nu m-am putut abține și s-ar putea să regret că îmi permit o interpretare personală.
o potecă a lacrimilor despre care mi se pare greu de crezut că o menționează un republican convins; să nu uităm că „amerindienii sînt o gașcă ce trebuie cel puțin ignorată, dacă nu exterminată” este dictonul oricărui rebublican ce nu este „rino”.
către est evident, un israel existent doar în imaginația sudo-religioasă și fabulistic doar în mintea neoconilor și a celor care citesc profeții în fiecare tweeter. but... whatever..
spre nord, cu siguranță, madam palin care întotdeauna a văzut și rusia și chirovu' din mijlocul driveway-ului.
iar spre miazăzi obsesia asta idioată și ostilă față de amărîții ăștia de închinători la „virgen de guadelupe”, amărîți fără de care america ar fi o trotinetă pe care se dă queen elizabeth. the second.
s-a crăpat.
de ziuă.
deșteptarea...

Dorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.

As spune ca pentru mine acesta este un inceput bun pentru rubricile de eseuri si polemici de pe hermeneia. In repetate randuri l-am "provocat" pe F. Petre la polemica pe marginea subiectelor abordate de el, dar se pare ca aici am descoperit punctul slab al discursului sau: este construit unilateral, adresat unui auditoriu tacut, fara microfoane. Ei, eu sper ca totusi pana la urma va marsa pe indemnul meu. In fine, ma bucura existenta replicii tale, pe care o gasesc cu mai multa substanta si stand mai bine in picioare in fata unei analize ideatice. E mai ancorata in real, prin exemplele plastice, prin limbajul mai abrupt. Pe de alta parte, tehnica "cititului rapid" nu are nimic de-a face cu tehnica "scrisului rapid", daca imi vei ingadui sa fac o gluma. Eseul trebuie reluat, nu numai pentru a corecta greselile de redactare (dap, mai sunt cateva), dar si pentru a "lega" un pic ideile, a nuanta sublinierile, a scapa de usorul ton de "expediat". Si... by the way: chestia cu existenta unor "tratate de manipulare" (aviz celuilalt eseu) este usurel ridicola. Daca ar fi ceva ce se invata doar din carti, am sti cu totii (ma rog, cei care inca mai citesc carti) sa manipulam si, consecinta fireasca, sa ne dam seama cand se incearca o manipulare asupra noastra. Prin urmare, in scurt timp, nimeni nu ar mai manipula pe nimeni. Asadar, un astfel de tratat ar atinge exact scopul invers :). Concluzia mea ar fi ca "tratatul de manipulare" respectiv era tot o simpla chestie de marketing. Si drept contrapondere: eu una spun din prima "Dispari de aici!" si ai sa vezi ca nu se mai intoarce dupa tigara. Asaaa... corect este "time is..." fara definite article, right? Cat despre micuta ta lectie de manipulare din acest eseu si joaca din final... pana la urma cel care aparent musca s-ar putea sa urmareasca o prada mai mare :) Take care si te mai astept cu astfel de eseuri, chiar mai aprofundate. Voi vedea cat scot din buzunar.

Eu zic să mai scrii, noi citim și vedem apoi cum stau lucrurile.

francisc, am preluat ideea ta.Revin mai târziu, când voi privi poemul "mai la rece".Multumesc pentru citire si ajutor.

în fiecare din cele patru colțuri ale tavanului - in colţurile tavanului. Se subînţelege că-s patru colţuri.

acum am o îndeletnicire atât de plăcută încât nu mă pot desprinde de ea. Voi reveni cu răspunsuri ample.

P.S. O singură observaţie în legătură cu schelăcăitul. Chiar nu este evident că este o licenţă poetică făcută cu un anume scop ?

Sixtus, ultima strofă are aromă, de fapt are tot ce-i trebuie. Până acolo e cam accidentat terenul.(Pentru mine e accidentat...)

lol Vlad, aș vrea eu...
mulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...

Multumesc, acum am venit aici sa va multumesc si cu scuze ca am ajuns atat de tarziu. Am zambit la comentarii, ceea ce e un lucru bun. Sper sa fie, candva, Cartea domnului Pa.

corectare: " serpentina"

Silviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.

vad ca iei penita dupa penita, nu scri rau, mai trebuie putin la tais, oricum am mai citit si alte poezii, chiar astazi, una cu penita, cxare nu este nici pe departe de calitatea poeziei tale. iti doresc succes, mergi pe drumul cel bun.

nu am timp de asa ceva. cititi-l, e parerea unui filolog in varsta de 65 ani, care a citit biblioteci intregi, apoi a citit in intregime acest volum. merita sa fie insusita. mi s-a trimis parerea pe email. spor la lectura si la scris!