; era o simpla constatare a comportamentului tau, si din moment ce nu sunt singurul care ti-o spune (pentru ca am vazut ca ti-au mai spus-o si altii) cred ca mai bine decat sa te deranjeze ar fi fost sa-ti dea de gandit.
pentru textul : hiatus dePagini