poemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
Mai bine mai târziu decât... și mai tîrziu; am revenit peste sonetul acesta, citit de mai multe ori la data postării. "sufletu-mi e marea Ce-și linge trist și nestatornic sarea Tăcerilor prea lesne-n trup topite" unele dintre cele mai semnificative versuri citite de mult timp încoace. Față în față, muritorul cu nemurirea. Admirativ,
Acest text, ca si altele ale d-nei Lucia Marinescu, se afla, dupa parerea mea, din greseala si nemeritat pe Santier. Chiar nu înteleg motivul, este ceva ce au mai semnalat si altii...
Cu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
Mie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
Sancho Panza, am schimbat incadrarea textului. Multumesc pentru sugestie. Te mai astept pe la mine si sper ca in viitor textele mele sa ti se para mai bune. Teo
îmi cer scuze, a fost absolut neintenționat și ar fi fost înțelept pentru mine să nu răspund în grabă în timp ce făceam altceva. o lecție de învățat. Numele este Pal.
Dar în același timp îi cer și eu lui Emilian Pal să își ceară scuze pentru o măgărie mult prea mare și pe care de data aceasta a făcut-o deliberat. Pentru fraza: "Virgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei." Mi se pare una din cele mai mari obrăznicii care mi s-au spus. Dar, așa cum am observat în ultimii ani, gradul de mîrlănie și obrăznicie în România a atins cote înspăimîntătoare. În primul rînd „românia lui virgil t” este un titlu, un subtitlu, o sintagmă. Și nu am inventat-o eu (asta în primul rînd). Și în al doilea rînd, nu trebuie neaparat să se refere la mine. Dar, evident, e nevoie de subtilitate (și bunăvoință) ca să observi nuanța. Și apoi nu îți permit și nici nu ai tu dreptul să faci judecăți de valoare la adresa persoanei mele. Judecăți de genul „pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate"” sau „care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.” Aș putea spune mai multe despre relația dintre noi doi dar mă abțin (și am să mă abțin). Pot doar să spun că mi-ai dovedit încă o dată că urîțimea caracterului multor români e ca o plagă care nu poate fi stăvilită. Și cred că e o nenorocire mai mare decît comunismul. Poate despre asta voi scrie cîndva. Recunosc că m-a surprins însă la tine xenofobismul de-a dreptul bubos cu care generalizezi și care îți marchează atitudinea. Dacă toată generația mai tînără e ca tine atunci soarta României nu e tragică. E catastrofală.
Iar despre text... deci este un „protest”. Adica un fel de luare de atitudine. „Împotriva diasporei care se bate cu pumnul în piept.”(sic). Blah, blah blah. Și eu, naivul de mine, care credeam că este un articol de ziar. Un gest ziristic. Și cînd colo era un protest, o luare de atitudine. Îți mai trebuia fața de masă de catifea vișinie și secera și ciocanul în spatele profilului tău care perorează vîrtos împotriva disaporei. La schimb se poate folosi chiar și fața de masă din catifea verde închis și în spate emblema aia bizară cu zăbrele. Pai de ce nu te duci dom'le la un ziar de partid? Sau poate ești și nu știm noi. Că și așa văd că ai și orientarea și încrîncenarea necesare. Tu nu ești ziarist dragă Emilian cum nu sînt eu elefant. Tu ești activist. Și nu e nimica rău cu asta. Doar că ne induci în eroare. Ca în pilda din evanghelie cu lupii în blană de oaie. Deci, dragul meu, cu furiile astea xenofobe poți face carieră în cîteva partide prin România. De agitatori e întotdeauna nevoie. Dar nu ne(ma) amăgi pe noi cum că tu ai avea calmul și obiectivitatea unui reporter. Că aia e altceva. Iar tu nu o ai. Și nici nu cred că poți să o ai. Vezi remarca xenofobă în care mă numești pe mine „rudă din străinătate”. Chestia asta nu ai spus-o la furie. Chestia asta a fost clocită, deliberată în timp.
Și că tot a menționat bobadil faptul că Emilian a fost editor pe Hermeneia. Probabil că ar fi trebuit să știe și modul cel puțin jenant cum a plecat pe ușa din dos. Asta, evident, nu are neaparat o legătură cu textul de față. Dar spune ceva despre caracterul celui care sare să arate paiul din ochiul diasporei.
Virgil, hai sa nu transformam un act de impacare intr-unul de cu totul alta natura... eu am multumit pana acum de doua ori pentru intelegerea de care a dat dovada Consiliul in cazul meu. Nu pot insa sa nu dezavuez faptul ca in acel text ai folosit numele meu cu buna stiinta probabil, dar am trecut peste asta... OK. Hai sa nu insistam, te rog. Sa curmam aici aceasta discutie care, cum bine zici, seamana a blog. Eu inca o data imi fac mea culpa pentru comportamentul meu din trecut si hai sa ne vedem de treaba in continuare. Multumesc pentru intelegere. Andu
Ioana, dar îmi vine greu să zic aici ceva 'pe dos' cum zici tu...
textul tău 'suferă' de sinceritate de aceea nu pot să îi aplic o judecată bobadilică așa că mă voi mărgini a spune simplu că mi-a plăcut mult și să adaug că, dincolo de zăngănitul armelor tu vei rămâne mereu cea mai echilibrată și mai pacifistă dintre noi
cu zâmbetul pe buze...
foarte frumos începutul poemului. reuşeşti să trimiţi lectorul într-o lume străveche, apoi să-l treci prin cârpa asta de viaţă şi să-l aduci la stadiul de fotografie îngălbenită. se pare că asta este evoluţia. mai avem viitor?!
(un singur lucru a rămas, totuşi, neschimbat: "reclamele pentru diferite cocteiluri erau lipite de cozile zmeilor"...).
da, am simţit că s-a petrecut o adevărată transfigurare!
societate de haiku a fost infiintata acum 20 de ani, dar haiku-ul s-a scris in romaneste cu destui ani inaintea infiintarii sale, dintre cei care au scris poeme in stil haiku era si marele poet Nichita Stanescu, aceasta antologie se vrea o carte de istorie a haiku-ului in romania, normal cu cei mai reprezentativi poeti de acest gen si cele mai bune haik-uri, lista de care spui tu include si poti sa verfici acest lucru informandu-te, poeti in viata si unii care nu mai sunt printre noi dar care sunt dintre cei mai buni chiar pe plan mondial, unul dintre ei, este Eduard tara care a luat recent, locul intai la un concurs mondial din Japonia.
PS: selectia a fost facuta de presidentele societatii romane de haiku, poetul Valentin Nicolitov, ca informatie in plus pt tine, din soacietate romana de haiku, a facut parte si poetul Marin Sorescu.
Asa este mai Virgile, dupa 5 ani de filosofie cum as putea sti ce este aceea maieutica :)... daca ii ziceam "arta rasucirii" probabil nu te-ai fi prins in veci dar am zis sa dau o sansa textului si autorului deopotriva... doxa = cunoasterea comuna, episeteme=adevarata cunoastere... adica am vrut sa spun ca incerci aducerea unui subiect profund intr-un mediu fara pretentii si ca cel putin unul dintre personaje stie mai multe decat spune si incearca prin intrebari sa-l constientizeze pe celalalt sa gaseasca (sa isi reaminteasca) raspunsurile. Probabil e doar o sceneta asa cum spui iar eu am pus o palarie prea mare peste acest text.
Eu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
Un text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
Mi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
imi place la tine ca stii sa te restrangi intr-o singura strofa si aia scurtuta. imi plac unele din imaginile tale, consider ca ai putea face mai mult cu ele. apoi, mai imi place ca esti cumva incriptat in metafora, dar in acelas timp te poate pricepe lumea si fara prea multa analiza. ai grija ca prea multa metafora strica si uneori risti sa devii demodat( dar ce este moda daca nu un curent modelat ca sa-ti vina tie bine). personal, in poemul asta nu prea imi plac celelalte imagini( filosofic, nu?:p). mai mult nu prea stiu ce sa zic, e inca devreme.
O polemică între idei, fără atingeri al persoană, e constructivă. atâta vreme cît se păstrează buna simțire și gândire. Am idei frumoase. Când sunt necesare, le rostesc. Cu timpul. :)
textele nu deranjează. cel puţin nu pe mine. şi cred că în general un text (cu excepţia celor clar ofensatoare) nu ar trebui să ofenzeze pe nimeni. un text este un text. el poate fi bun sau slab din diferite puncte de vedere. din punct de vedere literar mie acest text nu îmi spune nimic. dar sînt deschis la dezbateri. ca de obicei. în ce priveşte încadrarea, da nu o mai poţi modifica textul odată ce este în şantier. îţi recomand să citeşti acest info: http://www.hermeneia.com/content/jurnal-de-nesomn-20-0 ca să înţelegi cum stau lucrurile cu şantierul literar. deci, te rog să îmi spui ce doreşti să faci cu acest text? vrei să îl retragi definitiv? p.s. vreun se scrie impreunat
Da, textul se vrea ambiguu, dar nu macabru bineînțeles. Deocamdată cel puțin, autorul nu dorește dezvăluirea subiectului, și lasă forma așa. Cu toate riscurile. Expresiile "bucată de carne" și "hrănindu-se" se vor spiritualizate. Hm!, dar nu neapărat. "Știind-o așa", adică hrănindu-se, da, hrănindu-se din mine însumi. Așa cum se hrănește o ființă dintr-o altă ființă. E o întreagă serie, urmăriți "Fardad"; e cuvânt cheie, alături de "chemare". Și da, "nerăspunsă" e cel mai potrivit atribut. Mulțumesc pentru intervenții. Chiar mă interesează părerea cititorilor, motiv pentru care voi dori, cred, să înlătur impresia de macabru, dar încă nu știu cum.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, aşa este...ca poem în proză nu prea e bun
pentru textul : uşa trântită depoemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
pentru textul : drum imprecis deMai bine mai târziu decât... și mai tîrziu; am revenit peste sonetul acesta, citit de mai multe ori la data postării. "sufletu-mi e marea Ce-și linge trist și nestatornic sarea Tăcerilor prea lesne-n trup topite" unele dintre cele mai semnificative versuri citite de mult timp încoace. Față în față, muritorul cu nemurirea. Admirativ,
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea deÎți mulțumesc de trecere și pentru comentariu. Te mai aștept Cu drag Djamal
pentru textul : Haiku deAcest text, ca si altele ale d-nei Lucia Marinescu, se afla, dupa parerea mea, din greseala si nemeritat pe Santier. Chiar nu înteleg motivul, este ceva ce au mai semnalat si altii...
pentru textul : Bolero în noapte deCu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
pentru textul : Ziua judecății deMie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
pentru textul : Karma alunecă printre noi denu ma supar, draga mea, inca ofer pareri pe gratis. sper sa nu fie si gratuite
pentru textul : O depărtare deSancho Panza, am schimbat incadrarea textului. Multumesc pentru sugestie. Te mai astept pe la mine si sper ca in viitor textele mele sa ti se para mai bune. Teo
pentru textul : Zmeii văzduhului derating on the dreams of 5'o clock news. cin-cin!
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deîmi cer scuze, a fost absolut neintenționat și ar fi fost înțelept pentru mine să nu răspund în grabă în timp ce făceam altceva. o lecție de învățat. Numele este Pal.
Dar în același timp îi cer și eu lui Emilian Pal să își ceară scuze pentru o măgărie mult prea mare și pe care de data aceasta a făcut-o deliberat. Pentru fraza: "Virgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei." Mi se pare una din cele mai mari obrăznicii care mi s-au spus. Dar, așa cum am observat în ultimii ani, gradul de mîrlănie și obrăznicie în România a atins cote înspăimîntătoare. În primul rînd „românia lui virgil t” este un titlu, un subtitlu, o sintagmă. Și nu am inventat-o eu (asta în primul rînd). Și în al doilea rînd, nu trebuie neaparat să se refere la mine. Dar, evident, e nevoie de subtilitate (și bunăvoință) ca să observi nuanța. Și apoi nu îți permit și nici nu ai tu dreptul să faci judecăți de valoare la adresa persoanei mele. Judecăți de genul „pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate"” sau „care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.” Aș putea spune mai multe despre relația dintre noi doi dar mă abțin (și am să mă abțin). Pot doar să spun că mi-ai dovedit încă o dată că urîțimea caracterului multor români e ca o plagă care nu poate fi stăvilită. Și cred că e o nenorocire mai mare decît comunismul. Poate despre asta voi scrie cîndva. Recunosc că m-a surprins însă la tine xenofobismul de-a dreptul bubos cu care generalizezi și care îți marchează atitudinea. Dacă toată generația mai tînără e ca tine atunci soarta României nu e tragică. E catastrofală.
Iar despre text... deci este un „protest”. Adica un fel de luare de atitudine. „Împotriva diasporei care se bate cu pumnul în piept.”(sic). Blah, blah blah. Și eu, naivul de mine, care credeam că este un articol de ziar. Un gest ziristic. Și cînd colo era un protest, o luare de atitudine. Îți mai trebuia fața de masă de catifea vișinie și secera și ciocanul în spatele profilului tău care perorează vîrtos împotriva disaporei. La schimb se poate folosi chiar și fața de masă din catifea verde închis și în spate emblema aia bizară cu zăbrele. Pai de ce nu te duci dom'le la un ziar de partid? Sau poate ești și nu știm noi. Că și așa văd că ai și orientarea și încrîncenarea necesare. Tu nu ești ziarist dragă Emilian cum nu sînt eu elefant. Tu ești activist. Și nu e nimica rău cu asta. Doar că ne induci în eroare. Ca în pilda din evanghelie cu lupii în blană de oaie. Deci, dragul meu, cu furiile astea xenofobe poți face carieră în cîteva partide prin România. De agitatori e întotdeauna nevoie. Dar nu ne(ma) amăgi pe noi cum că tu ai avea calmul și obiectivitatea unui reporter. Că aia e altceva. Iar tu nu o ai. Și nici nu cred că poți să o ai. Vezi remarca xenofobă în care mă numești pe mine „rudă din străinătate”. Chestia asta nu ai spus-o la furie. Chestia asta a fost clocită, deliberată în timp.
Și că tot a menționat bobadil faptul că Emilian a fost editor pe Hermeneia. Probabil că ar fi trebuit să știe și modul cel puțin jenant cum a plecat pe ușa din dos. Asta, evident, nu are neaparat o legătură cu textul de față. Dar spune ceva despre caracterul celui care sare să arate paiul din ochiul diasporei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deVirgil, hai sa nu transformam un act de impacare intr-unul de cu totul alta natura... eu am multumit pana acum de doua ori pentru intelegerea de care a dat dovada Consiliul in cazul meu. Nu pot insa sa nu dezavuez faptul ca in acel text ai folosit numele meu cu buna stiinta probabil, dar am trecut peste asta... OK. Hai sa nu insistam, te rog. Sa curmam aici aceasta discutie care, cum bine zici, seamana a blog. Eu inca o data imi fac mea culpa pentru comportamentul meu din trecut si hai sa ne vedem de treaba in continuare. Multumesc pentru intelegere. Andu
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com descuze pt my misspell (de aceea l-am si scris probabil de doua ori!)
gindeste-te la acea pata khaki: este un punct bun de plecare pt un alt poem.
sa stii ca azi mi-a placut mai mult la citire poemul tau, miine nu garantez. la donna e mobile, etcetera
pentru textul : ieşirea din iarnă demă rog, paranteza peste un caracter...
pentru textul : diavole unde ești deIoana, dar îmi vine greu să zic aici ceva 'pe dos' cum zici tu...
pentru textul : Obiecte fragile detextul tău 'suferă' de sinceritate de aceea nu pot să îi aplic o judecată bobadilică așa că mă voi mărgini a spune simplu că mi-a plăcut mult și să adaug că, dincolo de zăngănitul armelor tu vei rămâne mereu cea mai echilibrată și mai pacifistă dintre noi
cu zâmbetul pe buze...
pentru textul : transfigurare defoarte frumos începutul poemului. reuşeşti să trimiţi lectorul într-o lume străveche, apoi să-l treci prin cârpa asta de viaţă şi să-l aduci la stadiul de fotografie îngălbenită. se pare că asta este evoluţia. mai avem viitor?!
(un singur lucru a rămas, totuşi, neschimbat: "reclamele pentru diferite cocteiluri erau lipite de cozile zmeilor"...).
da, am simţit că s-a petrecut o adevărată transfigurare!
societate de haiku a fost infiintata acum 20 de ani, dar haiku-ul s-a scris in romaneste cu destui ani inaintea infiintarii sale, dintre cei care au scris poeme in stil haiku era si marele poet Nichita Stanescu, aceasta antologie se vrea o carte de istorie a haiku-ului in romania, normal cu cei mai reprezentativi poeti de acest gen si cele mai bune haik-uri, lista de care spui tu include si poti sa verfici acest lucru informandu-te, poeti in viata si unii care nu mai sunt printre noi dar care sunt dintre cei mai buni chiar pe plan mondial, unul dintre ei, este Eduard tara care a luat recent, locul intai la un concurs mondial din Japonia.
PS: selectia a fost facuta de presidentele societatii romane de haiku, poetul Valentin Nicolitov, ca informatie in plus pt tine, din soacietate romana de haiku, a facut parte si poetul Marin Sorescu.
pentru textul : Când greierii tac deEi si?!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deAsa este mai Virgile, dupa 5 ani de filosofie cum as putea sti ce este aceea maieutica :)... daca ii ziceam "arta rasucirii" probabil nu te-ai fi prins in veci dar am zis sa dau o sansa textului si autorului deopotriva... doxa = cunoasterea comuna, episeteme=adevarata cunoastere... adica am vrut sa spun ca incerci aducerea unui subiect profund intr-un mediu fara pretentii si ca cel putin unul dintre personaje stie mai multe decat spune si incearca prin intrebari sa-l constientizeze pe celalalt sa gaseasca (sa isi reaminteasca) raspunsurile. Probabil e doar o sceneta asa cum spui iar eu am pus o palarie prea mare peste acest text.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deEu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deMarga, multumesc ca ai rezonat.
pentru textul : Eu sunt mersul meu către… deSilvia, we are all connected. E de bine, de rau?
Mulțumesc Adriana, mulțumesc Vlad. Sper să decurgă totul bine. Vlad, cu siguranță voi apela și sînt sigur că nu vor lipsi și surprizele din partea ta.
pentru textul : hermeneia 3.0-a deUn text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
pentru textul : Doar ochii privind asta deMi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
imi place la tine ca stii sa te restrangi intr-o singura strofa si aia scurtuta. imi plac unele din imaginile tale, consider ca ai putea face mai mult cu ele. apoi, mai imi place ca esti cumva incriptat in metafora, dar in acelas timp te poate pricepe lumea si fara prea multa analiza. ai grija ca prea multa metafora strica si uneori risti sa devii demodat( dar ce este moda daca nu un curent modelat ca sa-ti vina tie bine). personal, in poemul asta nu prea imi plac celelalte imagini( filosofic, nu?:p). mai mult nu prea stiu ce sa zic, e inca devreme.
pentru textul : companie deO polemică între idei, fără atingeri al persoană, e constructivă. atâta vreme cît se păstrează buna simțire și gândire. Am idei frumoase. Când sunt necesare, le rostesc. Cu timpul. :)
pentru textul : Piano e fragile detextele nu deranjează. cel puţin nu pe mine. şi cred că în general un text (cu excepţia celor clar ofensatoare) nu ar trebui să ofenzeze pe nimeni. un text este un text. el poate fi bun sau slab din diferite puncte de vedere. din punct de vedere literar mie acest text nu îmi spune nimic. dar sînt deschis la dezbateri. ca de obicei. în ce priveşte încadrarea, da nu o mai poţi modifica textul odată ce este în şantier. îţi recomand să citeşti acest info: http://www.hermeneia.com/content/jurnal-de-nesomn-20-0 ca să înţelegi cum stau lucrurile cu şantierul literar. deci, te rog să îmi spui ce doreşti să faci cu acest text? vrei să îl retragi definitiv? p.s. vreun se scrie impreunat
pentru textul : Judecata de Apoi deinteresant articolas. întradevar, nu putem sti nici macar daca sîntem pe aproape in datarea nasterii lui isus, dar ce importanta are?
pentru textul : O, ce veste minunată! deeugen, nu am vrut sa lungesc ceva ce mi-a aparut clar
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deionut, cu acel sus, ai dreptate. acum ii vad inutilitatea.
sebi, multumesc de trecere
Da, textul se vrea ambiguu, dar nu macabru bineînțeles. Deocamdată cel puțin, autorul nu dorește dezvăluirea subiectului, și lasă forma așa. Cu toate riscurile. Expresiile "bucată de carne" și "hrănindu-se" se vor spiritualizate. Hm!, dar nu neapărat. "Știind-o așa", adică hrănindu-se, da, hrănindu-se din mine însumi. Așa cum se hrănește o ființă dintr-o altă ființă. E o întreagă serie, urmăriți "Fardad"; e cuvânt cheie, alături de "chemare". Și da, "nerăspunsă" e cel mai potrivit atribut. Mulțumesc pentru intervenții. Chiar mă interesează părerea cititorilor, motiv pentru care voi dori, cred, să înlătur impresia de macabru, dar încă nu știu cum.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse decu respect „zicerile personale” sunt de fapt parerea mea despre producțiunea d-lui ovYus
pentru textul : candirú dePagini