Ti-am zis si cu alta ocazie, mi-ai fi placut ca poemul sa inceapa de la 99 de zile. Ma abrut, mai de efect. Nu stiu daca ai incercat sa citesti asa cum citesc eu. Oricum, nu se pune problema de ce vrem noi, autorul e singurul in masura sa simta. Ultima strofa mi-a placut foarte mult, are un fel de aer irlandez. Nu stiu, eu cind citesc un text imi place sa simt. Strofa a doua buna si ea, precizie chirurgicala. Un text care mi-a placut mult, si rar spun lucrul asta, desi nu e neaparat un text definitoriu pentru tine.
Prima parte mi se pare ca trebuie lucrata mai mult. Versul doi suna foarte ciudat pentru ca adverbul "nefiresc" nu apare ca un punct de intrerupere la un nivel conversational. El rupe un vers dintr-o poezie si rupe textul, ritmul lui... inca de la inceput. Nici versul trei nu-l pot considera o reusita; "si" cumulativ (si aici si departe) formeaza o constructie care nu suna foarte poetic. Ideea este buna, dar cred ca ar trebui exprimata altfel. De preferat sa evitati cacofonille "de departe" si "pe perete". Cum poate pare ceva de departe mare ? ("de departe pare o pasăre mare albă"), iar in "pasare mare alba" nu vad vreun superlativ stilistic(textul are cere aceasta, acesta este stilul adoptat). Mi-a placut foarte mult ideea "dați liniștea aceea mai încet". Ialin
Doua chestii fac aceasta poezie: 1. ideea fiintei care alege sa se abtina de la privi... mai ales ca e vorba despre a a vedea la modul "clasic" :) 2. Intotdeauna m-a fascinat ideea sarpelui care isi inghite coada, simbol alchimic... parca ouroboros ii zicea... autodevorarea e un paradox in sine care incheie bobadilic poezia, basca amestecul acela de foame , recluziune in sine, sugerete bineinteles la modul modern si pasiune. Si asa cum patima nu dispare odata cu fiinta care a declansat-o, poezia ramane una circulara putand fi continuata de la sfarsit la prima strofa la infinit. Nu m-am hotarat inca daca treaba cu libera alegere ("dacă vrei") aduce mai mult dramatism/realism textului atata timp cat stim cu totii ca in viata, cel mai adesea, re-actionam si nimic mai mult.
Revin la palma Arancăi cu o singură întrebare, cum adică "departe de titlu"? Deoarece la celelalte "etichetări" "plat, zgomotos, pasaje melo" (ce-o fi aia melo, melodramatice sau meli-melo?) nu am cum să răspund rezonabil. Oare textul nu are nimic de-a face cu legenda lui King Arthur? Nu i s-a spus acestuia pe patul de moarte ca excalibur "has gone underwater"? Iar nu este râul oare cel care ne poartă pe apele sale spre moarte? Acest text ar fi mai bine să fie șters de la recomandate iar contul meu suspendat temporar pentru ca Doamna Marina Nicolaevna să-și regăsească mult-râvnita auto-suficientă liniște. Andu
pe mine mă amuză în acest text alunecarea asta juvenilă în franțuzisme. și probabil că în loc de uganda s-ar fi potrivit mai bine bucovina sau vișeu....
Imi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
Sper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
"nisipiu sentiment" "dimineți exilate" "...melc într-o cochilie de împrumut" si, evident, "petecul de soare uitat mereu în colțul gurii poartă acum un fluture de umbră" Poemul exprima instrainarea, exilarea, trecerea in alta dimensiune ("bucurie îndoliată răsucită") care ne desparte intr-o anumita masura de puritatea senzatiilor primare, intiale. Incepem sa devenim nisipii (sper insa, nu insipizi...) Noi astia mai exilati, la propriu si la figurat, ne simtim chiar ca "într-o cochilie de împrumut". - dungile albe negre par cumva de prisos dar, tu care le-ai vazut, sunt sigur ca le gasesti ceva mai mult sens;
Eu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
Exista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
Ştiu că uneori ai vrea să-ţi recapeţi inocenţa
Orice atingere înseamnă greaţa aceea rece
Reprimată în pântec
Mai porţi pe genunchi semnele exuberanţei
Fiecare cicatrice are povestea ei
Ştii bine că nu te poţi întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Să modifici trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaşte
Nu aş mai putea spune:
- Eşti femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuşi să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc
nu e vorba de texte postate si repostate, dar nu vreau sa mai insist acum pe un subiect pe care cauti sa-l eviti. subiect incheiat. ceea ce-mi spui in legatura cu gustul tau, stiam de foarte mult timp. te-am examinat, te-am vazut cum citesti, cum iti traiesti textele. tu, virgil, nu esti un autor care scrie din suferinta maxima. nu suferinta te face poet. esti un om doct, inteligent, ludic, care face poezia din pasiune, din joaca, dar nicidecum din suferinta excesiva. eu sunt diferit, scriu poezia din ce ma doare, din ce iubesc, din ce traiesc cu intensitate, iar daca nu ma doare suficient ma intorc in trecut si ma inspir de acolo. Asa cum zicea si Rilke, cand iti lipseste inspiratia, intoarce-te in trecut. Desigur, exista si poeti care au filosofat mai mult, care au abordat ludicul, vezi Blaga, Sorescu, dar chiar si ei au avut suferintele lor si textele in care s-au vazut procesele declansatoare de lirism. Gustul tau se protriveste cu ceea ce traiesti. Sunt sigur, totusi, ca nu duci o viata de poet, ca nu traiesti viata borderline, la extreme, ca nu-ti sacrifici viata pt poezie, ca nu traiesti poezia ca pe singura ta iubire.
Poezia, Virgil, oricat de doct ai fi, oricat de bogat, oricat de binedispus, cere ceva mai mult de la om. Cere un tragism. Cere o realitate cat mai apropiata de conditia omului de rand, a omului care sufera, care are probleme, care are nevoie de o mana intinsa prin intermediul poeziei.
Gandeste-te, cum poti fi tu alaturi de oameni, cum le poti intinde o mana cand ei au nevoie cel mai mult de intelegere si compasiune. Ce este inspiratia Virgil? Din ce vine ea? Dintr-un joc de cuvinte, dintr-o simpla idee, sau dintr-un sentiment profund care te tulbura si te face sa rabufnesti? Sa ne luam in serios sau sa devenim niste mistocari ai poeziei?
Ii spuneam, deunazi, lui Vlad, ca cineva a murit cu cartile mele sub perna, sperand intr-o salvare sufleteasca. Ca ma citea in spitale in timp ce lupta cu cancerul. Tu imi spui mie ca ma iau prea in serios. Poetii au o lupta de purtat, Virgil. Una cu viata si cu moartea, cu ignoranta sau indiferenta. Sa-i lasam pe umoristi sa-si faca treaba cu pilula de ras. Poezia este o imensa responsabilitate data de lume, fata sa semeni. Poezie este a doua religie a lumii. Poezia este limba pe care cuvanta zeii.
cu tot metatextul, e un poem care îmi place. integral. e proaspăt, nostalgic, amar, visător, de calitate.
cel mai mult mi-au rămas versurile:
fereastra plezneşte cerul peste obraz
dar teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul
puful galben feciorelnic
se răsîndeşte printre picioarele mobilei
soarele se apropie năuc apoi
se sparge ca un borcan cu miere
pe covorul din sufragerie
și cu riscul de a fi interpretat greșit, las, cu drag, semnul meu de apreciere!
Mm! ”Uite, ce vizite” înseamnă așa: uite, Călin, te trezești de dimineață, ți-e lene să te-apuci de mâncat și iei numai câteva ciocolățele cu mentă, ieși, îți lași puțin cățelușa să se zbenguie prin zăpada proaspătă de azi noapte și vii repede înăuntru la căldură, ea se uită mirată la tine că de ce, că joaca tocmai începuse și înainte să pleci la servici, zici ia să văd ce mai e pe Herme și zbang o peniță, și zbang poetu' acela din Sebeș care te-a recunoscut după saluki atunci când era să se împiedice de tine pe stradă, și nici unu' nu se-mpotmolește-n text, ci ți-l duc mai departe și se joacă cu el în propria lor ogradă și-ți spui na, eu de-asta scriu.
A, și mai departe: când le trimiți salutul, zbang! încă un comentariu, da' pe Vio nu-l știi, însă ți-a ridicat o minge super la fileu, aia cu infinitul finit și vrei să i-o-ntorci cât încă e caldă. Și-acum îți mai ridică una cu capătul rotund de pe care luneci și-ți zici na, am aflat în sfârșit de ce pământu' e-n colțuri. Și te mai bucuri o dată că te-ai apucat de poezie.
Da, da, da, asta aș numi eu o zi rafinată și cadoul meu de Crăciun, că am fost ocupat zilele astea de mi-au sărit capacele și era primu moment în care mai aveam răgaz de poesis. Eu scriu pe 4 site-uri în ultima vreme, dar Herme văd că e cel mai viu din toate.
No, gata că așa mult n-am mai vorbit de nu știu când, și să nu ne spună că-s palavre ce facem noi aici. Nu-s, vă spun eu cu mâna pe inimă. Asta-i tot poesie.
pentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
Silviu Someșanu, ai încălcat Regulamentul Hermeneia, regulament la care ai subscris odată cu înscrierea pe site.
Dacă ai vreo plângere, folosește adresele de contact aflate în subsolul paginii și nu spațiul destinat textelor literare.
Vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia.
și dragul meu, pentru că răspunsul tău condescendent mă obligă să te lămuresc, nu am încercat că iluminez pe nimeni de nimic. nu că nu ar fi posibil.
dar să luăm lucrurile cum au fost, ca pe un remember. discuția a pornit sub un text al unei poete care nu este recunoscută. tu ai venit cu câteva exemple din poemul de mai sus și ai spus că sunt banale. eu am venit și am subliniat că tocmai acele exemple sunt poezie, amintind că și bacovia la începuturile scrisului său (ceea ce tu habar nu aveai) a fost discreditat pe acest motiv. dar hei, nu le poți ști pe toate. nici cum s-a ofticat barbilian când "după melci" a fost catalogat drept un volum de poezii pentru copii, sau că goethe îl nega vehement pe shakespeare ca scriitor și multe altele.
apoi evitând discuția despre ileana mălăncioiu ai continuat să demonstrezi cu elemente prozodice din poezia bacoviană că el nu e simplu.
eu te-am înțeles și ți-am atras atenția că recurgi la mijloace puerile de a demonstra ceea ce tu nu citiseși printre rânduri. dar nu e vina mea aici. ai fost răpit de argumentele proprii.
ceea ce nu înțelegi încă tu, dragul meu, și cred că nu vei pricepe, este că am venit cu cele mai uzuale argumente, pentru a-ți spune că limbajul bacovian este simplu nu sofisticat. și mă refeream la limbaj nu la stil. dar tu nu faci deosebirea între acestea.
cât despre calitatea mea de poet îi las pe alții să vorbească. iar aspirații de critic literar nu am pentru că știu ce înseamnă. spre deosebire de alții. amintisem de facultate ca să crezi că unele informații s-au sedimentat, chiar fără exemplificare. iar faptul că wikipedia, cea mai banală sursă de opinie (eu aș zice comună) spune ceva despre cum a fost receptat la început bacovia, dă de gândit.
și încă mai sunt aspecte. nu te-am întrebat de unde vine profunzimea la bacovia. pentru că sunt sigur că nu mi-ar fi fost deloc necesar răspunsul. el are o profunzime de impact, de trăire, deloc filozofică cum o întâlnim la alții. ori acest impact l-am simțit eu în versurile Danielei. desigur într-o formă incipientă și nu oclusivă privirii.
iar când vorbesc despre ceva, crede-mă că știu ce vorbesc. am bunul simț să nu intru acolo unde nu mă pricep. după cum am bunul simț să îți răspund deși ești discreditat de critica literară actuală. și discreditat e puțin spus. ai fost luat în bășcălie. eu nu am ținut cont de asta. dar nu sunt nici un tinerel naiv care să creadă că tu polemizezi cu alex. ștefănescu. că ești de talia lui. însă aici este mult de povestit. pentru că în acea emisiune cărțile se iau aleatoriu din biblioteca națională a româniei. știu că nu îți place subiectul, dar de ce să ne ferim de adevăr.
iar spre final îți spun ce nu trebuie să înțelegi, pentru că văd că trebuie:
1. nu mă consider buricul târgului, dar am o opinie bine formată despre literatura română, atât din critica actuală cât și din cea interbelică.
2. nu țin să mi se dea dreptate. e de ajuns că gusturile nu e discută. și nu o spun în latină!
3. cred că pot recunoaște un vers bun de unul fad, un poem bun de unul slab!
4. nu trebuie să mi se dea explicații. mai ales de nuanță!
5. am senzația că am pierdut ceva timp ca să mă explic. totul se putea termina dacă ai fi citit ceva de ileana mălăncioiu și ai fi fost atent la nuanță. deci de la prima mea intrvenție.
dar hey, e duminică, ce e mai frumos decât să dai explicații:)
Domnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
Virgil, Mă poți crede pe cuvânt, deoarece sunt profesor de română la un colegiu național liceal. Dar, în fond, e bine că nu mă crezi, mai ales că ai dreptate în legătură cu forma din DEX. La noi a apărut, însă, între timp, în 2005, un "Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic", ediția a II-a, girat de Academie, care a devenit un soi de Biblie ortografică a școlilor (îi zicem, pe scurt, DOOM 2);el stabilește regulile în vigoare (câteva, poate, discutabile, doar că în materie de ortografie și ortoepie nu e bine să se discute). La litera N, "nou-venit" (pag. 539) sunt înregistrate formele indicate de mine. Ți-am atras atenția cu o oarecare strângere de inimă, gândindu-mă că s-ar putea să te simți vexat. Dar n-a fost în intenția mea să te cert și, vorba lui Arghezi:"N-am vrut nici atât să-l supăr/ Cât piperul de ienupăr..." (pe Dumnezeu, zicea el). În orice caz, exemplele care se dau pentru lămurirea formei sunt de tipul: "Vom obține, prin muncă, un nou venit bănesc (noi venituri bănești) în familie". "Față de George, care locuiește aici de 2 ani, Ion este nou (recent) venit în familia noastră". "Acest nou-venit (oaspetele) trebuie să respecte regulile casei". Cam așa ceva (iar dacă nu eram corect, aș fi putut evita cel de-al doilea exemplu, care e pe muchie de cuțit). Dar problema cu forma NOU-VENIT e secundară (deși trebuie s-o utilizezi pe site). Mă interesa ce părere ai despre celelalte observații...Ele reprezentau partea mai importantă a intervenției mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ti-am zis si cu alta ocazie, mi-ai fi placut ca poemul sa inceapa de la 99 de zile. Ma abrut, mai de efect. Nu stiu daca ai incercat sa citesti asa cum citesc eu. Oricum, nu se pune problema de ce vrem noi, autorul e singurul in masura sa simta. Ultima strofa mi-a placut foarte mult, are un fel de aer irlandez. Nu stiu, eu cind citesc un text imi place sa simt. Strofa a doua buna si ea, precizie chirurgicala. Un text care mi-a placut mult, si rar spun lucrul asta, desi nu e neaparat un text definitoriu pentru tine.
pentru textul : Umbra păsărilor dePrima parte mi se pare ca trebuie lucrata mai mult. Versul doi suna foarte ciudat pentru ca adverbul "nefiresc" nu apare ca un punct de intrerupere la un nivel conversational. El rupe un vers dintr-o poezie si rupe textul, ritmul lui... inca de la inceput. Nici versul trei nu-l pot considera o reusita; "si" cumulativ (si aici si departe) formeaza o constructie care nu suna foarte poetic. Ideea este buna, dar cred ca ar trebui exprimata altfel. De preferat sa evitati cacofonille "de departe" si "pe perete". Cum poate pare ceva de departe mare ? ("de departe pare o pasăre mare albă"), iar in "pasare mare alba" nu vad vreun superlativ stilistic(textul are cere aceasta, acesta este stilul adoptat). Mi-a placut foarte mult ideea "dați liniștea aceea mai încet". Ialin
pentru textul : cascade de"despre care". scuze pentru scapare.
pentru textul : De-a singurul deDoua chestii fac aceasta poezie: 1. ideea fiintei care alege sa se abtina de la privi... mai ales ca e vorba despre a a vedea la modul "clasic" :) 2. Intotdeauna m-a fascinat ideea sarpelui care isi inghite coada, simbol alchimic... parca ouroboros ii zicea... autodevorarea e un paradox in sine care incheie bobadilic poezia, basca amestecul acela de foame , recluziune in sine, sugerete bineinteles la modul modern si pasiune. Si asa cum patima nu dispare odata cu fiinta care a declansat-o, poezia ramane una circulara putand fi continuata de la sfarsit la prima strofa la infinit. Nu m-am hotarat inca daca treaba cu libera alegere ("dacă vrei") aduce mai mult dramatism/realism textului atata timp cat stim cu totii ca in viata, cel mai adesea, re-actionam si nimic mai mult.
pentru textul : ceasornice deConte, nu cert pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut și că-i spui unduire. Și mie îmi place tare mult.
pentru textul : Scrisoare către un prieten deRevin la palma Arancăi cu o singură întrebare, cum adică "departe de titlu"? Deoarece la celelalte "etichetări" "plat, zgomotos, pasaje melo" (ce-o fi aia melo, melodramatice sau meli-melo?) nu am cum să răspund rezonabil. Oare textul nu are nimic de-a face cu legenda lui King Arthur? Nu i s-a spus acestuia pe patul de moarte ca excalibur "has gone underwater"? Iar nu este râul oare cel care ne poartă pe apele sale spre moarte? Acest text ar fi mai bine să fie șters de la recomandate iar contul meu suspendat temporar pentru ca Doamna Marina Nicolaevna să-și regăsească mult-râvnita auto-suficientă liniște. Andu
pentru textul : excalibur depe mine mă amuză în acest text alunecarea asta juvenilă în franțuzisme. și probabil că în loc de uganda s-ar fi potrivit mai bine bucovina sau vișeu....
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deMarina, cred ca ai subliniat exact punctele forte, multumesc.
pentru textul : încoronarea regelui deImi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
pentru textul : decubitus vulgaris deSper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
"nisipiu sentiment" "dimineți exilate" "...melc într-o cochilie de împrumut" si, evident, "petecul de soare uitat mereu în colțul gurii poartă acum un fluture de umbră" Poemul exprima instrainarea, exilarea, trecerea in alta dimensiune ("bucurie îndoliată răsucită") care ne desparte intr-o anumita masura de puritatea senzatiilor primare, intiale. Incepem sa devenim nisipii (sper insa, nu insipizi...) Noi astia mai exilati, la propriu si la figurat, ne simtim chiar ca "într-o cochilie de împrumut". - dungile albe negre par cumva de prisos dar, tu care le-ai vazut, sunt sigur ca le gasesti ceva mai mult sens;
pentru textul : fluture de umbră deEu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deExista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
cam așa scrie cineva cînd se plictisește și e în penurie de idei.
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori defiecare se definește cum vrea!
pentru textul : Scrisoare de toamnă deEu as taia balastul din textul de mai sus, care ar deveni: al noualea cer incepe in fiecare dimineata si se continua
pentru textul : cascade deîmi place mult acest poem, Daniela, în special prima strofă.
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină degânduri bune!
"apropie-ți pântecul de mine
pentru textul : aruncai verigari spre mine decum apropii un ceas mecanic de ureche" - mă sâcâie, în general, cuvântul "pântec", dar imaginea e foarte reuşită.
Ştiu că uneori ai vrea să-ţi recapeţi inocenţa
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deOrice atingere înseamnă greaţa aceea rece
Reprimată în pântec
Mai porţi pe genunchi semnele exuberanţei
Fiecare cicatrice are povestea ei
Ştii bine că nu te poţi întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Să modifici trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaşte
Nu aş mai putea spune:
- Eşti femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuşi să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc
nu e vorba de texte postate si repostate, dar nu vreau sa mai insist acum pe un subiect pe care cauti sa-l eviti. subiect incheiat. ceea ce-mi spui in legatura cu gustul tau, stiam de foarte mult timp. te-am examinat, te-am vazut cum citesti, cum iti traiesti textele. tu, virgil, nu esti un autor care scrie din suferinta maxima. nu suferinta te face poet. esti un om doct, inteligent, ludic, care face poezia din pasiune, din joaca, dar nicidecum din suferinta excesiva. eu sunt diferit, scriu poezia din ce ma doare, din ce iubesc, din ce traiesc cu intensitate, iar daca nu ma doare suficient ma intorc in trecut si ma inspir de acolo. Asa cum zicea si Rilke, cand iti lipseste inspiratia, intoarce-te in trecut. Desigur, exista si poeti care au filosofat mai mult, care au abordat ludicul, vezi Blaga, Sorescu, dar chiar si ei au avut suferintele lor si textele in care s-au vazut procesele declansatoare de lirism. Gustul tau se protriveste cu ceea ce traiesti. Sunt sigur, totusi, ca nu duci o viata de poet, ca nu traiesti viata borderline, la extreme, ca nu-ti sacrifici viata pt poezie, ca nu traiesti poezia ca pe singura ta iubire.
Poezia, Virgil, oricat de doct ai fi, oricat de bogat, oricat de binedispus, cere ceva mai mult de la om. Cere un tragism. Cere o realitate cat mai apropiata de conditia omului de rand, a omului care sufera, care are probleme, care are nevoie de o mana intinsa prin intermediul poeziei.
Gandeste-te, cum poti fi tu alaturi de oameni, cum le poti intinde o mana cand ei au nevoie cel mai mult de intelegere si compasiune. Ce este inspiratia Virgil? Din ce vine ea? Dintr-un joc de cuvinte, dintr-o simpla idee, sau dintr-un sentiment profund care te tulbura si te face sa rabufnesti? Sa ne luam in serios sau sa devenim niste mistocari ai poeziei?
Ii spuneam, deunazi, lui Vlad, ca cineva a murit cu cartile mele sub perna, sperand intr-o salvare sufleteasca. Ca ma citea in spitale in timp ce lupta cu cancerul. Tu imi spui mie ca ma iau prea in serios. Poetii au o lupta de purtat, Virgil. Una cu viata si cu moartea, cu ignoranta sau indiferenta. Sa-i lasam pe umoristi sa-si faca treaba cu pilula de ras. Poezia este o imensa responsabilitate data de lume, fata sa semeni. Poezie este a doua religie a lumii. Poezia este limba pe care cuvanta zeii.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit denu l-am cunoscut, nici nu l-am citit pe Virgil Diaconu dar mi se pare că dânsului i s-au deschis cumva ochii, cum şi mie de altfel.
pentru textul : Partidul florii de cireş decu tot metatextul, e un poem care îmi place. integral. e proaspăt, nostalgic, amar, visător, de calitate.
cel mai mult mi-au rămas versurile:
fereastra plezneşte cerul peste obraz
dar teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul
puful galben feciorelnic
se răsîndeşte printre picioarele mobilei
soarele se apropie năuc apoi
se sparge ca un borcan cu miere
pe covorul din sufragerie
și cu riscul de a fi interpretat greșit, las, cu drag, semnul meu de apreciere!
pentru textul : ciocolată cu roşii deMm! ”Uite, ce vizite” înseamnă așa: uite, Călin, te trezești de dimineață, ți-e lene să te-apuci de mâncat și iei numai câteva ciocolățele cu mentă, ieși, îți lași puțin cățelușa să se zbenguie prin zăpada proaspătă de azi noapte și vii repede înăuntru la căldură, ea se uită mirată la tine că de ce, că joaca tocmai începuse și înainte să pleci la servici, zici ia să văd ce mai e pe Herme și zbang o peniță, și zbang poetu' acela din Sebeș care te-a recunoscut după saluki atunci când era să se împiedice de tine pe stradă, și nici unu' nu se-mpotmolește-n text, ci ți-l duc mai departe și se joacă cu el în propria lor ogradă și-ți spui na, eu de-asta scriu.
A, și mai departe: când le trimiți salutul, zbang! încă un comentariu, da' pe Vio nu-l știi, însă ți-a ridicat o minge super la fileu, aia cu infinitul finit și vrei să i-o-ntorci cât încă e caldă. Și-acum îți mai ridică una cu capătul rotund de pe care luneci și-ți zici na, am aflat în sfârșit de ce pământu' e-n colțuri. Și te mai bucuri o dată că te-ai apucat de poezie.
Da, da, da, asta aș numi eu o zi rafinată și cadoul meu de Crăciun, că am fost ocupat zilele astea de mi-au sărit capacele și era primu moment în care mai aveam răgaz de poesis. Eu scriu pe 4 site-uri în ultima vreme, dar Herme văd că e cel mai viu din toate.
No, gata că așa mult n-am mai vorbit de nu știu când, și să nu ne spună că-s palavre ce facem noi aici. Nu-s, vă spun eu cu mâna pe inimă. Asta-i tot poesie.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II depentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III depentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
Silviu Someșanu, ai încălcat Regulamentul Hermeneia, regulament la care ai subscris odată cu înscrierea pe site.
pentru textul : Rămân uimit deDacă ai vreo plângere, folosește adresele de contact aflate în subsolul paginii și nu spațiul destinat textelor literare.
Vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia.
Scuze pt. eroare!
De acord, Margas.
De aceea am avut grije sa spun: "fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal" "
Teoria, ca teoria. Practica ne omoara!
pentru textul : zen hibernal de"cu ochii tot mai palizi
citeam cartea îngălbenită" - palizi/ îngălbenite - prea apropiate, prea mult.
"amintiri despre viitor " - neapărat de scos/ modificat acest megaclişeu.
"ca nişte melci bolnavi de sinuzită" - pare o găselniţă care vizează zâmbete.
Foarte frumos finalul.
pentru textul : Viitor ştampilat dese leagă, să știi, și cum-necum ai și legat-o de perioada asta. îmi place
pentru textul : aşa a spus el deși dragul meu, pentru că răspunsul tău condescendent mă obligă să te lămuresc, nu am încercat că iluminez pe nimeni de nimic. nu că nu ar fi posibil.
dar să luăm lucrurile cum au fost, ca pe un remember. discuția a pornit sub un text al unei poete care nu este recunoscută. tu ai venit cu câteva exemple din poemul de mai sus și ai spus că sunt banale. eu am venit și am subliniat că tocmai acele exemple sunt poezie, amintind că și bacovia la începuturile scrisului său (ceea ce tu habar nu aveai) a fost discreditat pe acest motiv. dar hei, nu le poți ști pe toate. nici cum s-a ofticat barbilian când "după melci" a fost catalogat drept un volum de poezii pentru copii, sau că goethe îl nega vehement pe shakespeare ca scriitor și multe altele.
apoi evitând discuția despre ileana mălăncioiu ai continuat să demonstrezi cu elemente prozodice din poezia bacoviană că el nu e simplu.
eu te-am înțeles și ți-am atras atenția că recurgi la mijloace puerile de a demonstra ceea ce tu nu citiseși printre rânduri. dar nu e vina mea aici. ai fost răpit de argumentele proprii.
ceea ce nu înțelegi încă tu, dragul meu, și cred că nu vei pricepe, este că am venit cu cele mai uzuale argumente, pentru a-ți spune că limbajul bacovian este simplu nu sofisticat. și mă refeream la limbaj nu la stil. dar tu nu faci deosebirea între acestea.
cât despre calitatea mea de poet îi las pe alții să vorbească. iar aspirații de critic literar nu am pentru că știu ce înseamnă. spre deosebire de alții. amintisem de facultate ca să crezi că unele informații s-au sedimentat, chiar fără exemplificare. iar faptul că wikipedia, cea mai banală sursă de opinie (eu aș zice comună) spune ceva despre cum a fost receptat la început bacovia, dă de gândit.
și încă mai sunt aspecte. nu te-am întrebat de unde vine profunzimea la bacovia. pentru că sunt sigur că nu mi-ar fi fost deloc necesar răspunsul. el are o profunzime de impact, de trăire, deloc filozofică cum o întâlnim la alții. ori acest impact l-am simțit eu în versurile Danielei. desigur într-o formă incipientă și nu oclusivă privirii.
iar când vorbesc despre ceva, crede-mă că știu ce vorbesc. am bunul simț să nu intru acolo unde nu mă pricep. după cum am bunul simț să îți răspund deși ești discreditat de critica literară actuală. și discreditat e puțin spus. ai fost luat în bășcălie. eu nu am ținut cont de asta. dar nu sunt nici un tinerel naiv care să creadă că tu polemizezi cu alex. ștefănescu. că ești de talia lui. însă aici este mult de povestit. pentru că în acea emisiune cărțile se iau aleatoriu din biblioteca națională a româniei. știu că nu îți place subiectul, dar de ce să ne ferim de adevăr.
iar spre final îți spun ce nu trebuie să înțelegi, pentru că văd că trebuie:
1. nu mă consider buricul târgului, dar am o opinie bine formată despre literatura română, atât din critica actuală cât și din cea interbelică.
2. nu țin să mi se dea dreptate. e de ajuns că gusturile nu e discută. și nu o spun în latină!
3. cred că pot recunoaște un vers bun de unul fad, un poem bun de unul slab!
4. nu trebuie să mi se dea explicații. mai ales de nuanță!
5. am senzația că am pierdut ceva timp ca să mă explic. totul se putea termina dacă ai fi citit ceva de ileana mălăncioiu și ai fi fost atent la nuanță. deci de la prima mea intrvenție.
dar hey, e duminică, ce e mai frumos decât să dai explicații:)
pentru textul : niciodatănuamfostsingură denu-i baş rău. e chiar plăcut. l-am citit şi n-am vrut să trec fără să mă opresc.
pentru textul : unic vers deDomnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deVirgil, Mă poți crede pe cuvânt, deoarece sunt profesor de română la un colegiu național liceal. Dar, în fond, e bine că nu mă crezi, mai ales că ai dreptate în legătură cu forma din DEX. La noi a apărut, însă, între timp, în 2005, un "Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic", ediția a II-a, girat de Academie, care a devenit un soi de Biblie ortografică a școlilor (îi zicem, pe scurt, DOOM 2);el stabilește regulile în vigoare (câteva, poate, discutabile, doar că în materie de ortografie și ortoepie nu e bine să se discute). La litera N, "nou-venit" (pag. 539) sunt înregistrate formele indicate de mine. Ți-am atras atenția cu o oarecare strângere de inimă, gândindu-mă că s-ar putea să te simți vexat. Dar n-a fost în intenția mea să te cert și, vorba lui Arghezi:"N-am vrut nici atât să-l supăr/ Cât piperul de ienupăr..." (pe Dumnezeu, zicea el). În orice caz, exemplele care se dau pentru lămurirea formei sunt de tipul: "Vom obține, prin muncă, un nou venit bănesc (noi venituri bănești) în familie". "Față de George, care locuiește aici de 2 ani, Ion este nou (recent) venit în familia noastră". "Acest nou-venit (oaspetele) trebuie să respecte regulile casei". Cam așa ceva (iar dacă nu eram corect, aș fi putut evita cel de-al doilea exemplu, care e pe muchie de cuțit). Dar problema cu forma NOU-VENIT e secundară (deși trebuie s-o utilizezi pe site). Mă interesa ce părere ai despre celelalte observații...Ele reprezentau partea mai importantă a intervenției mele.
pentru textul : hermeneia 2.0 dePagini