Interesanta imagine dintr-o lume a fascinantului imund, nu pot insa spune ca m-a "prins" 100% ca acea "fata care trece pe strada", pe undeva m-a pierdut. Comparatia dintre cele doua texte ma duce cu gandul la o gluma simpatica, cica erau doi soareci intr-o biblioteca, rodeau o pelicula veche de celuloid si unul il intreaba pe celalalt "ei, cum iti place filmul?" la care astalalt raspunde cu gura plina: "sincer, mi-a placut mai mult cartea" Te mai citesc domnu' Doru, keep on. Cu drag, Andu

Da, este vorba exact de acea carte despre care am discutat la seminar cu studenții. Lor le este didicată, aș putea spune.

ehe, doua penite! sa zicem ca e de bine, desi Virgil, chiar nu ma gandisem c-ar putea face impresia asta de izbucnire hormonala, chiar daca, intr-adevar, textul uzeaza de multe expresii cu nuanta erotica. Ce sa zic, textele mele au o tenta de senzualitate, dar in alt sens decat cel pe care l-ai perceput tu, adica e o voluptate constient strecurata printre cuvinte, neavand insa tenta sexuala ( e o chestie specifica felinelor - a vana cu pasiune, a savura prada - chestii de-astea / vezi "asfalt"). Cat despre cinemtografie, asta s-a vrut - trei scenarii fotografice a unor poeme scrise anterior. Chiar mi-ar fi placut sa pot surprinde in obiectiv secventele astea. Am ramas doar la cuvinte.

Paule, n-am inteles mai nimic din raspunsul tau si iti spun de ce, tu aduni merele cu perele si apoi cu prunele e adevarat sunt fructe dar... citatul tau vine dintr-o discutie avuta cu persoana Virgil Titarenco, adresarea mea era directa, personala acolo, unui patron. Site-ul e cu totul altceva, e ca la firme cu persoane fizice actionari (nu stiu daca stii chestia asta) iar eu nu generalizez. In schimb cred ca tu faci o confuzie pubera (asta nu e atac, zic asta in caz ca ti s-ar parea din cine stie ce unghi citesti tu ce spun eu peste 20 de ani ca in dumas) intre om si creatia sa. Andu

Mea culpa.

Da, există spaţiul. Nu este, însă, egal cu cel lăsat în mometnul scrierii comentariului, deci nu atât de evident. Dar, repet, el există.

Miopia asta :)

nu stiu de ce e "canon sa dormim impreuna" de vreme ce "învelit în frunze, un copil s-a agățat de uterul meu aud o liniște respirând înăuntru" un fel de a scrie despre altfel de dragoste imperceptibila insa atat de statornica, tu mireasa ascunsa in cufere de tamaie. noaptea e ca un sfetnic bun al iluziei.

a, nuuu, nu-i vorba de "metaforizare de dragul metaforizarii" - aveam eu ceva in minte, dar...n-a iesit. :) asta e, trebuie umplut si cosul de gunoi cu ceva... va multumesc de feed-back si La multi ani!

Îmi pare un text social, urban, o satiră trasă la prima mână. Remarc şi eu primele două versuri - poem în sine.

imi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.

Sunt și idei care aparțin părintelui Benedict Ghius, dar nu numai, sunt meditații, texte, pe care le-am citit și mi-au rămas în minte, pe care și domnia sa le-a avut în vedere când și-a elaborat lucrarea, inclusiv texte biblice pe care adeseori ni le însușim, chiar și în limbajul cotidian, fără a pune întotdeauna ghilimelele de rigoare, poate și din considerentul că originea acestora este arhicunoscută; nu am făcut trimiterile respective și din lipsă de timp, dar nici nu am considerat comentariul ca o lucrare, a mea, doar doream să comunic cu tine și cu cei care trăiesc acest sentiment, despre ideea de însingurare.

m-am edificat, Paul Blaj. nu trebuie să îți mai faci probleme.

texte care pentru mine sună „școlărește” sau anti-literar:
„Eram echipaţi corespunzător pentru urcat pe munte, iar în rucsac aveam doar lucruri de strictă necesitate.”
„aşa că era indicat ca bagajul să fie cât mai uşor.”
„loc de popas, la intrarea în pădure” - sună a inutilitate pe care o găsești de obicei în pliantele turistice.
„acolo unde locuiau mineri care se pregăteau să plece la şut, în schimbul I.” - inutilitate care nu are nici o legătură cu restul povestirii.
„Am luat muntele pieptiş” - tocmai ne-ai spus că ai început urcușul. Repetarea acestui lucru sub altă formă seamănă mai degrabă cu un fel de slogan de tipul „Bumbești-Livezeni”. Adică e ridicolă.
„Am trecut pe lângă stâna din Morişoara, unde ciobanii tocmai mulgeau oile, şi ne-am îndreptat spre Cabana Pasul Vâlcan.” - ai mai multe fraze din astea care seamănă mai degrabă cu notițe de itinerar decît cu un jurnal cu pretenții literare.
„De acolo, de sus, localităţile Văii Jiului, aşezate pe malul râului, păreau nişte mărgele înşirate pe aţă. Această depresiune, înconjurată de munţi şi dealuri, a fost dintotdeauna leagăn al tradiţiei. Aici sălăşluiesc prezentul, purtând pecetea exploatării cărbunelui, şi trecutul, izvorând din fiecare petic de pământ şi din vorba domoală şi plină de înţelepciune a bătrânilor.” - Asta chiar că aduce a Cîntarea României. (caricatura comunistoidă și nu lucrarea lui Alecu Russo). Ar trebui să îți dai seama că sună ridicol.
„Un astfel de bătrân sfătos am cunoscut şi noi, acolo, aproape de cer.” - expresie cu gravitate ridicolă. Să fim serioși. E vorba doar de un jurnal de călătorie nu de o epifanie.
Și exemplele pot continua.

Grea întrebare, eram gata să spun ”soma”, dar are tentă și de ”sarx”, că doar carnea asta te hrănește cu adevărat. Complicați grecii ăștia, nu te poți juca cu ei. ”O bucată din mine” îmi pare prea simplu, și prea sună ca vorba aia faină de comedie bună americană. Știi cu ce-mi sună ”o bucată de carne”? Cu povestea aia cu Făt Frumos care-i dă bucăți de carne zgripțuroaicei ca să-l ducă-n zbor, și când i se termină, ca să-l ducă totuși mai departe, își taie o bucată din pulpă și i-o dă. Eram copil și rămâneam totdeauna tablou la partea asta, nu pricepeam cum putea ăla să-și taie o bucată de carne din el. Și mai ales nu înțelegeam de ce.

1. Imi cer scuze daca a sunat "acid" ceea ce am zis. 2. Din raspunsurile tale, ca de-acolo a si pornit, am remarcat ca defapt tu esti cea acida. Vezi primul comentariu pe care ti l-am facut pe site legat de banalitatea acelui text... si uita-te la raspunsul tau. Care dintre noi doi a fost acid ? 3. Nimeni de pe site nu are nimic personal cu tine, doar ca... scrii foarte slab si nu vrei sa faci nimic in sensul asta. Textele tale depasesc foarte rar un nivel de clasa a cincia (cu parere de rau). 4. Aciditatea poate aparea si din mandria prosteasca, umana de genul "cum sa-mi dea mie lectii o persoana care scrie...asa" 5. Sa oprim aceasta conversatie aici ca este site literar si nu forum. Imi cer scuze persoanelor care vor fi deranjate de acest schimb de replici din subsolul acestui text. In cazul in care este necesar, cer unui editor sa stearga comentariile din subsol. Multumesc ! Ialin