universul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
text realmente slăbuț. dar nu îmi fac iluzii că autorul lui va înțelege sau accepta asta. orgoliul este o carapace rezistentă.
iar dacă cineva va crede că versuri precum „scriu poemul fără de sfârşit” sau „poemul beznelor intrate în rutină”, sau „cât de greu este să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi”, sau „poemul la care numai moartea are drepturi de autor” se ridică dincolo de farmecul unui șlagăr obosit atunci cu siguranță acest text este de o valoare inestimabilă.
singura chestie care trece dincolo de o scriitură de novice sînt versurile „moartea ne ia pe toţi/ cu frumosul”.
alma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
îmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
Primele trei „strofe” sunt dovada practică a ceea ce spui mai spre sfârșit: fericirea nu e obligatoriu să fie clară, nu trebuie neapărat declarată, „pot înota fără tubul de aer, fără labe mari de scafandru”? Nu de alta, dar începutul „intrigă” nițel prin descrieri de lucruri atât de simple și la îndemâna oricui, chiar stângaci realizate parcă... Mai apoi începi a simți că lucrurile nu sunt observate de un ochi oarecare, ci de unul conectat la un suflet sensibil care CAUTĂ ceva anume privind aiurea într-o lume normală, provocând o ploaie în stare să transforme „nisipul” în vise împlinite. Așa s-a văzut de aici, de după monitor:) Îmi place poezia ta, mulțam!
Da, foarte putini mai citesc teatrul antic..poate fiindca lumea intreaga a devenit doar o scena...multumesc de semn si de buna primire si... Da, faptele facute la radacina se platesc mai tarziu
Totul curge frumos mai puțin ultimul cuvânt. Dar fiecare cu gustul sau amintirile lui. De remarcat parcimonia limbajului, părînd a trasa cu diamantul pe o oglindă un cerc, construit în jurul versurilor: "când îmi aduc aminte de mine mă pescuiesc din oglinzi" Felicitări.
dumneavoastra cand sunteti fericit, scrieti despre cruzime? daca da, va sfatuiesc sa va lasati de poezie si sa consultati de urgenta un medic.o sa va ajute la preludiu sau postludiu
E reconfortant să ai la patru versuri comentariile de mai sus. În loc de un răspuns școlăresc, las un semn de apropiere și vă numesc - Silvia, Maria, Adriana, Călin, Dorel.
Francisc, mi-ar fi plăcut să știu ce ai ales. Da, e un punct de vedere. Cuvintele mele însă, au stat cam mult timp în mine. Și uite-așa ies, până una-alta...cascade. Mulțumesc pentru bunăvoința de care dai dovadă citindu-mi textele și lăsând semne. Venind din partea unui filozof, sunt interesante pentru mine.
textul nu e sonet, ci un hibrid - și rondel (primele 2 strofe), și sonet shakespearian (zona terținelor), bine realizat prozodic mesaj interesant, cel al diviziunii virtuale până la pierderea de sine - ultimul vers îmi aduce aminte de Labiș, cel din Primele iubiri: ("Eu curg intreg in acest cantec sfant; Eu nu mai sunt. E-un cantec tot ce sunt.") aș rescrie, în final: "Îl joc pe eu în rol de veteran (buna si sugestia lui Andu, cu "suveran") Pe un picior de timp cu o fractură Ce-alungă inocenții din ecran... Și nu mai sunt Emil sunt o dublură!"
Francisc - Sunt bucuros cum rar mi-a fost dat. Dincolo de unele formulari, din comentariul tau, care s-au indragostit de ele insele :), totul e exact asa cum am vrut sa reiasa. Nu stiu pe cineva care sa fi inteles mai bine acel "dincolo" de cuvintele mele. Și da,semnele de punctuație erau ancora realității, erau coborârea din libertatea de deasupra. Mulțumesc și felicitări pentru capacitatea de "a vedea".
Scuze, dar niciunul dintre voi nu are nimic de-a face cu talibanii de pe agonia, deci nu prea aveti de unde sa aveti habar ce le umbla prin capetele lor patrate. Oricum, acest articol al lui Paul este un efort demn de o cauza mai buna, insa nu asa se lupta fratilor, slobozind zgomote disarmonice dintr-o scorbura intr-un copac antic si, desigur, acceptat.
Îmi place ideea poeziei ca şi pântec, matrice, loc de refugiu oniric dar, în afara ei nu aflăm mai nimic.
Adică, ştim, de regulă, ce anume presupune starea de făt. În măsura în care ştii şi tu sau ne sugerezi.
„doar blînd și primar ca un pîntec”
Dacă „povesteşti” de lichid amniotic poate să dispară „pântec”, că doar lichidul amniotic nu se află la creieri. Sau doar dacă se continua „ca un pântec care...”
„blând şi primar ca un cântec”, ar sugera mult. Tu decizi. În fond, cântecul e mult mai apropiat atât de eufonia maternă cât şi de matricea poetică. Sau invers.
„Excitaţie de sex sacru”. Să fim serioşi ! Asta cu sex sacru sună a tantra lui Bivolaru, să avem pardon! Nu sugera tu cât de elevat este sexul tău poetic. Lasă-ne să intuim. Deşi sex şi sacru, la un loc, repet, duce a un loc comun, bivo şi ai lui.
„în visuri pe care nu mi le mai amintesc niciodată
dincoace de oglindă”.
Care oglindă ? A cui ? A pântecelui? O introduci la final, prea brusc, prea nepregătit...
Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?
Dar, poezia este slabă. Dar cred că şi tu o ştii. Să ne citim cu plăcere.
Cu sinceritate,
le-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
Textul este ok. Şi de ce folosesc sintagma asta săracă la duh? Pentru că degajă o atmosferă hieratică, dar fără o legătură evidentă cu vremea. E un sentimetn hieratic aici (frig/încremenire/alb stat). Şi cred că asta s-a vrut.
Nu ştiu de ce foloseşti şi tu trendy-ul ăsta bilingv, când ai atâta forţă şi eleganţă în limba noastră (în adâncuri scufundată) :)
dar limbajul e voit asa arhaic!
iar balamalele de articulare chiar de persuasiune vin sa aduca une penitence d'apres, meme a l'avance
nu e un text de constructie, e viu exact unde il vedeti mort
ia ganditi-va la comparatia aia nu ca procedeu de stil ci ca iluminare+disperare
undeva trebuie sa facem saritura la fiinta
Plagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
„Ordinea îmi pare mai degrabă o rupere a lungului șir de cotropiri barbare ale haosului.” Gânduri și păreri oneste în haină filozofico-literară cu argumentări pertinente
Mi-a plăcut verticalitatea :) și curajul de a fi ALTFEL.
P. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
de acord, dar in niciun caz nu sunt "definitii rebusistico-aforistice", ci poate doar... aforistice. Sper ca observatiile pertinente exprimate in comentariile dumneavoastra sa-mi deschida o usita spre atingerea acelei... poezii pe care o cunoasteti domniile voastre atat de bine. Multumesc, din nou!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
universul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
pentru textul : concert fără orchestră și pian detext realmente slăbuț. dar nu îmi fac iluzii că autorul lui va înțelege sau accepta asta. orgoliul este o carapace rezistentă.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deiar dacă cineva va crede că versuri precum „scriu poemul fără de sfârşit” sau „poemul beznelor intrate în rutină”, sau „cât de greu este să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi”, sau „poemul la care numai moartea are drepturi de autor” se ridică dincolo de farmecul unui șlagăr obosit atunci cu siguranță acest text este de o valoare inestimabilă.
singura chestie care trece dincolo de o scriitură de novice sînt versurile „moartea ne ia pe toţi/ cu frumosul”.
alma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deîmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
îmi place poemul, asta este.
pentru textul : one way ticket defireste
pentru textul : vule vu murir avec moi? dePrimele trei „strofe” sunt dovada practică a ceea ce spui mai spre sfârșit: fericirea nu e obligatoriu să fie clară, nu trebuie neapărat declarată, „pot înota fără tubul de aer, fără labe mari de scafandru”? Nu de alta, dar începutul „intrigă” nițel prin descrieri de lucruri atât de simple și la îndemâna oricui, chiar stângaci realizate parcă... Mai apoi începi a simți că lucrurile nu sunt observate de un ochi oarecare, ci de unul conectat la un suflet sensibil care CAUTĂ ceva anume privind aiurea într-o lume normală, provocând o ploaie în stare să transforme „nisipul” în vise împlinite. Așa s-a văzut de aici, de după monitor:) Îmi place poezia ta, mulțam!
pentru textul : La capătul lumii deDa, foarte putini mai citesc teatrul antic..poate fiindca lumea intreaga a devenit doar o scena...multumesc de semn si de buna primire si... Da, faptele facute la radacina se platesc mai tarziu
pentru textul : Teatru Antic cu Calliope detot caut cuvintele acelea, care s-ar așeza cuminți și... firești după lectura acestui minuni de poem.
se pare că s-au dus cine știe unde...
să mă ierte editorii că voi așeza și eu o peniță aici (doar una, din păcate).
dacă nu mă pot ierta, nu-i nimic... accept binemeritata pedeapsă. ;)
Vlad, mă bucur că mai există poezie pe lumea asta. și frumusețe.
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deviorel, îmi pare bine că ți-a plăcut poemul, că ai lăsat un semn. îți urez să ai un an nou bun și fericit! Daniela
pentru textul : kodak film deTotul curge frumos mai puțin ultimul cuvânt. Dar fiecare cu gustul sau amintirile lui. De remarcat parcimonia limbajului, părînd a trasa cu diamantul pe o oglindă un cerc, construit în jurul versurilor: "când îmi aduc aminte de mine mă pescuiesc din oglinzi" Felicitări.
pentru textul : năvod dedumneavoastra cand sunteti fericit, scrieti despre cruzime? daca da, va sfatuiesc sa va lasati de poezie si sa consultati de urgenta un medic.o sa va ajute la preludiu sau postludiu
pentru textul : Lauryannus's Land dePaul si Cristina, bucuria mea e mare cat un soare :) Multumesc frumos!
pentru textul : Haiku...poleit deSa vina primavara!
E reconfortant să ai la patru versuri comentariile de mai sus. În loc de un răspuns școlăresc, las un semn de apropiere și vă numesc - Silvia, Maria, Adriana, Călin, Dorel.
pentru textul : prezentul simplu deFrancisc, mi-ar fi plăcut să știu ce ai ales. Da, e un punct de vedere. Cuvintele mele însă, au stat cam mult timp în mine. Și uite-așa ies, până una-alta...cascade. Mulțumesc pentru bunăvoința de care dai dovadă citindu-mi textele și lăsând semne. Venind din partea unui filozof, sunt interesante pentru mine.
pentru textul : cascade detextul nu e sonet, ci un hibrid - și rondel (primele 2 strofe), și sonet shakespearian (zona terținelor), bine realizat prozodic mesaj interesant, cel al diviziunii virtuale până la pierderea de sine - ultimul vers îmi aduce aminte de Labiș, cel din Primele iubiri: ("Eu curg intreg in acest cantec sfant; Eu nu mai sunt. E-un cantec tot ce sunt.") aș rescrie, în final: "Îl joc pe eu în rol de veteran (buna si sugestia lui Andu, cu "suveran") Pe un picior de timp cu o fractură Ce-alungă inocenții din ecran... Și nu mai sunt Emil sunt o dublură!"
pentru textul : Ecran deFrancisc - Sunt bucuros cum rar mi-a fost dat. Dincolo de unele formulari, din comentariul tau, care s-au indragostit de ele insele :), totul e exact asa cum am vrut sa reiasa. Nu stiu pe cineva care sa fi inteles mai bine acel "dincolo" de cuvintele mele. Și da,semnele de punctuație erau ancora realității, erau coborârea din libertatea de deasupra. Mulțumesc și felicitări pentru capacitatea de "a vedea".
pentru textul : poem despre femeie dePaul, deja mă înroșesc. mă ascund sub perne! :)
pentru textul : vals pentru masha deda, a dreptate. am ajustat acolo. multumesc
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor deScuze, dar niciunul dintre voi nu are nimic de-a face cu talibanii de pe agonia, deci nu prea aveti de unde sa aveti habar ce le umbla prin capetele lor patrate. Oricum, acest articol al lui Paul este un efort demn de o cauza mai buna, insa nu asa se lupta fratilor, slobozind zgomote disarmonice dintr-o scorbura intr-un copac antic si, desigur, acceptat.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic demultumesc Adrian!
pentru textul : desen pe-o înserare deÎmi place ideea poeziei ca şi pântec, matrice, loc de refugiu oniric dar, în afara ei nu aflăm mai nimic.
Adică, ştim, de regulă, ce anume presupune starea de făt. În măsura în care ştii şi tu sau ne sugerezi.
„doar blînd și primar ca un pîntec”
Dacă „povesteşti” de lichid amniotic poate să dispară „pântec”, că doar lichidul amniotic nu se află la creieri. Sau doar dacă se continua „ca un pântec care...”
„blând şi primar ca un cântec”, ar sugera mult. Tu decizi. În fond, cântecul e mult mai apropiat atât de eufonia maternă cât şi de matricea poetică. Sau invers.
„Excitaţie de sex sacru”. Să fim serioşi ! Asta cu sex sacru sună a tantra lui Bivolaru, să avem pardon! Nu sugera tu cât de elevat este sexul tău poetic. Lasă-ne să intuim. Deşi sex şi sacru, la un loc, repet, duce a un loc comun, bivo şi ai lui.
„în visuri pe care nu mi le mai amintesc niciodată
pentru textul : scrisori imaginare III dedincoace de oglindă”.
Care oglindă ? A cui ? A pântecelui? O introduci la final, prea brusc, prea nepregătit...
Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?
Dar, poezia este slabă. Dar cred că şi tu o ştii. Să ne citim cu plăcere.
Cu sinceritate,
le-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deCe anume ai vrut să scrii, "vazu-i" (văzul lui) sau "văzui"? Cred că s-ar citi mult mai ușor dacă ar fi scris cu diacritice.
pentru textul : te caut si ma isc deTextul este ok. Şi de ce folosesc sintagma asta săracă la duh? Pentru că degajă o atmosferă hieratică, dar fără o legătură evidentă cu vremea. E un sentimetn hieratic aici (frig/încremenire/alb stat). Şi cred că asta s-a vrut.
Nu ştiu de ce foloseşti şi tu trendy-ul ăsta bilingv, când ai atâta forţă şi eleganţă în limba noastră (în adâncuri scufundată) :)
Salutări!
pentru textul : ginny in a bottle dedar limbajul e voit asa arhaic!
pentru textul : Punct culminant deiar balamalele de articulare chiar de persuasiune vin sa aduca une penitence d'apres, meme a l'avance
nu e un text de constructie, e viu exact unde il vedeti mort
ia ganditi-va la comparatia aia nu ca procedeu de stil ci ca iluminare+disperare
undeva trebuie sa facem saritura la fiinta
Plagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont de„Ordinea îmi pare mai degrabă o rupere a lungului șir de cotropiri barbare ale haosului.” Gânduri și păreri oneste în haină filozofico-literară cu argumentări pertinente
pentru textul : haos și ordine deMi-a plăcut verticalitatea :) și curajul de a fi ALTFEL.
Ai reusit un text cu adevarat deosebit... are miez, ritm si transcende corsetul formei. Final reusit.
pentru textul : Hemoragii deP. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dede acord, dar in niciun caz nu sunt "definitii rebusistico-aforistice", ci poate doar... aforistice. Sper ca observatiile pertinente exprimate in comentariile dumneavoastra sa-mi deschida o usita spre atingerea acelei... poezii pe care o cunoasteti domniile voastre atat de bine. Multumesc, din nou!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură dePagini