Buna ziua ! Calitatea slaba a textelor postate de dumneavoastra in ultima perioada a determinat consiliul hermeneia sa deruleze demersuri de monitorizare pentru o perioada nedeterminata. In cazul in care situatia actuala nu se va imbunatati se va recurge la reevaluarea nivelului de incadrare. In cazul in care aveti intrebari sau nelamuriri nu ezitati sa apelati la mijloacele de contact puse la dispozitie de siteul hermeneia.com. Multumesc !
uite că mă prezint la interogatoriu și încerc să răspund la fiecare întrebare. răspunsurile sunt: "da", "nu", "nu știu" și corespund strofelor 3, 4, 7. mulțumesc Virgil. este cel mai interesant interogatoriu pe care l-am vazut vreodată. maimuța prezentă în versurile tale îmi amintește de un banc mai vechi care suna cam așa. "o bătrânică în tramvai, pe timpul lui ceașcă, nu avea unde să se așeze. un student de culoare îi cedează locul. aceasta când îl vede așa negru exclamă : " ah!.. maimuța!". toată lumea se uită, studentul rușinat merge la vatman și se plânge că aceasta l-a făcut maimuță. merg ei împreună să o facă pe bătrânică să își ceară scuze. îi explică vatmanul, ca nu este maimuță etc. bătrânica pare că a înțeles și își cere scuze. studentul îi spune mulțumesc. la care bătrânica exclamă: "ooo! vobește!" sper ca minul bancul meu să te dispună cel puțin la fel de mult cum m-a dispus pe mine interogatoriul. Madim
12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
în ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
Aranca - imaginea scribului egiptean e ... "muza", voiam doar sa ma limitez la o ipostaza. poate ca trebuia sa mai adaug ceva detalii, dar incercam doar sa sugerez o imagine care oricum nu ar putea avea un chip lizibil, nu stiu cat am reusit... multumesc, esti mereu aproape!
Profetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
demersul liric este colosal, dintr-o dată mă simt cuprins, azvîrlit în toapta trupurilor și sufletelor iar inima e cat un soare la care privesc trist ogoarele de floarea soarelui. imaginea asta arhetipala, este completata de o ploaie canonica, o ploaie muzicala care-l interpreteaza pe brahms, o metafora care este esentiala si incheaga poemul, ea dovedeste din plin modul cum ai croit fiecare frază, strunită bine, un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea stoparii circulatiei sîngelui, ca un agent al dominarii instinctelor in intersectia ratiunii, continuata fabulos cu ruptura aceea de 30 de ani, mai dihai ca in dumas plus finalul apoplectic, cu spargerea vertebrelor si taratul pe sub unghii. excelent, o lectie binemeritata de poezie.
"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
Cand ai lor plecau in oras Isi lua atributiile de sora mai mare in primire Ce-mi trebuie mie copii, gandea Eu niciodata nu o sa nasc unul Sa-mi strice picioarele Si sanii Si mijlocul Era cald in camera aceea Isi desfacuse parul Cautandu-i o forma ca si cum ar fi despicat un drum in doua Sau un râu fără brate Asa isi imparti firele rarite de vopseaua proasta Cu care din cand in cand isi ciuntea culoarea Imbatranind constient Ca si sprancenele ei pensate vintage cearcanele Si ura Copilul dormea in camera in care dormise si ea Printre plusuri uzate patura maro Intr- un colt, mototolite ganduri Copiilor le sta cel mai bine dormind Uitase cum e sa fii copil Nu stia cum e sa fii mama Ar fi vrut sa strige dupa ai ei sa cumpere la intoarcere O cutie cu inghetata Sau un parfum ieftin cu care sa schimbe mirosul De saracie Si griul peretilor murdari Acolo sus Un hrist ca un copil uitat pe patura spala indiferenta cu bratele lui intinse stia ca din coasta lui picurase sange cand era copil il privea inainte de somn auzea uneori noaptea cum picura pe covor din perete acum stia ca sangele ala s-a oprit il ura pentru curatia lui fiind un fel de abel si cain barbatul statea acolo nemiscat indura totul nu pentru ea ci pentru copil se preschimba in gheme de lumina ori intindea mana isi ascundea plansul simtea cum cu fiecare zi sunt tot mai saraci mai singuri
Paul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
Sincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
"moartea se trezea
măcina cafeaua şi timpul".
Da, un poem reuşit, chiar de bună citire şi recitire. Poate acel "superioară" nu e strict necesar acolo. Metafore bine alese şi proporţionale poemului.
LIM.
Mi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
Adrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
Singurul lucru de care am să vorbesc acum este titlul. Părera mea este că, atunci când acesta este in altă limbă, faptul trebuie jsutificat satisfăcător. Altfel, se produce un efect snob (moda titlurilor străine ori apariţia simbolurilor /, &, *, etc)...
Adriana, este corect si de bun simt ceea ce spui. dar cred ca exista o formula de blocaj atunci cand mergi de la pagina la pagina, te intorci inapoi ca pe o scurtatura si hop, fara sa mai citesti textul respectiv in cele cateva minute cat esti pe computer iti aduni cititori cu tabla inmultirii de pe la butoane. e OK?
nu, gresiti! am scris exact ce am vrut sa spun! lintoilu, ochiul care trebuie pupacit (pupat..ar fi sunat prea scurt..) toate cuvintele folosite de mine, va asigur, nu sunt intamplatoare!!!
Poezia aceasta are într-adevăr forță. Este atât de expresivă! De-o manieră metaforic vorbind, ieșită din comun! Și mă bucură sincer faptul că tu ești traducătoarea volumului în limba franceză! Și înțeleg prefect pentru ce ești preferată! Vei veni cu volumul lui Ronny Someck la Salon?
mi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
Aici, este altă problemă... e problema editorilor care tratează cu atâta superficialitate textele, indiferent cine ar fi autorul, aruncându-le cu usurinţă la aşa numitul ,, şantier’’.
De aici, probabil, şi motivul acesta de indiferenţă ,,lejeră’’ şi toleranţă acută din partea conducerii site-ului acestuia... amintesc din nou, ,,Hermeneia’’, vis-a-vis de acest caz grav de plagiat.
Leo Butnaru, nu este un orişicine...
Vă mulţumesc!
nu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:
cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi
Contrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Buna ziua ! Calitatea slaba a textelor postate de dumneavoastra in ultima perioada a determinat consiliul hermeneia sa deruleze demersuri de monitorizare pentru o perioada nedeterminata. In cazul in care situatia actuala nu se va imbunatati se va recurge la reevaluarea nivelului de incadrare. In cazul in care aveti intrebari sau nelamuriri nu ezitati sa apelati la mijloacele de contact puse la dispozitie de siteul hermeneia.com. Multumesc !
pentru textul : Ce caut aici? deuite că mă prezint la interogatoriu și încerc să răspund la fiecare întrebare. răspunsurile sunt: "da", "nu", "nu știu" și corespund strofelor 3, 4, 7. mulțumesc Virgil. este cel mai interesant interogatoriu pe care l-am vazut vreodată. maimuța prezentă în versurile tale îmi amintește de un banc mai vechi care suna cam așa. "o bătrânică în tramvai, pe timpul lui ceașcă, nu avea unde să se așeze. un student de culoare îi cedează locul. aceasta când îl vede așa negru exclamă : " ah!.. maimuța!". toată lumea se uită, studentul rușinat merge la vatman și se plânge că aceasta l-a făcut maimuță. merg ei împreună să o facă pe bătrânică să își ceară scuze. îi explică vatmanul, ca nu este maimuță etc. bătrânica pare că a înțeles și își cere scuze. studentul îi spune mulțumesc. la care bătrânica exclamă: "ooo! vobește!" sper ca minul bancul meu să te dispună cel puțin la fel de mult cum m-a dispus pe mine interogatoriul. Madim
pentru textul : interogatoriu de12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
pentru textul : 12'' deinteresant. ar mai trebui cizelat pe ici pe colo. in plus nu cred ca merge ca eseu.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deîn ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
pentru textul : angoase&fisuri deandreea, mă bucură popasul tău. la textul ăsta țin mult și mă interesa cum este receptat.
pentru textul : Punctum deAranca - imaginea scribului egiptean e ... "muza", voiam doar sa ma limitez la o ipostaza. poate ca trebuia sa mai adaug ceva detalii, dar incercam doar sa sugerez o imagine care oricum nu ar putea avea un chip lizibil, nu stiu cat am reusit... multumesc, esti mereu aproape!
pentru textul : imagine cu scrib egiptean deProfetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
pentru textul : jurnal de nesomn III dedemersul liric este colosal, dintr-o dată mă simt cuprins, azvîrlit în toapta trupurilor și sufletelor iar inima e cat un soare la care privesc trist ogoarele de floarea soarelui. imaginea asta arhetipala, este completata de o ploaie canonica, o ploaie muzicala care-l interpreteaza pe brahms, o metafora care este esentiala si incheaga poemul, ea dovedeste din plin modul cum ai croit fiecare frază, strunită bine, un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea stoparii circulatiei sîngelui, ca un agent al dominarii instinctelor in intersectia ratiunii, continuata fabulos cu ruptura aceea de 30 de ani, mai dihai ca in dumas plus finalul apoplectic, cu spargerea vertebrelor si taratul pe sub unghii. excelent, o lectie binemeritata de poezie.
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci definalurilor!
ai toată dreptatea în ceea ce spui, Sebi, şi mă bucur că o spui relativ la acest text. îţi mulţumesc.
pentru textul : faute de mieux de"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
pentru textul : Valea Lotusului deCand ai lor plecau in oras Isi lua atributiile de sora mai mare in primire Ce-mi trebuie mie copii, gandea Eu niciodata nu o sa nasc unul Sa-mi strice picioarele Si sanii Si mijlocul Era cald in camera aceea Isi desfacuse parul Cautandu-i o forma ca si cum ar fi despicat un drum in doua Sau un râu fără brate Asa isi imparti firele rarite de vopseaua proasta Cu care din cand in cand isi ciuntea culoarea Imbatranind constient Ca si sprancenele ei pensate vintage cearcanele Si ura Copilul dormea in camera in care dormise si ea Printre plusuri uzate patura maro Intr- un colt, mototolite ganduri Copiilor le sta cel mai bine dormind Uitase cum e sa fii copil Nu stia cum e sa fii mama Ar fi vrut sa strige dupa ai ei sa cumpere la intoarcere O cutie cu inghetata Sau un parfum ieftin cu care sa schimbe mirosul De saracie Si griul peretilor murdari Acolo sus Un hrist ca un copil uitat pe patura spala indiferenta cu bratele lui intinse stia ca din coasta lui picurase sange cand era copil il privea inainte de somn auzea uneori noaptea cum picura pe covor din perete acum stia ca sangele ala s-a oprit il ura pentru curatia lui fiind un fel de abel si cain barbatul statea acolo nemiscat indura totul nu pentru ea ci pentru copil se preschimba in gheme de lumina ori intindea mana isi ascundea plansul simtea cum cu fiecare zi sunt tot mai saraci mai singuri
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 dePaul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
pentru textul : introfanie de toamnă I deSincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
"moartea se trezea
pentru textul : cafeaua şi timpul demăcina cafeaua şi timpul".
Da, un poem reuşit, chiar de bună citire şi recitire. Poate acel "superioară" nu e strict necesar acolo. Metafore bine alese şi proporţionale poemului.
LIM.
Mi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
pentru textul : Feminitate sine qua non deAdrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
Singurul lucru de care am să vorbesc acum este titlul. Părera mea este că, atunci când acesta este in altă limbă, faptul trebuie jsutificat satisfăcător. Altfel, se produce un efect snob (moda titlurilor străine ori apariţia simbolurilor /, &, *, etc)...
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deDjamal, multumesc pentru apreciere.
pentru textul : conifere deAdriana, este corect si de bun simt ceea ce spui. dar cred ca exista o formula de blocaj atunci cand mergi de la pagina la pagina, te intorci inapoi ca pe o scurtatura si hop, fara sa mai citesti textul respectiv in cele cateva minute cat esti pe computer iti aduni cititori cu tabla inmultirii de pe la butoane. e OK?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – denu, gresiti! am scris exact ce am vrut sa spun! lintoilu, ochiul care trebuie pupacit (pupat..ar fi sunat prea scurt..) toate cuvintele folosite de mine, va asigur, nu sunt intamplatoare!!!
pentru textul : Un veac dePoezia aceasta are într-adevăr forță. Este atât de expresivă! De-o manieră metaforic vorbind, ieșită din comun! Și mă bucură sincer faptul că tu ești traducătoarea volumului în limba franceză! Și înțeleg prefect pentru ce ești preferată! Vei veni cu volumul lui Ronny Someck la Salon?
pentru textul : Blues du tir sur le portable de la ligne 30 demi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
pentru textul : Sfârșit de toamnă deRemarc sarcasmul, de accea, "a buşi" e perfect plasat.
pentru textul : viermii din fructele de aur deI am sorry. May I say this poem seems real?
pentru textul : As she goes deibidem Dorin! o trec la preferate! mi-aș fi dorit să știu și părerea lui Vald, nu mai spun de ce!
pentru textul : Feminitate sine qua non deun moment frumos păstrat pe măsura lui!
..let me be the judge of that! :p
pentru textul : Shhhh... deAici, este altă problemă... e problema editorilor care tratează cu atâta superficialitate textele, indiferent cine ar fi autorul, aruncându-le cu usurinţă la aşa numitul ,, şantier’’.
pentru textul : Gând lucid deDe aici, probabil, şi motivul acesta de indiferenţă ,,lejeră’’ şi toleranţă acută din partea conducerii site-ului acestuia... amintesc din nou, ,,Hermeneia’’, vis-a-vis de acest caz grav de plagiat.
Leo Butnaru, nu este un orişicine...
Vă mulţumesc!
Acum da, mulțumesc, mă simt și eu ca pe pod!
pentru textul : aproape noapte pe grant denu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:
cu păduchi în păr --
pentru textul : cerşind milă păduchilor dede pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi
eu m-am plictisit. recunosc. textul nu imi zice nimic.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deContrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost dePagini