in primul rand, revedeti semnele de punctuatie. parca s-au asezat dupa cum bate crivatul...
aveti si niste diacritice lipsa. dar ce-i mai rau e ca textului de fatza ii lipseste acel "ceva" care sa-l transforme din fragment de jurnal in poezie.
Virgil, nu cred că am zis undeva că ar fi greşit, doar că exprimarea poetică nu ar trebui să semene cu sictirul meu românesc dintr-o tabletă ca aceasta... părerea mea, desigur.
Cu drag,
Andu
primele trei strofe sunt de excepție. ușurința cu care creezi imagini este dezarmantă, cel puțin pentru mine ("răul acesta vine tîrîș ca un cîine de argint face sluj la picioarele tale și nu mai pleacă"). apoi, viziunea din strofa a cincea este iar foarte plastică și reușești să te menții în limitele unui suprarealism moderat, fără a întinde coarda. Și finalul e suficient de solid! reușești să surprinzi mereu și cred că ăsta e unul din atuurile tale!
mă tem pentru ce ne aşteaptă. mă tem pentru cei foarte tineri. mă tem!
un discurs care cheamă la reflecţie. e momentul când fiecare ar trebui să încerce să fie onest, să încerce să lupte împotriva vicisitudinilor, împotriva sărăciei de orice fel... dar bolidul înavuţirii, al corupţiei distruge, distruge...
Te rog să reîncadrezi la secțiunea „Artă”, subsecțiunea „video & cinema”.
Se recomandă ca și în video-poeme să se utilizeze diacriticile.
Întrebare: tu ești autorul acestui material? În caz contrar, lucrurile se schimbă. Te rog să recitești cu atenție Regulamentul Hermeneia.
Chris iti multumesc de citire si pt apreciere. ma bucur c-ai fost invitat si mi+ai fost oaspte pt o clipa. respectele mele turmele pot fi imense nu doar de cai ci si de oameni
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
Dacă ai găsi un înlocuitor pentru "suspinul", ar putea fi mai aproape de haiku. Prin "suspinul morții" alegi o metaforă care îndepărtează de ideea descrierii. Într-un haiku ai cât mai puține verbe, cât mai puțină mișcare. Citește despre haiku într-un eseu al lui Șerban Codrin, îl găsești pe internet. Cu "între nori, luna" te apropii, dar s-a spus așa. De ce alegi să scrii haiku? (De ce insiști, de fapt? dar n-am vrut să fiu prea dură.)
si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
Alma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
penibil ești tu. pentru că nici după ce am scris eu cum se scrie corect numele orașului german nu ai fost în stare să o faci. dragl meu, te-am mai rugat, nu îți mai flutura incultura pentru că nu este un merit. pe bune.
iar despre sectanți nu îți fă probleme, știu ce pot spune dicționarele sau alți oameni. dar nu aceea mă interesează. ce mă interesează este ce se postează pe hermeneia.com. sper să fie clar asta. deci, un astfel de limbaj este ofensator și denigrator la adresa altor creștini. și mulți ortodocși, mai ales prelați de-ai lor se dedau la măgăria asta de-a dreptul talibanică. deci, ca să te ajut să clarificăm problema, în accepțiunea acestui text și a ta, sînt protestanții și neoprotestanții sectanți, da sau nu? iar termenul, repet, conține o încărcătură denigratoare și disprețuitoare. cam la fel cum cuvîntul frați conține una afectivă și îngăduitoare. sper să fi priceput acum și să îmi răspunzi. Merci.
Experimentul din 2 sept. m-a cutremurat. Pe 3 sept. ar fi trebuit pentru mine să fie zi aniversară, legată de inel. Nostalgie, trasă prin inel, la propriu și la figurat... în toate sensurile posibile. Cum au trecut anii...câte anotimpuri arămii am numărat, câte frunze am călcat în picioare după ce ne-au încântat ochii cu frumusețea culorilor toamnei! Ce potrivire fantastică, ce fire nevăzute ne leagă, e dureros, dar adevărat. Trebuie să ne cunoaștem și în realitate. Ziua de astăzi, m-a făcut să mă întorc pe hermenia, să nu creez conflicte pe alte site-ri cu reacțiile mele tomnatice. Și acum, în zi aniversară pentru tine draga mea, prietena mea de suflet din lumea virtuală îți doresc sănătate cât cuprinde, restul depinde de tine, să ți se împlinească toate dorințele, să fii fericită și mulțumită cu darul pe care-l ai, o sensibilitate deosebită. La Mulți Ani din partea mea și a familiei mele! Vio
Am recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
Cu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
Virgil îţi mulţumesc.
Lisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
Stii ca eu imi doresc sa devin un scriitor de nivel mediu, geniali sunt destui si mie nu imi place aglomeratia, ca sa citez un prieten. Multumesc frumos, am sa ma indrept spre polu' Nord, parca:)
Apreciez aceste bijuterii poetice, pe care eu le citesc ca pe nişte poeme într-un vers al cărui iniţiator a fost Ion Pillat. Menţionez că domnia sa a impus prin creaţiile sale un segment nou în stilisitica poeziei, acceptată de critici precum Ion Coteanu, şi chiar de Academia Română.
Poemul într-un vers pare a fi o replică românească la poezia niponă. Versul are 13-14 silabe. De asemeni, are şi un titlu şi se acceptă figurile de stil.
Arămie
Ce nostalgie trasă prin inel, septembrie!...
Ar putea lipsi ,,ce-ul", dar cine ştie ce comori ascunde :)
Pentru forţa de concentrare poetică, pentru că a reuşit să facă să strălucească un poem arămiu în câteva cuvinte (într-un singur vers ), semnul meu de apreciere!
"Unde este, Doamne, internetul acela unde pîrțîia modemul două minute pînă pornea și așteptai un minut sau mai mult pînă se afișa o „pagină”. Cînd totul era text și dacă primeai sau găseai o „poză”, era evident de rezoluție sau culoare modestă. Dar era SPECIALĂ. Cînd comunicai luni de zile cu cineva fără să știi cum arată. Cînd importante erau ideile. Pentru că era dificil să le transmiți. Și nu îți permiteai să scrii decît inutilități valoroase."
perfect adevărat şi din punctul meu de vedere ce ai spus mai sus.
"Am scris chestia asta și poate va părea paradoxal dar eu chiar cred în valențele comunităților omenești, în valoarea împărtășirii, în ideea de șezătoare, de masă rotundă, etc. Dar în același timp nu pot uita că Dumnezeu a pus un anumit farmec în faptul că a ascuns anumite lucruri sau nu le-a făcut vizibile sau ușor accesibile pentru oricine.
La urma urmei nu cred că țin neaparat să cunosc totul despre tine cît mă simt atras de experiența fascinantă de a te descoperi puțin cîte puțin."
Asta mi-a plăcut foarte mult. Poate că mă regăsesc, cumva, în ce ai scris aici. Îmi induce o stare de bine.
Ţin să te dezamăgesc: partea a treia nu se va întâmpla.
Clişeic sau nu, subtitlul este de fapt titlul unui ciclu de poeme, care îşi are originea într-un text mai vechi:
Visătorul sugrumat în somn http://hermeneia.com/content/visatorul_sugrumat_in_somn
şi care bineînţeles la modul mai mult sau mai puţin voalat face trimitere la o temă mai veche: cea a visului şi a realităţii.
Există şi o variantă intermediară a acestui text, pe care am postat-o doar pe blogul meu:
Ax3 un final probabil este ca pamintul va intirzia sa aterizeze ..la infinit. Cred ca nu am nevoie de realitate, de ceas sau picioare in poemul asta, ai dreptate. Revin.. Multumesc.
nelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
e foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
Un poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in primul rand, revedeti semnele de punctuatie. parca s-au asezat dupa cum bate crivatul...
pentru textul : motivare deaveti si niste diacritice lipsa. dar ce-i mai rau e ca textului de fatza ii lipseste acel "ceva" care sa-l transforme din fragment de jurnal in poezie.
Virgil, nu cred că am zis undeva că ar fi greşit, doar că exprimarea poetică nu ar trebui să semene cu sictirul meu românesc dintr-o tabletă ca aceasta... părerea mea, desigur.
pentru textul : sunt român deCu drag,
Andu
să mă nască prin carnea degetelor strâmbe imi pare un pic fortat insa strofa a doua e foarte reusita
pentru textul : rogatio deprimele trei strofe sunt de excepție. ușurința cu care creezi imagini este dezarmantă, cel puțin pentru mine ("răul acesta vine tîrîș ca un cîine de argint face sluj la picioarele tale și nu mai pleacă"). apoi, viziunea din strofa a cincea este iar foarte plastică și reușești să te menții în limitele unui suprarealism moderat, fără a întinde coarda. Și finalul e suficient de solid! reușești să surprinzi mereu și cred că ăsta e unul din atuurile tale!
pentru textul : drumul pierdut dereuşeşti foarte bine să dai viaţă tu, prin dezinvoltură şi tactică poetică, acelei muze.
foarte bun!
pentru textul : mie nu-mi pare rău demă tem pentru ce ne aşteaptă. mă tem pentru cei foarte tineri. mă tem!
pentru textul : scrisoare către români deun discurs care cheamă la reflecţie. e momentul când fiecare ar trebui să încerce să fie onest, să încerce să lupte împotriva vicisitudinilor, împotriva sărăciei de orice fel... dar bolidul înavuţirii, al corupţiei distruge, distruge...
Te rog să reîncadrezi la secțiunea „Artă”, subsecțiunea „video & cinema”.
pentru textul : Poezie mărţişor pentru fete cu mult dor! deSe recomandă ca și în video-poeme să se utilizeze diacriticile.
Întrebare: tu ești autorul acestui material? În caz contrar, lucrurile se schimbă. Te rog să recitești cu atenție Regulamentul Hermeneia.
Chris iti multumesc de citire si pt apreciere. ma bucur c-ai fost invitat si mi+ai fost oaspte pt o clipa. respectele mele turmele pot fi imense nu doar de cai ci si de oameni
pentru textul : pânză de apă dedemult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
pentru textul : pietrele umbrei depuţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
pentru textul : Tristeţi duminicale deDacă ai găsi un înlocuitor pentru "suspinul", ar putea fi mai aproape de haiku. Prin "suspinul morții" alegi o metaforă care îndepărtează de ideea descrierii. Într-un haiku ai cât mai puține verbe, cât mai puțină mișcare. Citește despre haiku într-un eseu al lui Șerban Codrin, îl găsești pe internet. Cu "între nori, luna" te apropii, dar s-a spus așa. De ce alegi să scrii haiku? (De ce insiști, de fapt? dar n-am vrut să fiu prea dură.)
pentru textul : Onoare desi parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deNu, nu imi spune nimic, dar ma voi documenta. Multumesc de indicatie ! Ialin
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul deAlma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... depenibil ești tu. pentru că nici după ce am scris eu cum se scrie corect numele orașului german nu ai fost în stare să o faci. dragl meu, te-am mai rugat, nu îți mai flutura incultura pentru că nu este un merit. pe bune.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deiar despre sectanți nu îți fă probleme, știu ce pot spune dicționarele sau alți oameni. dar nu aceea mă interesează. ce mă interesează este ce se postează pe hermeneia.com. sper să fie clar asta. deci, un astfel de limbaj este ofensator și denigrator la adresa altor creștini. și mulți ortodocși, mai ales prelați de-ai lor se dedau la măgăria asta de-a dreptul talibanică. deci, ca să te ajut să clarificăm problema, în accepțiunea acestui text și a ta, sînt protestanții și neoprotestanții sectanți, da sau nu? iar termenul, repet, conține o încărcătură denigratoare și disprețuitoare. cam la fel cum cuvîntul frați conține una afectivă și îngăduitoare. sper să fi priceput acum și să îmi răspunzi. Merci.
Experimentul din 2 sept. m-a cutremurat. Pe 3 sept. ar fi trebuit pentru mine să fie zi aniversară, legată de inel. Nostalgie, trasă prin inel, la propriu și la figurat... în toate sensurile posibile. Cum au trecut anii...câte anotimpuri arămii am numărat, câte frunze am călcat în picioare după ce ne-au încântat ochii cu frumusețea culorilor toamnei! Ce potrivire fantastică, ce fire nevăzute ne leagă, e dureros, dar adevărat. Trebuie să ne cunoaștem și în realitate. Ziua de astăzi, m-a făcut să mă întorc pe hermenia, să nu creez conflicte pe alte site-ri cu reacțiile mele tomnatice. Și acum, în zi aniversară pentru tine draga mea, prietena mea de suflet din lumea virtuală îți doresc sănătate cât cuprinde, restul depinde de tine, să ți se împlinească toate dorințele, să fii fericită și mulțumită cu darul pe care-l ai, o sensibilitate deosebită. La Mulți Ani din partea mea și a familiei mele! Vio
pentru textul : arămie deAm recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
pentru textul : La stăpân deCu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
Virgil îţi mulţumesc.
pentru textul : Li-lu Yo-lai deLisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
Stii ca eu imi doresc sa devin un scriitor de nivel mediu, geniali sunt destui si mie nu imi place aglomeratia, ca sa citez un prieten. Multumesc frumos, am sa ma indrept spre polu' Nord, parca:)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deApreciez aceste bijuterii poetice, pe care eu le citesc ca pe nişte poeme într-un vers al cărui iniţiator a fost Ion Pillat. Menţionez că domnia sa a impus prin creaţiile sale un segment nou în stilisitica poeziei, acceptată de critici precum Ion Coteanu, şi chiar de Academia Română.
Poemul într-un vers pare a fi o replică românească la poezia niponă. Versul are 13-14 silabe. De asemeni, are şi un titlu şi se acceptă figurile de stil.
Arămie
Ce nostalgie trasă prin inel, septembrie!...
Ar putea lipsi ,,ce-ul", dar cine ştie ce comori ascunde :)
Pentru forţa de concentrare poetică, pentru că a reuşit să facă să strălucească un poem arămiu în câteva cuvinte (într-un singur vers ), semnul meu de apreciere!
pentru textul : arămie deLike!
pentru textul : Iubirea nelimitată decu siguranţă, e corect va ști. infantil e posibil. personal nu văd de ce ar fi textul asta. mulțumesc pentru citire.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee de"Unde este, Doamne, internetul acela unde pîrțîia modemul două minute pînă pornea și așteptai un minut sau mai mult pînă se afișa o „pagină”. Cînd totul era text și dacă primeai sau găseai o „poză”, era evident de rezoluție sau culoare modestă. Dar era SPECIALĂ. Cînd comunicai luni de zile cu cineva fără să știi cum arată. Cînd importante erau ideile. Pentru că era dificil să le transmiți. Și nu îți permiteai să scrii decît inutilități valoroase."
perfect adevărat şi din punctul meu de vedere ce ai spus mai sus.
pentru textul : rețeaua de inutil de"Am scris chestia asta și poate va părea paradoxal dar eu chiar cred în valențele comunităților omenești, în valoarea împărtășirii, în ideea de șezătoare, de masă rotundă, etc. Dar în același timp nu pot uita că Dumnezeu a pus un anumit farmec în faptul că a ascuns anumite lucruri sau nu le-a făcut vizibile sau ușor accesibile pentru oricine.
La urma urmei nu cred că țin neaparat să cunosc totul despre tine cît mă simt atras de experiența fascinantă de a te descoperi puțin cîte puțin."
Asta mi-a plăcut foarte mult. Poate că mă regăsesc, cumva, în ce ai scris aici. Îmi induce o stare de bine.
Ţin să te dezamăgesc: partea a treia nu se va întâmpla.
Clişeic sau nu, subtitlul este de fapt titlul unui ciclu de poeme, care îşi are originea într-un text mai vechi:
Visătorul sugrumat în somn
http://hermeneia.com/content/visatorul_sugrumat_in_somn
şi care bineînţeles la modul mai mult sau mai puţin voalat face trimitere la o temă mai veche: cea a visului şi a realităţii.
Există şi o variantă intermediară a acestui text, pe care am postat-o doar pe blogul meu:
http://boteugen74.wordpress.com/2011/10/14/visatorul-sugrumat-in-somn-va...
şi varianta finală, bineînţeles:
http://boteugen74.wordpress.com/2012/05/31/visatorul-sugrumat-in-somn-2/
09.06.2012;
pentru textul : Unu la unu. Singurătate în doi (II). de15:48
Ax3 un final probabil este ca pamintul va intirzia sa aterizeze ..la infinit. Cred ca nu am nevoie de realitate, de ceas sau picioare in poemul asta, ai dreptate. Revin.. Multumesc.
pentru textul : Poem cu capul în nori detext care pe linga faptul ca nu contine poezie, suna si agramat
pentru textul : Mai este timp să ierte până târziu denelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
pentru textul : sempre dee foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
pentru textul : Punctum demultumesc frumos, de asemenea sarbatori fericite si dumneavoastra
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deUn poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
pentru textul : pelerinul norilor dePagini