Mi se pare cam brusca trecerea de la omul acela de zapada atat de simpatic din primele strofe la microbuzul primariei... si apoi totul parca se surpa... cred ca pe undeva s-a pierdut ceva in poemul asta. L-am citit de trei ori din respect pentru tine, dar tot nu l-am simtit. Are ceva mocnit in el care poate ar trebui sa-l lasi sa explodeze si apoi sa-l scrii. Asta pentru camie in general imi plac protestele :-) Ave, Andu P.S. Daca tot m-am duelat un pic cu Profetul pe gramatica si m-am ales cu un touche de la el vezi ca acolo "copii vecinului" cred ca ai vrut cu trei de "i" iar in ceea ce priveste omorarea lui "doar" in limba romana am mai scris si te-as ruga sa nu aderi si tu la banda asta de criminali :-)

a treia vesnicie nu mi se pare potrivit in pilda. putem vorbi de a treia dimensiune, al treilea cer, al treilea mileniu, dar nu a treia vesnicie! eu as fi zis: a treia o mie, fiind in mileniul al treilea de la rostire si fiind la fel de actuala si mergand pe ideea ca la El o mie de ani sint ca o zi. dar s-ar putea sa nu inteleg eu exact sensul...

câteodată suntem aproape, alteori departe... dar El este mereu exact acolo unde trebuie... mulțam de citire și semn!

e vreo problemă sau nu înțeleg eu ce e cu pagina asta?

Scelerato! Femeile din ziua de azi! Pe vremea mea (ce vremuri, dom'le) era...si mai rau.

Hm! Eu am intrat acum pentru Cristina:)))) Nu m-am simţit luată în balon!!! Atenţie, doamnelor şi domnilor. Aceea a fost justificarea mea! Am făcut acum, ce-i drept, un punct şi de la capăt. Sunt un poet al gării de nord în trecere... Dacă justificarea mea nu este bună, accept spânzurătoarea cu mare onoare sau să mi se taie capul dar rogu-vă un Cromwell mai bun.

A, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...

nu cred ca mi-a placut cum adoarme umbra, plus ca un barbat, pe deasupra si poet, trebuie sa aiba pasul sigur, de sisif. ma mai gandesc. poate-ti arat cum si de ce :)

mi-a placut mult acest poem, coloristica si universul in care introduci citittorul. la inceput pareca eziti putin dar spre final iti intrii in forta si e bine. chiar m-a facut sa zambesc acest poem. " Gestul acesta ne cizelează Gustul pentru a ne preface Că frunzele vremelnice Sunt cât continentele De portocali."

mi-a plăcut această cronică. ai câteva typos. la duşamn al poporului ( paragraful 2), creștinsmului (penultimul rând) şi ceva lipsă la patriarhului Nicodim.
în rest să mai auzim.

Adriane, probabil că ai dreptate, de fapt ai dreptate.
Îmi cer scuze dacă am reacționat exagerat, așa e, noi femeile suntem uneori cam impulsive.
Iar despre nick-ul tău nu am vrut niciodată să zic ceva 'la mișto', mereu mi s-a părut prea dificil să scriu ApunctApunctApunct decât 'trei de A' și nu am crezut niciodată că asta ar putea să te ofenseze... tu te-ai gândit vreodată așa?
Și mă mai găndesc că toată această cavalcadă de înțepături msi mult sau mai puțin literare a pornit de la o prostie, anume tu nu ai tăcut când trebuia (like a real man should) iar eu am vorbit aiurea (like a woman does when she's under pressure).
Acum dacă ceea ce mi-ai scris sunt presiune sau nu... eu nu mai comentez, pentru că evident suntem aici pe poziții diferite pe care sper să le reconciliem în viitor, la urma urmei contează ceea ce ne va oferi fiecăruia (fiecăreia) inspirația.
Însă te rog mult nu mai veni în subsolul vreunui text de-al meu cu afirmații de genul 'snobism' doar pentru că afișez titlul în limba engleză (tu o citești pe Luminița Suse?) sau să-mi cauți nod în papură prin comentarii (care sunt în general scrise mai la repezeală) pentru că nu am acordat nu știu ce la nu știu ce. Dacă poți să faci atâta lucru pentru mine îți voi râmâne recunoscătoare și ne vom putea concentra pe ceea ce este cu adevărat important.
Și chiar dacă unii ar putea să fie de altă părere, mie mi-a plăcut acest dialog 'cu scântei' cu tine... și... te mai aștept.
Margas
P.S. Iar un mic misogin tu ești, dacă negi va trebui să ne vedem la o cafea maaare ca să ne țină o noapte întreagă argumentația. Eu sunt antrenată, rezist la stress, pun dinți și câte 10 ore pe zi :-)

Ai dreptate, prima metamorfoza ar fi mai corect. Eu unul le-as spune revelatii spirituale, trepte ale cunoasterii. E un domeniu super vast, putem discuta la infinit, pana una alta sa ne bucuram de aceasta poezie. Multumesc Ioanei pentru dedicatie si comentatorilor pentru vigilenta.

eu as renunta la prima strofa (: pentru ca e prea cerebrala pentru ce urmeaza.
in rest mi-a placut, doar ca , versul

"ochii cu albastru spart şi roşu ud," l-as scoate nu mi se pare poetic/ estetic. si o mica nemultumire la tendinta de a folosi deseori multe adverbe, de a explica cum faci ceva, de
ex. "calcai grabit si subtire". mie mi se pare pretios, acest subtire, plus ca imediat apare si varianta de a calca gros, in mint, care suna oribil. astea sunt
micile mele obiectii.
ultima strofa e plina de emotie, ultimul vers, dramatic, asa cum imi place mie:) ( multi de si , dar e clara abordarea,).
in final, da, o despartire faina, daca exista asa ceva. my pen.

Matei, multumesc de trecere si pentru apreciere. sbasiba tibia toate cele bune