Alma, respect ce faci pentru literatură - jos pălăria, ca om, mi-ai plăcut etc
şi tocmai acest fapt mă face să-ţi spun: nu-mi palce tonul tău atotştiutor, vindicativ şi degrabă dătătoriu de verdicte lapidaro-sictirite. Apoi, sincer şi serios: de ce ar trebui cineva să-ţi dea ţie explicaţii?!
Sebi, stii ce nu ti-a iesit in text? nu ai reusit sa creezi niste personaje credibile in situatia data. chiar si la nivel de pamflet, ar fi trebuit sa mai pui ceva carne pe ele, altfel nu raman decat niste doamne caricaturi care in veci nu ar sti sa deschida nici macar computerul, dar sa si scrie vreun rand si care par iesite dintr-o revolta masculina mediocra prost mascata si doar nu e cazul aici, pentru simplul fapt ca manifestarile poetice masculine de calitate se remarca oriunde si oricand fara a fi impiedicate de niste amarate care isi scriu poemele pe net, indiferent cat s-ar crede ele de tari (asta am inteles din commul tau, nu si din text).:)
tema este fumata, maculatura literara feminina online, in schimb subiectul este bun si extrem de realist. ai fi putut scoate mai mult din el. imi pare rau ca politica siteului nu-mi permite sa-ti dau un link f interesant, la tema, dar in oglinda, pentru ca el contine ceva vorbe explicite. daca ma invata cineva cum pot pune un link intr-o ancora aici, la comm, il dau. iti va placea, cu siguranta:)
anyway, mai bine sa existe cat mai multe poete-caricaturi care-si amintesc, totusi, versuri din bacovia decat oteviste!:) si cum pana si subcultura este tot o forma de cultura, sa zicem merci ca natia asta mai are sperante.
ai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
un itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
"daca e vorba de gramatica, domnule Adrian...(puncte de suspensie...sper sa nu fie mai multe, ci sa fie doar 3) eu le predau elevilor la clasa si despre faptul ca cele doua puncte anunta un dialog, iar acel dialog presupune o linie de dialog, linie de dialog ce se scrie musai de la marginea randului..." - aţi prins ideea: trei puncte. Dacă veţi reţine şi faptul că trebuie un spaţiu după ele, ar fi perfect.
În rest, sunteţi în eroare, pentru că: 1. cele două puncte, ca semn de punctuaţie (deşi nu e cazul aici), mai anunţă şi o enumerare, o concluzie, o explicaţie; şi 2: chestia cu liniuţa de dialog obligatorie e valabilă în proză. În poezie, ghilimelele, italicul, parantezele (sau chiar lipsa tuturor) pot face nunta de aur. Sper că nu aşa predaţi la clasă...
Mă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
Hai ca este un text fain, ingrijit cu migala. Niste imagini succesive expresive. O singura remarca, sus este in plus, luna si stalpii arata deja locatia.
stâlpii solemni
susțin ungherul nostru (sus)
aproape de bustul de plastic al lunii
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
Asta chiar e culmea! Adica tu ai pretentia ca un om de anvergura literara a lui Dorel sa publice in premiera pe Hermeneia? Vrabia malai viseaza si nebunul balamucul e o vorba veche romaneasca. Ba eu zic cata vreme exista rubrica asta sa posteze Domnul Dorel ca uite.. eu citesc de pe Hermeneia si de aici aflu, nu de "pe unde il publicati de fapt"... adica cum "de fapt", ce inseamna "de fapt"? Pe Hermeneia nu se publica "de fapt"? Cum se publica aici "de ne-fapt"? De "anti-fact"? Hai sa fim seriosi si ramai la Regulament doggy boy. Nu e incalcare, no barking please. Thanks. Andu
Bună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
da, sint de acord cu Sixtus. Daca autorul ar reusi sa isi infrineze teribilismul si sa se concentreze in exclusivitate pe creativitate probabil ar reusi mai mult
iti respect dreptul de a o avea si de a o face publica, dar crede-ma ca astfel de comuri vindicative nu-ti fac cinste.
explicatia e pe undeva prin ultima strofa.
probabil ca cea mai reusita chestie e titlul si modul cum totusi se impleteste cu textul. textul insa ar mai merita lucrat. am senzatia cel putin din acest text ca inca mai bijbii cautind o forma de exprimare care sa te reprezinte. deocamdata inca mai apelezi la solutii facile, zic eu si cazi prea usor in ispita formularilor de soc
La "Neoprită-a izbucnit" nu cred ca "ă" isi are rostul pentru ca din cate stiu eu rolul cratimei(in context) e sa inlocuiasca o litera pentru a facilita acea trecere.
Iar "De cântăreaţă buimacă" mi se pare aritmic, poate gasiti o traducere mai buna.
M-am gândit și eu la articolul acela hotărât din versul al treilea și cred că poate poezia ar câștiga în fluență, dar ar pierde efectul pe care a reușit Ștefan să îl dea printr-un singur cuvânt. Acolo intră scenaristul în poveste, cu o privire ușor ironică, dar mai mult cu milă, cu înțelegere, un fel de suspin. Curios cât de multe poate să schimbe un articol hotărât. Nici mie însă nu-mi sună bine "sticluțele de amoniac". Deși e clar că "sticle" ar fi ridicol și complte nepotrivit. Fiole ar merge poate, dar ar trebui cu articol hotărât în context, și aici chiar nu merge. Foarte bine construit poemul, și tocmai pe un teren bătătorit. Apreciez ușurința cu care țeși imaginile fără scăpare.
Abia asteptam un com ca asta si uite ca a venit. Am sa reproduc, in continuare, dialogul meu cu George Astalos de pe alt site. Pentru ca scopul in care am postat textul a fost sa provoc o discutie despre una si alta care se intampla prin "poiezia" noastra (draga de ea) actuala. Poate incepe pe aici o discutie in acest sens. Intre noi, "nespecialistii". Ca m-am saturat de criticastrii nostrii (zic ei, "de profesie")cu tot soiul de clasificari dambovitene saizecizecism, optzecism, douamiism...prin alte parti, se pare, se vorbeste, pare-se, mai aplicat; despre curente, par un examplu.
Si acum, discutia cu George.
George Asztalos 21.06.10 @ 9:48 editeaza
Impresia că despre mo sau po-mo trebuie vorbit doar de bine ca despre răposați. mai ales la producții citibile și uitabile rapid, fără note autentice, bazate doar pe tehnică și exclusiv interesante.
Un exorcism fără obiectul muncii în care metoda pune rezultatele în insignifianță. maestrul spune dar ceremonia nu mai e demult pe bune.
e just becouse. un fel de vrăjitor din Oz.
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 13:23 editeaza
po-mo? nu, ca pe vremea cand l-am scris, prin ‘70, nu exista. mo? nici atat, ca habar n-aveam de el (a fost scris la “glumeti” cand facusem o vizita pe acolo – o data probabil c-am sa scriu cum am ratat, la solicitarea unui coleg de rezerva care chiar nu glumea, sa fiu pus in locul lui Nea Nicu; si am ratat pt. ca doctoru’ n-a vrut sa-mi dea bilet de voie sa ies afara si sa actionez). Atunci de ce l-am postat acu’? Ma intreb si eu. Da voi care-l mai si cititi, ce vina aveti? Aveti doamnelor si domnilor. Ca vorbiti de “Creierul nostru funcţionează (dacă o face) asemenea lumii în care trăim.” – manifest fracturist; “hiperautenticismul, cultivarea valorilor “tari” ale biograficului (optzecistii cultivau valorile slabe), predilectia pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante” – douamiism; “Până la ieşirea din haos, să trăim cel puţin un postmodernism monumental!” – manifest boierist si…pot continua daca nu ma opriti. Trebuie sa recunoasteti ca sunt un precursor cel putin genial. Si-l depasesc net – intotdeauna am suferit de modestie – pe Rimbaud cu “Sezonul lui in Infern” despre care, pe aici,Teo Mortu zicea ca dpa el nu se mai pot scrie poeme in proza. Na! Ca v-am dat unu in versuri.Daca vreti sa stiti din ce curent nou fac parte, nu va spun. Ca nu l-am patentat inca. Si-mi fura altii ieea.
George Asztalos 21.06.10 @ 14:45 editeaza
înțeleg, e ca la faza în care încerci să aprinzi trei feluri de brichete și degeaba că tot chibritul te salvează. soluția e mai degrabă alta: să ști care fel de brichete e bun și care nu. altfel ne trimit gospodinele după chibrituri. că le-am gătat…
asta apropo de curente. în rest poema e faină ca divertisment dar suferindă la capitolul autenticitate. nu e un capăt de țară dar nici genial în ghilimele nu puteți fi d-le Gorun. cu sau fără glumeți. cu sau fără patent pe idei.
să aiurim de bine. cu sau fără Nichita
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 15:14 editeaza
Haide, george! Ca noi ne certam pe geni(t)alitate. Si peste noi vine Apocalipsa (de la Vaslui?!)Dar Cozan ala, n-o fi el genial,insa merge impotriva curentului (curentelor). Si chiar face misto de toata lumea (chiar si de el). Cu o pofta pantagruelica de parodie. E mare, dom’le. D-aia se fac criticastrii nostrii scumpi ca nu-l baga in seama. Ca s-ar lua singuri la misto si n-au simtul umorului. Cu maximalismul/Minimalismul care a inceput sa-i bantuie. Ca doar ne sincronizam, ne sincronizam…Ca pe timpuri (nu pot sa nu vorbesc despre ele, ca doar le-am trait). Cand nea Nicu s-a dus intr-o vizita de lucru la o fabrica de biscuiti si i-a intrebat pa aia “Biscuiti?”, biscuim, biscuim…
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 16:18 editeaza
P.S.
Cand am zis ca textul asta (amarat) l-am scri prin ‘70, am zis-o pe bune. Si nici nu l-am publicat. Ca, vorba ta, mi-era frica sa nu-i iau painea de la gura lui Nichita (Dumnezeu sa-l ierte!)
Draga mea Alma, sigur că există și aici comentarii care pot fi catalogate "off topic". Și aceasta pentru că într-adevăr regulamentul spune, printre altele, că un comentariu trebuie să se refere în primul rând la textul comentat. Aceasta nu înseamnă, desigur, că un comentariu nu va putea răspunde unui alt comentariu, atâta vreme cât în ambele de fapt se discută textul respectiv. Dialogul este întotdeauna benefic, atâta vreme cât este făcut cu respect de către toți cei implicați. Eu nu am găsit întrebarea ta off topic, numai că am găsit-o exagerată, nu a aruncat nimeni cu pietre aici. Ar fi fost poate interesant, în spiritul de care vorbeam mai devreme, să revii și tu, când /dacă vei avea timp, și să îți susții părerile și eventual ideile de retuș de care spuneai.
Paul nu-i deloc rea cronica ba chiar am simtit notele tale drept tonice tocmai prin amestecul bine dozat de subiectivism. Nu exista pana la urma critic obiectiv insa tu ne-o spui la modul sincer si direct ceea ce este de apreciat. Nu te iert insa ca ai fost "munificent" si m-ai trimis la dictionar.
Mulțumesc pentru semn albaștri Jiu...ca și albaștri marin, negru căprui....E o culoare specială albastru Jiu, vă spun eu și vă rog să mă credeți pe cuvânt. Cât despre Dumnezeu cel Care SIGUR ne mai așteaptă încă...ideea nu era generală. M-aș bucura să fie încadrată în context...pentru niște oameni care și-au sădit semințe de casă pe un tărâm de a stânga, o ploaie ar fi fatală...sămânța poate crește!
Poem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
Thorkild... poezia este una de stare si se bazeaza nu pe o intelegere rationala ci pe una senzoriala... ai dreptate cu pletele acelea. Multumesc pentru opinie.
Un text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
Sunt o biata novice si inca din Basarabia si mă uit curioasă la ce se întâmplă aici. Interesant, ca novice am dreptul la doar cateva sute de grame de emotii pozitive la citirea unei lucrari, care imi place foarte mult? Tonajul e pentru versaţi? O sa ţin cont, ca poezia nu e viaţa si că trebuie neaparat să găsesc si ceva negru în ea , fapt care , cu regret, l-am vazut pe alocuri .
Nu mai revin cu argumente, mai ales că Virgil le-a anticipat pe toate.
Ar mai fi unul, de altă natură, legat de ultimul vers sau de ultimele versuri ale unui poem, în general. Părerea mea e că finalului unui poem trebuie să îi acordăm o atenție sporită pentru că acesta trebuie să fie impecabil din toate punctele de vedere. Un singur cuvânt în plus/în minus/nepotrivit poate strica tot. Părerea mea.
Sfatul meu e să colaborezi mai mult cu lectorii, în sensul că, dacă ei vin cu un anumit feedback negativ, să fii mai maleabilă, să accepți că poate au dreptate într-un anumit procent. Până la urmă, scrisul nostru, din momentul expunerii publicului, nu mai e doar al nostru, ci și al lui prin modul cum îl receptează. Se întâmplă adesea ca noi să scriem ceva, să intenționăm a exprima o idee, un sentiment, dar să fie receptat altfel. Desigur, vina poate fi împărțită: ori noi nu ne-am exprimat corect, ori receptorul are dificultăți de receptare, ori au intervenit alți factori perturbatori.
Și mai e ceva: dacă un poem, un vers, o expresie, au nevoie de explicații suplimentare, ceva nu e tocmai în regulă. De va fi să fie publicat în volum, nu va fi publicat cu tot cu explicațiile autorului.
Încearcă să îți recitești poemele detașată de emoția cu care le-ai scris și poate vei reuși să fii mai obiectivă cu propriile creații. Și eu încerc să fac la fel.
Și ca să fiu onestă până la capăt, mai ales că știu că ai nevoie de un feedback pozitiv, ca fiecare dintre noi, de altfel, pot afirma că se observă un progres în poemele tale. Și va mai fi dacă vei fi deschisă sugestiilor și criticilor.
Referitor la însinuări, e bine să fie spus clar, la obiect, atunci când se observă un fapt de „favoritism” și nu când suntem criticați, fiindcă în această situație riscăm să nu dovedim altceva decât frustrare, răzbunare, și nu formularea unei observații pertinente, obiective. Și te asigur că nu există „culise” și nici favoritisme. De data asta trec peste unele afirmații.
În speranța că vei înțelege corect cele scrise, închei aici și voi purcede la a citi cu interes real noul tău poem :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, respect ce faci pentru literatură - jos pălăria, ca om, mi-ai plăcut etc
şi tocmai acest fapt mă face să-ţi spun: nu-mi palce tonul tău atotştiutor, vindicativ şi degrabă dătătoriu de verdicte lapidaro-sictirite. Apoi, sincer şi serios: de ce ar trebui cineva să-ţi dea ţie explicaţii?!
Puţin echilibru in afirmnaţii nu ar strica...
pentru textul : îngeri sub cărămizi deSebi, stii ce nu ti-a iesit in text? nu ai reusit sa creezi niste personaje credibile in situatia data. chiar si la nivel de pamflet, ar fi trebuit sa mai pui ceva carne pe ele, altfel nu raman decat niste doamne caricaturi care in veci nu ar sti sa deschida nici macar computerul, dar sa si scrie vreun rand si care par iesite dintr-o revolta masculina mediocra prost mascata si doar nu e cazul aici, pentru simplul fapt ca manifestarile poetice masculine de calitate se remarca oriunde si oricand fara a fi impiedicate de niste amarate care isi scriu poemele pe net, indiferent cat s-ar crede ele de tari (asta am inteles din commul tau, nu si din text).:)
tema este fumata, maculatura literara feminina online, in schimb subiectul este bun si extrem de realist. ai fi putut scoate mai mult din el. imi pare rau ca politica siteului nu-mi permite sa-ti dau un link f interesant, la tema, dar in oglinda, pentru ca el contine ceva vorbe explicite. daca ma invata cineva cum pot pune un link intr-o ancora aici, la comm, il dau. iti va placea, cu siguranta:)
anyway, mai bine sa existe cat mai multe poete-caricaturi care-si amintesc, totusi, versuri din bacovia decat oteviste!:) si cum pana si subcultura este tot o forma de cultura, sa zicem merci ca natia asta mai are sperante.
parerea mea
pentru textul : Creaţiile astrale ale doamnei Narcisa Horjeta. Plagiatul lui Bacovia. (I) deîți mulțumesc,mă bucur că aceste versuri ți-au oferit măcar o clipă de bine!
pentru textul : nuculița deai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
pentru textul : notepad deun itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
pentru textul : pârâul lui iov de"daca e vorba de gramatica, domnule Adrian...(puncte de suspensie...sper sa nu fie mai multe, ci sa fie doar 3) eu le predau elevilor la clasa si despre faptul ca cele doua puncte anunta un dialog, iar acel dialog presupune o linie de dialog, linie de dialog ce se scrie musai de la marginea randului..." - aţi prins ideea: trei puncte. Dacă veţi reţine şi faptul că trebuie un spaţiu după ele, ar fi perfect.
În rest, sunteţi în eroare, pentru că: 1. cele două puncte, ca semn de punctuaţie (deşi nu e cazul aici), mai anunţă şi o enumerare, o concluzie, o explicaţie; şi 2: chestia cu liniuţa de dialog obligatorie e valabilă în proză. În poezie, ghilimelele, italicul, parantezele (sau chiar lipsa tuturor) pot face nunta de aur. Sper că nu aşa predaţi la clasă...
pentru textul : Ars poetica deMă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
pentru textul : Ziua tăierii deHai ca este un text fain, ingrijit cu migala. Niste imagini succesive expresive. O singura remarca, sus este in plus, luna si stalpii arata deja locatia.
stâlpii solemni
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni desusțin ungherul nostru (sus)
aproape de bustul de plastic al lunii
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deAsta chiar e culmea! Adica tu ai pretentia ca un om de anvergura literara a lui Dorel sa publice in premiera pe Hermeneia? Vrabia malai viseaza si nebunul balamucul e o vorba veche romaneasca. Ba eu zic cata vreme exista rubrica asta sa posteze Domnul Dorel ca uite.. eu citesc de pe Hermeneia si de aici aflu, nu de "pe unde il publicati de fapt"... adica cum "de fapt", ce inseamna "de fapt"? Pe Hermeneia nu se publica "de fapt"? Cum se publica aici "de ne-fapt"? De "anti-fact"? Hai sa fim seriosi si ramai la Regulament doggy boy. Nu e incalcare, no barking please. Thanks. Andu
pentru textul : Eminescu azi deBună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
pentru textul : shambala defrancisc, am preluat ideea ta.Revin mai târziu, când voi privi poemul "mai la rece".Multumesc pentru citire si ajutor.
pentru textul : caligrafii deda, sint de acord cu Sixtus. Daca autorul ar reusi sa isi infrineze teribilismul si sa se concentreze in exclusivitate pe creativitate probabil ar reusi mai mult
pentru textul : Mercenar prin timp deiti respect dreptul de a o avea si de a o face publica, dar crede-ma ca astfel de comuri vindicative nu-ti fac cinste.
pentru textul : cinsprezece deexplicatia e pe undeva prin ultima strofa.
probabil ca cea mai reusita chestie e titlul si modul cum totusi se impleteste cu textul. textul insa ar mai merita lucrat. am senzatia cel putin din acest text ca inca mai bijbii cautind o forma de exprimare care sa te reprezinte. deocamdata inca mai apelezi la solutii facile, zic eu si cazi prea usor in ispita formularilor de soc
pentru textul : trespassing deLa "Neoprită-a izbucnit" nu cred ca "ă" isi are rostul pentru ca din cate stiu eu rolul cratimei(in context) e sa inlocuiasca o litera pentru a facilita acea trecere.
Iar "De cântăreaţă buimacă" mi se pare aritmic, poate gasiti o traducere mai buna.
ialin
pentru textul : Mică arie II deM-am gândit și eu la articolul acela hotărât din versul al treilea și cred că poate poezia ar câștiga în fluență, dar ar pierde efectul pe care a reușit Ștefan să îl dea printr-un singur cuvânt. Acolo intră scenaristul în poveste, cu o privire ușor ironică, dar mai mult cu milă, cu înțelegere, un fel de suspin. Curios cât de multe poate să schimbe un articol hotărât. Nici mie însă nu-mi sună bine "sticluțele de amoniac". Deși e clar că "sticle" ar fi ridicol și complte nepotrivit. Fiole ar merge poate, dar ar trebui cu articol hotărât în context, și aici chiar nu merge. Foarte bine construit poemul, și tocmai pe un teren bătătorit. Apreciez ușurința cu care țeși imaginile fără scăpare.
pentru textul : așa a fost deAbia asteptam un com ca asta si uite ca a venit. Am sa reproduc, in continuare, dialogul meu cu George Astalos de pe alt site. Pentru ca scopul in care am postat textul a fost sa provoc o discutie despre una si alta care se intampla prin "poiezia" noastra (draga de ea) actuala. Poate incepe pe aici o discutie in acest sens. Intre noi, "nespecialistii". Ca m-am saturat de criticastrii nostrii (zic ei, "de profesie")cu tot soiul de clasificari dambovitene saizecizecism, optzecism, douamiism...prin alte parti, se pare, se vorbeste, pare-se, mai aplicat; despre curente, par un examplu.
Si acum, discutia cu George.
George Asztalos 21.06.10 @ 9:48 editeaza
Impresia că despre mo sau po-mo trebuie vorbit doar de bine ca despre răposați. mai ales la producții citibile și uitabile rapid, fără note autentice, bazate doar pe tehnică și exclusiv interesante.
Un exorcism fără obiectul muncii în care metoda pune rezultatele în insignifianță. maestrul spune dar ceremonia nu mai e demult pe bune.
e just becouse. un fel de vrăjitor din Oz.
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 13:23 editeaza
po-mo? nu, ca pe vremea cand l-am scris, prin ‘70, nu exista. mo? nici atat, ca habar n-aveam de el (a fost scris la “glumeti” cand facusem o vizita pe acolo – o data probabil c-am sa scriu cum am ratat, la solicitarea unui coleg de rezerva care chiar nu glumea, sa fiu pus in locul lui Nea Nicu; si am ratat pt. ca doctoru’ n-a vrut sa-mi dea bilet de voie sa ies afara si sa actionez). Atunci de ce l-am postat acu’? Ma intreb si eu. Da voi care-l mai si cititi, ce vina aveti? Aveti doamnelor si domnilor. Ca vorbiti de “Creierul nostru funcţionează (dacă o face) asemenea lumii în care trăim.” – manifest fracturist; “hiperautenticismul, cultivarea valorilor “tari” ale biograficului (optzecistii cultivau valorile slabe), predilectia pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante” – douamiism; “Până la ieşirea din haos, să trăim cel puţin un postmodernism monumental!” – manifest boierist si…pot continua daca nu ma opriti. Trebuie sa recunoasteti ca sunt un precursor cel putin genial. Si-l depasesc net – intotdeauna am suferit de modestie – pe Rimbaud cu “Sezonul lui in Infern” despre care, pe aici,Teo Mortu zicea ca dpa el nu se mai pot scrie poeme in proza. Na! Ca v-am dat unu in versuri.Daca vreti sa stiti din ce curent nou fac parte, nu va spun. Ca nu l-am patentat inca. Si-mi fura altii ieea.
George Asztalos 21.06.10 @ 14:45 editeaza
înțeleg, e ca la faza în care încerci să aprinzi trei feluri de brichete și degeaba că tot chibritul te salvează. soluția e mai degrabă alta: să ști care fel de brichete e bun și care nu. altfel ne trimit gospodinele după chibrituri. că le-am gătat…
asta apropo de curente. în rest poema e faină ca divertisment dar suferindă la capitolul autenticitate. nu e un capăt de țară dar nici genial în ghilimele nu puteți fi d-le Gorun. cu sau fără glumeți. cu sau fără patent pe idei.
să aiurim de bine. cu sau fără Nichita
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 15:14 editeaza
Haide, george! Ca noi ne certam pe geni(t)alitate. Si peste noi vine Apocalipsa (de la Vaslui?!)Dar Cozan ala, n-o fi el genial,insa merge impotriva curentului (curentelor). Si chiar face misto de toata lumea (chiar si de el). Cu o pofta pantagruelica de parodie. E mare, dom’le. D-aia se fac criticastrii nostrii scumpi ca nu-l baga in seama. Ca s-ar lua singuri la misto si n-au simtul umorului. Cu maximalismul/Minimalismul care a inceput sa-i bantuie. Ca doar ne sincronizam, ne sincronizam…Ca pe timpuri (nu pot sa nu vorbesc despre ele, ca doar le-am trait). Cand nea Nicu s-a dus intr-o vizita de lucru la o fabrica de biscuiti si i-a intrebat pa aia “Biscuiti?”, biscuim, biscuim…
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 16:18 editeaza
pentru textul : Descântec deP.S.
Cand am zis ca textul asta (amarat) l-am scri prin ‘70, am zis-o pe bune. Si nici nu l-am publicat. Ca, vorba ta, mi-era frica sa nu-i iau painea de la gura lui Nichita (Dumnezeu sa-l ierte!)
Draga mea Alma, sigur că există și aici comentarii care pot fi catalogate "off topic". Și aceasta pentru că într-adevăr regulamentul spune, printre altele, că un comentariu trebuie să se refere în primul rând la textul comentat. Aceasta nu înseamnă, desigur, că un comentariu nu va putea răspunde unui alt comentariu, atâta vreme cât în ambele de fapt se discută textul respectiv. Dialogul este întotdeauna benefic, atâta vreme cât este făcut cu respect de către toți cei implicați. Eu nu am găsit întrebarea ta off topic, numai că am găsit-o exagerată, nu a aruncat nimeni cu pietre aici. Ar fi fost poate interesant, în spiritul de care vorbeam mai devreme, să revii și tu, când /dacă vei avea timp, și să îți susții părerile și eventual ideile de retuș de care spuneai.
pentru textul : photo dePaul nu-i deloc rea cronica ba chiar am simtit notele tale drept tonice tocmai prin amestecul bine dozat de subiectivism. Nu exista pana la urma critic obiectiv insa tu ne-o spui la modul sincer si direct ceea ce este de apreciat. Nu te iert insa ca ai fost "munificent" si m-ai trimis la dictionar.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deMulțumesc pentru semn albaștri Jiu...ca și albaștri marin, negru căprui....E o culoare specială albastru Jiu, vă spun eu și vă rog să mă credeți pe cuvânt. Cât despre Dumnezeu cel Care SIGUR ne mai așteaptă încă...ideea nu era generală. M-aș bucura să fie încadrată în context...pentru niște oameni care și-au sădit semințe de casă pe un tărâm de a stânga, o ploaie ar fi fatală...sămânța poate crește!
pentru textul : Locuință în rău dePoem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : împăcarea cu lumina deun poem reflectind o transparenta discreta a starilor, a sunetelor in stare latenta, dincolo de inefabil. deosebit.
pentru textul : Ascultând uimirea căderii - שם,אני שומעת את פליאת התנועה dema cheama Virgil
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deThorkild... poezia este una de stare si se bazeaza nu pe o intelegere rationala ci pe una senzoriala... ai dreptate cu pletele acelea. Multumesc pentru opinie.
pentru textul : nisip deUn text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
pentru textul : Ecran deSingura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
pentru textul : Memento deO poezie sensibilă ascunsă prin buzunarele unei feminități necunoscute. Atenție la editare! "întotdeuana", "sangelui", "iarta-mă"... Bine ai venit!
pentru textul : se-ntâmplă câteodată așa deSunt o biata novice si inca din Basarabia si mă uit curioasă la ce se întâmplă aici. Interesant, ca novice am dreptul la doar cateva sute de grame de emotii pozitive la citirea unei lucrari, care imi place foarte mult? Tonajul e pentru versaţi? O sa ţin cont, ca poezia nu e viaţa si că trebuie neaparat să găsesc si ceva negru în ea , fapt care , cu regret, l-am vazut pe alocuri .
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deNu mai revin cu argumente, mai ales că Virgil le-a anticipat pe toate.
Ar mai fi unul, de altă natură, legat de ultimul vers sau de ultimele versuri ale unui poem, în general. Părerea mea e că finalului unui poem trebuie să îi acordăm o atenție sporită pentru că acesta trebuie să fie impecabil din toate punctele de vedere. Un singur cuvânt în plus/în minus/nepotrivit poate strica tot. Părerea mea.
Sfatul meu e să colaborezi mai mult cu lectorii, în sensul că, dacă ei vin cu un anumit feedback negativ, să fii mai maleabilă, să accepți că poate au dreptate într-un anumit procent. Până la urmă, scrisul nostru, din momentul expunerii publicului, nu mai e doar al nostru, ci și al lui prin modul cum îl receptează. Se întâmplă adesea ca noi să scriem ceva, să intenționăm a exprima o idee, un sentiment, dar să fie receptat altfel. Desigur, vina poate fi împărțită: ori noi nu ne-am exprimat corect, ori receptorul are dificultăți de receptare, ori au intervenit alți factori perturbatori.
Și mai e ceva: dacă un poem, un vers, o expresie, au nevoie de explicații suplimentare, ceva nu e tocmai în regulă. De va fi să fie publicat în volum, nu va fi publicat cu tot cu explicațiile autorului.
Încearcă să îți recitești poemele detașată de emoția cu care le-ai scris și poate vei reuși să fii mai obiectivă cu propriile creații. Și eu încerc să fac la fel.
Și ca să fiu onestă până la capăt, mai ales că știu că ai nevoie de un feedback pozitiv, ca fiecare dintre noi, de altfel, pot afirma că se observă un progres în poemele tale. Și va mai fi dacă vei fi deschisă sugestiilor și criticilor.
Referitor la însinuări, e bine să fie spus clar, la obiect, atunci când se observă un fapt de „favoritism” și nu când suntem criticați, fiindcă în această situație riscăm să nu dovedim altceva decât frustrare, răzbunare, și nu formularea unei observații pertinente, obiective. Și te asigur că nu există „culise” și nici favoritisme. De data asta trec peste unele afirmații.
pentru textul : ie de zi lucrătoare deÎn speranța că vei înțelege corect cele scrise, închei aici și voi purcede la a citi cu interes real noul tău poem :)
Pagini