rectificare: in loc de "caut barbat" se va citi "blind date".

e un bun pretext scandalul acesta pt reclama, no?

multam mult domnule Vlad, in primul rand pentru atentia acordata. fara sa vrei te simti magulit, dar cumva si sanjenit atunci cand se vorbeste de bine de tine. sau cel putin asa simt eu. oricum e fascinant sa vezi de fapt cat de multe se vad din cateva vorbe.

sa ne citim cu bine.

nu-s de acord cu Aranca pentru ca exista strofe(si chiar si asa), intr-o poezie fiecare strofa poate sa reprezinte un tablou diferit sau in fiecare poezie poate exista un vers independent, in plus are un farmec aparte si lejeritate de a aseza cuvintele dupa o logica fireasca si sentiment. Stiu unde bate Aranca, vizavi de cursivitate, ideatica si nuantare de la cap la coada, intre timp poezia s-a mai schimbat de la secolul 18 incoace, mai apar fracturi, paranteze, poezia evolueaza. Un om nu gandeste si simte intotdeauna liniar, mai apar goluri de memorie, mai ii zboara mintea in alta directie, brusc, spontan, mai este un telefon fara fir poetic... Si nu uita Ioana, tocmai imperfectiunea unui poem il face mai perfect.

da, raluca! m-ai ajutat mult la viitoarea antologie de autor. fapt pentru care îți mulțumesc! de aceea ești și coordonatoarea ei. ceea ce susțin eu (și aici sunt absolut subiectiv) e că nu am încă un maxim:) (și aici sunt bun și eu). poate după antume, cineva se va deranja să afle:)
și haiii... fie ca tine, e un poem cu imagini puternice, ptiu să nu îl deochi:))

îți recomand stimate domn un poet foarte important, PETRE STOICA!în cazul în care numele acesta îți spune ceva!

Luana, eu încă sper că moartea poate fi trasă pe sfoară. Îți mulțumesc pentru că te-ai îngrijit de soarta unor copii cu astfel de probleme. Și dă-mi voie să scriu o poezie despre Svetlana. Știu că nu înseamnă nimic, dar așa poate o vom ține minte mai mulți. Și poate se va mai dispersa durerea.

Nu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
Mi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!

:) asa-i , versul trei sta suspendat, dar cam asta am vrut. intodeauna va fi ceva de ascuns.. in zambete sau in lacrimi see ya

un caca mare, mare, mare... pacat ca cititorii nu il pot mirosi!

Nu e "poate" domnu Sixtus, e sigur ca gresiti. Pentru ca, asa cum spune regulamentul la care faceti zicere, aceste comentarii pe Hermeneia nu sint menite sa se confunde cu un lant de chat in care trebuie sa urmaresti (daca te intereseaza) nu stiu ce fir al discutiei. Va reproduc aici ce spune regulamentul (daca mai este nevoie): "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică."

Nu vreau sa fiu inteles gresit si nici acuzat de imaginare prietenii, dar mie textul acesta imi pare sub potentialul lui Paul Blaj. Ca impresie generala, imi lasa senzatia de lucru neterminat sau terminat brusc exact atunci cind ar fi trebuit sa continue. Tot in opinia mea, mi se pare prea mult sa repeti de trei ori, intr-un text atit de concentrat, omul barbos in care bate o clapa neagra. Din punctul meu de vedere e o repetie care dovedeste nesiguranta pentru ca nu exista un element care sa sustina textul si starea. Apoi, finalul primei strofe, desi se vrea sincer si organic, mie imi produce o stare de dizgratie si o rupere de ritm ce contrasteaza mult prea puternic cu restul atmosferei din text. Tot ca impresie generala, sunt citeva alaturari de cuvinte pe care unii le pot considera de efect, dar care mie imi par nefericte, ca sa nu spun naive. Si ma refer la "picioare subtiri a coada de matura"(poate ar fi mers undeva spre finalul textului, dar ca sa deschizi un text printr-o formula atit de eliptica nu-mi intareste altceva decit senzatia de nesiguranta provocata de lipsa lianturilor. Iar pentru mine, ca un cititor care se bazeaza mai mult pe senzorial, un debut ezitant nu face altceva decit sa-mi sugereze cheia de lectura pe mai departe). De asemenea, tonul ezitant si oarecum fortat al intregului text porneste de la acei ghimpi care ies in trandafiri. Intr-o anume masura, cu un un efort de imaginatie, pot sa-mi inchipui acea iesire interioara, dar pentru mine nu e poetica, nu produce efectul pe care mizeaza autorul-efectul de interiorizare, ci mai mult de garou poetic. In strofa a doua, acelasi ermetism si ritm eliptic("e tot mai mai mult precum prunele spre iarna") nu-mi lasa prea multe variante de orizonturi la indemina, nu ma lasa sa-mi imaginez pina la capat senzatia de stafidire, de uscare, pe care ar presupune-o trecerea spre iarna a unei prune. Mai mult, prezenta imediata a mierii aduce un supradozaj senzorial de glucoza pe care il diger destul de greu. Iar senzatia imi este completata de aceleasi formulari din punctul meu de vedere nefiresti, ca in prima strofa. Finalul vine prea brusc si prea explicativ ca sa ma poata apropia de text.
Repet. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Consider ca Paul Blaj a avut texte mult mai bune si nu vreau sa incurajez inutil un autor care nu are nevoie de incurajare. Ci doar sa subliniez ca astept mai mult.

Pentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.

erori:

"tacerile imi par cu cumlt mai pretioase" = tacerile "mele" si "cu mult".