de ce "Finalul nu vine salvator pentru poezie", alma? de ce portiunea respectiva nu e corecta... genetic? M-am gindit ca s-ar putea sa nu fie corecta terminologic de vreme ce exista caractere fenotipice dar a spune "actiune fenotipica" poate nu e tocmai corect. Totusi unde e greseala... genetica?
Revin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.
(Bacovia)
Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creturi bruma.
Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne?
O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne,
Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu stie
O mie de palate si-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Asează-te-n genunchi si-a tale sale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărătie
De vorbe dulci ce-ti umplu pîn'la greată
Cu fluturi sparti de raze-ntreaga viată!
(Brumaru)
Cratima e indispensabilă poeziei fixe. Abia dacă vrei s-o ocoleşti înseamnă să cauţi versul cu lumânarea.
Virgile, ai o penita de la mine, pentru un poem foarte compact, care surprinde prin vigoare si reuseste sa impresioneze. Nu plictisesti, pentru ca transmiti foarte multe informatii in foarte putine versuri, filtrand totul printr-o imagistica bogata. mi-a placut finalul felicitari petre
ultima strofă îmi place. deși aș renunța la „cu iubire”, fiindcă iubirea e oricum evidentă.
dar prima...hm!
„în paturi în care doarme somnul/ de amiază”...
dacă mi-ai fi spus, de exemplu, că joacă șotron în patul acela, ar fi fost o surpriză plăcută, dar așa...
Poemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
Ce zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
acest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
da, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
Pe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
Iti lipseste o silaba in primul vers din prima strofa (nu respecta lungimea de 11 silabe necesara). Si la Stefanescu lipseste o silaba in versul "S-au pensionat. Doar babe flețe"... Ma cam deranjeaza rimele: "știi / copii" (preluata din varianta originala) si " `mi-i/ va-nălbi" (nici celelalte versiuni nu exceleaza la capitolul rimelor cu terminatie in "i"), care pica in neconcordanta cu incercarea (as zice eu curajoasa) "bețe / creț e"... cu respect Ion Nimerencu
a, nuuu, nu-i vorba de "metaforizare de dragul metaforizarii" - aveam eu ceva in minte, dar...n-a iesit. :) asta e, trebuie umplut si cosul de gunoi cu ceva... va multumesc de feed-back si La multi ani!
pe care l-am sesizat ca cititor mai mult ca pe o căutare de sine... E destul de fragmentat textul, deaceea îmi e dificil să înţeleg ce a vrut să spună autorul.
Apoi, nu am înţeles aici: "Păsările lui Hitchcock sparg genunchii inerţi" -
nu se specifică ai cui sunt genunchii - ai păsărilor sau ai altcuiva...
În schimb expresiile "nisip coagulat" şi "duhul de naftalină" transmit prin ele însele un mesaj poetic. Pornind de la ele, eu cred că poate ieşi ceva valoros.
ce faci aici Doamne în adîncul nimicului meu aștept să îți aud tăcerea cînd nu mai vrei nimic iar calea devin eu în care ființezi și rîzi cînd înțelegi că nu mai poți fi singur la capătul drumului care începe drumul
Eu le-am vizualizat ca pe trei tablouri separate, ca pe trei poeme. Pledez pentru un spaţiu suficient în jurul fiecăruia pentru fi admirat precum tablourile pictate, realizat astfel: fie distanţă mai mare, fie steluţe, fie postări separate....cea din urmă fiind preferată. Aşa după cum am scris şi la poemul Adrianei Lisandru, ,,Arămie" şi aici văd ,,poeme într-un vers" excepţionale.
Alexander, eu nu am nevoie de penite, in orice caz nu la modul infantil si patimas pe care il manifesti tu. Crede-ma, stau si ma gindesc ca ori "penitele de aur" pe Hermeneia au devenit asa de valoroase incit unii autori fac crize histrionice dupa ele, ori tu esti extrem de imatur in abordarea acestui lucru. Sincer, nu stiu ce sa cred. Nu imi vine sa cred neaparat prima versiune desi, evident, as fi incintat sa fie asta explicatia. Ce-a de-a doua versiune m-ar dezamagi si te-ar pune intr-o lumina foarte proasta pe tine insa. Habar n-am cum sa interpretez reactia ta. Numai literara nu e...
Textul este, într-adevăr, închegat și limpede. Dar sunt convinsă că se vor găsi destui care să îl citească ridicând din sprânceană. Cum despre tradiția toltecă știu prea puține, pentru mine a fost și foarte instructiv, mai ales că mi-a permis să mai leg niște ițe între ele. Concluziile pe care le-am tras vor rămâne pentru mine, deocamdată, asta ca să nu vă determin să-mi spuneți iarăși: "ai puțintică răbdare!" :) Am o nelamurire, totuși: spuneti că vă veti strădui să nu deveniți esoteric. Iar eu nu prea înțeleg cum se poate vorbi despre acea tendință la care faceți referire (Sacralitea esoterică transcultutală) păstrandu-te pe scoarța exoterică. Cât despre hamuri...eu mă tem că ar fi prea largi pentru mine. Din motive diverse, dintre care unele similare cu ale dumneavoastră. :) Dar, cum subiectul este fascinant, nu mă îndoiesc că oferta dumneavoastră nu va rămâne fără răspuns.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
scrii diferit aici chestia cu ingerii era o gluma?
pentru textul : Mulaj pe fereastra deschisă dede ce "Finalul nu vine salvator pentru poezie", alma? de ce portiunea respectiva nu e corecta... genetic? M-am gindit ca s-ar putea sa nu fie corecta terminologic de vreme ce exista caractere fenotipice dar a spune "actiune fenotipica" poate nu e tocmai corect. Totusi unde e greseala... genetica?
pentru textul : nu știu dacă de"de ceva vreme înţelegerea mea a crescut
odată cu ea teama"
prin rugaciune intelegerea creste si cu ea vine pacea.
"ziua aceasta e o clipire în care îşi întoarce privirea
spre alţii." eu as elimina prepozitia "in".
ziua aceasta e o clipire
pentru textul : de ceva vreme decare isi intoarce privirea spre altii. frumos spus.
Revin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
doar o părere
pentru textul : în vama de la oancea deEugen
mulțumesc frumos!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deE-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.
(Bacovia)
Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creturi bruma.
Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne?
O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne,
Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu stie
O mie de palate si-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Asează-te-n genunchi si-a tale sale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărătie
De vorbe dulci ce-ti umplu pîn'la greată
Cu fluturi sparti de raze-ntreaga viată!
(Brumaru)
Cratima e indispensabilă poeziei fixe. Abia dacă vrei s-o ocoleşti înseamnă să cauţi versul cu lumânarea.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deVirgile, ai o penita de la mine, pentru un poem foarte compact, care surprinde prin vigoare si reuseste sa impresioneze. Nu plictisesti, pentru ca transmiti foarte multe informatii in foarte putine versuri, filtrand totul printr-o imagistica bogata. mi-a placut finalul felicitari petre
pentru textul : defectul simplu II deultima strofă îmi place. deși aș renunța la „cu iubire”, fiindcă iubirea e oricum evidentă.
pentru textul : lumina ta dedar prima...hm!
„în paturi în care doarme somnul/ de amiază”...
dacă mi-ai fi spus, de exemplu, că joacă șotron în patul acela, ar fi fost o surpriză plăcută, dar așa...
Maria(na) am corectat...mulţumesc mult.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol dePoemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deCe zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
acest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
pentru textul : crucile deGabi dear.. daca nu-mi placea Garbarek ratam clipul.. cat despre tine constat ca te-am pierdut dincolo... miss U
pentru textul : Elene Usdin : fotografie --- muzica : Jan Garbarek deAdrian
da, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
pentru textul : Delir dePe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
pentru textul : Aterizari Fortate de...mulțumesc! :)
pentru textul : Aforemă (variantă – reloaded) deE un text bun.
pentru textul : iarna întârzie la un film detextele tale au ceva care nu spune nimic. prea încerci sucăleala care te adoarme. sorry. încearcă ceva simplu.
pentru textul : Mărul deIti lipseste o silaba in primul vers din prima strofa (nu respecta lungimea de 11 silabe necesara). Si la Stefanescu lipseste o silaba in versul "S-au pensionat. Doar babe flețe"... Ma cam deranjeaza rimele: "știi / copii" (preluata din varianta originala) si " `mi-i/ va-nălbi" (nici celelalte versiuni nu exceleaza la capitolul rimelor cu terminatie in "i"), care pica in neconcordanta cu incercarea (as zice eu curajoasa) "bețe / creț e"... cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Sonet 161 dea, nuuu, nu-i vorba de "metaforizare de dragul metaforizarii" - aveam eu ceva in minte, dar...n-a iesit. :) asta e, trebuie umplut si cosul de gunoi cu ceva... va multumesc de feed-back si La multi ani!
pentru textul : închinare de cuarț depe care l-am sesizat ca cititor mai mult ca pe o căutare de sine... E destul de fragmentat textul, deaceea îmi e dificil să înţeleg ce a vrut să spună autorul.
Apoi, nu am înţeles aici: "Păsările lui Hitchcock sparg genunchii inerţi" -
nu se specifică ai cui sunt genunchii - ai păsărilor sau ai altcuiva...
În schimb expresiile "nisip coagulat" şi "duhul de naftalină" transmit prin ele însele un mesaj poetic. Pornind de la ele, eu cred că poate ieşi ceva valoros.
Părere de cititor,
pentru textul : Duhul de naftalină deBot Eugen
imi place textul tau, atat prima strofa cat si a doua, iar aici am apreciat ideea. nu as schimba nimic, poate doar titlul. felicitari, vladimir!
pentru textul : imaginar dece faci aici Doamne în adîncul nimicului meu aștept să îți aud tăcerea cînd nu mai vrei nimic iar calea devin eu în care ființezi și rîzi cînd înțelegi că nu mai poți fi singur la capătul drumului care începe drumul
pentru textul : însingurare deNu e a mea, da, ar trebui specificat. Caut și am să fac o notiță.
pentru textul : Întârziere deși aripile lui nichita creșteau până la cer...
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deEu le-am vizualizat ca pe trei tablouri separate, ca pe trei poeme. Pledez pentru un spaţiu suficient în jurul fiecăruia pentru fi admirat precum tablourile pictate, realizat astfel: fie distanţă mai mare, fie steluţe, fie postări separate....cea din urmă fiind preferată. Aşa după cum am scris şi la poemul Adrianei Lisandru, ,,Arămie" şi aici văd ,,poeme într-un vers" excepţionale.
pentru textul : Rune deAlexander, eu nu am nevoie de penite, in orice caz nu la modul infantil si patimas pe care il manifesti tu. Crede-ma, stau si ma gindesc ca ori "penitele de aur" pe Hermeneia au devenit asa de valoroase incit unii autori fac crize histrionice dupa ele, ori tu esti extrem de imatur in abordarea acestui lucru. Sincer, nu stiu ce sa cred. Nu imi vine sa cred neaparat prima versiune desi, evident, as fi incintat sa fie asta explicatia. Ce-a de-a doua versiune m-ar dezamagi si te-ar pune intr-o lumina foarte proasta pe tine insa. Habar n-am cum sa interpretez reactia ta. Numai literara nu e...
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă dematei hutopila vă felicită
pentru textul : starea hermeneia deTextul este, într-adevăr, închegat și limpede. Dar sunt convinsă că se vor găsi destui care să îl citească ridicând din sprânceană. Cum despre tradiția toltecă știu prea puține, pentru mine a fost și foarte instructiv, mai ales că mi-a permis să mai leg niște ițe între ele. Concluziile pe care le-am tras vor rămâne pentru mine, deocamdată, asta ca să nu vă determin să-mi spuneți iarăși: "ai puțintică răbdare!" :) Am o nelamurire, totuși: spuneti că vă veti strădui să nu deveniți esoteric. Iar eu nu prea înțeleg cum se poate vorbi despre acea tendință la care faceți referire (Sacralitea esoterică transcultutală) păstrandu-te pe scoarța exoterică. Cât despre hamuri...eu mă tem că ar fi prea largi pentru mine. Din motive diverse, dintre care unele similare cu ale dumneavoastră. :) Dar, cum subiectul este fascinant, nu mă îndoiesc că oferta dumneavoastră nu va rămâne fără răspuns.
pentru textul : (1) Până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții [și îngerii]. Azi, «Vrăjitorii tolteci» dethe first half is really good (although a bit too much explanation). in the second half things are falling apart.... a bit.
pentru textul : Look up deAnna, Ioana va multumesc.
pentru textul : va fi fost să pleci dePagini