nu ştiu cum e să ai copiii plecaţi la război
nici cum e să le faci parastas
doar bănuind că au mormintele prin tranşee
cred că e ca atunci când îl vezi pe Dumnezeu şi pe ai lui
că pleacă departe
El tace ei tac şi crezi că au murit cuvintele
aerul acoperă mistere
complotează înadins cu obuze care îţi explodează
în visul cel mai firav rupe cortine şi decoruri
spulberă păpuşi de cârpe
şi leagăne de lemn
am impresia că toamna asta este din altă viaţă
dintr-un trecut în care aveam pe cineva
lângă urechea mea ştiindu-mi gândurile
şi rugăciunile fără să le strig în pieţe
mi-e dor de nu ştiu ce
de-un râu vesel
de o stare de bine ca la o masă cu trei scaune
sau poate de un început de iulie
aş vrea să culeg margarete târzii
să le împart fetelor cuminţi
fiindcă ele ştiu
să nu smulgă petalele
apoi aş aştepta un plic timbrat
Comentarii
un text care are fior.
Virgil -
un text care are fior. artistic si atent imbracat in cuvinte. poate unele cuvinte de legatura le-as mai scoate pe ici pe colo dar si poate chiar ultimul vers care suna putin artificial fortat. este un tablou cu un farmec demodat aparte. demodat dar nu pierdut. interesant. e parca un film american din anii '50. dusty and yellow.
Deosebit de gingaş. Senzaţia
Cristina Moldoveanu -
Deosebit de gingaş. Senzaţia ta de dejà-vu mi s-a transmis şi mie. Imagini frumos alese, cum ar fi cea cu masa cu trei scaune care mie mi-a amintit lucruri dragi, măsuţe şi scaune cu trei picioare, vreau să spun că textul are forţă de evocare. Sunt şi eu de acord că ultimul vers este rupt de contextul poeziei la prima vedere.
Mulţumiri cu drag!
Maria - Doina -
Virgil, mulţumesc pentru feedback. Aveam nevoie, mai ales că azi am încercat să scriu altfel, motiv pentru care am încadrat poemul la experiment. Am vrut să văd dacă are fior şi chiar acesta e cuvântul pe care îl aşteptam. Ştiu că e de lucru...deja am fixat nişte prepoziţii şi nişte conjuncţii pe care le voi elimina. De asemeni ultimul vers, pe care, recunosc, l-am introdus mai târziu, se pare că va trebui eliminat, deşi voiam să rotunjesc textul cu ideea de a aştepta veşti de la cei plecaţi. Cuvintele de apreciere şi semnul aurit mă responsabilizează şi mai mult şi-mi dau o stare de bine. Mulţumesc frumos!
Cristina, îţi mulţumesc. Îmi place forma vasului tău în care ai lăsat să curgă acest poem...Se pare că avem unele simboluri dragi comune şi asta ajută la receptarea textului. Cred că voi elimina versul final ,,apoi aş aştepta un plic timbrat", deşi mă tentează ideea să îl pun la început sau să devină titlu...Mă mai gândesc.
Ei, Raluca, se pare că
Maria - Doina -
Ei, Raluca, se pare că experimentele sunt bune! Am vrut să fiu eu însămi, să am curajul exprimării...iar voi cât de mult mă încurajaţi! Mulţumesc mult.
Putin am eliminat, iar
Maria - Doina -
Putin am eliminat, iar finalul e deocamdata in paranteză :)
Mulţumesc pentru încurajare.
Haiku-ul are două ,,cauze" pentru care îi dedic timp :): pasiunea mea pentru pictură şi fotografie, iar cea de a doua e un fel de disciplinare pentru scrisul concentrat, fiindcă în urmă cu ceva ani dădusem în logoree :).
...
batori -
Un poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
Nu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
Deosebit de frumoasă această
Younger Sister -
Deosebit de frumoasă această elegie șoptită, murmur delicat pe malul unui anotimp al marilor treceri.
- câteva -
a.a.a. -
Atenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
În rest, citim, citim.
Silvia, mulţumesc!
Maria - Doina -
Am mai spus într-un alt coment, că îmi e dor să primesc o scrisoare scrisă de mână. Are alt parfum.
Cu riscul de a ,,manipula" cititorul, vreau să spun de ce am ales sintagma ,,plic timbrat": fiindcă ,,plicul netimbrat" ajunge acasă altfel decât prin poştă...printr-un supravieţuitor, ceea ce ar putea însemna că expeditorul nu mai e în viaţă...Poemul e un oftat. Poate de asta punctele de suspensie :) Însă le voi şterge, mai ales că nu mai folosesc şi alte semne de punctuaţie. Mă bucură încurajările. Mulţumesc mult!
Lea, e interesant cum ai receptat mesajul şi mă bucură că poate avea mai multe valenţe. De fapt e un amestec de stări sub semnul toamnei. Mulţumesc frumos pentru atenţie!
Adrian, recunosc, l-am postat fără să-l lucrez prea mult. Am vrut să-i văd minusurile şi plusurile prin ochii voştri, de asta şi încadrarea la experiment. Probabil că ar trebui să îi schimb încadrarea, şi chiar voi face asta. Dacă nu e voie, rog să fiu atenţionată. Am deja soluţii pentru gerunzii. Despre punctele de suspensie am spus mai sus.
Am înţeles ideea cu > , mai ales că sunt date exemple convingătoare, însă eu m-am referit aici la o ,,specie" de margarete, ,,cele care înfloresc mai târziu". E drept că m-am folosit de expresie pentru a sublinia dorinţa de prelungire a verii :), deci ai dreptate. Mi-am notat toate sfaturile. Mulţumesc de două ori, ba chiar de trei :)
Zi memorabilă a unsprezecea zi a lui răpciune!
Doina, mi-a placut si mie
aquamarine -
Doina, mi-a placut si mie poemul tau. Am observat ca l-ai lasat fara respiratie si strict dupa perceptia mea, cred ca ar merge doua pauze. Eu as lasa prima strofa pana la /si leagane de lemn/ inclusiv, as continua pana la sau poate un inceput de iulie/ inclusiv si apoi restul. Desigur este vorba doar de taietura, dar uneori ajuta la receptare / suport artistic. Textul este frumos si ma bucur ca ai curajul sa fii tu insuti. S-o tii tot asa. Prima parte mi s- a parut cel mai bine realizata artistic, un tablou cu emotie dar bine ancorat in acelasi timp.
Daniel, da, acelea sunt
Maria - Doina -
Daniel, da, acelea sunt pauzele logice ale poemului. Am oscilat un pic între a le marca prin rând liber şi a lăsa cititorul să le simtă. În ultimul timp am renunţat la aceste convenţii aşa cum am renunţat şi la punctuaţie. Argumentul meu, puţinaltfel, e şi acela că într-un poem de stare, emoţia vine de -a valma, nu în strofe, e ca un vârtej care te ia şi nu te mai lasă să respiri. Cred însă că la poemele de idei, concepte, acolo, da , se impune o anumită structură. Dar cine ştie ce ne mai rezervă viitorul :) Oricum, mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai respirat odată cu poemul :)
Învăţ mereu şi mereu cum să fiu eu însămi până când acest eu va fi ce a fost intenţionat să fie...Prea multă zgură s-a depus...Te mai aştept cu drag!
Daniela! Iertare pentru omiterea lui ,,a" final...
Maria - Doina -
cauze tehnice...