...Marga, corect! Am confundat diametral două noţiuni, ceea ce înseamnă că e o simplă greşeală. N-am să militez pe câtă engleză ştiu eu - voi spune doar că, în şcoală, am fost pe acolo cu ea. Dar la română, am fost aproape, aproape foarte, foarte bun :).
...Am întâlnit destui oameni, poeţi care scriau bine în ambele limbi. Am cunoscut şi oameni care scriau bine ori foarte bine într-una dintre ele. Am dat şi de cei care scriau aproape cataclismic în română (gramatical, în primul rând), şi, totuşi, dădeau cu tocu-n word în, ai ghicit, engleză. Ăstor din urmă îmi plăcea să le spun "bilingvi ambidextri", aidcă, poeţi care scriu cu ambele picioare.
Bun!
Admit că gramatica n-o cunoaşte aproape nimeni integral, puţini la un nivel superior, şi mai puţini, la unul mediu. În viaţa de zi cu zi, mai ales în limba vorbită, fenomenul e scuzabil, din raţiuni destul de evidente. În limba scrisă, însă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la un site literar, problema se pune puţintel altfel. Chiar şi aşa, sunt tentat să înclin că pot exista scriitori buni printre cei care sunt mult pe lângă, din punct de vedere gramatical. Dar poeţi, mai greu. Iar poeţi buni sau foarte buni, nu!
...În fond şi, evident, la urma urmei :), spus pe şleau, gramatica nu e decât logica internă a limbii. Şi, de cele mai multe ori, cei care au probleme gramaticale, au parte şi de alt soi de greutăţi în perceperea raţiunii extralingvistice. Bunăoara, tu spui:
1. "În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such."
Greşit! Având în vedere că sunt şi editor, una dintre obligaţiile mele este să intervin acolo unde, exact!, există fapte imorale. Cum ar fi miştocăreala pseudonimelor userilor...
2. "Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului)"
Mai întâi, nu văd care ar fi legătura între faptul că admiri Hermeneia pentru vocea ei internaţională şi acuza mea de snobism... Hermeneia acceptă şi încurajează diversitatea limbilor, dar nu şi snobismul artistic. Iar acum să-mi argumentez, din nou, acuza de snobism: nu există absolut niciun factor care să justifice (factor evident, conceptual, estetic, stilistic...) - care să justifice, spuneam, folosirea titlului în engleză, dar a corpului textului în română. Şi atunci, având în vedere că titlurile în engleză sunt în vogă, este clar că avem de-a face cu snobismul. Şi încă prin definiţie.
3. "Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)."
De ce să îţi ceri scuze? Poţi, eventual, să prezinţi scuze. Atunci când greşim, chiar şi ipotetic, prezentăm scuze. Când ni se greşeşte, cerem scuze.
4. "Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare."
Am să pun mâna şi pe o carte de engleză. Atunci când le termin pe cele româneşti.
...Cam atât. Punctele de mai sus au fost în cheie logică. Gramatical, nu mă mai chinui. În final, mai spun doar că, dacă prin "patronizing" înţelegi îndreptare ortografică, ortoepică, de sintaxă şi, de ce nu, artistică, dacă prin acelaşi termen înţelegi măsuri administrative sau trasul uşor de mâneci veleitare şi ironico-uliţise, îţi dau o veste proastă: "patronizingu'" va continua.
Mie nu-mi plac polemicile, dumneavoastră nu vă plac răspunsurile pe măsura, mai bine zis cu măsura cu care oferiţi , generos, cel puţin ironiile pe post de ...critică literară pertinentă. Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă, în accepţiunea d-voastră, calitatea de singur deţinător al Adevărului poetic. Şi nu mă consider cine-ştie-ce-poet...
Desigur, mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică studiile filologice pe care presupun că le aveţi, sau la ..măsurile disciplinare pe care le aveţi la îndemână...
Rămân la părerea mea despre lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări, sau poate a unui orgoliu exacerbat, dar e problema d-voastră!...
Şi, aşa cum prizonierii turci, cărora li se promisese libertatea dacă sapă o fântână extrem de adâncă în curtea Castelului de la Hunedoara (promisiune nerespectată de domnitor), au scris pe zidul fântânii, scriu şi eu cele ce simt : "Apă aveţi, suflet n-aveţi!"
Citesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
franscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag
cuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
Domana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
adriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
este un text nici prea prea nici foarte foarte, in opinia mea, desi destul de neavizata, dar totusi o opinie; am citit texte mult mai bune la tine; mi se pare usor fortat pe alocuri cu expresii precum "asfaltul cel de toate zilele" (poate unde am citit atatea forumule de genul asta) sau "discutam despre discutii cuvantam despre cuvinte" si asta imi suna oarecum redundant, culmea imi place "facebookul citadin" ca expresie in sine, luata din context, Pe ansamblu, vocea ta sensibila si felul tau de a te apleca asupra lucrurilor si de a cauta in ele acestea sunt incontestabile si admirabile.
Bianca, marturisesc ca am lasat sa treaca ceva timp de cand am citit comentariul tau pana sa-ti raspund si asta pentru un banal motiv pe care iata :-) nu pot sa nu-l recunosc: am fost emotionat! Si asta pentru ca stiu cat esti de exigenta nu doar cu textele postate cat mai ales cu remarcarea acestora... si m-am simtit ciudat... Voi lasa textul asa cum l-am postat, cu acea "inutila" precizare referitoare la "tarm", pentru a nu denatura contextul observatiei facute de tine. Si poate ca intr-o buna zi imi voi gasi drumul inapoi, spre un tarm sau poate spre altul, inutil sau dimpotriva, cine stie? Multumesc pentru lectura, Bobadil.
Cred că poemul își pierde considerabil forța pe la începutul strofei a doua culminând, pe partea negativă, unde se scufundă în clișeistic, cu versurile "și că n-o să murim noi dintr-un dor./ Nu mă tem și nu fug!/ N-o să-ți scriu, dar te iert!" Mai cred că trebuia să muți ghilimeaua a doua mai jos. Sau să nu ai ghilimele deloc. Ideea agendei masculine cu prioritizări ce nu includ aspirații afective sau estetice, este o mină de inspirație. Interesantă abordarea ta.
Ultimele doua versuri nu au ce cauta in text. Mai sunt si altele care strica: "ce a dat țiganilor câte zece prăjini de pământ", "mama lui lăcătuș" (din pacate, nu se intelege, pentru un cititor neavizat, de care Lacatus e vorba). Cel mai mult mi-a placut ideea cu mama lui X... Inceputul oarecum facil, insa ideea din final salveaza poemul.
corect se scrie PALIMPSÉST. PALIMPSÉST, palimpseste, s.n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste.(Dicționarul explicativ al limbii române).
l-am citit cu voce tare ca sa imi fie mai clar. parerea mea este ca e facut din mai multe bucati care chiar daca (foarte posibil) au fost compuse in aceeasi parcurgere, totusi sint perceptibile ca bucati distincte. stilul acesta confesivo-apodictic pare fortat (putin optzecistic) pe alocuri. s-ar putea sa gresesc cu optzecismul dar asa imi suna mie. de fapt daca ar fi sa ofer un sfat autorului i-as recomanda sa incerce sa fie putin mai "relaxat" in scriere. se tradeaza senzatia ca autorul "urmareste" sa spuna ceva in loc sa lase "poezia" sa curga si apoi sa o cizeleze. spun toate acestea pentru ca parerea mea este ca exista un anumit grad de talent si inefabil dar pare a fi prea "controlat" aproape artizanal. poate n-ar fi rau ca autorul sa citeasca textul cu voce tare si sa se detaseze de el, ca si cum nu ar fi al lui. si sa scoata fara mila ceea ce il deranjeaza. si sa vada ce ramine si cum arata si cum suna ceea ce ramine.
Îmi vine să zîmbesc. Pentru că mi se pare ridicol să mai pui „Hristos a Înviat!” după aceste „note”. Nu înțeleg pe cine salută domnul Gorun. Sau o face la mișto. Și îmi vine nespus de greu să cred că un om inteligent ca domnia sa să nu se prindă de chestia asta. Adică un fel de bă voi aștia care nu sînteți ortodocși (din diferite motive) și nu aveți icoane ca noi cu și fără „învăluirile” de rigoare, sory dar aveți ghinion. Fie că sînteți hipnotizați, fie că sînteți pe nicăieri. Mie mi se pare că tocmai aceasta fudulie ridicolă a unor ortodocși care cred că ei și numai ei (și bineînțeles icoanele lor) sînt cam totul în materie de spiritualitate și bineînțeles au ce n-are nimeni în ce privește apropierea de Dumnezeu sau de misterul binefăcător al divinității, etc, etc, tocmai această fudulie spuneam, mi se pare un semn trist al păgubosului care simte o nevoie permanentă să „umbrească”, să „strivească”, etc, pe ceilalți doar, doar se va ridica deasupra complexului provincial de inferioritate. Pentru mine va rămîne o enigmă de ce oameni care se consideră creștini și inteligenți procedează așa. În ce privește școala, părerea mea este că atîta timp cît este construită și plătită din bani publici este un spațiu public iar credința, religia sau nereligia cuiva sînt într-o democrație lucruri private și e bine să rămînă așa. Bineînțeles că discuția s-ar putea extinde foarte mult dar personal cred că după o mie și cam șapte sute de ani de religie instituționalizată măcar un lucru ar fi trebuit să pricepem. Și anume că sub forma ei instituționalizată biserica trebuie să fie separată se stat și insituțiile lui. Nu mă îndoiesc că sînt unii care din motive mai mult sau mai puțin fierbinți nu vor fi de acord cu asta dar acest lucru nu anulează sub nici o formă sutele de ani și sutele de mii de oamenii persecutați și uciși de indivizi foarte bine intenționați și iubitori de Dumenzeu, care erau cît se poate de onești în convingerea lor că biserica trebuie să domine societatea chiar cu prețul sîngelui. Chiar că nu văd cum să îl pun pe „Hristos a Înviat!” aici. Slavă Domnului că după înviere nu ne-a cerut să ne facem icoane că tare complicată ne mai era viața. Ajungeam să ne luăm la întrecere care are icoane mai făloase. Dar se pare că o facem și fără să ne-o fi cerut.
Îmi pare rău că nu se dorește. Nu este numai vorba de proporțiile exagerate prin comparație cu textul dar și de faptul că monitorul meu e prea mic și nu am imaginea de ansamblu... Cât despre hotelul Negresco, mie îmi place clovnul de la intrare. Total kitsch, dar nu e fascinant și urâtul?
Text îndrăzneţ, direct şi fără culoare; modern, fără a fi lipsit de lirism; dintr-o răsuflare, fără a fi haotic; masculin, fără a exclude; liber, fără a fi teribilist etc.
Mi-a plăcut. Finalul, ca putere expresivă, cu atât mai mult.
Ideea textului este foarte interesanta, este exprimata destul de comun, la modul ca de pilda sintagma "cu ochiul liber" prezenta mai ales in limbajul familiar ar putea avea un substitut. A rostogoli ceva cu privirea, din nou, suna bine, este o idee interesanta, dar parca am mai auzit-o. Insuficient insa pentru a deduse o relatie inger-om -sfera. Te pune putin pe ganduri... Ialin
bucata care mi se pare mie excelenta este:
„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
Adriana, mulţumesc pt. comentariul elaborat. Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus. Lucrul cel mai important: există o corelaţie strânsă între primele trei strofe şi ultima. Ea nu este una logică, dar este una intuitivă, palpabilă. Apoi nu cred că poezia trebuie să fie un raţionament sau să aibă o structură asemănătoare cu un silogism. Oricum, poezia n-a fost niciodată logică.
Apoi, în legătură cu "măreţia" din prima str., s-ar putea să ai dreptate, dar în momentul când am conceput textul aşa am simţit. "demonul focos" este tautologie doar în parte, pentru că aici semnifică în primul rând energie, activitate, nu neapărat flăcările iadului, malefic etc.
N-ai observat altceva: discordanţa timpurilor din primele 3 str. şi ultima.
Acum o să corectez. Oricum, o să văd ce modificări mai pot aduce acestui text.
Eu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
Dar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...Marga, corect! Am confundat diametral două noţiuni, ceea ce înseamnă că e o simplă greşeală. N-am să militez pe câtă engleză ştiu eu - voi spune doar că, în şcoală, am fost pe acolo cu ea. Dar la română, am fost aproape, aproape foarte, foarte bun :).
...Am întâlnit destui oameni, poeţi care scriau bine în ambele limbi. Am cunoscut şi oameni care scriau bine ori foarte bine într-una dintre ele. Am dat şi de cei care scriau aproape cataclismic în română (gramatical, în primul rând), şi, totuşi, dădeau cu tocu-n word în, ai ghicit, engleză. Ăstor din urmă îmi plăcea să le spun "bilingvi ambidextri", aidcă, poeţi care scriu cu ambele picioare.
Bun!
Admit că gramatica n-o cunoaşte aproape nimeni integral, puţini la un nivel superior, şi mai puţini, la unul mediu. În viaţa de zi cu zi, mai ales în limba vorbită, fenomenul e scuzabil, din raţiuni destul de evidente. În limba scrisă, însă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la un site literar, problema se pune puţintel altfel. Chiar şi aşa, sunt tentat să înclin că pot exista scriitori buni printre cei care sunt mult pe lângă, din punct de vedere gramatical. Dar poeţi, mai greu. Iar poeţi buni sau foarte buni, nu!
...În fond şi, evident, la urma urmei :), spus pe şleau, gramatica nu e decât logica internă a limbii. Şi, de cele mai multe ori, cei care au probleme gramaticale, au parte şi de alt soi de greutăţi în perceperea raţiunii extralingvistice. Bunăoara, tu spui:
1. "În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such."
Greşit! Având în vedere că sunt şi editor, una dintre obligaţiile mele este să intervin acolo unde, exact!, există fapte imorale. Cum ar fi miştocăreala pseudonimelor userilor...
2. "Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului)"
Mai întâi, nu văd care ar fi legătura între faptul că admiri Hermeneia pentru vocea ei internaţională şi acuza mea de snobism... Hermeneia acceptă şi încurajează diversitatea limbilor, dar nu şi snobismul artistic. Iar acum să-mi argumentez, din nou, acuza de snobism: nu există absolut niciun factor care să justifice (factor evident, conceptual, estetic, stilistic...) - care să justifice, spuneam, folosirea titlului în engleză, dar a corpului textului în română. Şi atunci, având în vedere că titlurile în engleză sunt în vogă, este clar că avem de-a face cu snobismul. Şi încă prin definiţie.
3. "Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)."
De ce să îţi ceri scuze? Poţi, eventual, să prezinţi scuze. Atunci când greşim, chiar şi ipotetic, prezentăm scuze. Când ni se greşeşte, cerem scuze.
4. "Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare."
Am să pun mâna şi pe o carte de engleză. Atunci când le termin pe cele româneşti.
...Cam atât. Punctele de mai sus au fost în cheie logică. Gramatical, nu mă mai chinui. În final, mai spun doar că, dacă prin "patronizing" înţelegi îndreptare ortografică, ortoepică, de sintaxă şi, de ce nu, artistică, dacă prin acelaşi termen înţelegi măsuri administrative sau trasul uşor de mâneci veleitare şi ironico-uliţise, îţi dau o veste proastă: "patronizingu'" va continua.
Să ai o zi frumoasă!
pentru textul : in the sunshine of your love deMie nu-mi plac polemicile, dumneavoastră nu vă plac răspunsurile pe măsura, mai bine zis cu măsura cu care oferiţi , generos, cel puţin ironiile pe post de ...critică literară pertinentă. Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă, în accepţiunea d-voastră, calitatea de singur deţinător al Adevărului poetic. Şi nu mă consider cine-ştie-ce-poet...
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deDesigur, mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică studiile filologice pe care presupun că le aveţi, sau la ..măsurile disciplinare pe care le aveţi la îndemână...
Rămân la părerea mea despre lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări, sau poate a unui orgoliu exacerbat, dar e problema d-voastră!...
Şi, aşa cum prizonierii turci, cărora li se promisese libertatea dacă sapă o fântână extrem de adâncă în curtea Castelului de la Hunedoara (promisiune nerespectată de domnitor), au scris pe zidul fântânii, scriu şi eu cele ce simt : "Apă aveţi, suflet n-aveţi!"
textul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deCitesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
pentru textul : A șaptea minune defranscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții decuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
pentru textul : lonesome deDomana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
pentru textul : poate deadriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deBuna, Cristina!
este un text nici prea prea nici foarte foarte, in opinia mea, desi destul de neavizata, dar totusi o opinie; am citit texte mult mai bune la tine; mi se pare usor fortat pe alocuri cu expresii precum "asfaltul cel de toate zilele" (poate unde am citit atatea forumule de genul asta) sau "discutam despre discutii cuvantam despre cuvinte" si asta imi suna oarecum redundant, culmea imi place "facebookul citadin" ca expresie in sine, luata din context, Pe ansamblu, vocea ta sensibila si felul tau de a te apleca asupra lucrurilor si de a cauta in ele acestea sunt incontestabile si admirabile.
pentru textul : strada mântuleasa deInteresant și nu doar atât. Felicitări celor ce vor fi acolo. Mulțumiri autoarei pentru semnalarea prezențelor românești și a evenimentului.
pentru textul : Prezențe românești la Târgul Internațional al Cărții de la Ierusalim – ediția a 23-a deBianca, marturisesc ca am lasat sa treaca ceva timp de cand am citit comentariul tau pana sa-ti raspund si asta pentru un banal motiv pe care iata :-) nu pot sa nu-l recunosc: am fost emotionat! Si asta pentru ca stiu cat esti de exigenta nu doar cu textele postate cat mai ales cu remarcarea acestora... si m-am simtit ciudat... Voi lasa textul asa cum l-am postat, cu acea "inutila" precizare referitoare la "tarm", pentru a nu denatura contextul observatiei facute de tine. Si poate ca intr-o buna zi imi voi gasi drumul inapoi, spre un tarm sau poate spre altul, inutil sau dimpotriva, cine stie? Multumesc pentru lectura, Bobadil.
pentru textul : 111 deCred că poemul își pierde considerabil forța pe la începutul strofei a doua culminând, pe partea negativă, unde se scufundă în clișeistic, cu versurile "și că n-o să murim noi dintr-un dor./ Nu mă tem și nu fug!/ N-o să-ți scriu, dar te iert!" Mai cred că trebuia să muți ghilimeaua a doua mai jos. Sau să nu ai ghilimele deloc. Ideea agendei masculine cu prioritizări ce nu includ aspirații afective sau estetice, este o mină de inspirație. Interesantă abordarea ta.
pentru textul : Bilet sub o ușă deUltimele doua versuri nu au ce cauta in text. Mai sunt si altele care strica: "ce a dat țiganilor câte zece prăjini de pământ", "mama lui lăcătuș" (din pacate, nu se intelege, pentru un cititor neavizat, de care Lacatus e vorba). Cel mai mult mi-a placut ideea cu mama lui X... Inceputul oarecum facil, insa ideea din final salveaza poemul.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră desubscriu, nea Adrian! de aceea sunt aici! cu afinitate, Paul
pentru textul : eros finit desi atat, daca vrea sa ramana melcul. in rest, textul e scris "in memoriam" vladimir
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir decorect se scrie PALIMPSÉST. PALIMPSÉST, palimpseste, s.n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste.(Dicționarul explicativ al limbii române).
pentru textul : vorbesc o latină ciudată del-am citit cu voce tare ca sa imi fie mai clar. parerea mea este ca e facut din mai multe bucati care chiar daca (foarte posibil) au fost compuse in aceeasi parcurgere, totusi sint perceptibile ca bucati distincte. stilul acesta confesivo-apodictic pare fortat (putin optzecistic) pe alocuri. s-ar putea sa gresesc cu optzecismul dar asa imi suna mie. de fapt daca ar fi sa ofer un sfat autorului i-as recomanda sa incerce sa fie putin mai "relaxat" in scriere. se tradeaza senzatia ca autorul "urmareste" sa spuna ceva in loc sa lase "poezia" sa curga si apoi sa o cizeleze. spun toate acestea pentru ca parerea mea este ca exista un anumit grad de talent si inefabil dar pare a fi prea "controlat" aproape artizanal. poate n-ar fi rau ca autorul sa citeasca textul cu voce tare si sa se detaseze de el, ca si cum nu ar fi al lui. si sa scoata fara mila ceea ce il deranjeaza. si sa vada ce ramine si cum arata si cum suna ceea ce ramine.
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... deÎmi vine să zîmbesc. Pentru că mi se pare ridicol să mai pui „Hristos a Înviat!” după aceste „note”. Nu înțeleg pe cine salută domnul Gorun. Sau o face la mișto. Și îmi vine nespus de greu să cred că un om inteligent ca domnia sa să nu se prindă de chestia asta. Adică un fel de bă voi aștia care nu sînteți ortodocși (din diferite motive) și nu aveți icoane ca noi cu și fără „învăluirile” de rigoare, sory dar aveți ghinion. Fie că sînteți hipnotizați, fie că sînteți pe nicăieri. Mie mi se pare că tocmai aceasta fudulie ridicolă a unor ortodocși care cred că ei și numai ei (și bineînțeles icoanele lor) sînt cam totul în materie de spiritualitate și bineînțeles au ce n-are nimeni în ce privește apropierea de Dumnezeu sau de misterul binefăcător al divinității, etc, etc, tocmai această fudulie spuneam, mi se pare un semn trist al păgubosului care simte o nevoie permanentă să „umbrească”, să „strivească”, etc, pe ceilalți doar, doar se va ridica deasupra complexului provincial de inferioritate. Pentru mine va rămîne o enigmă de ce oameni care se consideră creștini și inteligenți procedează așa. În ce privește școala, părerea mea este că atîta timp cît este construită și plătită din bani publici este un spațiu public iar credința, religia sau nereligia cuiva sînt într-o democrație lucruri private și e bine să rămînă așa. Bineînțeles că discuția s-ar putea extinde foarte mult dar personal cred că după o mie și cam șapte sute de ani de religie instituționalizată măcar un lucru ar fi trebuit să pricepem. Și anume că sub forma ei instituționalizată biserica trebuie să fie separată se stat și insituțiile lui. Nu mă îndoiesc că sînt unii care din motive mai mult sau mai puțin fierbinți nu vor fi de acord cu asta dar acest lucru nu anulează sub nici o formă sutele de ani și sutele de mii de oamenii persecutați și uciși de indivizi foarte bine intenționați și iubitori de Dumenzeu, care erau cît se poate de onești în convingerea lor că biserica trebuie să domine societatea chiar cu prețul sîngelui. Chiar că nu văd cum să îl pun pe „Hristos a Înviat!” aici. Slavă Domnului că după înviere nu ne-a cerut să ne facem icoane că tare complicată ne mai era viața. Ajungeam să ne luăm la întrecere care are icoane mai făloase. Dar se pare că o facem și fără să ne-o fi cerut.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. demie mi se pare un text insipid, incolor, dar nu si inodor.
ci doar oglinda murdară
în care ne-am privit
pentru ultima oară
când ne îndepărtam părul
de prisos (de unde?)
împreună",
atunci urmeaza titlul. "go fishing".
pentru textul : go fishing deCu siguranta este vorba despre Nichita Stanescu... probabil una dintre acele poezii dedicate cuiva si aflata intr-o colectie personala.
pentru textul : poezia mea de azi deÎmi pare rău că nu se dorește. Nu este numai vorba de proporțiile exagerate prin comparație cu textul dar și de faptul că monitorul meu e prea mic și nu am imaginea de ansamblu... Cât despre hotelul Negresco, mie îmi place clovnul de la intrare. Total kitsch, dar nu e fascinant și urâtul?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deText îndrăzneţ, direct şi fără culoare; modern, fără a fi lipsit de lirism; dintr-o răsuflare, fără a fi haotic; masculin, fără a exclude; liber, fără a fi teribilist etc.
Mi-a plăcut. Finalul, ca putere expresivă, cu atât mai mult.
pentru textul : Poem deIdeea textului este foarte interesanta, este exprimata destul de comun, la modul ca de pilda sintagma "cu ochiul liber" prezenta mai ales in limbajul familiar ar putea avea un substitut. A rostogoli ceva cu privirea, din nou, suna bine, este o idee interesanta, dar parca am mai auzit-o. Insuficient insa pentru a deduse o relatie inger-om -sfera. Te pune putin pe ganduri... Ialin
pentru textul : inițiere debucata care mi se pare mie excelenta este:
pentru textul : Viraj mult prea strâns de„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
eu recunosc ca am zambit...la imagine femeii rotunde care se rostogoleste. :)femeile, mai rautacioase de felul lor, stiu de ce.
pentru textul : Ochi deva dau dreptate,textul este slab.
pentru textul : Protestul celor fără de noroc deam vrut sa transmit un mesaj.atat
Scuze pentru interventie, este o eroare pe pagina: un titlu al doamnei Marlena Braester apare la un text de-al meu.
pentru textul : Trupul gol al deșertului deAdriana, mulţumesc pt. comentariul elaborat. Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus. Lucrul cel mai important: există o corelaţie strânsă între primele trei strofe şi ultima. Ea nu este una logică, dar este una intuitivă, palpabilă. Apoi nu cred că poezia trebuie să fie un raţionament sau să aibă o structură asemănătoare cu un silogism. Oricum, poezia n-a fost niciodată logică.
Apoi, în legătură cu "măreţia" din prima str., s-ar putea să ai dreptate, dar în momentul când am conceput textul aşa am simţit. "demonul focos" este tautologie doar în parte, pentru că aici semnifică în primul rând energie, activitate, nu neapărat flăcările iadului, malefic etc.
N-ai observat altceva: discordanţa timpurilor din primele 3 str. şi ultima.
Acum o să corectez. Oricum, o să văd ce modificări mai pot aduce acestui text.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
Eu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
pentru textul : risipă de nori deDar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
da! observ că ai dreptate în privința titlului, dar tot nu îmi vine altă idee. mulțumesc pentru apreciere și te mai aștept.
pentru textul : Odă firului de iarbă dePagini